CAPITOLUL 1

INTRODUCERE. OBIECT ŞI METODĂ

Obiective:
- familiarizarea studentului cu obiectul istoriei economiei
naŃionale,
- indicarea intercorelării cu alte dicipline economice
- cunoaşterea principalelor etape ale istoriei economice
universale
- periodizarea istoriei economiei naŃionale

Rezumat:
Acest capitol este o introducere în conceptele de bază a istoriei
economice. ConŃine o definire a principalelor noŃiuni utilizate, o
descriere a obiectului de studiu şi metodele folosite în cadrul acestei
discipline. Totodată se face referire la principalii cercetători străini şi
români ai istoriei economice. Capitolul se încheie cu periodizarea
istoriei economice universale şi naŃionale.

Cuvinte cheie:
Istorie economică
Antichitate
Feudalism
Epoca modernă
Epoca contemporană

3
A. DefiniŃii şi noŃiuni
Economia politică studiază, în general, bogăŃia, crearea
valorilor, schimbul mărfurilor, relaŃiile dintre oameni în producŃia de
bunuri materiale în diferite faze ale dezvoltării economice.
Istoria economiei reprezintă studiul concret istoric al unor
evenimente, fapte şi fenomene economice care au avut loc într-o
anumită perioadă, pe anumite teritorii sau pe plan mondial. Deşi
diferite una de alta, istoria economiei se poate înŃelege numai în
strânsă împletire cu economia politică, după cum şi aceasta din
urmă (ca şi numeroase discipline economice) se poate înŃelege, la
un nivel riguros, doar în strânsă împletire cu istoria economică.
Ce cuprinde Istoria Economică?
a) EvoluŃia producŃiei privită la nivelul societăŃii, precum şi pe
componente.
b) MutaŃiile şi progresul în baza materială a societăŃii.
c) PerfecŃionarea uneltelor şi obiectelor muncii.
d) PerfecŃionarea tehnicii folosite în producŃie.
e) EvoluŃia ştiinŃei şi efectele ei majore în planul dezvoltării
economice – revoluŃia industrială, revoluŃia verde (în agricultură),
revoluŃia albastră (mediu) etc.
f) Sistemele de organizare a producŃiei şi de pregătire a oamenilor,
privite din perspectiva progresului, a interconexiunii lor.
g) Istoria dezvoltării relaŃiilor băneşti, comerciale, de credit,
financiare, etc.
h) Istoria diferitelor ramuri ale economiei.
i) Studiul istoric al populaŃiei – interpretată exclusiv ca factor
demografic al dezvoltării.
j) EvoluŃia (involuŃia) unor elemente de suprastructură (instituŃii
politice, îndeosebi instituŃiile şi normele juridice, legislaŃia
economică, etc.).
Acest tablou, deşi succint, relevă legătura strânsă dintre
istoria economică şi celelalte discipline economice, legătura dintre
istoria economică şi ştiinŃele umaniste, ştiinŃele reale, ştiinŃele
sociale, etc.

4
 Istoricul economist Frederic Mauro, de la Universitatea
Paris 1 scria: "Istoria economică trebuie să fie, înainte de toate,
teoria sistemelor economice trecute, dar această teorie nu va fi
temeinică şi utilă decât dacă se sprijină pe o tehnologie şi o
sociologie retrospective, pe o geografie dinamică marcând, pe
măsura evoluŃiei, deosebirile dintre marile regiuni ale lumii precum şi
asemănările dintre ele, specificul naŃional şi local, relevând astfel o
tipologie".
Profesorul Jean Imbert, de la Universitatea Paris 2: "Istoria
lumii ca şi istoria ideilor şi religiilor se explică prin dezvoltarea
structurilor economice".
În acest cadru, "Istoria economiei naŃionale" reprezintă
tocmai acea istorie economică raportată şi susŃinută în
funcŃie de particularităŃile şi trăsăturile în timp şi spaŃiu
ale unui teritoriu naŃional privit în unitatea sa de seamă.

B. Riscuri, exagerări, erori

Făcând abstracŃie de legile economice ce permit înfăŃişarea
şi înŃelegerea evoluŃiei economice, în istoria economică s-au luat
uneori în calcul numai faptele brute, fenomenele şi detaliile
fenomenelor economice privite exclusiv ca fapte, ceea ce a
îngreunat relevarea caracteristicilor evolutive precum şi procesul de
încadrare în diferite tipologii vădite de-a lungul timpului. Alteori, s-au
pierdut din vedere faptele brute şi detaliile concrete în evoluŃia
economică, ceea ce a făcut din istoria economică o redare abstractă
a unei evoluŃii fără înŃelegerea detaliilor, deci, în final, şi a
ansamblului.
"Zadarnic vei îngrămădi milioane de fapte în cercetarea ta
economică întrucât nu vei avea o ştiinŃă decât în ziua în care vei fi
descoperit între fapte anumite relaŃii şi zadarnic vei căuta relaŃiile
dacă vei neglija faptele şi împrejurările concrete în care s-au produs
acestea" (profesorul Charles Gide).
Cercetători de seamă ai istoriei economice universale şi
româneşti: englezul J.Clapham, americanul William Faulkner,
italianul Amidore Fanfani, Frederic Mauro, Alfred Sauvy, Michel
5
Beaud, românii Alexandru D. Xenopol, V.A.Urechia, Dimitrie Onciul,
Dionisie Pop MarŃian, Petru S.Aurelian, Dobrogeanu Gherea,
Şt.Zeletin, N. Iorga (printre altele, a Ńinut chiar un curs de "Istoria
ComerŃului" la Înalta Academie de Studii Economice din Bucureşti),
C.C.Giurăscu, Dinu C.Giurăscu, Virgil Madgearu, Victor Jinga,
Gh.Zane, Nicolae Marcu, Vasile Bozga, I. Puia etc.

C. Metoda istoriei economice

a) ÎnfăŃişarea obiectivă a faptelor, interpretarea lor nepărtinitoare
politic, religios, social, naŃional…
b) ÎnfăŃişarea faptelor atât static, pornind de la imaginea
momentului, dar şi în evoluŃia, în dinamica lor.
c) Luarea în considerare în timp şi spaŃiu a unor elemente generale
dar şi a împrejurărilor şi a condiŃiilor specifice.
d) Analiza în contextul global a unor fapte şi fenomene economice
specifice (context naŃional, general, mondial). Contextul global
va iniŃia şi releva întrepătrunderea dintre factorii interni şi externi
ai dezvoltării.
e) Un raport riguros între fapte şi teorie. Nu schingiuirea faptului
spre a-l încadra într-un model sau teorie şi nici schingiuirea
teoriei pentru a reuşi încadrarea aici a unui fapt dat.

D. Izvoarele istoriei economice

Izvoare
- Nescrise – de regulă, se circumscriu sferei arheologiei, etc.
- Scrise – documente de arhivă, acte oficiale, anchete sociale,
metode statistice, studiul atent al literaturii şi a artei timpului,
memorii şi note manuscrise sau tipărituri de diverse tipuri, lucrări
de specialitate ale timpului, ş.a.

E. Periodizarea istoriei economice

Periodizarea istoriei economice universale
1. Epoca străveche, a comunei primitive, şi epoca veche a
modului de producŃie sclavagist, întâlnite la fenicieni, Egiptul

6
antic, Grecia antică, Asia veche, în America Latină de astăzi –
respectiv incaşii, aztecii, maia, etc.
Raportându-ne la Europa, această epocă se desfăşoară din
cele mai străvechi timpuri şi până la căderea Romei antice petrecute
în sec.V e.n. – anul 476 e.n., atunci când ultimul împărat roman,
Romulus Augustus, a fost detronat de căpetenia mercenarilor
germani Odoacru.
2. Evul mediu – din sec.V e.n., de la căderea Romei
(Imperiul Roman de Apus) până în sec.XVII e.n., revoluŃia lui
Cromwell din Anglia – 1641.
Perioadă mare, prezintă mai multe subperioade:
a. feudalismul timpuriu – timpul de consolidare a relaŃiilor feudale
apărute după destrămarea sclavagismului. Sec.V - sec.XI –
predomină economia naturală, fără schimb, bazată mai ales pe
autoconsum în fiecare gospodărie.
b. feudalismul dezvoltat – sec.XII - XV – caracterizat de
maturizarea relaŃiilor de producŃie feudale, mai ales odată cu
apariŃia meşteşugarilor, comerŃului şi oraşelor mai evoluate
decât cele din sclavagism.
c. descompunerea feudalismului – sec.XV – XVI – XVII –1641 –
respectiv aproape de RevoluŃia lui Cromwell din Anglia.
3. Epoca modernă – sec.XVII – 1650 –1918
Subperioade:
a. 1642 - Cromwell – 1789 - RevoluŃia Franceză
b. 1789-1871 – Comuna din Paris
c. 1871-1918 – Pacea de la Verssailles (sfârşitul primului
război mondial)
4. Epoca contemporană – din 1918 în prezent.
Periodizarea istoriei economiei naŃionale – istoriei
economice româneşti
1. Epoca veche – până după perioada stăpânirii romane în Dacia,
sec.II-III e.n. – include perioada statului dac centralizat
(Burebista), războaiele punice, etc.

7
2. Perioada trecerii la feudalism – sec.II-sec.VIII e.n. – perioada
în care evoluează limba şi poporul român într-o confruntare
deschisă şi dificilă cu popoarele migratoare.
3. Epoca medie – sec.IX-1821, RevoluŃia lui Tudor Vladimirescu (3
subperioade)
a. Feudalismul timpuriu – sec.IX-XIII e.n. – timp în care
relaŃiile feudale sunt încă incipiente şi ele se dezvoltă prin
diferenŃierile din sânul obştei. Se constată apariŃia primelor
formaŃiuni statale româneşti (cnezate, voievodate), un
început de viaŃă urbană, se construiesc drumuri comerciale,
etc.
Maghiarii cuceresc Transilvania în lupte cu cnezii şi voievozii
români.
b. Feudalismul dezvoltat – sec.XIV – mijlocul sec.XVIII – când
prin diverse canale, relaŃii etc., în spaŃiul românesc încep să
apară germeni ai sistemului capitalist
– începe cu formarea celor 3 łări Româneşti – relaŃiile
feudale se află în plină dezvoltare
– în aceeaşi perioadă – până spre debutul sec.XVI-lea
(Micea cel Bătrân, Ştefan cel Mare etc.) în spaŃiul
românesc se instaurează "suzeranitatea faŃă de
Imperiul Otoman", tribut, exploatarea economică de
către turci (sistemul "capitulaŃiilor").
c. Destrămarea feudalismului şi dezvoltarea germenilor
relaŃiilor capitaliste 1550-1774. Pacea de la Kuciuk –
Kainargi (1774), în urma războiului ruso-turc din 1774, ridică
o parte din perdeaua monopolului turcesc asupra comerŃului
pe Marea Neagră; 1821, Răscoala (RevoluŃia) lui Tudor
Vladimirescu; acumulare de capital, se amplifică producŃia
manufacturieră, comerŃul capătă accente noi.
Lărgirea pieŃei interne se accentuează diviziunea muncii, se
amplifică producŃia manufacturieră, comerŃ de tip arhaic.
4. Epoca modernă 1821-1918 – finalul primului război mondial
– 1829 – Pacea de la Adrianopole,
– RevoluŃia din 1848
8
 – 1859 – Unirea Principatelor (Moldova şi Muntenia)
– Reformele lui Cuza,
– 1877 – Războiul de independenŃă,
– 10 mai 1881 România devine Regat
– Răscoala din 1907,
– 1914 – începe primul război mondial (august 1916 –
România intră în război),
– Pacea de la Versailles – 1919.
5. Epoca contemporană – din 1918 în prezent.
Istoria economică reprezintă un prilej de învăŃăminte şi
reflecŃie în relevarea şi descifrarea căilor dezvoltării economice
prezente şi viitoare.

9
Întrebări recapitulative:
1. Ce cuprinde istoria economică?
2. AmintiŃi principalii cercetători ai istoriei economice universale
şi naŃionale.
3. În ce constă metoda istoriei economice?
4. Care este periodizarea istoriei economice universale?
5. Care sunt etapele constitutive ale istoriei economiei
naŃionale?
6. CompletaŃi tabelul cu principalele evenimente de relevanŃă
economică, ce au avut loc în fiecare dintre perioadele de mai
jos, în teritoriile româneşti:

Epoca Perioada Evul mediu Epoca Epoca

străveche şi trecerii la (sec. IX – modernă contemporană
veche feudalism 1821) (1821 – (1918 →)
(→sec. III e.n) (sec.III – VIII) 1918)

Teste:
1. Antichitatea se încheie, raportându-ne la Europa, în anul:
a) 271
b) 476
c) 575
d) 354

2. Evenimente petrecute în epoca contemporană sunt:

a) Pacea de la Adrianopole
b) Pacea de la Kuciuk – Kainargi
c) Războiul de independenŃă
d) instaurerea "suzeranităŃii faŃă de Imperiul Otoman

3. Metoda istoriei economice prevede:

a) ÎnfăŃişarea obiectivă a faptelor
10
 b) ÎnfăŃişarea faptelor numai static
c) Analiza în contextul global a unor fapte şi fenomene
economice specifice (context naŃional, general,
mondial).
d) Nici unul dintre răspunsuri
4. Istoria economică cuprinde:
a) EvoluŃia producŃiei privită la nivelul societăŃii, precum şi pe
componente.
b) Luarea în calcul numai a faptelor brute, fenomenele şi
detaliile fenomenelor economice privite exclusiv ca fapte
c) MutaŃiile şi progresul în baza materială a societăŃii.
d) o redare abstractă a unei evoluŃii fără înŃelegerea detaliilor

5.Adevărat sau fals:

a) Unirea Principatelor (Moldova şi Muntenia) are loc în anul
1859
b) Răscoala din 1848 a fost cel mai important eveniment al
evului mediu
c) România devine Regat la 10 mai 1881

Bibliografie:
Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, editura Humanitas,
Bucureşti, 2000
Dan Popescu, Istoria gândirii economice, Editura Continent, Sibiu-
Bucureşti, 1999

11
CAPITOLUL 2

ECONOMIA FEUDALĂ ÎN TERITORIILE

ROMÂNEŞTI. FORMAłIUNILE SOCIALE. CĂILE
APARIłIEI ŞI DEZVOLTĂRII FEUDALISMULUI ÎN
CONDIłIILE SUZERANITĂłII TURCEŞTI ŞI
ULTERIOR ALE SPARGERII EI

Obiective:
- cunoaşterea principalelor etape ale economiei feudale
- identificarea modificărilor survenite în timp
- determinarea influenŃei dominaŃiei turceşti asupra dezvoltării
economice ale teritoriilor româneşti

Rezumat:
Capitolul prezintă principalele trăsături ale feudalismului pe teritoriile
româneşti. Caracterul preponderent agrar, tehnica şi clasele sociale
din perioada feudalistă sunt relevante şi din perspectiva dezvoltării
ulterioare ale Ńărilor române. Se remarcă anumite modificări, în
decursul acestei perioade, în domeniul relaŃiilor comerciale, a
mijloacelor de producŃie utilizate şi a întinderii teritoriale (în 1775 –
Bucovina este ocupată de Austria; în 1812, în urma războiului ruso-
turc încheiat prin pacea de la Bucureşti, Basarabia este încorporată
Rusiei Ńariste). În decursul secolelor, dominaŃia străină a determinat
ca Ńărănimea, reprezentând cea mai numeroasă parte a populaŃiei,
prin povara obligaŃiilor, să trăiască în condiŃii deplorabile, care însă
n-a privit pasivă asemenea stări de neacceptat, desfăşurând
numeroase răscoale.

