1.

contribuabil, definiție - persoana (fizică sau juridică) sau o altă entitate fără personalitate
juridică în sarcina căreia sunt instituite prin lege obligaţii juridice având natură fiscală. C. este
cel care datorează şi trebuie să plătească impozite, taxe, contribuţii sau alte sume la una sau mai
multe componente ale sistemului bugetar
2.c.cota impozitului –impozitul care corespunde unei unitati de impunere
a.impozitarea-veniturile sau bunurile impozitabile sau taxabile
b.facilitatile fiscale-totalit.masurilor de identificare a obiectului impozitabil,stabilirea materiei
impozabile, impozitul care corespunde unei unitati de impunere.
4.a.Impozit plata cu titlu rambursabil-Fals
b.Dr fiscal este o ramura de dr.privat-fals
c.Impozitele sunt principala sursa de venit a bugetului asigurarilor sociale de stat=Da
d.impozitele si taxele au acelasi regim juridic- Da Nu
5. Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere
a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din
categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe.
În Republica Moldova se percep impozite şi taxe de stat şi locale.
Sistemul impozitelor şi taxelor de stat include:
a) impozitul pe venit;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) impozitul privat;
e) taxa vamală;
f) taxele rutiere;
g) impozitul pe avere;
h) impozitul unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.
Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
a1) impozitul privat;
b) taxele pentru resursele naturale;
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneară;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
orăşeneşti şi săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de cîini
p) taxa pentru parcaj;
r) taxa pentru salubrizare;
s) taxa pentru dispozitivele publicitare

6.Deosebiti impozite de taxe>

Taxe Vs. Impozite
Taxa este plata efectuata de catre persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora
de catre institutii sau autoritati publice<
 persoana care plateste beneficiaza de un serviciu sau de un drept din partea statului;
 nivelul taxei depinde de serviciul prestat (felul, costul lui, etc.);
 plata taxelor este facultativa; cei care platesc taxele sunt denumiti platitori;
 termenul de plata se stabileste, de regula, in momentul
solicitarii sau chiar dupa prestarea serviciilor;
Impozitul este o contributie baneasca obligatorie si cu titlu
nerambursabil care este datorata bugetului de stat, conform legii,
de catre persoanele fizice si persoanele juridice pentru veniturile
pe care le obtin si pentru bunurile pe care le poseda.
 plata impozitului este obligatorie si nu presupune o
contraprestatie;
 cuantumul este stabilit prin lege si exista sanctiuni in caz de
neplata;
 cei care platesc impozitele poarta numele de contribuabili;
 termenul de plata este stabilit in prealabil.

