Asandei Diana, Blaj Mihaela, Kt.

în geriatrie - gerontologie
Bofan Maria, Lucas Mihaita,
Pavel (Tintaru) Anca, Popa (Placinta) Corina;
Kinetoterapie
Anul III, grupa 633 E

Lp1: Lordoza si bronsita cronica

Lordoza
Definitie: lordoza reprezinta o deviatie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu concavitatea
indreptata posterior, prin accentuarea curburilor fiziologice. Lordoza poate fi cauza deviatiilor algii
lombare si sacrale, albuminuriei, prin jenarea functiei rinichilor, precum si a oboselii in mers si
stationare.
Localizarea lordozelor este variata, dar cel mai des este intalnita in regiunea lombara sau
toraco-lombara si pot intalnii diverse forme clinice:
 Lordoza statica (de obicei profesionala) poate aparea in cazuri patologice si este deosebit
de suparatoare (displezie luxanta a ambelor solduri, coxalgie, etc.). De asemenea se poate
intalni la femeile obişnuite sa poarte permanent incaltaminte cu tocuri inalte, precum si la
cifotici sau bolnavii cu pelvisul basculant posterior (sacro-orizontalizat).
 Lordoza dinamica cu patologie neurologica diversa, distrofica sau ca rezultat al
dezechilibrului dintre flexorii si extensorii trunchiului (exemplu: atoniile abdominale,
rahitism, tumori, tulburari digestive).
 Lordoza fixa care apare in urmatoarele circumstante: la adolescenti (lordoza dureroasa a
adolescentilor, posttraumatic ca rezultat a unei retractii fibroase post-inflamatorie sau
dezechilibrelor sacrococcigiene prin alunecari ale vertebrelor).
Anatomie patologica.
Gatul si capul raman pe verticala sau se inclina inainte pentru a compensa curbura lordotica
cervicala. Datorita tonusului crescut si psoasului si slabirii tonusului abdominalilor, bazinul cade
mai mult inainte decat normal, exagerand curbura lombara. (o cauza favorizanta la femei este
purtarea incaltamintii cu tocuri inalte, care duc la inclinarea bazinului inainte si a trunchiului inapoi,
determinand lordozarea). Abdomenul proemina inainte. Muschiul diafragm este blocat in inspiratie
(in timpul efortului), ceea ce determina o ridicare si fixare in pozitie ridicata a umerilor. iar
membrele inferioare sunt intinse din genunchi sau cu genunchii in hiperextensie (genum
recurvatum). Cu timpul hiperlordoza va avea repercursiuni asupra apofizelor spinoase la care se vor
1
produce leziuni de uzură. Devine patologica cand curbura lordotica fiziologica este depasita ca
amplitudine sau cand este localizata in regiunea dorsala.
In cazul lordozei sunt hipertrofiati muschii :
 dorsali, in special spinali;
 psoasul iliac;
 rotatorii interni ai membrelor;
 diafragmul.
Antagonistii acestora sunt hipotonici:
 abdominalii, in special dreptii abdominali;
 rotatorii externi ai membrelor;
 cvadricepsul;
 precervicalii.
Simptomatologia.
Simptomatologia subiectiva a lordozelor este foarte redusa. In perioada de evolutie a
suferintei bolnavii acuza simptome de astenie, durere. Astenia este relativ pacientul nu este capabil
la eforturi fizice si intelectuale. Musculatura ii oboseste repede in diverse posturi. Durerea este un
simptom frecvent, datorita instalarii contracturilor sau a atrofiilor musculare, redorilor articulare, fie
incresterea vitezei de conducere nervoasa a diminuari miscarilor si slabiciunea sistemului nervos
central.
Criterii pentru sustinerea diagnosticului:
1. Examenul clinic.
Pozitia zero a coloanei este realizata in ortostatism, in rectitudine, avand ca repere:
 verticala firului cu plumb, care cade de la protuberanta occipitala, de-a lungul
spinelor vertebrale, in santul interfesier si intre cele doua maleole interne;
 linia dintre varfurile scapulelor si linia bicreta, care sunt orizontale si paralele;
 occiputul, zona dorsala medie, fesele si taloanele, care sunt tangente in plan vertical
(perete);
 verticala care trece prin tragus, prin fata anterioara a umarului, marginea anterioara a
marelui trohanter, marginea externa a piciorului, la nivelul liniei Chopart.
Bolnavul va fi examinat in flexie anterioara a trunchiului si in decubit ventral-dorsal.
Examenul va cuprinde:
 proba firului de plumb;
 masurarea sagetii, curburii, flexibilitatea, mobilitatea si reductibilitatea diformitatii ;

