Caracterizarea personajelor din nuvela “Padureanca” de Ioan Slavici

Iorgovan este personajul principal al nuvelei prin faptul ca traieste un conflict interior,
specific nuvelei psihologice. Nuvela urmareste indecizia personajului care ii sfarama
individualitatea aflata la impactul cu o dorinta pe care ratiunea si vointa o refuza.
Inca de la inceputul nuvelei, naratorul il prezinta direct ca pe un “baiat”, “de 20 de ani”,
“cu minte”. Naratorul noteaza: “insa mintea este si ea dupa tipuri si imprejurari”, anticipand
evolutia personajului.
Prin prezentarea trecutului personajului se scoate in evidenta ca Iorgovan este o
promisiune inca nerealizata. El trebuia sa fie implinirea unui ideal de mai bine al unui neam
obisnuit sa prospere: un om de carte, un om cu carte. Pentru ca refuza sa se mai intoarca la
scoala, isi dezamageste familia si dezamageste colectivitatea care inregistreaza decizia lui
Iorgovan ca pe un esec. Baiatul care nu e nici orasean, nici taran stie ca toti asteapta de la el un
plus, o depasire, deoarece este “feciorul lui Busuioc”, deci mai mult decat acesta.
Magdalena Popescu afirma ca in opozitie cu Busuioc care e “inca un character, Iorgovan
este numai o aparenta, o forma goala pe care numai opinia celorlalti o poate umple de continut”.
Naratorul infatiseaza permanenta preocupare a lui Iorgovan de a inregistra ce spun ceilalti despre
el. Deseori el actioneaza in conformitate cu ceea ce zice lumea ca este bine sa faca. Fiind un
orgolios al aprentelor, atunci cand greseste, feciorul lui Busuioc cauta sa vada daca a fost
identificat. Personajul trece brusc de la o stare la alta, de la acte voit exceptionale la mustrarile de
constiinta cele mai crunte (invinovatirea pentru moartea calului sau remuscarile de a-si fi inselat
tatal). Din acest motiv se poate afirma ca Iorgovan are un temperament evaziv si labil.
Modalitatile de caracterizare ale personajului sunt diverse; Sofron il caracterizeaza direct
ca un “papa lapte”, Simina observa tot direct ca “e un om cu minte si cu inima buna”. Neacsu,
tatal Siminei, observa adevarata fire a baiatului si o avertizeaza pe fata: “e slab de inger, […] e
grea tovarasia cu un om care nu se uita mereu inainte, ci cauta la tot pasul in dreapta si in stanga,
ca sa vada cum vor altii sa-l duca”. Naratorul inregistreaza si opinia colectivitatii: “Nici plugar,
nici om de carte […] a ramas de gura casca pea casa.”
Indirect, din fapte, din gandurile, gesturile si comportamentul personajului, reies trasaturi
morale precum: indecizia, vanitatea, labilitatea. Prin analiza psihologica, naratorul pune in
evident conflictul interior pe care il traieste IIorgovan: “Era invrajbit cu sine insusi, si firea si
dorintele i se schimbau pe ces, pe minut.”

“Padureanca” este Simina, personajul principal feminin. Ea cunoaste un proces de

devenire, de metamorfozare dintr-un obiect al unei dorinte obscure (a lui Iorgovan) intr-o
constiinta reflectoare. Momentul decisiv al acestei transformari este moartea tatalui ei. Si ea este
orgolioasa care pana la moartea tatalui ei se tradeaza mereu pe sine, isi tradeaz conditia de
femeie ca obiect al cuceririi, conditia de Padureanca (adica de pastratoare a unor traditii si
mentalitati specific) si conditia de fiica, cea mai grava vinovatie. Moartea tatalui o determina sa
isi asume rolul de padureanca si, prin aceasta, indatoririle neamului intreg. Atitudinea demna si
responsabila va lua locul comportamentului superifical.
Simian este cracterizata direct de catre narator ca o “fata harnica”, “de 18 ani”, ce
”crescuse in sarutari”.
In stil indirect liber, naratorul noteaza gandurile lui Neacsu despre Simina: “plecari bune
si rele, slabiciuni si apucaturi, firea cea indaratnica, toate erau rupte din el”.
 Un portet fizic si moral ii face direct si Popa Furtuna: “fata nu-I sluta, si-I mai vicleana
decat o serpoaica cu pui”.

Sofron este un personaj care in comparatie cu Iorgovan decide, actioneaza, infaptuieste si

invinge cu tenacitate nedezmintita. El respecta indatoririle de sluga, iar cand este vorba de chef si
petrecere, petrece.
Naratorul il descrie direct : “om ca de 30 de ani, fusese catana imparateasca si era de
multi ani acum sluga cu simbrie, stie dar ce este datoria si porunca stapanului.”
Trasaturile fizice sunt evidentiate tot de catre narator, direct: inalt, “insa ciolanos, lat in
umeri si greu in tot trupul, un om care duce la tavaleala”. Desi este flacau batran si sluga, Sofron
va castiga iubirea Siminei prin calitatile morale deosebite. Generozitatea intelegotoare o
dovedeste atunci cand, desi indragostit de Simina, se ofera sa o conduca la Iorgovan. El
manifesta mila pentru femeia iubita si este alaturi de ea la moartea lui Neacsu. Compatibilitatea
dintre cei doi este data si de faptul ca ei sunt amandoi “padureni”, adica au aceeasi mentalitate si
sunt pastratorii acelorasi traditii.