Cuvinte cheie:
Feudalism, Iobagii (vecini sau rumâni), ComerŃ intern şi extern,
privilegii comerciale

12
I. Trăsături generale
a) Timpul de la constituirea statelor feudale ale łării
1
Româneşti şi Moldovei – în sec.XIV şi până la începutul sec.XIX-lea
– reprezintă o etapă esenŃială în viaŃa economică a societăŃii
noastre. Ea prezintă un caracter preponderent agrar.
Îndeletnicirea esenŃială a locuitorilor este agricultura şi creşterea
vitelor. Se remarcă faptul că, faŃă de Muntenia şi Moldova, în
Transilvania, cu precădere în oraşele preponderent săseşti, se
vădeşte o activitate meşteşugărească mai puternică. Meseriile
fundamentale în toate teritoriile sunt cele aflate în legătură cu tăierea
şi prelucrarea lemnului, a fierului, a pieilor, a lânii ca şi în legătură cu
alimentaŃia, cu extragerea sării, a pietrei, a aramei, etc.
Determinantă rămâne însă producŃia agricolă.
b) Polii societăŃii româneşti ca atare sunt reprezentaŃi de
producŃia agricolă şi de drepturile asupra pământului. Stăpânirea
ocinelor şi a satelor constituie temeiul pentru alcătuirea societăŃii şi
pentru îndatoririle militare ale locuitorilor.
Stăpânii vor obŃine venituri, iar dependenŃii (Ńărani iobagi,
totuşi, în parte, şi Ńărani liberi şi chiar meşteşugari) vor avea obligaŃii.
Pentru iobagi, aceste obligaŃii decurgeau în cea mai mare parte din
cultivarea pământului care nu le aparŃinea şi din folosirea produselor
sale. "Muncile" (obligaŃiile, prestările) sunt rânduite şi socotite tot
pornind de la aceleaşi produse agricole, produse de altfel
determinante şi pentru schimbul în afara celor 3 mari provincii
româneşti.

1
Secolul 14 – Dragoş-Vodă între 1340-1350 lupta în Moldova cu tătarii,
aruncaŃi apoi peste Nistru; Bogdan-Vodă vine din Maramureş în
Moldova – în 1365, regele Ungariei primind moşia Cuhnea din
Maramureş în schimbul teritoriilor din Moldova, regele ungur pierzând
apoi luptele prin care vroia să înlocuiască pe Bogdan cu fiii lui Sas. În
łara Românească, Basarab s-a opus lui Carol Robert, regele Ungariei –
1330 – celebra bătălie de la Posada (între Curtea de Argeş şi Sibiu,
probabil pe la Loviştea).
13
 ProducŃia este, în general, de grâne, viŃă de vie, pomicultură,
se cresc şi exploatează vite mici şi mari, albine, se valorifică peştele,
la toate acestea se adaugă exploatarea subsolului, în special
extragerea sării, urmată la mare distanŃă de aur, fier, aramă, plumb
etc.
c) Schimbări, modificări în timp
c1. Creşterea treptată a suprafeŃei cultivate.
c2. Confruntarea directă dintre ogor şi pădure (în favoarea ogorului,
având ca mijloace securea, sapa, sau focul, mai ales când
pădurea era deasă).
c3. Îndeosebi în sec.XVII şi XVIII şi-au făcut apariŃia culturi noi,
cultivându-se cu precădere porumbul şi cartoful aduse din
America. Porumbul va prinde repede viaŃă şi se va extinde
întrucât, nefiind atât de cerut în comerŃ şi nici de turci pentru plata
haraciului (grâul reprezenta cereala predilectă), va constitui tot
mai mult principala cultură de existenŃă a Ńărănimii. Cum
consumarea porumbului fără însoŃirea sa de către proteine
animale (lapte, carne, brânză, unt) era nesănătoasă, generând
boli cumplite degenerative (pelagra), Ńărănimea românească va
cunoaşte un trist proces de degradare fizică, îmbolnăvire de
pelagră, toate acestea înmănunchind o cauză importantă a
Răscoalei din 1907.
c4. Ponderea meşteşugurilor creşte, mai ales spre sfârşitul sec.XVIII,
când şi numărul manufacturilor sporeşte sensibil.
c5. Modificările în structura producŃiei sunt puŃine, sporurile fiind mai
ales cantitative.
c6. Gama principală de produse:
a. grânele, boabele – grâu, orez, ovăz, porumb;
b. viticultura – îndeletnicire străveche pe meleagurile româneşti.
Din limba dacă vin cuvinte precum strugure, butuc, curpen.
Din latină avem via (vinea), viŃa (vitea), must (mustum),
rădăcina (redicina), trunchiul (trunculus), coarda (corda),
parul pentru ridicarea viŃei de vie (palus). Tot din latină avem:
beat, beŃiv, a îmbăta. Teascul este amintit documentar în
Transilvania în sec.XIV, dar este cunoscut din antichitate.
14
 c. creşterea vitelor mari şi a ovinelor. Se creşteau şi cabaline
fiind celebre cuvintele lui D. Cantemir "Un tânăr persan şi un
cal moldovean sunt mai lăudaŃi decât toŃi ceilalŃi" ("Descrierea
Moldovei").
d. albinăritul – foarte dezvoltat, prisăcile sunt numeroase,
mierea Ńine locul zahărului iar lumânările de ceară utilizate la
noi reprezintă "ultimul strigăt" în iluminat.
e. exploatarea sării era cunoscută din epoca daco-romană iar
cea a aramei încă din epoca lui Mircea cel Bătrân (Baia de
aramă din Oltenia). Exploatarea fierului cunoştea şi ea o
dezvoltare notabilă (Baia de Fier din Gorj, în Bihor,
Hunedoara, Gherla şi Remetea, Ciuc). În general, oraşele cu
nume de Baie erau oraşe unde se exploatau minereuri. Aurul
era strâns de Ńigani din nisipul anumitor râuri iar aceşti Ńigani
se numeau zlătari (în slavă, zolot, zlot – aur). În Transilvania,
aurul dar şi alte metale se exploatau în MunŃii Apuseni.
f. după sec.XV-lea, odată cu pătrunderea şi proliferarea
armelor de foc, se exploatau silitra şi azotatul de amoniu,
substanŃe ce se foloseau la producerea prafului de puşcă.

II. Efectele şi influenŃa activităŃii economice asupra unor relaŃii

social-politice
1. Efecte ale cultivării grânelor în cele 3 teritorii româneşti.
a) Dijma se dă în grâne.
b) Sunt stabilite dregătorii anume pentru strângerea ei.
c) Se fixează şi pentru iobagi o dare specială în grâne, atunci când
ei doreau să se mute de pe o moşie pe alta cu acceptul
moşierului.
d) Grânele reprezintă marfă în negoŃul extern şi intern, măsurată de
o anumită capacitate numită "găleată" sau "câblă".
e) Erau considerate mijloace de plată pentru cumpărarea
pământului.

15
III. Tehnica
Era cea folosită în restul Europei. Se foloseau pluguri cu
cuŃite din lemn sau din fier şi se practica asolamentul bienal atunci
când, dintr-un teren, jumătate din suprafaŃă se cultiva iar cealaltă
jumătate se afla în refacere, anul următor situaŃia fiind inversă. Se
practică uneori şi asonamentul trienal, cu 3 câmpuri, de regulă
cereale de toamnă, culturi de primăvară şi păşuni.
Morile de măcinat sunt destul de dese şi sunt acŃionate
hidraulic precum şi teascurile, morile de tăbăcit, pivele şi dârstele,
ştezele, vârtoapele şi torcătoriile de lână. Sunt întâlnite cuptoare
pentru reducerea minereurilor, utilaje pentru turnare, creuzete din lut,
nicovale, ciocănaşe speciale atât pentru fierăriile artizanale,
potcovării cât şi în atelierele ceva mai dezvoltate.
Mentalitatea dominantă se referea la menŃinerea tehnicii
tradiŃionale ce asigura alcătuirile existente, hrana populaŃiei, iar
surplusurile erau folosite de către stăpânii pământurilor ca şi pentru
comerŃul intern şi extern.

IV. ComerŃul, schimburile cu exteriorul

1. ComerŃul intern – în "târguri", apoi în oraşele constituite
din jurul lor, pe arii mari, cu mărfuri de largă căutare (produse agrare,
meşteşugăreşti, metalurgice, sare, peşte, textile, articole din import,
etc.).
Iată coordonatele evolutive ale acestui proces. "Târgurile"
reprezentau, iniŃial, locul unde se cumpărau şi se vindeau produse,
operaŃiile de vânzare-cumpărare devenind apoi stabile ca
amplasament şi în continuă creştere ca suprafaŃă – deci "târgurile"
se transformau tot mai mult în orăşele unde se desfăşura negoŃul
propriu-zis şi unde îşi duceau viaŃa cei implicaŃi astfel. Ca urmare,
"târgul" se transformă într-o aşezare stabilă. Printre cei din
aşezare devin importanŃi "intermediarii": unii producători schimbă
direct mărfurile între ei. AlŃii le schimbă pe bani, mulŃi cumpără de la
târg altceva. Târgurile dobândesc cu timpul o anumită
specializare (de vite, grâne, produse agricole), iar în alte situaŃii
există târguri multifuncŃionale. Prin stabilizarea târgurilor se naşte,
16
în anumite situaŃii, ORAŞUL, în concepŃia sa clasică. Oraşele pot fi
localităŃi dezvoltate având funcŃii comerciale şi care au rezistat în
timp în condiŃiile în care aceste funcŃii s-au dezvoltat spre deosebire
de oraşele "cetate", multe din acestea pierind în timp.
Cuvinte – latine: negoŃ, neguŃător, a vinde, a cumpăra, a
preŃui, preŃ, a împrumuta, a schimba, câştig, etc.
– din slava veche: vamă, a plăti, a tocmi, dobândă,
ş.a.
– din greacă-bizantină: arvună, ieftin, cămătar, litră,
prăvălie, camătă.
Din secolele IX-X, circulaŃia comercială este înlesnită tot mai
mult de folosirea monezii.
2. Importul – se cunoaşte ca atare încă din vremea
"privilegiilor comerciale" de pe timpul lui Mircea cel Bătrân şi
Alexandru cel Bun.
• Se importau: stofe, Ńesături, postav (fin, avea 4 calităŃi – de Ypres,
în Belgia de azi, de Louvain – tot Belgia de azi, de Colonia, pe Rin,
de Cehia); se aduceau asemenea produse şi de la Buda şi Liov,
postav săsesc din Braşov, Sibiu, BistriŃa; se mai importau "pânză
nemŃească", "lituană", etc. Din răsărit se aduceau Ńesături de
mătase, de bumbac (bogasii), de păr de cămilă, de purpură,
mirodenii, vin grecesc dulce (de Malvazia), untdelemn în burdufuri şi
fructe exotice – de la măsline la lămâi şi portocale.
Se mai importau: articole de îmbrăcăminte şi încălŃăminte
gata confecŃionate, pe urmă obiecte manufacturate – cuŃite, coase,
seceri, cuie, lacăte, clopote. Se importau arme: tunuri, puşti, pistoale.
3. Exportul – se exportau, mai ales, materii prime şi produse
agricole – în general mărfuri cu volum mare şi valoare relativ mică.
• Se mai exportau: vite – boi, vaci, pe urmă oi, dar şi porci,
cai.
• Se mai exportau: piei, blănuri, peşte, miere, ceară, grâu,
sare – transportată spre Dunăre – pe "Drumul Sării" (strada din
Bucureşti). Se exporta vin (era faimos vinul de Cotnari).

17
V. Drumurile
Reflectau, în aşezarea şi striaŃia lor, legături economice
intrinseci şi relaŃiile economice ale timpului.
• În Moldova – drumurile veneau din Polonia, pe la Liov şi
CameniŃa, la noi, apoi, spre Chilia şi Cetatea Albă iar peste Siret la
Brăila.
Existau vaduri (unde apa era mică şi se putea trece călare)
ale Nistrului la Tighina, Soroca, Hotin.
• Peste munŃi drumurile erau astfel aşezate:
- pe la Câmpulung Moldovenesc, spre Rodna şi BistriŃa;
- pe Valea Trotuşului, urcau pe Valea Transilvaniei;
- pe Valea Oituzului, se mergea spre Braşov.
• În Muntenia – orientarea drumurilor pornea de la vadurile
Dunării, drumurile treceau apoi peste munŃi, spre Valea Buzăului şi
pe la Rucăr şi Bran spre Braşov, iar pe Valea Oltului şi prin Loviştea
se ajungea la Sibiu.
– un alt drum urca pe Jiu şi prin Pasul Vâlcanului
ajungea în łara HaŃegului.
• În Transilvania – direcŃia principală era Cluj, Dej, BistriŃa,
Turda, Alba Iulia, Sebeş.
– erau legate între ele oraşele Sibiu – Oradea –
Buda;
– alte direcŃii: Alba Iulia – Mediaş – Sighişoara –
Odorhei; Alba Iulia – Deva – Arad – Timişoara; Sibiu – Făgăraş –
Braşov.
În general, reŃeaua de drumuri a Transilvaniei era orientată
către Muntenia şi Moldova, în vreme ce reŃeaua de drumuri a
Ungariei era mai puŃin orientată către Transilvania şi mai mult către
Ńările Europei Centrale.
• Drumurile pe apă – erau deservite de barcazuri (bărci cu
pânze) care, cu precădere, străbăteau apele de lângă malurile
Dunării şi ale mării, uneori, mai mult sau mai puŃin legal, încărcate cu
mărfuri.

18
 În 1456, Mehmed al II-lea acordă un privilegiu negustorilor
din Cetatea Albă astfel încât corăbiile moldovene mergeau pe Marea
Neagră şi ajungeau în Mediterana Orientală.

VI. Banii
- erau de argint şi de aramă (unii erau bătuŃi în Ńară);
- circulau florinii – o monedă italiană de aur, care în
Moldova era numit "zlot tătărăsc";
- alte monezi – asprul (monedă bizantină, apoi turcească);
– groşul – monedă de argint în Europa
Centrală şi Răsăriteană.
• După instaurarea "suzeranităŃii otomane", şi cu precădere
în sec.XVI, o importantă direcŃie de desfăşurare a comerŃului din
łările Române s-a axat mai mult spre pieŃele din Imperiul Otoman şi
pe import-exportul de aici, iar Marea Neagră devenise "lac turcesc".
Era timpul în care se vădea evidentă legătura dintre libertatea Mării
Negre şi libertatea românilor (în momentul în care Marea Neagră
devine liberă comerŃului prin cele două păci de la Kuciuk-Kainargi
(1774) şi Adrianopole (1829), pentru łările Române începe o
perioadă fastă, punctată esenŃial de Unirea Principatelor).
• Să notăm că după bătălia de la Mohacs (1526) şi formarea
Paşalâcului Buda, negoŃul oraşelor transilvănene cu Ńările din Europa
Centrală şi de Vest este sensibil îngreunat, volumul şi calitatea
afacerilor respective scad. Se menŃin însă, şi chiar se dezvoltă,
legăturile dintotdeauna vitale dintre Transilvania şi łările
Române (Muntenia şi Moldova). Oraşe precum BistriŃa, Odorhei, dar
mai ales Braşov, Sibiu se dezvoltă cu precădere datorită
schimburilor cu łările Române amintite.

VII. Clasele sociale

Erau constituite cu precădere funcŃie de poziŃia faŃă de
pământ ale cărui produse constituiau baza economiei.
• Boierii – erau iniŃial consideraŃi boieri toŃi stăpânii de
pământ, mari sau mici. Răzeşul sau moşneanul – Ńăranii liberi,

19
proprietari de mici loturi, tot boieri se chemau. De prin secolul XVI,
boieri sunt numiŃi doar marii proprietari de pământ.
• Iobagii – vecini sau rumâni.
• Orăşenii.
• Robii.
– Unii boieri sunt scutiŃi de dări către stăpânire şi se
îmbogăŃesc mai repede. Iobagii, oameni neliberi, plătesc boierului
dijmă, din produsele câmpului, şi dări, pentru vitele pe care le cresc.
PuŃini iobagi reuşesc să se "răscumpere", să devină Ńărani liberi.
ObligaŃiile Ńăranului iobag
- plătea dijmă din produse: la grâu – găleata, la vin –
vinariciu, la oi – oieritul, la porci – groştină, la producŃia
laptelui – brânză de burduf, pe urmă mai dădea varză,
peşte, sămânŃă de cânepă, fân, etc.
- dijma s-a luat la început în natură şi reprezenta a
zecea parte din produsele obŃinute de iobag, iar pe
măsură ce capitalismul se afirma în łările Române,
pe măsură ce se procurau obiecte de podoabe, etc.
dijma se percepe tot mai mult în bani.
- iobagii mai plăteau şi bir care reprezenta impozitul
contribuabil (pe cap de locuitor) şi nu aferent averii; a
crescut odată cu amplificarea obligaŃiilor faŃă de turci.
Domnitorul constituia, cu ajutorul birului, haraciul către
poartă. Deseori, boierii erau scutiŃi astfel.
- "muncile" sau "slujbele" pe care iobagii erau obligaŃi să
le presteze pentru puterea publică (domnie): cărături sau
transporturi destinate domniei, muncile din cetăŃi, de la
poduri, iazuri, găzduirea trimişilor domneşti, procurarea
de căi pentru curierii oficiali. În general, iobagii nu erau
scutiŃi astfel, însă, deseori, boierii erau scutiŃi şi chiar
beneficiau de serviciile respective prin graŃia
domnitorilor, datorită fidelităŃii lor.
- inegalitatea fiscală – reprezenta o trăsătură a evului
mediu românesc.

