Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

Datoria Publica Externa a României

1. NOTIUNI GENERALE
Datoria externă în sine reprezintă, inițial, un efect al unui alt fenomen economic
internațional de mare amploare - creditarea internațională.
De fapt, cu secolul al XVIII-lea începe istoria creditelor internaționale, când băncile din
Marea Britanie au trecut aproape liniar de la comerț și cămătărie la creditare.
Începând cu războaiele napoleoniene, parcurgând secolul al XIX-lea și până la începutul
secolului al XX-lea, băncile comerciale au acordat credite guvernelor străine și au finanțat
comerțul internațional prin intermediul acceptelor (precursori ai acreditivelor și al altor
documente comerciale din zilele noastre).
Puterea lirei sterline și a Marii Britanii au permis crearea unei piețe a efectelor de comerț
în Londra, piața care finanța tranzacțiile comerciale ale metropolei cu teritoriile de peste mari.
În plus, începând cu 1830 s-au fondat primele bănci britanice în colonii, destinate furnizării de
facilități bancare locale și finanțării comerțului colonial. Aceste bănci s-au extins curând în
zone de interes major pentru întreaga Europă, zone cum ar fi Egiptul, Turcia, America Latină,
sud-estul Asiei. Alte țări care pășesc pe calea dezvoltării capitaliste au urmat exemplul Marii
Britanii, astfel încât fenomenul apariției instituțiilor bancare în teritoriile "de peste ocean" ale
statelor europene, a căpătat imaginea unei adevărate lupte pentru împărțirea sferelor de
influență economică în lume.
Cea mai rapidă creștere în volumul creditării internaționale a fost înregistrat pe fluxul
dinspre Europa spre diferite state din componența SUA, pentru finanțarea investițiilor și
comerțului. Multe bănci comerciale din Regatul Unit sau aflate pe teritoriile americane, însă în
proprietatea britanică, au fost fondate doar pentru susținerea acestui flux. Deși, încă din 1860,
în California existau deja cinci bănci comerciale (în proprietate britanică), totuși orașul New
York a fost primul centru financiar american care a contat ca prezență în operațiile
internaționale, acționând ca placă turnantă pentru fluxul menționat. Practic, Londra și New
York erau "emițătorul" și respectiv, "receptorul" fluxului de capital britanic, fluxul care atingea
înainte de primul război mondial, circa 10% din PNB Marii Britanii și al imperiului sau
colonial. Această situație a durat până la sfârșitul primului război mondial, când New York-ul
ca exportator de capital spre o Europă distrusă, amenința pentru prima dată dominația Londrei
asupra economiei mondiale.
Al doilea război mondial a accelerat declinul lirei sterline și ascensiunea dolarului
american ca valută de circulație internațională. Puterea financiară a City-ului londonez s-a
redus, făcând locul New York-ului pe piața exportului de capital, S.U.A. dispunând de o mare
credibilitate în mediile financiare internaționale.
Istoria economică postbelică aduce treptat în scenă trei mari actori: SUA, Piața Comună
și Japonia (însoțita din anii '70 de "tigrii" Asiei de sud-est: Hong-Kong, Coreea de Sud,
Singapore , Thailanda, Taiwan). Aceștia domină și în prezent piețele internaționale de credit,
atât direct, cât și prin influența puternică exercitată în interiorul marilor organisme financiare
internaționale - FMI, Banca Mondială, BERD, BRI, etc. Această dominare este posibilă datorită
puterii economice de ansamblu, incontestabile a celor trei, dar și datorită progresului
tehnologiei comunicațiilor, care permit ca orice decizie luata într-o parte a lumii să fie
instantaneu cunoscută pe meridianul opus.