2
  de asemenea vom constata eventualele modificari de la nivelul pelvisului, toracelui,
abdomenului si articulatiilor coxo-femurale.
2. Examenul radiologic este obligatoriu.
La incidentele obişnuite (fata-profil) vom adauga si incidente oblice pentru ca unele lordoze
pot fi determinate de spondiloze la nivelul vertebrei lombare 5.
Prognostic:
Gravitatea este dictata si de gradul lordozei:
 usoara (sub 25 grade)
 medie (intre 25-30 grade)
 grave (peste 50 grade).
Tratamentul:
Tratamentul lordozei este axat pe cateva principii, de care trebuie sa se tina seama:
 cel mai eficient tratament este depistarea precoce;
 kinetoterapia singura nici nu amelioreaza lordoza, nici nu o controleaza;
 adevaratul tratament consta in corset + kinetoterapie.
Avem tratament ortopedic, fizio-balneo-kinetoterapeutic si cand este cazul interventii
chirurgicale.
1. Tratament profilactic: dormitul cu fata in jos, pe abdomen si evitarea incaltamintei cu
tocuri inalte la sexul feminin. Dintre sporturi sunt indicate alergaturile de viteza care dezvolta
mersul psoas-iliac, gimnastica la aparate boxul si inotul.
2. Tratament ortopedic: se folosesc aparate de corectie a deformarilor de coloana
vertebrala. Tratamentul ortopedic este de lunga durata, dar daca este bine condus si efectuat, si cu
aportul kinetoterapuiei rezultatele sunt bune si definitive. Se folosesc corsete ortopedice.
3. Tratament medicamentos: se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona,
aminofenazina , aspirina), antalgice si decontracturante, acestea din urma avand rol de relaxare a
musculaturii ale caror contractii pot genera deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca
un rol foarte important dar trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai administreaza
calciu si clorocalcin. Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.
4. Recuperarea medicala: pentru ca un deficient fizic sa poata fi redat vietii, unei vieti
potrivite posibilitatilor sale si util societatii se cere utilizarea tuturor mijloacelor medicale posibile
spre realizarea recuperarii functionale. In aplicarea mijloacelor medicale de recuperare trebuie tinut
cont permanent de obiectivele ce se urmaresc.
In aplicarea posibilitatilor medicale de recuperare vor trebui luate in considerare:

3
  tipurile de leziuni, anumite deficiente, infirmitati sau diformitati pot fi hotaratoare in
perspectivele individului in ceea ce priveste orientarea sa profesionala cat si insusi
gradul sau de recuperare.
 interesarea sau nu a sistemului nervos central. Aceasta priveste capacitattea de
participare activa la procesul de recuperare.
 constitutia individului (cuprinde atat dezvoltarea sa fizica cat sicalitatile sale psihice).
Pentru un larg proces, cum este procesul recuperarii, aceste date sunt absolut necesare si
adaptarea depinde mijlocit si direct proportional de calitati.
 precocitatea tratamentului. Este de la sine inteles ca recuperarea este cu atat mai usoara
si mai favorabila cu cat tratamentul este inceput mai devreme, dupa instalarea
deficientei. Pe de alta parte acest lucru va preveni instalarea atrofiilor musculare, a
redorilor articulare, a deficientelor metabolice si atulburarilor psihice interne infirmitatii;
pe de alta parte procesul de refacere, de corectare sau de recuperare functionala, este mai
usoara in primele faze.
4.1.Tratament balneofizioterapic:
a. Electroterapia: rolul sau este de a reduce retractiile si contractile prin incalzirea profunda
a regiunii (ultrasunete, diadinamici), de a supliza masa, latura si ligamentele retractate si sclerozate
(Ionizarile cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazona), de a
limita efectele dureroase sau calcefierile anchiloze ale artrozelor secundare. Contractarile
musculare, mai ales cele dureroase la solicitarile pasive, de intindere, mai pot beneficia de bai de
lumina infrarosii, masaj iar hipotoniile musculare de termoterapie, algitoniflax (curenti aperiodici
de joasa frecventa, curenti faradici si galvanizari).
b. Balneokinetoterapia: aplicata in bazine cu apa dulce sau carbogazoasa.In tratamentul
profilactic al lordozei, inotul si gimnastica respiratorie au o mare eficienta.
Inotul trabuie sa fie simetric si facut multi ani la rand (bras, spate, fluture, delfin). Este un
excellent mijloc activ de autocontrol de rechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si de dirijare a
dezvoltarii simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie, in apa, se face sub forma de inot sau programme specializate.
Exercitiile se executa timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pana la barbie, membrele
inferioare intinse si atingand fundul bazinului cu varful degetelor de la picioare. Aceasta gimnastica
asuplizeaza curburile, niveleaza centurile, stimuleaza autocontrolul si favorizeaza dezvoltarea
simetrica a toracelui si cresterea capacitatii vitale.
c. Kinetoterapia: kinetoterapia regiunii lombo-sacrate consta in efectuarea unor miscari
pasive si active. Miscarile pasive constau in miscari de lateralitate ale trunchiului si miscari de
flexie si extensie ale coloanei lombo-sacrate sau miscari de rotatie daca coloana ne permite.