20
 - sec.XVIII-lea – celebrul secol fanariot accentuează
dările, tributurile, peşcheşurile, mizeria, se vădeşte
degradarea unor obiceiuri şi moravuri româneşti
sănătoase şi se introduc obiceiuri orientale: ciubuc,
peşcheş (ceva de tipul "comisionului" de astăzi, nu cel
oficial şi, evident, nu identic), nemaifăcându-se nimic, în
realizarea "obligaŃiilor legale", fără o plată suplimentară.

VIII. Răscoalele şi alte evenimente, mutaŃii

În decursul secolelor, Ńărănimea n-a privit pasivă asemenea
stări care, din punctul ei de vedere, de interes, erau de neacceptat.
Aşa se explică:
- 1437 - Răscoala de la Bobâlna
- 1514 – Răscoala lui Gheorghe Doja
- 1784-1785 – Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan
- 1821 – Răscoala (RevoluŃia) lui Tudor Vladimirescu –
marcând sfârşitul epocii fanariote.
Să mai notăm că în 1775 – Bucovina este ocupată de
Austria; în 1812, în urma războiului ruso-turc încheiat prin pacea de
la Bucureşti, Basarabia este încorporată Rusiei Ńariste.

21
Întrebări recapitulative
1. EnumeraŃi principalele evoluŃii în timp ale producŃiei
2. Ce monede circulau pe teritoriile româneşti?
3. Care erau cele mai importante rute comerciale de pe
teritoriile româneşti?
4. Care erau activităŃile economice preponderente?
5. Ce efecte a avut dominaŃia străină asupra dezvoltării
economice a Ńărilor române?

Teste:
1.Clasele sociale, în perioada feudalismului cuprindeau:
a) Boierii
b) Iobagii
c) burghezia
d) Ńăranii liberi
2. Ce monede circulau pe teritoriile române?
a) dolarul
b) florinii
c) groşul
d) guldenul
3. Ce revolte au avut loc în perioada feudalismului în Ńările române?
a) Răscoala de la Bobâlna
b) Răscoala lui Gheorghe Doja
c) RevoluŃiadin 1848
d) Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan

4. Secolul fanariot în Ńările române coincide cu

a) secolul al XVI-lea
b) secolul al XIX-lea
c) secolul al XVIII-lea
d) nici un răspuns nu este corect

5.Exportul Ńărilor române era format din:

a) vite
22
 b) miere
c) sare
d) mirodenii

Bibliografie:
1. Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, Ed. Academiei
RSR, Bucureşti 1973
2. C. Murgescu, Mersul ideilor economice la români, vol.I-II, ed.
Enciclopedică, Bucureşti, 1994

23
CAPITOLUL 3

DEZVOLTAREA MONDO-ECONOMICĂ
MODERNĂ. REVOLUłIA INDUSTRIALĂ ŞI
INDUSTRIALIZAREA EUROPEI OCCIDENTALE,
STATELOR UNITE, RUSIEI, JAPONIEI.
COMERłUL EXTERIOR ŞI POLITICA
COMERCIALĂ ÎN ECONOMIA MONDIALĂ ÎN
ACEASTĂ PERIOADĂ (SEC.XVIII-XIX)

Obiective:
- cunoaşterea factorilor care au făcut posibilă revoluŃia industrială;
- prezentare etapelor şi domeniilor în care a apărut revoluŃia
industrială;
- indicarea principalelor efecte pe care revoluŃia industrială le-a indus
dezvoltării economice mondiale;

Rezumat:

Procesul trecerii la maşinism şi la dezvoltarea marii producŃii

mecanizate, prin înlocuirea muncii manuale prin maşini-unelte a
generat modificări în structura economică a lumii. Acest proces
începe în Anglia, urmare a unor descoperiri revoluŃionare, iniŃia, în
domeniul industriei textile. Ulterior, revoluŃia industrială se extinde şi
în FranŃa, Germania, SUA, Japonia, şi, în timp, în toate statele lumii.
Sporirea producŃiei astfel generată contribuie la formarea şi
dezvoltarea pieŃei mondiale, susŃinută şi prin construirea marilor
canale de navigaŃie.

Cuvinte cheie:
RevoluŃie industrială, Maşinism, Industrializare
PiaŃă mondială

24
 RevoluŃia industrială reprezintă procesul trecerii la maşinism
şi la dezvoltarea marii producŃii mecanizate, înlocuindu-se munca
manuală prin maşini-unelte. RevoluŃia industrială va genera
schimbări profunde în structura economică a lumii.
1. Anglia
Este prima Ńară din lume ce a parcurs revoluŃia industrială
devenind, chiar din prima jumătate a secolului XIX (1780-1830),
"atelierul industrial al lumii". RevoluŃia industrială a început în
industria prelucrării bumbacului. De ce Anglia şi de ce prelucrarea
bumbacului?
La sfârşitul secolului al XVII-lea şi în prima jumătate a
secolului al XVIII-lea, Anglia avea o industrie manufacturieră
dezvoltată, ale cărei produse erau cerute consistent atât pe piaŃa
internă cât şi în afară, având în vedere şi sistemul de colonii al
Angliei, în formare. Avea un învăŃământ dezvoltat, cu universităŃi –
Oxford, Glasgow, Cambridge, etc. – demonstrând o veritabilă
propensiune şi către latura realistă, practică, a ştiinŃelor tehnice şi
exacte. Avea specialişti de bună calitate. Aducea, sau putea să
aducă din afară, din coloniile în constituire, materii prime, materiale,
la preŃuri foarte scăzute. Nu numai că astfel se simŃea acut nevoia
unui "salt înainte" în domeniul producŃiei, dar erau create şi condiŃiile
pentru realizarea unui asemenea salt. Iar industria uşoară, textilele,
foarte aproape de consum, reprezentau, domeniul cel mai propice,
cel mai oportun.
Momentele semnificative în acest sens pot fi considerate:
• inventarea de către John Kay a suveicii zburătoare, în
1733;
• inventarea maşinii de tors de către John Hargreaves, în
1765;
• inventarea de către R.Arkwright a maşinii mecanice de
filat, în 1769;
• inventarea de către Samuel Crompton a maşinii de
cardat, în 1785;

25
 • în 1804, Cartwright inventează războiul mecanic de
Ńesut.
Această ultimă descoperire face posibilă folosirea unei mari
cantităŃi de fire şi satisfacerea foametei de Ńesături.
Trebuiau, acum, maşini pentru producerea maşinilor, maşini
din fier rezistente la o nouă sursă de energie pe potriva capacităŃilor
necesare, "mişcare" care nu va întârzia să apară. Nici transporturile
tractate animal şi astfel de mic tonaj nu mai satisfăceau cererea. Nu
se putea transporta minereul de fier, cărbunele, în cantităŃi
industriale, cu … căruŃa. Apar, deci, noi şi noi elemente ale revoluŃiei
industriale. Aşadar:
• În 1784, James Watt perfecŃionează maşina cu aburi
descoperită în 1690 de către francezul Papin. Aceasta va furniza o
nouă forŃă motrice în dezvoltarea producŃiei industriale. Ca urmare,
va creşte puternic producŃia şi productivitatea muncii.
Următoarea etapă de dezvoltare va fi construirea maşinilor
cu ajutorul maşinilor. Aceasta va însemna revoluŃionarea industriei
uşoare şi propagarea revoluŃiei tehnice în industria grea. Se va
dezvolta puternic metalurgia întrucât folosirea forŃei aburului
pretindea maşini din fier capabile să reziste unor presiuni mari, etc.
Separarea minereului de fier începe să se facă cu huilă
transformată în cocs şi nu ca până atunci, cu cărbuni de lemn.
Procedeul fabricării cocsului a fost descoperit de Abraham Darby.
Tot acum sunt descoperite procedeele ce permiteau fabricarea mai
ieftină a oŃelului – pudlajul, ce transforma fonta în fier pur şi maleabil,
alte asemenea tehnologii.
• În 1856, ing.Henry Bessmer inventează convertizatorul
obŃinând astfel oŃel în stare lichidă ieftin şi în mari cantităŃi. Din
păcate, acesta se putea folosi doar la minereurile lipsite de fosfor.
Abia în 1878, Thomas Gilchrist descoperă procedeul de a folosi
minereul cu fosfor, înlăturând fosforul prin căptuşirea convertizorului
cu magneziu. Efectele acestei descoperiri asupra industriei
extractive sunt impresionante. Cantitatea de cărbune extras creşte
de la 5 milioane tone în 1750 la 10 milioane tone în 1800, la 16