7. Contribuabilul are dreptul:

a) să obţină pe gratis de la Serviciul Fiscal de Stat şi serviciul
de colectare a impozitelor şi taxelor locale informaţii despre
impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre actele normative
care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu
atribuţii de administrare fiscală şi a persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de
administrare fiscală personal sau prin intermediul reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat
anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale potrivit art.152 dacă nu are datorii la
impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare;
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile
prevăzute de prezentul cod;
e1) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală anticipată
în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu
atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe
perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
8.notiuni care reprezinta impozitele si taxele de stat
Accizele, impozit privat, taxa vamala, impozit pe venit, taxa pe valoarea adaugata, taxe
percepute in fondul rutier
9. Impozitele şi taxele enumerate la alin.(5) şi (6) se bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale investitorilor,
capitalului autohton şi străin;
b) certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud interpretările
arbitrare, claritate şi precizie a termenelor, modalităţilor şi sumelor de plată pentru fiecare
contribuabil, permiţînd acestuia o analiză uşoară a influenţei deciziilor sale de management
financiar asupra sarcinii lui fiscale;
c) echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii
similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;
d) stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări şi completări ale prevederilor
legislaţiei fiscale nemijlocit prin modificarea şi completarea prezentului cod;
e) randamentul impozitelor – perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum de cheltuieli, cît
mai acceptabile pentru contribuabili.
10. trasaturile esentiale ale impozitelor
Legalitatea impozitelor Nonechivalenţa impozitelor
. Obligativitatea impozitelor. Nerestituirea impozitelor
11. funcţiile impozitelor
Funcția fiscală a impozitelor se manifestă prin contribuţia permanentă şi sistematică a
impozitelor la formarea resurselor financiare ale statului.
Funcţia de stimulare a impozitelor se manifestă atât prin favorizarea cât şi prin pedepsirea
contribuabililor.
Funcția de redistribuire a impozitelor are un caracter obiectiv şi reiese din funcţiile de bază ale
statului.
funcţia de reglare a impozitelor reiese din necesitatea reglementării decătre stat a unor procese
economice şi sociale.
funcţia de control care reflectă corectitudinea derulării din punct de vedere cantitativ şi calitativ
a procesului de distribuţie, permite de a verifica dacă încasările fiscale sunt colectate la timp,
corect şi complet şi în rezultat poate determina necesitatea şi direcţiile efectuării reformei fiscale
12. Impozitul reprezintă o prelevare pecuniară obligatorie la dispoziţia statului, fără
contraprestaţie directă şi imediată, cu titlu definitiv şi fără o destinaţie strict precizată în virtutea
veniturilor obţinute, a averii deţinute sau a cheltuielilor efectuate de persoanele fizice şi/sau
juridice.
13. Impozitul reprezintă un instrument complex alcătuit dintr-un şir de componente.
Principalele elementele ale impozitului înaintate în teoria şi practica financiară sunt
următoarele:
Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi poate
fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului. Astfel, ca obiect
al impozitului poate apărea:
• Venitul, care poate fi profitul (beneficiul) agenţilor economici şi veniturile persoanelor fizice;
• Averea (bunurile), care este reprezentată de clădiri, terenuri, mijloace de transport;
• Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată, bunul
importat sau uneori cel exportat în cazul impozitelor indirecte;
• Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru şi
înregistrare. Spre exemplu, eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte, deschiderea şi
dezbaterea succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de judecată.
Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă elementul pe care se fundamentează
evaluarea (calculul) impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul impozabil sau
să difere de acesta. Astfel, atunci când obiectul impozitului îl constituie valoarea, venitul sau preţul
acesta este în acelaşi timp şi bază de calcul, ca de exemplu, în toate cazurile impozitului pe venit.
Când este vorba de bunuri ca obiect al impozitului, atunci avem două cazuri:
a) în cazul impozitului funciar, când suprafaţa de teren este exprimată în m.p. sau ha este şi
element de calcul
b) în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul se face în funcţie
de valoarea acesteia.
 Situaţie asemănătoare este în cazul taxelor pe succesiuni, când obiectul taxării îl constituie
dezbaterea succesiunii şi actele întocmite cu acest prilej, în timp ce baza de calcul este valoarea
acesteia.
Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este persoana fizică sau juridică deţinătoare
sau realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata acestuia.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima instanţă
impozitul (căruia i se adresează)..
Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul (venit ori, excepţional, averea).
Venitul ca sursă de plată poate apărea sub mai multe forme: salariu, profit, dividend etc. Averea
poate apărea sub formă de capital (în cazul acţiunilor emise) sau sub formă de bunuri (mobile sau
imobile). Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau materia
impozabilă, adică leul (u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul funciar; capacitatea
cilindrică la mijloacele de transport etc.
Cota impozitului (cuantumul unitar, unitatea de evaluare) reprezintă impozitul aferent unei
unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o cotă fixă sau în cote procentuale.
Asieta (modul de aşezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea
subiectelor şi obiectelor impozitului, evaluarea obiectului impozabil, determinarea impozitului
datorat statului.
Termenul de plată indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat faţă de stat.
El apare ca:
- interval de timp în care sumele trebuie vărsate la buget;
- dată fixă la care obligaţiunile trebuie achitate.
Înlesnirile fiscale reprezintă un alt element prevăzut de actele normative fiscale (financiare)
şi se referă la reduceri, scutiri, bonificaţii, amânări şi eşalonări ale plăţii la buget.
• Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţa de muncă cu
randament scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit a unor
categorii sociale ale populaţiei.
• Reducerile vizează atât scopuri sociale cît şi economice, cum este cazul reducerii bazei
impozabile la impozitul pe venit reinvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.
• Bonificaţiile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să-şi achite
obligaţiile înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, până la primul termen
de plată. Ca bonificaţiile să fie eficiente ele trebuie extinse pe mai multe categorii de
contribuabili, mărindu-se şi gradul lor de cointeresare, pentru ai determina pe plătitori să-şi
achite cu anticipaţie obligaţiile faţă de buget, ce este avantajos pentru stat în condiţiile de
inflaţie.
• Amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenelor de plată şi respectiv, fragmentarea
sumei de plată în mai multe tranşe ce urmează să fie vărsate la buget.
Sancţiunile sunt un element pe care legea fiscală îl cuprinde, având scopul de a întări odată
în plus caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizându-se totodată penalizările
aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală.