Ministerul Educației Culturii și Cercetari al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „ Alecu Russo ” din Bălți

Falultatea de Știinte Reale, Economice și ale Mediului

Catedra de științe economice

Proiect la cursul

Filosofie

cu tema:

Semnificația filosofică

A muncii

A elaborat:
St. grupei CT 21R Bulban Rodica

Bălți, 2019
 CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................................................3
Capitolul I. Munca fenomen social----------------------------------------------------------------------------------------4
1.1 evoluția socială a muncii......................................................................................................5
1.2 Factorii de producție ……………………………………………………………………………6
Capitolul II Realitățile și tendințele în sfera economică sec XXI..................................................7
CONCLUZII....................................................................................................................................9
BIBLIOGRAFII...............................................................................................................................................10

2
 INTRODUCERE
Filosofia este o componentă a culturii, a vieţii spirituale, alături de ştiinţa literaturii, artă,
religie, acestea formează cultura şi viaţa societăţii.Ea se află în interelaţii cu celelalte
componente dar nu se confundă cu niciuna dintre ele.Încă din sec. V î.h. Platon spunea că
filosofia este cel mai frumos dar pe care l-au dat zeii oamenilor.Hegel spunea că filosofia este
floarea cea mai înaltă a culturii. Alţi filosofi au spus că ea este Kiutesenţa unei culturi. Dacă vrei
să cunoşti cultura unui popor te duci la filosofia acestuia.L. Blaga spunea că filosofia este unul
din modurile umane fundamentale pentru a rezolva “ceea ce este”.C-tin R. Matru – ea este o
concepţie în care adevărurile vechi sunt îmbrăcate într-o formă nouă.
Filosofia a apărut ca răspuns la întrebările oamenilor, întrebări cum ar fi :Ce este existenţa
Care este raportul dintre existenţa subiectivă şi obiectivă ?Cum se constituie valoarea de adevăr
bine, frumos, dreptate ?Care sunt cauzele nefericirii omului pe pământ ?Ce este fericirea ?
În jurul acestor probleme s-a constituit filosofia încercând să dea răspunsuri încât filosofia
vizează raportul omului cu lumea cu existenţa. Filosofia încearcă să explice în ce constă condiţia
umană, conceptul de condiţie umană, deasemenea situaţiile obişnuite şi limita. În acelaşi timp
filosofia se preocupă de locul şi rolul omului îl ajută pe acesta să ierarhizeze lumea. Filosofia îl
ajută pe om să opteze în cunoştinţă de cauză de ce oamenii optează pentru anumite realieri.
Filosofia îl ajută pe om să se cunoască pe sine să-şi formeze o cunoştinţă de sine care sunt
propriile sale realări dar raportată la realitatea socială, să-şi formeze conştiinţa alterităţii care este
conştiinţa respectului pentru ceilalţi alături de care trăieşti.Filosofia s-a format în antichitate la
început în obiectul filosofiei erau puse cunoştinţe din toate domeniile treptat s-a produs o
departajare între discursul filosofic şi cel ştiinţific. Tot pe parcursul istoriei s-au constituit
domeniile meditaţiei filosofice.
Obiectul filozofiei. Filozofia este una din principalele forme de manifestare a
spiritului uman şi a conştiinţei umane. Ea studiază teoria despre lume şi om în unitatea lor
dialectică. Denumirea termenului de filozofie provine de la cuvintele greceşti phileo –„a iubi” şi
sophia –„înţelepciune”, ceea ce înseamnă iubire de înţelepciune. Filozofia reprezintă modul
spiritual-practic de asimilare a lumii. Obiectul de studiu al filozofiei este generalul în sistemul
“lume – om”. La rîndul său, acest sistem este compus din două subsisteme – “lume” şi “om”.
Fiecare din ele are nivelurile sale, iar interacţiunea laturilor – patru aspecte: ontologic,
gnoseologic, axiologic şi spiritual-practic. Filozofia este o ştiinţă complexă, care oferă răspuns la
diverse probleme sociale. Filozofia este ştiinţa despre cele mai generale însuşiri unghiul de