1
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

Tot perioada postbelica aduce in prim plan creditare oficiala, de la guvern la guvern sau
de la organismele financiare internaționale către guvernele statelor membre. Conferința de la
Breton Woods din 1954 se afla la baza înființării Fondului Monetar International si a Băncii
Mondiale, organisme menite sa faciliteze procesul de alocare a resurselor țărilor cu surplus de
capital către cele cu nevoi de capital și de a împiedica, prin sprijinirea dezvoltării economice
globale, ca discrepanțele enorme dintre țări să ducă la situații conflictuale militare sau la crizele
economice mondiale.
Astăzi, creditarea internațională este un fenomen care suscită interesul atât al analiștilor
economiei mondiale, cat și a factorilor de decizie din fiecare țară în parte, mai ales după
experiența crizei mondiale a datoriei externe care a zguduit lumea financiară în anii '80. Criza
datoriei sa născut din două motive: primul - o politică deplorabilă de gestionare a datoriei
externă a țărilor mari debitoare (în special din America Latină - cazul Mexic), și, pe de altă
parte, bancurile comerciale cu activitate internațională nu au dat nici ele dovada de prea mare
înțelepciune în alocarea resurselor proprii, mărite rapid ca volum prin injecția de petrodolari
care a urmat crizei petrolului din anii '70.
Criza datoriei a fost rezolvata printr-un progres cu multiple laturi: s-a modificat, în
primul rând, atitudinea creditorilor (oficiali sau privați), din cauza scopului unic de a recupera
resursele alocate pentru controlul utilizării acestora de către debitori. Efectul acestei schimbări
de atitudine s-a materializat în măsurile convenite prin înțelegeri bilaterale între țările cu mari
datorii și Clubul de la Paris (pentru creditorii oficiali) sau Clubul de la Londra (pentru băncile
comerciale), măsuri care au dus la diminuarea poverii datoriei externe asupra economiilor
tarilor îndatorate si la înlesnirea, pentru acestea, a drumului spre dezvoltare. În al doilea rând,
gestionarea eficientă a datoriei externe a devenit un obiectiv major de politică macroeconomica
în toate țările lumii, în special în țările beneficiare de împrumuturi externe.

2
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

2. DATORIA EXTERNĂ A ROMÂNIEI

2.1. Conceptul de datorie externă

Împrumuturile externe reprezintă una dintre formele de export de capital. Împrumuturile

precapitaliste și în perioada de dezvoltare a capitalismului, împrumuturile externe se întâlneau
in mod sporadic. O dezvoltare mai mare s-a înregistrat abia in perioada mașinismului.
În ultimul secol XX, împrumuturile externe au cunoscut o dezvoltare fără precedent, ca
urmare a formării, pe piața țărilor dezvoltate, a unui excedent relativ de capital, care își caută
plasament peste graniță în condiții mai avantajoase decât în interior.
Întrucât împrumuturile în străinătate, pe lângă persoanele de drept public, pot contracta
și alte persoane fizice și juridice, noțiunea de datorie externă nu se suprapune perfect aceleia de
datorie publică externă. Noțiunea de datorie externă este mai mare decât aceea de datorie
publica externa și sunt mai multe sensuri pe care le vom enumera mai jos.

2.1.1. Datorie externă brută în sens larg

Aceasta cuprinde sumele de bani și alte valori pe care rezidenții unei țări, persoane fizice
și juridice, le datorează străinătății la un moment dat. Această interpretare exhaustivă cuprinde
sumele datorate de stat, unitățile administrativ-teritoriale și alte entități de drept public,
întreprinderi private și alte organizații, precum și de persoane fizice ale unor organisme
internaționale, guverne, bănci și alte instituții publice străine, unor bănci private, firme și altor
creditori, precum și a unor persoane fizice rezidente în străinătate.
Datoriile la care ne referăm provin din împrumuturi de tot felul, achiziții de bunuri,
executări de lucrări și prestări de servicii pe credit, investiții directe de capital, îndeplinirea altor
obligații derivate din contracte sau diverse reglementări.
Această interpretare care vizează toate obligațiile bănești față de străinătate, indiferent
dacă au caracter public sau privat, de gradul lor de exigibilitate, de existența sau nu a unei
garanții, deși corectă, ea nu este aplicabilă în practică, deoarece este extrem de dificila
inventarierea tuturor obligațiilor fata de străinătate și, în plus, nu toate acestea sunt exprimate
valoric, nu toate au termene precise de achitare sau au termene fie prea scurte, fie prea lungi.