4
Miscarile active constau in executarea acestora fara ajutorul maseurului. Se executa si miscari
active cu rezistenta.
Bronsita cronica.
Definitie: un sindrom clinic caracterizat prin tuse, insotita de cresterea secretiilor bronsice,
permanenta sau intermitenta (cel putin 3 luni pe an si minim 2 ani de la aparitie), necauzata de o
boala sau leziune bronho-pulmonara specifica. Impreuna cu astmul bronsic si emfizemul pulmonar,
afectiunea este cuprinsa in tabloul de bronhopneumopatie cronica obstructiva nespecifica (BPOC) -
cele trei afectiuni avand simptome si evolutie comuna.
Morfopatogeneza: in bronsita cronica se hipertrofiaza intai glandele bronsice, dupa care
creste numarul celulelor mucipare din epiteliu atat in bronhiile mari cat si in cele mici. Sunt bolnavi
care expectoreaza mult fara sa aiba tulburari majore, in timp ce altii produc o cantitate mica de
sputa, predomina sindromul functional. Infectiile bacteriene dau secretiei un aspect mucopurulent
sau purulent, insotindu-se de distructii ale peretilor bronhici si bronhiolari. Procesul reparator
consta in formarea de tesut fibrogranulativ si cicatriceal. Cicatrizarea cailor aeriene mici are de
obicei un caracter focal, dand nastere la stenoze multiple si obstructia bronhiolelor.Unele bronhii
mici si bronhiole respiratorii pot fi distruse total, altele se subtiaza si se dilata.
Sunt cunoscute trei cauze importante: factorii iritanti, infectia si alergia, unele droguri
contribuind la precipitarea evolutiei spre decompensare.
Simptome: boala este neglijata mult timp. Simptomul principal este tusea, la inceput
dimineata, ulterior permanenta, insotita de expectoratie de obicei muco-purulenta, fenomene
accentuate in anotimpul rece. Bolnavul este de obicei afebril, dispneea creste progresiv, iar cianoza
apare tardiv. inainte de instalarea emfizemului, starea generala este buna, iar toracele de aspect
normal.
Auscultatia deceleaza raluri ronflante si sibilante.
Explorarea functionala evidentiaza semne de disfunctie ventilatorie obstructiva (scaderea
debitului ventilator maxim pe minut, scaderea V.E.M.S).
Forme clinice:
 bronsita cronica purulenta;
 bronsita cronica hemoragica;
 bronsita cronica cu afectare a bronhiilor mari;
 bronsita cronica cu afectarea bronhiolelo);
 bronsita cronica astmatiforma (trebuie deosebita de bronsita astmatica, in care astmul
bronsic, precede bronsita cronica, care apare ca o complicatie).
Prognosticul este rezervat, evolutia fiind tenace, progresiva, recidivanta. Gravitatea bolii
tine de complicatiile pe care le provoaca. In stadiul de bronhopneumopatie cronica obstructiva, cu
5
intricarea celor trei boli componente (bronsita cronica, emfizemul obstructiv, astmul bronsic),
evolutia nu mai este reversibila.
Tratament.
Tratamentul bronsitei cronice si al BPOC-ului se utilizeaza diferite metode si proceduri cu
scop preventiv (intreruperea definitiva si totala a fumatului, evitarea atmosferei poluate, inclusiv
expunerea la noxe respiratorii.), curativ si recuperativ.
Prezentare caz clinic:
Nume şi prenume: C. Elena
Varsta: 46 ani
Sex: feminin
Greutate: 65 kg
Inaltime: 1,62 m
Diagnostic: Bronsita cronica, lordoza statica;
Antecedente personale patologice: rahitism;
Antecedente heredo-colaterale: patologii nesemnificative.
Conduita kinetoterapeutica.
1. Obiective:
 corectarea si constientizarea posturii;
 cresterea si refacerea mobilitatii articulare;
 tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare (a musculaturii abdominale) si
de alungire ( a musculaturii lombo- sacrale);
 prevenirea compensarii lordozei printr-o cifoza dorsala;
 corectarea mersului;
 tonifierea musculaturii respiratorii;
 diminuarea frecventei respiratorii concomitent cu cresterea amplitudinii respiratorii;
 scaderea travaliului ventilator;
 dezobstructie bronsica;
 educarea ritmului respirator;
 educarea tusei;
 reantrenarea pacientului la efort;
 scoala spatelui;
 educarea si reeducarea echilibrului, a orientarii miscarilor in spatiu, a:
o senzatiei de verticalizare si de inclinare a corpului;
o senzatiei de miscare rectilinie;