26
milioane tone în 1829. Iar extracŃia de fier ajunge, în 1890, la 15
milioane tone, fiind necesar şi un import de 3-4 milioane tone.
Factorul decisiv în dezvoltarea economică a Angliei a
constat în construcŃia de căi ferate, transportul tractat animal
nemaifiind fezabil în nici un fel. În anul 1830 are loc inaugurarea
liniei Liverpool-Manchester. În perioada următoare, producŃia de
fier a Angliei creşte de la 700.000 tone, în 1830, la peste 2,2
milioane tone în 1835. În anul 1850 în lume existau 35.000 km de căi
ferate iar Anglia deŃinea 10.000 km. În 1914, însă, reŃeaua mondială
era de 1 milion km, iar Anglia deŃinea 38.000 km.
Un rol important în industrializarea Angliei îl are Imperiul
Colonial Englez (pe urmă Britanic). Principalele momente ale
construirii acestuia sunt:
• în 1763, Anglia va lua FranŃei Canada, jumătate din
Louisiana şi o parte din India,
• în 1815, Anglia dobândeşte Malta, Insulele Ionice,
Colonia Capului, Ceylon-ul şi alte teritorii;
• până la sfârşitul secolului XIX-lea Anglia va ocupa
integral India.
• în 1878, englezii iau în stăpânire Cipru;
• în 1882, ocupă Egiptul, după ce în 1874 Anglia
dobândise controlul deplin asupra Canalului de Suez;
• în 1885, cuceresc Rhodesia, Kenia, Uganda, Sudanul;
• în Asia pun stăpânire pe Belucistan, Malacca, Birmania,
Afganistan.
Un alt factor al dezvoltării industriale în Anglia îl constituie
gradul de urbanizare mai ridicat şi dezvoltarea unor puternice
zone industriale. Coloniile erau surse de materii prime şi, în
perioada de dezvoltare a industriei sale naŃionale, Anglia va duce o
politică puternic protecŃionistă. Va deveni adepta politicii
"liberaliste" numai în condiŃiile în care această industrie puternică
avea nevoie de noi pieŃe de desfacere în afară, nefiindu-i
favorabile barierele vamale de nici un fel.

27
 2. FranŃa
Maşinile unelte se răspândesc între 1815-1870 în
industria textilă, apoi în metalurgie, producŃia de maşini, industria
zahărului. În 1839 erau folosite 2450 de maşini cu aburi cu o putere
de 33.000 cai putere, iar în 1870 erau folosite 27.000 de maşini cu o
putere de 330.000 cai putere.
Cărbunele era puŃin şi de calitate inferioară. Chiar şi în 1913
în FranŃa se exploatau numai 41 milioane tone cărbune, foarte puŃin
în comparaŃie cu Anglia (279 milioane tone). Din cauza calităŃii
inferioare, 60% din producŃia de cărbune franceză era utilizată în
mici furnale ce foloseau cărbunele de lemn, cocsul devenind uzual
după 1860.
ExtracŃia minereului de fier a făcut progrese relativ lente.
Treptat au apărut mari întreprinderi în siderurgie, însă FranŃa nu a
reprezentat decât mai târziu o forŃă în acest domeniu. Ea obŃinea
în 1890 – 500.000 tone oŃel în vreme ce Anglia obŃinea 3,5 milioane
tone, SUA – 3 milioane tone, iar Germania 1,9 milioane tone.
În FranŃa se dezvoltă sensibil, în această perioadă, reŃeaua
de căi ferate.
Blocada continentală a lui Napoleon, din 1806, a sprijinit
dezvoltarea industriei franceze. Ulterior, Napoleon al III-lea va
duce o politică nu doar de expansiune colonială ci şi de construcŃie,
de sprijin, de stimulare, a industriei moderne franceze. Imperiul
colonial francez, al doilea în lume după cel britanic, are şi el
importanŃa sa. Se consolidează stăpânirea în Algeria, Siria,
Indonezia, iar în perioada în care l-a avut ca prim-ministru pe Jules
Ferry (1881-1885), FranŃa cucereşte Tunisia, Aman, Tonkin, Sudan,
Congo, Madagascar, etc. A devenit astfel un mare şi puternic
imperiu colonial.
3. Germania
Principalele caracteristici ale economiei germane în această
perioadă:
- existenŃa încă a puternice rămăşiŃe feudale în agricultură şi
modul de pătrundere a capitalismului pe calea reformelor;

28
 - revoluŃia industrială a început în deceniul 5 al secolului XIX
şi a durat până în "1900". Factorul decisiv în realizarea
revoluŃiei industriale l-a constituit Uniunea Vamală
constituită din iniŃiativa lui Friederich List, cu Prusia "în
centru", în 1819.
Până în 1836, au intrat toate statele germane – afară de
Austria – în această Uniune. Industria naŃională, industrializarea
încep să facă progrese abia după Unificarea statelor germane,
normal, desfiinŃându-se vămile şi consolidându-se şi dezvoltându-se
piaŃa internă.
Se dezvoltă industria metalurgică în bazinul carbonifer al
Ruhr-ului precum şi în Silesia Superioară. Acum se înfiinŃează la
Essen întreprinderile Krupp, mari uzine de armament care produc
fontă şi oŃel – vezi şi volumul "Armele lui Krupp" de W.Manchester.
În asemenea condiŃii, pornind de la cerinŃe, producŃia de
cărbune în Germania creşte de la 3 milioane tone în 1840 la 26
milioane tone în 1870 şi la 270 milioane tone în 1913. Se dezvoltă şi
industria constructoare de maşini, căi ferate etc. În Germania era
mai slab dezvoltată industria textilă.
În economie, germanii promovau o politică protecŃionistă,
în opoziŃie cu Anglia, care, cu o industrie deja dezvoltată, practica, la
acea dată, politica liberului schimb.
Indicii producŃiei industriale, în principalele Ńări, în perioada
1870-1913.
ProducŃia mondială = 100
Anii Anglia SUA Germania FranŃa Rusia
1870 31,8 23,3 13,2 10,3 3,7
1896-1900 19,5 30,1 16,6 7,1 5,0
1913 14,0 35,8 15,9 6,4 5,5