2.1.2. Datorie externă brută în sens restrâns

Aceasta cuprinde obligațiile bănești față de străinătate, cu următoarele excepții:

- Creditele pe termen scurt (sub un an), deoarece acestea constituie operații financiare curente,
indispensabile pentru desfășurarea activității economice externe;
- Investiții străine directe, care nu au stabilite termene de rambursare sau de lichidare;
- Ajutoarele cu caracter nerambursabil, primite în cadrul programelor de asistență publică
bilaterală și multilaterală;
- Împrumuturile externe cu o perioadă de grație de 10-15 ani sau mai mari;
- Împrumuturile acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau altor
reprezentante ale acestora în condiții mai avantajoase decât cele practicate pe piața mondială;
- Creditele contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritățile publice
competente.

2.1.3. Datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale și a celorlalte instituții din

sistemul său

Aceasta cuprinde:

3
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

- Sumele datorate unor creditori publici și privați, în valută, bunuri sau servicii cu o perioadă
de rambursare mai mare de un an;
- Sumele datorate de persoanele private, dar garantate de o autoritate publică, în această
interpretare, datoria externă nu cuprinde obligațiile persoanelor private către străinătate
negarantată de autoritățile publice;
- Datoria din tranzacțiile cu Fondul Monetar Internațional;
- Datoria care poate fi achitată, la opțiunea debitorului, în moneda țării sale;
- Sumele datorate unor creditori rezidenți în străinătate, pentru care nu au fost stabilite
termenele de plată.

2.1.4. Datoria externă netă

Aceasta cuprinde diferența dintre activele publice și private ale rezidenților unei tari in
străinătate (disponibilități valutare, împrumuturi acordate, investiții directe, titluri, diverse alte
creanțe și valori) și activele deținute de rezidenți străini în țara considerată (împrumuturi primite
de la guverne, agenții guvernamentale și alte entități publice, credite primite de la bănci private,
organisme financiare și alți creditori, investiții de capital, titluri, disponibilități valutare și alte
valori aparținând unor persoane publice sau private străine). Adesea, în datoria externă netă se
includ doar creanțele lichide sau ușor realizabile față de străinătate, toate celelalte creanțe care
nu pot fi ușor mobilizate excluzându-se din calcul.
Indicatorul datoriei externe nete este utilizat în cazul țărilor care apar în dubla ipostaza:
creditor și debitor față de străinătate. În timp, în raportul dintre creanțele și angajamentele
externe ale unei țări pot interveni asemenea mutații încât aceasta din creditorul mondial (per
vânzare) să devină debitor mondial sau invers. Acesta este, spre exemplu, cazul S.U.A. care
până în 1984 a fost primul creditor al lumii, iar din anul următor au devenit cel mai mare debitor
net al lumii. Cu toate acestea, ele rămân, după Japonia, cel de-al doilea creditor mondial. În
plus, acestea au o situație privilegiată, deoarece s-au împrumutat exclusiv în dolari, ceea ce le
ferește de riscul penuriei de devize, la care sunt expuse tarile în curs de dezvoltare importatoare
de capital.
Cuantumul datoriei externe diferă, evident, în funcție de modul în care se determină,
brut sau net, și sensul atribuit acestei noțiuni de cel care o folosește.