3
vedere al Adevărului, Frumuseţii, Binelui şi Echităţii .Filozofia este şi ştiinţă şi formă a
conştiinţei sociale. Filozofia ca ştiinţă deţine toate criteriile ştiinţifice (obiectivitate, raţionalitate,
sistemacitate, verificabilitate, orientare spre esenţă şi legitate), are obiectul ei de studiu,
categoriile, legităţile şi metodele sale. Ca formă a conştiinţei sociale, filozofia reflectă existenţa
socială prin înţelepciune, manifestă o anumită influenţă asupra existenţei sociale. În acest sens,
ea este ideologizată. Filozofia tinde spre cunoaşterea ştiinţifică a lumii şi, în acelaşi timp,
expunerea obiectivă şi veridică a intereselor subiectului (clasei). În istoria filozofiei aceste două
tendinţe (ca ştiinţă şi formă a conştiinţei sociale) se manifestau în mod diferit, predominînd ori
una, ori alta.

Capitolul I.Munca-fenomen social

Ori ginea cuvîntului sugerează idea de subjugare, de chin.Etimologia cuvîntului francez
travail ne trimite la latinescu tripalium, care deseamnă un instrument alcătuit din trei pari cu
ajutorul căruia erau ținuți și potcoviți boii sau caii năravași.Întradevăr, la origine,munca
înseamnă robia omului, care nu poate supravețui in natură decît prin trudă și osteneală.El trebuie
să manînce, sa se îincălzească, să se țimbrace.Munca este semnul înstrăinării, al omului pierdut
intr-o natura indeferentă sau ostilă.Astfel pentru grecii antici, munca era expresia mizeriei
omului, nu a nobleței sale.Tot așa,în tradiția creștină ,munca era o pedeapsă.După păcatul săvîrșit
de primii oameni, cel veșnic îi spune Evei ,,in dureri vei naște copii “, iar lui Adam ,,în sudoarea
feței tale îți vei mînca pîinea.
Munca îmblînzește forțele naturii,pefăcîndu-le in slujele noastre credincioase.Ea ne face, cum
spune Descartes, ,,stăpîni și profesori”.
Din perspective creătină, munca nu este doar semnul pedepsei.Ea cuprinde și posibilitatea
răscumpărării.
Tema muncii ca mijloc al mîntuirii, ca instrument al eliberării se întîlnește și la la Hegel, în
celebrul episode dialectic cu stăpînul și sluga.Doi oameni se luptă între ei.Unul din ei e plin de
curaj.El accept să-și riște viața în luptă, arătîind că este om liber , superior vieții sale. Celălalt
care nu cutează sa-și riște viața. se supune
Munca este actul uman prin excelență, expresia concretă a inteligenței și a libertății
noastre.Unealta este semnul inteligenței, pentruca este un mijloc.Spre exemplu, un ciocan nu e
un obiect de consum, nefiind nici bun de mîncat,nici frumos de privit.Sensul ciocanului rezidă
într-o relație, în ceea ce se poate face cu ajutorul luiEl ne permite să batem un cui de care se
atîrnă ceva.Unealta este deci semnul inteligenței umane,care pentru a transforma natura.
4
 Munca este exploatare inteligentă,care transformă obstacolele naturale în mijloc de
acțiune.Sensul uman al muncii este deci transformare inteligentă a naturii.Munca omenească
plăsmusște o nouă natură.Dacă omil ar dispărea de pe Pămînt, nu numai orașele noastre ar cădea
în ruină, dar și plantele ce răsar pe cîmpuri ar fi înlocuite , intr-un singur sezon, de buruieni.
Prin urmare,munca reprezintă o transformare a naturii de către inteligența omenească, este o
activitate conștientă îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează,
reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii prime dintre el și natură pentru
satisfacerea trebuințelor sale.Dar condițiile acestei transfomări au cunoscut în decursul istoriei o
evoluție prodigioasă.