6
 o senzatiei de rotatie;
o senzatiei de vizualizare;
o senzatiei de lateralitate.

2. Mijloace folosite:
 posturi relaxante si facilitatoare ale respiratiei;
 metode de relaxare: Jacobson, Schultz;
 posturi de drenaj bronhic;
 posturi fixe mentinute, utilizandu-se perne, suluri, spatarul scaunului, peretele,
pentru corectarea hiperlordozei lombare.
 exerctţii de corectare posturala axate pe constientizarea inclinarii pelvisului pentru
delordozare;
 elongatii;
 reantrenarea pacientului la efort prin cresterea treptata a fortei si rezistentei la nivelul
grupelor musculare, se vor introduce o serie de aparate ajutatoare in recuperare si
reantrenare, cum ar fi:
o bicicleta ergonomica;
o stepper-ul;
o placa de echilibru si spalierul;
o aparatul multifunctional – helcometru;
o covorul rulant.

3. Durata aplicarii programului: pana la indeplinirea obiectivelor.

4. Evaluarea stării functionale:
 auscultatie;
 masurarea tensiunii arteriale, pulsului si frecventei respiratorii,
 aprecierea gradului de dispnee la efort (teste de efort);
 testul conversatiei;
 testul lumanarii;
 indicele cirtometric;
 proba firului de plumb ;
 testul Schober;
 testul Stibor;
 indice deget-sol;

7
  indice deget medius-linia interarticulara a genunchiului;
 teste pentru evaluarea mersului;
 teste pentru echilibru si stabilitate;
 teste pentru coordonare.
5. Program de recuperare:
In timpul exercitiilor trebuie respectate urmatoarele reguli:
 se inspira pe nas si se expira pe gura;
 inspiratia va fi lenta si profunda;
 timpul expiratiei trebuie sa fie de doua ori mai mare decat cel al inspiratiei;
 se va corecta permanent pozitia spatelui, care trebuie sa se mentina drept, cu umerii
trasi in jos si spre inapoi.
La inceput se vor executa cate 5 exercitii din fiecare, apoi numarul de repetari va creste.
5.1. Exemplu de program recuperator:
1. Mers cu corectarea tinutei si cu respiratie normala;
2. Mers pe varfuri 4 pasi - inspiratie; oprire cu aplecarea trunchiului in fata, bratele atarnand
- expiratie profunda si sacadata;
3. Mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplatilor;
4. Din ortostatism, cu picioarele departate si mainile sprijinite pe proeminentele costale se
inspira profund pe nas, apoi se apasa cu palmele pe torace si se expira pe gura;
5. Din ortostatism cu picioarele mult departate, se executa fandare laterala spre stanga si
ducerea bratului stang sus langa ureche, timp in care are loc inspiratia; revenire - expiratie. Se
repeta spre dreapta;
6. Din ortostatism cu picioarele usor departate si bratele pe langa corp, cu cate o haltera de 2
kg in maini, se excuta arcuirea laterala spre stanga prin alunecarea bratelor pe langa coapse, cu
inspiratie si expiratie;
7. Din ortostatism cu picioarele usor departate si bratele pe langa corp, cu cate o haltera de 2
kg in maini, se excuta arcuirea laterala spre stanga prin alunecarea bratelor pe langa coapse, cu
inspiratie si expiratie;
8. Din ortostatism cu un baston tinut peste omoplati , trunchiul usor inclinat in fata: flectarea
alternativa a genunchilor cu rasucirea trunchiului spre genunchiul ridicat;
9. Din ortostatism, cu palmele sprijinite pe coapse se flecteaza corpul usor, retragând
abdomenul (expir), se revine la normal (inspir);
10. Pe genunchi, pe calcaie sezand, cu spijin pe palme , ridicarea sezutei si arcuirea spatelui,
cu tragerea barbiei la piept;