4. SUA
În 1775 are loc Războiul de IndependenŃă, iar în 1776
oficializată DeclaraŃia de IndependenŃă a celor 13 colonii. În 1782
tratatul de la Versailles consfinŃeşte existenŃa Statelor Unite.
29
Fostele colonii din sud: Virginia, Carolina de Sud, Carolina de Nord,
Georgia au avut o cu totul altă dezvoltare decât cele din centru şi
nord, precum: Pensylvania, New York, New Jersey, Connecticut,
Massachusetts, New-Hampshire, Rhode Island etc. În coloniile
sudice se producea: tutun, bumbac, lână, indigo – cu precădere pe
plantaŃii, cu sclavi negri aduşi din Africa – "Corăbiile negre", şi se
extrăgea cupru, fier, se exploata lemn pentru construcŃii navale,
blănuri etc. În coloniile de nord, averile se făceau din agricultură,
comerŃ, cămătărie, investiŃii în manufacturi textile, activităŃi
constructoare de maşini legate de dezvoltarea industriei, pielărie,
cherestea, topitorii de fier, şantiere navale.
RevoluŃia industrială în SUA parcurge trei etape:
1. 1790-1815, când piaŃa depinde încă de importul unor mărfuri din
Anglia;
2. 1815-1840, când numărul fabricilor creşte rapid;
3. 1840-1865, se afirmă industria grea, producătoare de mijloace
de producŃie.
Se răspândesc tot mai mult maşinile cu aburi, construcŃia de
drumuri, canale navigabile, căi ferate. În 1900, lungimea căilor ferate
era de 263.000 km, jumătate din întreaga reŃea mondială.
Dezvoltarea economică a SUA este influenŃată de factorul
imigraŃiei. Astfel: între 1847 şi 1852 a imigrat în SUA a 7-a parte din
populaŃia Irlandei; în 1854 numărul germanilor imigranŃi ajungea la
127.000 (procesul a început, cu precădere, în urma războaielor
napoleoniene).
Ca politică economică, SUA practica hotărât
protecŃionismul. În 1890, Mc Kinley dă o lege vamală care
accentuează protecŃionismul. După primul război mondial, potrivit
înseşi intereselor americane, se micşorează taxele vamale la unele
importuri. De fapt, SUA nu se mai tem de concurenŃă.
5. Japonia
Aceasta era un imperiu feudal până la 1850, izolată fiind de
restul lumii. Încă din 1637 a fost dată interdicŃia pentru străini de a
pătrunde în Japonia sau pentru japonezi de a ieşi din Ńară sau de a
se face comerŃ cu străinii. Doar negustorii olandezi şi chinezi au
30
căpătat permisiunea de a cumpăra pe o insulă din faŃa portului
Nagasaki unele mărfuri, mai ales mătasea şi porŃelanul, ceai, etc.
• În 1854, o escadră americană – opt vase de război – a
apărut în apele Japoniei. Guvernul japonez a fost astfel nevoit să
accepte deschiderea a 2 porturi pentru mărfurile americane,
"concesiune" pe care au obŃinut-o, în 1855-1856, şi FranŃa, Anglia,
Rusia.
• În deceniul 7, răscoala împotriva feudalităŃii. Începe apoi o
eră de modernizare, de progres – era meiji. În acest cadru, procesul
de industrializare a beneficiat de mâna de lucru ieftină a Ńăranilor
sărăciŃi. Statul a sprijinit puternic dezvoltarea industriei japoneze –
este timpul în care se constituie deja marile oligarhii financiare cu
trăsături familiare foarte puternice (vezi Mi-Tsou-Y; Sumi-Moto; Mi-
Tsou-Bechi, etc.).
• Industria siderurgică la Yamata, iar după războiul ruso-
japonez din 1905 se dezvoltă o mare industrie de armament, bazată
în bună măsură pe fierul şi cărbunele din Manciuria şi Coreea.

B. Efecte-trăsături ale industrializării marilor state capitaliste

1. Adâncirea decalajelor dintre aceste Ńări şi restul statelor
lumii.
2. ÎmpărŃirea globului în state puternic industrializate, cu o
activitate puternic industrializată, şi Ńări slab dezvoltate, cu o
activitate bazată mai ales pe extracŃia de materii prime, pe realizarea
de materii prime agricole, etc.
3. Accentuarea astfel a unui schimb de mărfuri neechivalent,
căruia Ńările slab dezvoltate îi făceau tot mai greu faŃă.
4. Decalajele economice între state se reflectă şi în ce
priveşte decalajele în nivelul de trai, în general, al populaŃiilor
respective.
5. Se desfăşoară confruntări pentru împărŃirea şi
reîmpărŃirea lumii, economică şi politică.

31
C. Formarea şi dezvoltarea pieŃei mondiale
PiaŃa mondială (definiŃie succintă): totalitatea relaŃiilor
privind schimbul de mărfuri între Ńări (şi firme) ca urmare a diviziunii
internaŃionale a muncii.
Etape de formare a pieŃei mondiale
a) Etapa manufacturieră – premaşinistă – sec.XVI – deceniul 8 al
secolului XVIII.
b) Etapa "clasică", a liberei concurenŃe – până în deceniul 6 – 8 al
secolului XIX.
c) Etapa dezvoltării moderne – până la primul război mondial.
d) Etapa dezvoltării contemporane – după primul război mondial,
până în prezent.
Superioritatea pe piaŃa mondială a depins tot mai mult de
superioritatea în dezvoltarea industriei.
Elemente de "cotitură" în evoluŃia pieŃei mondiale
1. ComerŃul cu sclavi negri ("abanos") începe să fie
îngreunat de legile adoptate în mai multe state împotriva lui. În 1807
– "Legea pentru interzicerea comerŃului cu sclavi în Anglia şi
teritoriile ei". În 1862, sclavajul va fi abolit în SUA – începe celebrul
"Război de secesiune" care avea motivaŃii economice esenŃiale, iar
în acest sens – şi eliberarea sclavilor negri.
2. Dezvoltarea modernă: automobilul, aeroplanul – avionul,
navigaŃia specializată (cargouri frigorifice, petrolierele, submarinele).
3. Marile Canale de navigaŃie ale lumii:
a. Canalul de Suez – 1869;
b. Canalul Corint – între Grecia Continentală şi Pelopones – 1893;
c. Canalul Kiel – 1895;
d. Canalul Panama – 1914.

32
Întrebări recapitulative:
1. Ce se înŃelege prin revoluŃie industrială?
2. Care sunt elementele ce au determinat apariŃia revoluŃiei
industriale în Anglia?
3. Care sunt caracteristicile dezvoltării maşinismului în
Germania?
4. Care sunt etapele de constituire a pieŃei mondiale?
5. EnumeraŃi câteva invenŃii care au susŃinut acest proces.

Test:

1.Trăsături ale industrializării marilor state capitaliste sunt:

a) Adâncirea decalajelor dintre aceste Ńări şi restul statelor
lumii;
b) Decalajele economice între state nu se reflectă şi în ceea ce
priveşte nivelul de trai, în general, al populaŃiilor;
c) Accentuarea schimburilor neechivalent de mărfuri între
statelor industrializate şi celor în curs de dezvoltare;
d) Nu se desfăşoară confruntări pentru împărŃirea şi
reîmpărŃirea lumii, economică şi politică.

2. Ponderea cea mai mare în producŃia industrialăa lumii în 1870

revine:
a) Angliei
b) SUA
c) Germaniei
d) Japoniei

3."Atelierul industrial al lumii" la începutul secolului al XIX-lea era

considerat:
a) SUA
b) România
c) FranŃa
33
 d) Anglia
4. CompletaŃi spaŃiile libere:
a) Suveica zburătoare se inventează, în 1733, de către ......
b) În 1804, Cartwright inventează ........
c) În 1784, James Watt perfecŃionează ..........descoperită în
1690 de către francezul Papin;
d) Abraham Darby descoperă procedeul fabricării ..........

5. Adevărat sau fals

a) RevoluŃia industrială în SUA parcurge cinci etape.
b) Factorul decisiv în realizarea revoluŃiei industriale, în
Germania, l-a constituit Uniunea Vamală constituită din
iniŃiativa lui Friederich List, cu Prusia "în centru", în 1819.
c) Blocada continentală a lui Napoleon, din 1806, a îngreunat
dezvoltarea industriei franceze
d) Factorul decisiv în dezvoltarea economică a Angliei a
constat în construcŃia de căi ferate.

Bibliografie:
P. Auregan, G. Palayret, Zece etape ale gândirii occidentale, ed.
Antet, Bucureşti, 1998
Fernand Braudel, Structura cotidianului, Bucureşti, ed. Meridiane,
1983; Jocurile schimbului, ed. Meridiane, 1985; Timpul lumii, ed.
Meridiane, 1989
Dan Popescu, Canalul Panama – celebritatea nutrită din grandoare,
dramă şi realism, în volumul Istoria gândirii economice de la
Simonde de Sismondi la postkeynesism, Editura Continent, Sibiu-
Bucureşti, 1997, pag.250-258, vezi şi Cataclismele economice care
zguduie lumea – "Joia Neagră" şi urmările ei, pag.112-135.

