UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TÂRGU JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, DREPT ȘI

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
DISCIPLINA: DIDACTICA EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE

MANAGEMENTUL CURRICULUM-ULUI LA
DECIZIA ŞCOLII

Prof:

Prof. Univ. Dr. Ing. Iancu Cătălin

Student:

Bălă Anca Maria

P.I.P.P, grupa 334

2019
 MANAGEMENTUL CURRICULUM-ULUI LA DECIZIA ŞCOLII

Tipologia Curriculum-ului Naţional operant în cadrul sistemului de învăţământ din

România împarte curriculumul în două categorii:
- curriculum-nucleu –reprezintă aproximativ 65-70 % din Curriculum-ul Naţional
- curriculum la decizia şcolii –reprezintă aproximativ 30-35 % din Curriculum-ul
Naţional. Acesta este format din :
- curriculum extins;
- curriculum nucleu aprofundat;
- curriculum elaborat în şcoală.
Curriculumul la decizia școlii a apărut, pentru prima dată, în anul 1998, odată cu
primele variante de planuri-cadru.
"La nivelul învăţământului obligatoriu, componenta CDŞ a fost inclusă în categoria
opţionalelor precum şi în plaja orară (numărul minim de ore al plajei reprezentând alocarea
trunchiului comun, iar ceea ce depăşea - în limitele plajei - această valoare, constituia o
decizie de luat la nivelul şcolii, în funcţie de nevoile elevilor)." (Institutul de Științe ale
Educației, 2010, pag. 7)
Inițial, conceptul de curriculum la decizia școlii reprezenta:
- o formă de democratizare a şcolii, care are un cuvânt de spus în configurarea
parcursurilor de învăţare ale elevilor;
- o formă de ameliorare a prestaţiei şcolii care intră în competiţie pe o piaţă a
ofertelor care să-i atragă pe elevi;
- o formă de eficientizare a activităţii profesorului, care încearcă să construiască
programe adecvate intereselor şi nevoilor elevilor săi.
"Curriculum la decizia şcolii (CDŞ) constituie ansamblul proceselor educative şi al
experienţelor de învăţare pe care fiecare şcoala le propune în mod direct elevilor săi în cadrul
ofertei curriculare proprii. La nivelul planurilor de învăţământ, CDŞ reprezintă numărul de
ore alocate şcolii pentru construirea propriului proiect curricular." (Institutul de Științe ale
Educației, 2010, pag. 5)
Curriculumul la decizia şcolii (CDS) reprezintă oferta educaţională propusă de şcoală,
în concordanţă cu:
 nevoile şi interesele de învăţare ale elevilor,
 specificul şcolii,
  nevoile şi tradiţiile comunităţii locale.
La nivelul planurilor-cadru de învăţământ, curriculumul la decizia şcolii se exprimă
prin numărul de ore alocate şcolii pentru construirea propriului proiect curricular.
Structura CDS este la fel ca cea din oferta centrală și cuprinde:
 notă de prezentare (aproximativ o pagină),
 obiective-cadru (aproximativ o pagină),
 obiective de referinţă,
 conţinuturile învăţării (aproximativ o pagină),
 exemple de activităţi de învăţare (aproximativ 3-4 pagini).
,,CDȘ este rezultatul unui proces real și transparent de consultare și negociere cu elevii și
părinții acestora, cu alți actori la nivel comunitar și valorifică oprtunități și nevoi specifice”
(OMENCȘ 3590 / 05.04.2016)
Stabilirea, la nivel de şcoală, a curriculumului la decizia şcolii este reglementată de art. 12
din Metodologia privind elaborarea şi aprobarea curriculumului şcolar – planuri-cadru de
învăţământ şi programe şcolare
Curriculum-ul la decizia şcolii oferă sistemului de învățământ românesc posibilitate de a-şi
configura propria ofertă educaţională, care să reflecte scopurile proprii, filozofia educaţională
specifică, prin propunerile de programe adaptate mediului de învăţare.
"Pornind de la nevoile de instruire şi de la interesele fiecărei clase de elevi, se pot lua cele
mai bune decizii cu privire la natura acestor oferte şi se creează un capital de proiectare şi de
adaptare (inovare) metodologică care va constitui un capital de experienţă profesională şi de bune
practici relevante pentru atingerea calităţii actului educativ la nivelul unităţii şcolare." (Institutul
de științe ale educației, 2010, pag. 19)
"Deciziile privind stabilirea, proiectarea, implementarea și evaluarea curriculumului la
decizia școlii vor fi luate la nivelul unității școlare (catedre, comisii metodice) și avizate de staff-ul
managerial al școlii și de către inspectoratul școlar." (Bunăiașu, 2011, pag. 55)
"Consultarea părinților, elevilor, a factorilor comunității locale, analiza nevoilor de
educație, implicarea factorilor menționați în demersurile curriculare reprezintă condiții esențiale ale
eficienței, eficacității și calității procesului instructiv-educatic desfășurat prin curriculumul la
decizia școlii." (Bunăiașu, 2011, pag. 55)
Proiectarea și implementarea curriculumului reprezintă un proces sistematic, continuu, de
durată, care trebuie atent coordonat, urmărit şi ameliorat.
 Opţionalul ca temă integratoare se proiectează asemănător curriculumului nucleu, cu
diferenţa că unităţile de conţinut vor cuprinde informaţii din mai multe domenii/discipline, iar
competenţele vizate vor fi competenţe de integrare şi transfer.