1.1 Evolutia socială a muncii

De la urmele preistorice din piatră cioplită sau șlefuită și pînă la uzinele și mașinile din era
atomic, folosirea instrumentelor ca mediatori între om și natură constituie de bună seamă
caracteristica statornică a muncii omenești.Numai că evoluția acestor instrumente a modificat
pînă la strafunduri condițiile de muncă.
Timp de mii de ani omul nu s-a servit de unelte.Uneltele care se înmulțesc încă din epoca
neolitică, sunt o prelungire directă a corpului, a inteligenței, a experienței meșteșugăritului.
Aceste uneltediversifică folosirea spontană a mînilor noastre,îi lărgesc domeniul, permit omului
să prelucreze lemnul,metalul.Corpul însă rămîne motorul uneltei, de exemplu piciorul care la
potgoreni din Antichitate, a fost motorul și totodată unealta pentru strivitul strugurilor, își
păstrează rolul de motor la toate instrumentele cu pedală care se răspîndesc in Evul Mediu.
Înlocuirea uneltei prin maăină este cea care l-a smuls pe om din mediul natural spre a-lintroduce
intr-un mediu nou, mediul tehnic.
Forțele industriale sunt fabricate de ingeniozitatea tehnică plecînd de la forțele naturale:spre
exemplu forța vaporilor de apă, a cărei exploatare marchează începutul primei revoluții
industriale, cea a mașinii cu aburi.
La sfîrșitul secolului al XIX-lea, folosirea electricității, obținută din forța naturală a căderilor
de apă,mai economică și mai ușor transportabilă, caracterizată cea de a doua revoluție industrială
,marcată de triumful motorului cu explozie.Se poate vorbi de cea de a treia revoluție industrială
odata cu începutul utilizării energiei atomice, care deschide tehnicii umane perspectiva de puter
ce întrec închipuirea.Și ar trebui amintită tot așa dezvoltarea informaticii care de la tematică la
birotică antrenează mutații adînci în organizarea muncii noastre ca și relațiile noastre cu ceilalți.
5
Totodată utilizarea mașinilor a rupt echilibrul dintre suflet și corp, pentru că sufletu nostru a
rămas același,în timp ce puterea corpului a fost sporită prodigios de întreaga forță a mașinilor.
Pe de altă parte, condițiile muncii industriale nu determină ele insele o adevărată
dezumanizare.Dacă în ochii întreprinzătorului mașina economisește mîna de lucru, în ochii
muncitorului ea creează șoma.în mod paradoxal devine sursă de mizerie.
La începutul industrializării Angliri, Ricardo evoca acea zi din viitor cînd prin simplarotire a unei
mnivele,regele Angliei va produce tot de ce vor avea nevoie supușii săi loiali:aceștia însă lipsiți
de muncă și de salariu vor muri de foame alături de mașinile lor.

1.2 Factorii de producție

Producția este activiatea depusă de a transforma resursele disponibile din societate în
corespundere nevoile lor, urmărind crearea de bunuri și servicii menite a intra în consum,în
vederea satisfacerii diferitor categorii de trebuințe.
Factorii de producție reprezintă totalitatea elementelor care participă la producerea de bunurii și
servicii.
Factorii de producție sunt numeroși și variați avînd în vedere specificitatea și originalitatea
lor, ei se por grupa în :factori originali sau primari, din rîndul cărora fac parte și pamîntul iar în
calitate de factor derivat este capitalul rezultat din combinarea și interacțiunea celor dintîi.
Munca privită ca factor de producție este reprezentată de totalitatea resurselor umane fizice și
intelectuale care sunt efective antrenate în activitățile economice.Resursele de muncă ale unei
țări sunt determinate de populația acestora care este formată din următoarele grupe:populația
adultă, care se determină scăzînd din populația totală a unei țări populația tînără și populația în
vîrstă.Populația activă care este formată din ceea ce rămîne după ce din populația adultă se scad
adulții inapți de muncă.Latura calitativă a muncii este pusă în valoare de nivelul de pregătire
profesională și de volumul cunoștințelor generale tehnico-științifice.
Durata muncii este exprimată prin numărul de săptămini de ore de muncă.În tara noastră se
lucrează 40 de ore pe săptămînă.
Calitatea muncii este condiția fundamentală a ridicării eficienții muncii și din această cauză
trebuie urmărite următoarele direcții:creșterea nivelului general de educație și de pregătire
profesională a resurselor de muncă și promovarea unui sistem eficient de motivare a lucrătorilor,
asigurarea unei calități ridicate pentru ceilalți factori de producție.
Factorul ,, pamînt’’ reprezintă totalitatea resurselor naturale pe care oamenii pot utiliza, adapta
și transforma conform intereselor lor de consum.

