1.

Noţiune
Căsătoria este o uniune între bărbat şi femei în scopul de a întemeia o familie. În literatura de
specialitate se întîlnesc şi alte noţiuni. Căsătorie este uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi
o femeie, încheiată în scopul întemeierii unei familii şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
2. Natura juridică a căsătoriei
Referitor la natura juridică, aici există mai multe opinii. Căsătoria are un caracter contractual,
este opinia francezilor şi a românilor. Într-o altă opinie se spune că aceasta este un act juridic
independent şi, deşi seamănă foarte mult cu contractul, este cu totul diferit.
Căsătoria are natură juridică proprie, ceea ce şi o face să fie specifică. Ea, la rîndul ei, produce
cele mai multe efecte în societate, spre deosebire de alte acoduri de voinţă. În cazul căsătoriei,
avem, sau persistă libertatea de voinţă a soţilor, ceea ce persistă şi la contracte, soţii fiind egali,
adică avînd acelaşi cuantum de drepturi şi obligaţii. Ceea ce îl desebeşte pe acest act de contract
este faptul că cuantumul drepturilor şi obligaţiilor în contracte sînt diferite, în dependenţă de
voinţa părţilor. Subiecţii contractanţi urmăresc fiecare un scop. În cazul căsătoriei, soţii au
acelaşi scop, în caz contrar, căsătoria va fi lovită de nulitate absolută.
Efectele căsătoriei, la rîndul lor, sînt prevăzute de legislaţie, însă, în cazul contractului, toate
aceste efecte depind de modul de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor creditorului şi
debitorului. Căsătoria, spre deosebire de contract, nu poate fi afectată de vreo oarecare
modalitate, adică termen, sarcină şi condiţie.
Clauzele contractuale pot fi modificate de părţi la înţelegerea acestora, iar în cazul căsătoriei,
acestea nu pot fi modificate decît doar cele matrimoniale. Dacă în cazul contractelor apare vreo
divergenţă între părţi şi cazul este intentat în instanţă, atunci, debitorul sau creditorul, dacă nu are
posibilitatea de a se prezenta sau nu doreşte, atunci, acesta poate fi reprezentat de către o altă
persoană, pe cînd în cazul căsătoriei, aceasta nu este posibil, aici subiecţii trebuind să fie ei înşişi
prezenţi.
În cazul contractelor, acestea pot fi desfiinţate prin acord, iar în cazul căsătoriei, aceasta poate
avea loc prin 2 modalităţi:
1. La oficiul stării civile;
2. La instanţa de judecată.
Căsătoria nu poate fi reziliată, iar în cazul contractelor, această operaţiune este posibilă.
De aici deducem că contractul şi actul juridic care se încheie între soţi, au careva asemănări, dar
se deosebesc enorm, ceea ce şi ne spune că încheierea căsătoriei presupune un act juridic
independent şi nu un contract.
3. Caracterele juridice ale căsătoriei
a) Monogam, presupune faptul că încheierea căsătoriei poate avea loc doar între un bărbat şi o
femeie care nu este căsătorit/ă.
b) Caracterul solemn. Pentru valabilitate se cere înregistrarea la Starea Civilă. Această
înregistrare se face în faţa unei autorităţi de stat, cu atribuţii de delegat a Stării Civile. Este
important şi obligatoriu să fie prezenţi ambii soţi. Există posibilitatea asistării publicului.
c) Caracterul Civil. Se recunosc şi se permit doar căsătoriile înregistrate la Starea Civilă sau în
alte condiţii legale, adică atunci cînd delegatul de stare civilă se deplasează la domiciliul
viitorilor soţi.
d) Se încheie pe viaţă, adică acest act juridic bilateral nu conţine un termen pentru care este
încheiat, ceea ce înseamnă că soţii trebuie să întreţină relaţii de familie pe întreg parcursul vieţii
şi să realizeze principalele funcţii ale familiei (perpetuare, economică, educativă).
e) Egalitatea soţilor – din momentul înregistrării căsătoriei la Oficiul Stării Civilă, soţii se
consideră a fi egali în toate drepturile şi obligaţiile.
f) Întemeierea familiei – este scopul principal al soţilor şi la rîndul ei, familia presupune
uniunea dintre bărbat şi femeie în scopul perpetuării acesteia.