2.2. Clasificarea datoriei publice externe

Din definiția datoriei publice externe așa cum apare în Legea Datoriei Publice nr.313 /
2004, rezultă că aceasta se prezintă sub două forme, in funcție de debitor (de beneficiarul
creditului extern):
• Contractată direct de stat - însumează obligațiile externe contractate prin debitori publici,
inclusiv guvernul național, serviciile sale și organismele publice autonome, și apare în urma
manifestării unui dezechilibru al finanțelor publice
• Garantată în numele și contul statului - reprezintă obligațiunile externe contractate prin
împrumuturi private pentru finanțarea unor investiții de amploare, care sunt acoperite de
garanții de stat, care acoperă incapacitatea totală sau parțială a beneficiarului împrumutului, a
dobânzii și a altor costuri aferente, cu recuperare lor ulterioară de la debitor.
In cel de-al doilea caz, proiectele de finanțat ale întreprinderilor vor trebui analizate cu
atenție prin întocmirea unui studiu de fezabilitate, pentru a vedea dacă vor fi capabile să
genereze profitul anticipat. De asemenea, va fi necesara studierea situației financiare a
întreprinderii deoarece, în timp ce proiectul poate părea realizabil, profitabilitatea și situația
lichidităților întreprinderii ar putea fi mult prea slabe pentru a susține rambursarea creditului.
În cadrul acestei clasificări se pot detalia beneficiarii creditelor externe, astfel:

4
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

întreprinderi private, bănci, guverne, unități administrativ-teritoriale, instituții de stat și alte

instituții de drept public, cu mențiunea că împrumuturile care nu sunt contractate direct de stat
sunt garantate de acesta.
Fondurile ce constituie datoria publică externă pot fi clasificate în funcție de națiune
astfel:
• Pentru susținerea balanței de plăți;
• Pentru consolidarea rezervei valutare a statului;
• Pentru realizarea unor proiecte de investiții, finanțarea exporturilor, mobilizarea și
dezvoltarea domeniilor prioritare ale economiei;
• Pentru realizarea unor reforme sectoriale;
• Pentru realizarea unor importuri stabilite de guvernul statului;
• Pentru finanțarea si refinanțarea deficitului bugetului de stat.

Din cele de mai sus rezultă că împrumuturile externe contractate de stat pot avea ca
destinații, în primul rând înfăptuirea unor operațiuni economice propriu-zise (proiecte de
investiții, dezvoltarea domeniilor prioritare, susținerea balanței de plăți, etc.) si numai in al
doilea rând finanțarea și refinanțarea deficitelor bugetare, în timp ce împrumuturile de stat
interne au ca destinație prioritară asigurarea resurselor financiare necesare finanțării și / sau
refinanțării deficitelor bugetare.
Clasificarea datoriei publice externe, în funcție de natura creditorilor cuprinde:
• Creditori oficiali – reprezentați de organisme financiare internaționale, care acordă asistență
publică pe baze multilaterale (credite financiare) și de guverne care acordă asistență publică
bilaterală.
• Creditorii privați - reprezentați de bănci și de alte instituții financiare care acordă credite pe
baze bilaterale. Asistența bilaterală îmbracă forma ajutoarelor în mărfuri sau în bani, a asistenței
tehnice și economice sau a împrumuturilor în condiții privilegiate (credite bancare),
întreprinderi furnizoare și investitori privați.
Împrumuturile guvernamentale sunt împrumuturi "legate" acordate țărilor beneficiare
pentru achiziționarea anumitor produse de pe piețele țărilor creditoare, putând asigura și
creditele pentru exportul de mărfuri către țările în curs de dezvoltare (credite guvernamentale).

În ceea ce privește asistența publică multilaterală, aceasta se acordă de către:

• Banca Internațională pentru Construcție și Dezvoltare, Asociația Internațională pentru
Dezvoltare, Corporația Financiară Internațională – toate făcând parte din Grupul Băncii
Mondiale (care are ca principală funcție acordarea de credite pentru construcție și dezvoltare);
• Fondul Monetar International, în special pentru echilibrarea balanței de plăți;
• Organismele financiare regionale: Banca Interamericană de Dezvoltare, Banca Americană
pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare;
• Organismele financiare ale Comunității Europene: Fondul European de Dezvoltare, Banca
Europeană de Investiții.

