deșerturile din Africa au povestiti intamplări ieșite din comun. Din senin, în drumul lor obositor prin nisip, le apăreau imagini cu oaze, cu verdeață multă, fântâni cu apă și chiar orașe, care se succedau ca scenele unui film. Fără să-și dea seama că imaginile erau uneori inversate și ușor deformate, însuflețiți de gândul că vor ajunge în sfârșit într-un loc unde să se odihească și să-și astâmpere setea, călătorii grăbeau pasul, uneori cu ultimele forțe. Dar totul se dovedea a fi fost o amăgire: imaginile dispăreau tot așa de brusc cum apărusera. Fenomenul optic a fost numit fata morgana. Mirajele optice au putut fi observate și în alte locuri pe glob, fie în ținuturi calde, fie reci. Astfel, exploratori ai Polului Sud, deasupra deșertului de gheață, vedeau câteodată imagini în mare măsură stabile ale unor zone îndepartate, munți și văi. Uneori, deasupra unui vapor aflat în apele polare reci se vedea încă o imagine a sa, dreaptă, dublată doar de ceea ce părea să fie reflexia vaporului în apă. Golful Neapole din Italia este de asemenea o zonă în care se văd deseori miraje. Apar imagini de clădiri și copaci, atât drepte cât și inversate, parcă oglindite într-un lac. Și la noi în țară, pe vreme caniculară, mergând pe o șosea astfaltată putem vedea la orizont “pete de apă”, de parcă în departare șoseaua ar fi inundată. Iar dacă ne apropiem de un oraș aflat la un nivel mai coborât decât șoseaua, acesta ne va apărea ca inundat. Explicația acestor ciudate fenomene se bazează pe cunoașterea faptului că o rază de lumină nu trece la fel prin straturile de aer cu diferite intensități; raza de lumină merge în linie dreaptă numai atunci când toate straturile de aer au aceeași densitate. Dacă raza de lumină întâlnește în calea sa straturi de aer mai cald sau mai rece (deci cu densități diferite), își schimbă drumul. Prin urmare, în deșerturi, din cauza încălzirii puternice a nisipului, straturile de aer iși vor schimba temperatura, densitatea straturilor crescând de jos în sus și astfel lumina venită de la obiect ajunge sa se reflecte într-un strat superior de aer, ca într-o oglinda: deci imaginea sa o sa fie vazută in altă zonă, mai îndepărtată, puțin sub orizont, ca și cum ar pluti pe suprafata unui lac. Din cauză că in deșert straturile de aer suferă schimbări rapide de densitate, mirajul numit “fata morgana” este format din imagini multiple si variabile. Mirajele din zonele reci, unde straturile de aer rece sunt în apropierea solului, sunt mai stabile și apar deasupra orizontului, într-o splendidă imagine suspendată, oglindită pe suprafata unui lac. Daca în trecut mirajele erau socotite supranaturale, inspirand chiar teamă, prin descifrarea pe care le-a dat-o stiinta ele au ajuns să fie cunoscute și admirate împreună cu alte minunate fenomene pe care ni le oferă natura.