8
 11. Pe genunchi, pe calcaie sezand, flectam membrele superioare la 180ْ si inspiram; apoi
flectam trunchiul si expiram;
12. Din patrupedie , spatele rotund : deplasare inainte si lateral spre dreapta si spre stanga,
cu inspir si expir;
13. Din patrupedie , se suge puternic abdomnenul si se mentine. Se relaxeaza si se repeta.
14. Decubit dorsal, cu bratele pe langa corp, un sul in zona lombara, se inspira; se flecteaza
pe rand, genunchii la piept si se preseaza pe abdomen cu bratele, capul flectat, se expira;
15. Acelasi exercitiu executat cu ambii genunchi, corpul fiind ghemuit;
16. Din decubit dorsal, cu o minge medicinala pe stern, cu un sul in zona lombara, se inspira
profund pe nas, apoi se expira suierator odata cu presarea mingii pe torace;
17. Decubit dorsal, se inspira profund cu umflarea si dezumflarea abdomenului, apoi revino
expirand pe gura;
18. Acelasi exercitiu cu o minge medicinala tinuta pe abdomen;
19. Din decubit lateral cu coapsele usor flectate. Terapeutul impinge cu o mana pelvisul
pacientului inainte si cu a doua mana trage inapoi de umarul acestuia. Bolnavul se opune acestor
forte;
20. Din decubit ventral se execută gradat ridicarea capului, umerilor, membrelor superioare
(pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale) ;
21. Relaxare cu respiratie normala pana la revenire.
5.2. Conştientizarea posturii: - corectarea şi controlul posturii: capul ridicat,coloana
dreaptă,abdomenul retras în prelungirea toracelui,umerii relaxaţi,poligonul de susţinere uşor
mărit(se realizează în faţa oglinzii).

Exercitii globale destinate unui aliniaiment corect al corpului:

1. In ortostatism, cu picioarele apropiate, stand perfect drept, flectam capul si privim
gleznele; pentru aceasta este nevoie de o perfecta aliniere a toracelui, abdomenului si pelvisului ; se
mentine această pozitie 10—15 secunde, dupa care se „rupe" pozitia, fiind reluata apoi din nou —
se repeta.