În funcție de perioada pentru care se acordă (după scadență) creditele ce intră sub
incidența datoriei publice externe se pot acorda astfel:
• Pe termen scurt (1-2 ani);
• Pe termen mediu (3-5 ani);
• Pe termen lung (peste 5 ani).

Privite din punctul de vedere al beneficiarului, acesta dorește ca termenul de rambursare

să fie destul de îndepărtat pentru a-i permite procurarea disponibilităților necesare restituirii
creditului și plății dobânzilor și a altor cheltuieli aferente.

5
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

Dacă împrumutul extern are o destinație productivă, atunci termenul de rambursare

trebuie stabilit în funcție de momentul punerii în funcțiune a obiectivului respectiv. Prin
urmare, în cadrul termenului final al unui împrumut extern, pot fi evidențiate trei perioade
distincte:
• Perioada de utilizare a creditului;
• Perioada de grație, în cursul căreia nu se fac plăți pentru rambursarea creditului, acesta
neacordându-se întotdeauna
• Perioada de rambursare propriu-zisă.
În cazul în care suma împrumutată se acordă dintr-o dată și se rambursează într-o
singură tranșă, beneficiarul creditului dispune de aceasta pe toată durata creditului. Dacă suma
respectivă se primește şi se rambursează în mod eșalonat, termenul mediu al creditului va fi mai
scurt decât cel pentru care s-a contractat. Termenul creditelor se stabilește în funcție de
destinația acestora, de rentabilitatea obiectivului, de practica internațională, de legislația
existentă în țara creditorului și în țara beneficiarului.

2.3. Indicatori privind datoria externă

În legătură cu datoria externă a unei țări, se folosesc diverși indicatori care reflectă
gradul de îndatorare față de străinătate, precum și efortul valutar pe care aceasta îl reclamă.
Astfel, gradul de îndatorare a unei țări față de străinătate se exprimă cu ajutorul
mărimii absolute a datoriei externe, al mărimii medii a datoriei respective pe cap de locuitor, al
raportului dintre datoria externă și produsul intern brut și al raportului dintre datoria externă și
încasările din exportul de bunuri și servicii.
Indicatorul datoriei externe totale arata suma datorata în străinătate la un moment dat,
fără vreo legătură cu potențialul financiar-valutar al țării debitoare și cu eșalonarea în timp a
rambursării acesteia. Acest indicator se determină prin transformarea valutelor în care a fost
exprimată datoria externă într-o valută de larga circulație internațională.
Indicatorul datoriei externe medii pe cap de locuitor se determină prin împărțirea
datoriei externe totale, exprimată într-o valută de mare circulație internațională, la numărul
populației, și servește la efectuarea de comparații in timp pe plan intern și internațional.
Indicatorul privind raportul dintre datoria externă și produsul intern brut arata cat
din produsul intern brut al anului considerat ar fi necesar pentru rambursarea acelei datorii.
Acest indicator are o valoare teoretică, deoarece datoria se rambursează, de regulă, în mod
eșalonat, iar din produsul intern brut al unui an, numai o parte poate fi utilizată pentru onorarea
angajamente față de străinătate.
Indicatorul privind raportul dintre datoria externă și exporturile de bunuri și servicii
arată că în timp (luni sau ani) s-ar putea rambursa datoria unei țări față de străinătate pe seama
valutei încasate din vânzările de bunuri și prestările de servicii peste graniță. Și acest indicator
este o valoare teoretică, deoarece niciodată nu se folosește totalul de valută dobândită pe această
cale în scopul restituirii împrumuturilor externe, ci numai o parte din aceasta, cealaltă parte
(mai consistentă) fiind destinată achitării importurilor de bunuri și servicii, plații dobânzilor și
a comisioanelor aferente datoriei , precum și efectuarii altor cheltuieli.
Numărul populației corectează, așadar, într-o măsură determinată, imaginea pe care se
proiectează mărimea absolută a datoriei externe.
Prin urmare, la o anumită sumă a datoriei externe, cu cât mai lungă este perioada de
timp în care se poate crea valoarea adăugată necesară pentru rambursare , cu atât mai mare este
gradul de îndatorare al unei țări considerate.
Din cele de mai sus, se deduce concluzia că, pentru a face aprecieri corecte cu privire la
gradul de îndatorare al unei țări față de o țară străină, este necesar să se utilizeze mai mulți