Proiectarea curriculară se realizează la diferite niveluri: (Bunăiașu, 2011, pag. 113)
- La nivel macrostructural, prin factorii decidenți care proiectează politicile
curriculare, strategiile, metodologiile și schemele curriculare de punere în
practică;
- La nivel intermediar – prin factorii responsabili la nivel zonal;
- La nivel procesual, al acțiunilor proiective realizate la nivelul unității școlare.
Din categoria produselor proiectării curriculumului la nivelul școlii și al clasei de elevi fac
parte următoarele documente:
 Proiectul curricular al școlii;
 Programe curriculare pentru disciplinele opționale;
 Planificarea calendaristică a procesului de predare-învățare-evaluare;
 Proiectul unității de învățare;
 Proiecte ale activității didactice;
 Proiecte ale activității extracurriculare.
Pentru o structurare corectă a unui opţional la nivelul disciplinei este necesar ca programa
să menţioneze:
- obiectivul cadru/competenţa generală ;
- obiectivul de referinţă/competenţa specifică;
- activităţile de învătare;
- modalităţile de evalaure;
- o listă minimală de conţinuturi.
Pentru opţionalul la nivelul ariei curriculare, trebuiesc specificate următoarele
aspecte:
 obiectivul pe arie curriculară;
 obiectivul cadru ale disciplinelor implicate;
 obiectivele de referinţă/competenţele specifice vizate;
 activităţile de învăţare,
 modalităţile de evaluare.
"Cât despre opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare, programa va fi astfel
structurată încât să reiasă nu numai obiectivele cadru ale disciplinelor implicate, ci şi
obiectivul transdisciplinar. Celelalte rubrici sunt identice cu cele care apar în formatul
menţionat anterior, adică obiective de referinţă/competenţe specifice; activităţi de învăţare şi
modalităţi de evaluare." (Institutul de științe ale educației, 2015, pag. 34)
"În proiectarea şi evaluarea unei oferte la decizia şcolii, este necesar să se aibă în
vedere următoarele aspecte prioritare:
 elaborarea unor structuri individualizate pe tipuri, astfel încât să se evite încadrarea
incorecă a ofertei în raport cu tipul de CDŞ;
 proiectarea unor instrumente de colectare şi analiză a opiniilor participanţilor la
CDŞ;
 valorificarea feed-back-ului obţinut de la elevii care au participat la CDŞ şi de la
părinţii acestora nu se realizează de obicei în şcoli.
 reluarea CDŞ-urilor considerate de succes, realizate în anii precedenţi, prin
adaptarea metodologică la noul grup.
 realizarea CDŞ-rilor de către profesori să devină un criteriu cu o pondere însemnată
(în acest moment, evaluarea cadrelor didactice se realizează în mod indirect, prin
intermediul performanţelor obţinute de către elevi : medie generală, teze unice,
BAC, concursuri şcolare etc.).
 reglarea sistemului de evaluare astfel încât alegerea CDŞ să nu se mai facă pe
criterii exterioare (de exemplu, accesibilitatea mai mare a unor domenii în
comparaţie cu altele, gradul de exigenţă al profesorului etc.). " (Institutul de științe
ale educației, 2010, pag. 31)
Implementarea CDS se poate face pe două niveluri:
- la nivelul sistemului de învățământ;
- la nivelul procesului de predare-învățare-evaluare.
"Primul nivel necesită o strategie naţională a implementării, compusă din resurse,
strategii şi mecanisme de asigurare a controlului calităţii procesului; cel de-al doilea nivel –
unitatea şcolară angajează procese de evaluare, control şi îndrumare realizate de managerii
şcolari, şi de asemenea, spiritul de responsabilitate al personalului didactic în raport cu
realizarea curriculumului naţional şi a curriculumului la decizia şcolii/a curriculumului în
dezvoltare locală." ((Institutul de științe ale educației, 2015, pag. 37)
Elementele suport ce susțin cele două procese vizează domenii de activitate și intervenție,
dar și nivelurile de implementare și pot lua forma unor:
- strategii;
- programe;
 - măsuri;
- instrumente cu aplicabilitate imediată;
- instrumente ce necesită intervale mai mari de timp pentru a fi aplicate.
Implementarea CDS se bazează pe anumite principii și norme ale proiectării, care vizează:
- asumarea procesului de schimbare şi adecvarea la contextul actual;
- valorificarea rezultatelor de cercetare, inclusiv a bunelor practici existente în plan
naţional şi internaţional;
- valori împărtăşite - curriculumul ca bun public.
- modelul centrat pe învăţarea activă şi interactivă;
Pentru implementarea CDȘ în școală, sunt necesare următoarele instrumente:
1. Fişa de avizare a proiectului de programă pentru opţional
2. Chestionar pentru elevi
3. Chestionar pentru părinţi
4. Chestionar pentru cadre didactice
5. Planificarea anuală
6. Proiectarea unităţilor de învăţare
 BIBLIOGRAFIE

1. Bunăiașu Marian Claudiu, Teoria și metodologia curriculumului, Editura

Universitaria, Craiova, 2011
2. Cristea Sorin, Dicționar enciclopedic de pedagogie, volumul I, Editura
Didactica Publishing House, București, 2015
3. Institutul de Științe ale Educației, Repere pentru proiectarea și actualizarea
Curriculumului Național, document de politici educaționale, 2015