9
 2. Spatele la perete, corpul in contact cu peretele in trei puncte : calcaie, fese, occiput (barbia
sa fie pe orizontala) ; se mentine pozitia cateva secunde, urmand apoi relaxarea — se reia de cateva
ori.
3. Mers pe toata talpa, apoi pe varfuri, cu mainile pe langă corp, se ridica altemativ cate un
genunchi spre piept, fara a modifica pozitia corecta, dreapta, a trunchiului.
5.3. Posturi de relaxare si facilitare a respiratiei.
Pozitia 1 - Subiectul cu spatele la perete, sprijinit, capul aplecat anterior, umerii cazuti,
bratele atarnand libere in fata corpului, trunchiul usor cifozat, genunchi flectati, picioarele departate,
talpa pe sol.
Pozitia 2 - Subiectul pe genunchi, pe calcaie sezand, trunchiul usor aplecat anterior,
mainile se sprijina pe genunchi.
Pozitia 3 - Subiectul este in decubit dorsal pe un pat care are partea de la cap ridicata intr-
un unghi de 45 de grade, capul este pe o perna mica, bratele in usoara abductie cu antebratele
sprijinite pe 2 perne mici sau 2 rulouri, genunchi usor flectati cu un sul, un rulou sau o perna, iar
talpile cu varful degetelor in sus sprijinite pe un rulou.
5.4. Posturi de drenaj bronhic, pentru cazul in care pacientul are nevoie de o buna
evacuare a secretiilor bronhice.
Exercitiul 1: din asezat 5 pozitii fiecare mentinandu-se 10-15 sec:
 Se sta drept
 Se inclina trunchiul lateral dreapta 45°
 Se inclina trunchiul stanga 45°
 Se face extensia trunchiul la 30°
 Se flecteaza trunchiul la 45°.
Exercitiul 2 : pentru drenarea bronhiilor mari. Decubit ventral in latul patului astfel incat
membrele inferioare si bazinul sa fie pe pat, trunchiul flectat, mainile se sprijina pe podea.
Trunchiul face cu podeaua un unghi de 45°, un pahar pentru secretii va fi la indemana. Durata
acestei pozitii va fi minim 3 min, putand merge pana la 20 minute.
5.5 Pozitii pentu tuse:
 Pozitia asezat, umerii relaxati si rotati in fata, capul si spatele usor flectate, antebratele
sprijinite, genuchii flectati, picioarele se sprijina pe sol. O perna in zona abdominala
tinuta cu bratele ajuta la ridicarea diafragmului prin presarea peretelui abdominal. In
timpul expulsiei in tuse trunchiul se apleca inaine.
Controlul respiratiei in accesul de tuse:
 Inspiratie pe nas, lent si profund;
 Apnee cateva secunde;
10
  Expiratia se va face in 2-3 reprize (fractionat), in timp ce trunchiul flecteaza pe
abdomen, iar abdomenul se suctioneaza.
5.6. Educarea ritmului respirator:
1. Ritmul ventilatiei (reprezinta frecventa respiratorie pe minut ) - se va urmarii rarirea
ritmului respirator, care se va face gradat. Pacientul va fi invatat sa isi gaseasca pulsul si va face
inspir pe 3-4 batai de puls si expir pe 3-4 batai de puls. Apoi treptat se ajunge la o faza respiratorie
pe 5-6 batai de puls.
2. Controlul volumului curent. Inspir si expir fortat, pentru a avea o respiratie eficienta
trebuie sa fie ajustat si volumul curent.
3. Raportul dintre timpii respiratori (la pacientii obstructivi expirul este foarte scurt):
puls – inspir pe 3-4 si expir pe 5-6. Cresterea pauzei post inspiratorie = apnee dupa inspir, apoi
expir lung si pasiv (se foloseste ca stimulare a reflexului de tuse, apneea dupa expir).
4. Controlul fluxului de aer (reprezinta viteza cu care intra si iese aerul in si din caile
respiratorii. Depinde foarte mult de elasticitatea peretelui respirator).
 Testul lumanarii: se tine o lumanare aprinsa in dreptul gurii la 15-20 cm, se cere
subiectului sa sufle in flacara lumanarii astfel incat sa mentina flacara in pozitie
orizontala fara sa o stinga cat mai mult timp , pentru a ingreuna exercitiul se creste
distanta dintre gura si flacara;
 Printr-un tub de cauciuc se sufla intr-un recipient cu lichid astfel incat sa formam in
mod constant si prelungit bule de aer cu aceasi marime. Pentru a creste dificultatea
avem 3 variante: fie scadem diametrul tubului prin care suflam, fie creste lungimea
lui, fie crestem vascozitatea lichidului;
 Exercitii de mentinere a unui fulg sau a unei bile intr-un tub.
5. Controlul respiratiei in miscare si efort (miscarea influenteaza foarte mult respiratia).Se
invata subiectul:
 sa pastreze o pozitie corecta : coloana vertebrala dreapta, umerii relaxatii, abdomenul
in prelungirea toracelui.
 intoarcerea in pat : va face inspir, iar pe faza de expir se intoarce in pat
 metodele de mers: poate face inspir la un pas, expir pe 2 sau inspir pe 1 pas – expir
pe 3; sau inspir 2-expir 4; inspir 3 – expir 5; in functie de necesitati, de ritmul
cardiac, de lungimea pasului
 urcatul si coboratul scarilor : va face inspir si urcat sau coborat cu expir, apoi
inspir pe o treapta si expir pe 2 trepte.

11
 Durata unei intregi sedinte de reeducare a ritmului respirator nu trebuie sa depaseasca
20-30 de minute, nu trebuie sa oboseasca bolnavul, sa nu determine dispnee sau discomfort si
trebuie sa il ajute sa se relaxeze si sa respire corect.

Anexa

Drenajul postural

pozitie pentu tuse

12
 lordoza

Scoala spatelui

Protejarea spatelui la cararea unei greutati

13