6
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

indicatori, din care mei expresivi sunt raportul dintre datoria externa si exporturi si raportul
dintre datoria externă si produsul intern brut.
In plus, gradul de îndatorare a tarii fata de exterior trebuie completat cu efortul financiar-
valutar reclamat de datoria externa, care indica povara respectivei datorii in anul considerat.
Efortul financiar-valutar generat de datoria externă este indicat de serviciul datoriei
externe, care include rambursarea ratelor împrumuturilor externe (denumite și rate de capital),
exigibile în anul considerat, precum și plata dobânzilor, comisioanelor și a altor cheltuieli legate
de datoria externă, exigibile în același an .

Povara datoriei externe se determină cu ajutorul mai multor indicatori:

• Raportul dintre serviciul datoriei externe și exportul de bunuri și servicii;
• Raportul dintre serviciul datoriei externe și produsul intern brut și raportul dintre dobânda
aferentă datoriei externe și exporturi.

Cu cat rambursările de împrumuturi, dobânzile și comisioanele aferente acestora absorb

o parte mai mare din încasările din exporturi, cu atât mai încordata va fi balanța de plăți externe
a unei țări debitoare față de străinătate.
Cu cât mai mare este efortul valutar solicitat de datoria externă, cu atât mai mici vor fi
resursele valutare ale unei țări rămase pentru plata importurilor destinate dezvoltării economice
și sociale și a aprovizionării ei cu bunuri de consum absolut indispensabile.

7
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND DATORIA PUBLICĂ EXTERNĂ ROMÂNIEI

3.1 Cadrul legal al datoriei publice externe

Datoria publică guvernamentală externă este definită prin Legea nr. 313/2004 a datoriei
publice, completata ulterior de Ordonanța de urgenta nr. 64/2007, ca parte a datoriei publice a
statului care reprezintă totalitatea obligațiilor financiare externe ale statului provenind din
împrumuturile contractate direct sau garantate din partea Guvernului, prin Ministerul Finanțelor
Publice, în numele României, pe piețele financiare externe.
Ca urmare a negocierilor cu Uniunea Europeana , prin Documentul de Poziție privind
Capitolul 11 - Uniunea Economică și Monetară, România s-a angajat ca până la data de 31
decembrie 2004 să modifice Legea nr. 81/1999 privind datoria publică, în vederea alinierii la
prevederile legislației Uniunii Europene privind interzicerea finanțării directe a sectorului
public. Pentru îndeplinirea angajamentului asumat, la data de 29 iunie 2004 a fost adoptată
Legea nr.313 / 2004 a datoriei publice.
Creșterea an de an a datoriei publice externe are loc pe baza unei fundamentări riguroase
a criteriilor de recurgere la contractarea de credite externe și în limite care sa nu depășească
capacitatea țării de a-si asigura serviciul, respectiv de a rambursa ratele de capital precum si de
a plăti dobânzile și a comisioanele aferente.
În acest scop, anual se stabilește plafonul de îndatorare publică externă, care este
transmis spre aprobare Parlamentului României.