6
. In al treilea rind specificul filosofiei consista in dimensiunea sa axiological.Filosoful nu
procedeaza doar la constatarea si la inregistrarea lucrurilor.a ideilor si a fenomenelor,ci totodata
le apreciaza,creaza valori,faurerste ierarhii in ansamblul formelor existentiale,costruește scări de
valorizare,ia o anumita atitudine fata de realitate.In acest fel cunoasterea- ca nota definatoare a
filosofiei-se conjuga armonios cu o alta trasatura caracteristica ei-valorizarea.
Gindirea filosofica autentica, scria D.D Rosca, este de neconceput fara aceasta reactive
axiological fata de existent luata ca totalitate.
Aceasta fiind omul nu e numai inteligenta inregistratoare a relatiilor ce-l inconjoară
Fiecare ştiinţă concretă studiază o latură, un aspect a lumii înconjurătoare. Filozofia se bazează
pe ştiinţele concrete, generalizează rezultatele lor pentru a evidenţia cele mai generale legităţi.
După expresia savantului norvegian Thor Heyerdahl specialiştii se limitează pentru a se îngropa
tot mai adînc şi adînc pînă cînd nu se văd unul pe altul din gropile sale. Iar rezultatele ei le
aşează cu grijă deasupra. Deci trebuie încă un specialist, care nu ajungea pînă acum, care nu se
coboară după savanţi în gropile lor, dar rămîne deasupra şi uneşte într-un tot întreg rezultatele lor
diferite. Asemenea este şi filozofia, care generalizează cunoştinţe din diferite domenii ale
activităţii umane şi formează o concepţie generală despre lume.

1.2 Realități și tendințele în sfera

economică în sec.XXI

În sec. XXI omenirea a intrat într-o nouă etapă a civilizaţiei umane în care, informaţia şi
comunicaţiile reprezintă elementele esenţiale care stau la baza dezvoltării societăţii. Constituirea
societăţii informaţionale este un proces amplu, complex şi de lungă durată, componentele sale de
bază fiind de natură tehnologică, financiară, economică, socială şi culturală. Încă de la începutul
‟1990, termenul de „societate informaţională” a început să fie utilizat pentru a descrie
numeroasele şi variatele schimbări în economie, politică, educaţie, cultură şi, în general, în
ansamblul societăţii, de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de informaţii şi comunicaţii.
În literatura de specialitate sunt evidenţiate principalele premize care au determinat apariţia şi
dezvoltarea accelerată a societăţii informaţionale: creşterea interdependenţei la nivel global
sporind nevoia de comunicare între indivizi şi organizaţii; creşterea complexităţii mediului
social-economic, sporind exponenţial nevoia de cunoaştere; investiţiile guvernamentale şi private
semnificative în sectorul de cercetare; progresele din ingineria lingvistică care au generat

