În ceea ce privește mijloacele de comunicare de masă, acestea prezintă o uriașă forță de
influențare a consumatorului respectiv a publictului. După cel de-Al Doilea Război Mondial, cercetările din domeniul comunicării s-au dezvoltat exploziv iar funcțiile comunicării au devenit mai pronunțate, ținând cont de codul și canalul de transmitere. Funcțiile comunicării de masă sunt: 1. Supravegherea – are rolul de informare a mijloacelor de comunicare și este de două feluri: ”supravegherea de tip avertizare” (are loc atunci când media informează individul asupra diverse amenințări naturale, sociale, economice etc.) și „supraveghere militară” (se referă la transmiterea informațiilor folositoare în viața cotidiană). 2. Interpretarea – este strâns legată de supraveghere prin faptul că mass-media nu oferă doar fapte și date ci informații despre semnificația și importanța evenimentelor. 3. Conexiuni – care au rolul de a îmbina diverse elemente ale societății care nu sunt conectate în mod direct. 4. Transmiterea valorilor – modul în care căile unui individ ajung să adopte comportamentul și valorile unui grup. 5. Divertisment – radio-ul și televiziunea realizează emisiuni de divertisment. Fr. Balle distinge trei funcții și anume: - Funcția de inserție socială - Funcția de recreere - Funcția de purificare sufletească. Dennis McQuail, un sociolog important în domeniul comunicării face distincția între două familii de funcții, incluse în cartea sa Teorii ale comunicării mediatice : 1) pentru societate ca întreg: - Funcția de informare - De socializare - De asigurare a continuității - De divertisment - De mobilizare 2) Pentru indivizi (ca personalități distincte): - Funcția de informare - De stabilire a identității personale - De integrare în societate - De divertisment Funcția de informare prin intermediul comunicării de masă aduce publicul consumator în postura de judecător de evenimente, media lucrând în favoarea publicului său fidel. Pe măsură ce volumul informației crește, evoluează cerința publicului pentru mai multe elemente de „acces la lume”. Ponderea funcției de divertisment a evoluat atât de mult încât televiziunea este pusă să răspundă la două exigențe: - Să informeze - Să distreze