3.2 Structura datoriei publice externe

Datoria publică guvernamentală externă efectivă la 31 martie 2007 a fost în sumă de 9.915,5
milioane EURO, iar la 31 decembrie 2007 a fost în suma de 38.526 milioane EUR. Structura
datoriei publice guvernamentale externe după tipul datoriei publice cadastrale publica
guvernamentală externă contractată direct de stat reprezintă 64,6% din totalul publicului extern
și datoria publică guvernamentală externă garantată de stat reprezintă 35,4%. Analiza datoriei
publice guvernamentale externe efective în funcție de creditor arată că 48,1% reprezintă datoria
contractată cu creditorii oficiali (inclusiv împrumuturile FMI). Creditorii privați, care includ
băncile comerciale, emisiunile de obligațiuni și alte surse, reprezintă 51,9% din total. (figura
3.1)

8
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

Structura datoriei publice guvernamentale externe după tipul dobânzii evidențiază 44,1% din
totalul acesteia reprezintă împrumuturile externe contractate cu rata fixă a dobânzii și restul de
55,9% reprezintă împrumuturile externe contractate cu rata variabila a dobânzii. Structura pe
durata inițială a creditelor externe arată că ponderea cel mai mare au creditele cu durată de peste
10 ani (60,9%), iar dintre acestea creditele externe contractate direct de stat.
Figura 3.2

Analiza datoriei publice externe efectivă la 31 martie 2007, în funcție de componentele valutei,
arată că, în urma contractării creditelor în EURO, cea mai mare parte a componentei a fost
EURO (63,4%), și USD (27,4%), urmată de JPY %)

Mai jos vom prezenta evoluția datoriei publice externe totale în perioada 2010-2018. După
cum putem observa în tabelul 3.3 avem o fluctuație a acestei datorii externe.

Tabel 3.3 Evoluția datoriei externe intre anii 2010 – 2018 in Miliarde Euro

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Total
datorie 89 318 97 934 99 077 98 523 95 896 89 261 90 677 93 204 97 995
externa
Sursa: BNR

Mai jos prezentam un grafic pentru evoluția datoriei externe intre anii 2010 si 2018.

9
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

Grafic 3.3

În continuare vom prezenta tabelar si grafic evoluția datoriei după tipul de acordare intre anii
2010 - 2018:
• Directa
• Garantată
• Negarantată

Aceste detalii sunt prezentate în tabelul 3.4 si Grafic 3.4.

Tabel 3.4 Evoluția datoriei externe după tipul de acordare.

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Datorie
publica directa 15577 18715 21513 28558 31617 29240 31910 32491 32694

Datorie public
garantata 1748 1539 1373 1276 1124 684 580 460 372

Datorie
negarantata 37721 36927 37351 36749 42717 38169 36452 34837 33878
public
Depozite pe
termen mediu 7670 8186 7649 6662 6067 5099 4058 3217 2485
si lung
Împrumuturi la
FMI 8957 9925 9630 5898 3383 1473 1230 1179 1185

Datorie
externa pe 17645 22642 21571 19380 18499 19695 20505 24239 29866
termen scurt
Total Datorie
89 318 97 934 99 077 98 523 95 896 89 261 90 677 93 204 97 995

10
Bunescu Gheorghe Liviu – Management ID – An I - Hyperion

Figura nr. 3.4.

Concluzii

Din punctul de vedere al strategiei de îndatorare este recomandată prudența în contractarea

datoriei publice externe pe termen de sub 5 ani în vederea evitării acumulării scadențelor în
această perioadă. Potrivit acestei sugestii, România se încadrează în grupa țărilor cu o datorie
externă sustenabilă. Evoluția raportului dintre datoria publica externă și PIB demonstrează că
gradul de îndatorare a fost și este cu mult sub limita recomandată de 50%. Sustenabilitatea
datoriei publice externe este demonstrată cel mai bine de indicatorul "rata serviciului
datoriei", care exprimă raportul dintre serviciul extern al datoriei externe și exportul de bunuri
și servicii.

BIBLIOGRAFIE
1. Cucoșel, C. - "Finanțele publice", Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004;
2. Tulai, C. - "Finanțele publice și fiscalitate", Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca,
2003;
3. Tulai, C. - "Finanțele Publice", Ediția IV, Editura Didactică și Pedagogică, 2004;
4. www.mfinante.ro
5. www.bnr.ro

11