7
instrumente puternice de facilitare a dialogului om-maşină permiţând căutarea informaţiilor pe
Web, absorbind hiperabundenţa de informaţii; apariţia şi ulterior generalizarea muncii cu
calculatorul; dezvoltarea unei capacităţi mari de stocare, preţuri de stocare şi de transport ale
obiectivelor informaţionale sau documentare din ce în ce mai ambiţioase; trecerea la documentul
numeric, care este omniprezent în orice comunicare, informare, documentare, aducând
flexibilitate, maleabilitate, conducând la diminuarea costurilor de stocare, de manipulare, de
difuzare a informaţiei. Pentru valorificarea avantajelor majore oferite de societatea infeste
omniprezent în orice comunicare, informare, documentare, aducând flexibilitate, maleabilitate,
conducând la diminuarea costurilor de stocare, de manipulare, de difuzare a informaţiei.
Proprietatea privată este motorul dezvoltării economice.Garantarea reală a dreptului de
proprietate presupune și așezarea acesteia pe o bază morală.
În economia de piață contemporană coexist următoarele forme de proprietate:
-Proprietate privată
-proprietate publică
-Proprietate miztă, rezultată din combinarea formelor de proprietate privată și publică atît în
cadrul național cît și la nivel internațional.
În prezent o tendință destul de importantă în dezvoltarea economiei o constituie faptul că se
bazează din ce în ce mai mult pe cunoaștere.În opinia lui Toffler economia bazată pe cunoaștere
specifică societății postcapitaliste este definită prin următoarele trăsături.
1.Supremația valorilor necorporale.Valoarea unei firme ddin economia industrială este dată în
primul rînd de elementele materiale,corporale din patrimoniu.
2.Demasificarea peiețelor.Produsele și serviciile devin tot mai adaptate nevoilor specifice
pietei.Demasificarea pieții atrage demasificarea marketingului proces care deplasează economia
dinspre omogenitate și nediferințiere extremă.
3.Modificarea naturii muncii.Munca de rutina și programabilă cedează teren în fața muncii
creative.
4.Inovația este cheia succesuluui.Supravețuirea firmelor nu mai este posibilă fără asigurarea unor
fluxuri constate de inovații care sa vizeze toate aspectele funcționării lor.
5.revenirea la scara redusă.Diferențierea produselor implică diferențierea proxceselor, iar aceasta
exclude economiile e scară atît rîvnite în producția industrială.
6.Derglementarea organizării.Orientare spre schimbare și inovație face imposibila menținerea
unor angrenaje organizatorice fixe pe durate mari de timp.
7.Integrarea sistemelor economice.Interdependența crescîndă a elementelor ce alcatuesc
sistemele economice duce la o mai pronunțată integrare a acestora.

8
 CONCLUZII

Filosofia reprezinta o nevoie permanenta a omului de a se raporta la valori superioare si de a-

si organiza viața in conformitate cu aceste valori.
Munca este oportunitatea de a te dezvolta pentru a deschide noi orizonturi
Munca este o conditie a existentei, dar si o dovada a sanatatii noastre fizice si sufletesti. Omul
harnic este pregatit în orice moment pentru munca. Astfel el ajunge sa fie mulțumit si să se
bucure de ceea ce a realizat, iar momentul cel mai fericit este tocmai cel al muncii
împlinite. „Placerea serviciului aduce perfecțiune muncii”, spunea Aristotel, dupa cum, invers,
perfectiunea muncii aduce mulțumire si plăcere.
Munca este definită ca o activitate fizica sau intelectuala, facuta pentru a crea bunuri materiale
si spirituale. Dintre toate tipurile de activitati, munca ocupă locul cel mai important în viata
omului. Ea trebuie exersată din copilărie si mai departe pentru formarea personalității și a
identității adultului.

9
Bibliografie
CUNOASTERE.CULTURA.COMUNICARE prof.univ CONSTANTIN STROE
INITIERE IN FILOSOFIE Editura fundatia Iasi 1996 Gheorghe Botis
INTRODUCERE IN FILOSOFIE Editura Neuron Focsani :Mihail Baciu
" 1.Dumitras Tudor-"Filosofia Greciei Antice.Perioada cosmologica
2.Bagdasar N.,Bogdan V., Narly C.-“Antologie filosofica”. Bucureşti: Editura UNIVERSAL
DALSI, 1995.
3. Capcelea V.-Filosofie:”Introducere in istoria filozofiei si studiul principalelor domenii ale
filosofiei”. Chişinău, Editura ARC, 1998, 393 p.
4.Vasile Tapoc-“Initiere in istoria filosofiei universal”. Chişinău:, CEP. USM, 2002, pag. 107-
111.
5. Capcelea V –Filosofia socială ,Introducere în istoria filosofiei sociale și în studiul problemelor
ei fundamentale .Chişinău, Editura ARC 538 p.

10
11