34
CAPITOLUL 4

DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A łĂRILOR

ROMÂNE ÎN PERIOADA DE ÎNCEPUT A
CAPITALISMULUI (DECENIILE 3 – 7 SEC.XIX)

Obiective:
- cunoaşterea cadrului internaŃional în care a avut loc dezvoltarea
capitalismului în Ńările române
- stabilirea principalelor evoluŃii în diferite domenii de activitate
- înŃelegerea cauzelor care au produs o dezvoltare mai lentă şi
întârziată a capitalismului în Ńările române, faŃă de cele occidentale

Rezumat:
Capitolul începe cu încadrarea Ńărilor române în contextul
internaŃional, care le-a condiŃionat dezvoltarea. Urmează apoi
prezentarea situaŃiei demografice, a gradului de urbanizare, a
nivelului tehnic utilizat în agricultură, industrie, construcŃii şi stadiul
dezvoltării comerŃului intern şi extern, precum şi a sistemului
monetar în deceniile 3-7 ale secolului al XIX-lea

Cuvinte cheie:
Regulamentele organice
Atelier
Manufactură
Maşinism
Sistem monetar (legal şi consimŃit)

35
A. Evenimente generale ce au influenŃat progresul łărilor
Române
1. Congresul de la Viena, din 1815, consfinŃeşte dominaŃia
în Europa a Marilor Puteri (Anglia, Rusia, Austria, Prusia). Tot în
1815 este semnat la Paris Tratatul Sfintei AlianŃe prin care s-a
facilitat înăbuşirea mişcărilor pentru independenŃă în Spania, Italia
(1820), etc.
2. În 1829, Pacea de la Adrianopole, în urma războiului
ruso-turc, Serbia obŃine autonomia. Este recunoscută independenŃa
Greciei, care a fost proclamată încă din 1821. Este recunoscut
dreptul şi al altor Ńări de a se face comerŃ pe Marea Neagră, ceea
ce a însemnat spargerea definitivă a monopolului turcesc pe Marea
Neagră (Prima lovitură fusese dată de pacea de la Kuciuk-Kainargi,
în 1774).
3. ConvenŃia de la Akerman, în 1827, între Turcia şi Rusia,
care prevedea:
- alegerea în Principate a domnilor pământeni;
- scutirea de tribut pe 2 ani;
- liberalizarea comerŃului extern, cu obligaŃia asigurării cu grâne
a PorŃii.
4. După Pacea de la Adrianopole, se obŃin pentru
Principate: autonomia administrativă; restituirea către łara
Românească a cetăŃilor din stânga Dunării, respectiv Turnu, Giurgiu,
Brăila; se confirmă libertatea comerŃului nostru exterior fără obligaŃia
expresă a aprovizionării Constantinopolului.

5. RevoluŃia de la 1848:
• Se desfăşoară în mod simultan şi asemănător – obiective,
forŃe, etc. – în Moldova, łara Românească şi Transilvania.
Desfăşurarea simultană constituie o expresie a existenŃei aceloraşi
cerinŃe obiective de dezvoltare a societăŃii româneşti. ConŃine ca
Ńinte desfiinŃarea privilegiilor de clasă ale feudalilor, emanciparea
Ńărănimii şi împroprietărirea ei, egalitatea în faŃa legii şi drepturi

36
politice pentru toŃi cetăŃenii, dorinŃa de cucerire a independenŃei,
respectiv, neamestecul străin.
• RevoluŃia a fost înfrântă în centrul şi estul Europei şi
datorită intervenŃiei armate a trupelor imperiale habsburgice, Ńariste
şi otomane.
6. S-au realizat mari progrese pe plan mondial în ştiinŃă.
În FranŃa, revoluŃia de la 1789 şi domnia lui Napoleon sunt
evenimente ce dau cercetării un nou avânt; apar laboratoare, şcoli
superioare, mari biblioteci, institute, muzee. Între ştiinŃă şi industrie
există o rodnică întrepătrundere. În 1750, Joule descoperă căldura şi
legile sale.
În Anglia, în 1769, James Watt inventează maşina cu aburi.
În 1803 Robert Fulton utilizează motorul cu aburi la corăbii.
În chimie, Lavoisier (în FranŃa) şi Lomonosov (în Rusia).
Tot aproximativ acum, creează şi descoperă noi elemente în ştiinŃă:
Newton (ceva mai devreme) pe urmă Bolyai, Laplace, Poisson,
Gauss – matematică.

B. PopulaŃia, târgurile şi oraşele în łările Române

1. PopulaŃia
• În 1859, în łara Românească, Dionisie Pop MarŃian
organizează şi realizează un recensământ care arată că aici existau
2.400.921 locuitori.
• În Moldova, Ion Ionescu de la Brad organizează şi
realizează şi el un recensământ care arată că existau 1.464.927
locuitori.
• În 1820, în Moldova fuseseră 500.000 locuitori, iar în łara
Românească 829.000 locuitori.
• Modificări teritoriale
În 1775-1776, Austria îşi alipeşte o mare parte din districtul
Suceava şi întreg districtul CernăuŃi.
În 1812, 7 districte româneşti dintre Prut şi Nistru au fost
luate în stăpânire de Rusia.

37
 În 1856, din cele 7 districte s-au restituit Moldovei doar 3:
Cahul, Bolgrad şi Ismail.
În Transilvania, recensământul din 1784, fără Banat,
Crişana şi Maramureş, arată că aici trăiau 1.366.678 locuitori. Tot în
1784, cu Banat, Crişana şi Maramureş, în Transilvania trăiau
2.294.613 locuitori. În marea lor majoritate, erau români.
În 1857 se organizează un alt recensământ pentru
Transilvania fără Banat, Crişana, Maramureş al cărui rezultat arată
că pe acest teritoriu locuiau 1.920.618 locuitori, în foarte mare parte
români.
Aşadar, łările Româneşti – minus "teritoriile furate" –
aveau mai mult de 6 milioane locuitori.
2. Oraşele – târgurile
Recensământul din 1832 arată că în Moldova existau 26 de
aşezări urbane din care doar 14 aveau peste 2.000 locuitori. Dintre
ele, cele mai importante erau: Iaşi, Botoşani, GalaŃi – care aveau
peste 8.000 locuitori.
În anul 1859, în Moldova existau 92 oraşe şi târguri şi
2.302 sate. Iaşul avea 65.745 locuitori, Botoşani – 27.197, GalaŃi –
26.050, Ismail – 25.130 locuitori. Existau numeroase oraşe între
10.000 şi 15.000 locuitori: Piatra, Roman, Huşi, Bârlad.
În łara Românească, recensământul din 1859 arată că
existau 3.157 de comune din care aproape 3 pătrimi aveau între 300
şi 100 locuitori. Existau, de asemenea, 40 aşezări urbane (oraşe,
orăşele, târguri), dintre care 34 aveau între 500 şi 10.000 locuitori; 7
între 10.000-50.000 locuitori, iar Bucureştiul avea peste 90.000
locuitori. Existau şi oraşe mai mari care, însă, erau la o însemnată
diferenŃă de Bucureşti. Printre ele: Craiova, Ploieşti, Brăila,
Târgovişte, Giurgiu.
În Transilvania (fără Banat, Crişana, Maramureş) statisticile
arată că în 1869 era un număr de 63 de oraşe, din care doar 5 mari:
Braşov – 28.000 locuitori, Cluj – 25.000 locuitori, Sibiu – 19.000
locuitori, Târgu Mureş – 10.000 locuitori, Sighişoara – 8.000
locuitori. Se înregistrează progrese în urbanizare, o creştere a
numărului oraşelor şi târgurilor precum şi a populaŃiei lor.
38
C. Agricultura şi sericicultura
Cea mai mare parte a suprafeŃelor agricole era însămânŃată
cu cereale. Pe primul loc era porumbul, care – aminteam – a
pătruns mai târziu, dar s-a extins repede datorită condiŃiilor climatice
favorabile şi pentru că nu era cerut, ca haraci, de Poarta
Otomană.
SuprafeŃele cultivate cu grâu erau mai mici decât cele
cultivate cu porumb, însă, datorită cererii sporite la export, acestea
au o tendinŃă crescătoare. Grâul se cultivă în general pe terenurile
boiereşti, iar în Moldova va fi mai bun calitativ decât în łara
Românească. În Moldova se răspândeşte tot mai mult secara şi, pe
urmă, meiul.
Din primele decenii ale secolului trecut se introduce cartoful.
Mai întâi, în Moldova de Nord. La început era privit cu neîncredere,
însă îşi dovedeşte în timp utilitatea.
După 1830 se răspândeşte cultura de floarea soarelui.
Ulterior se cultivă tot mai mult plantele tehnice (in, cânepă, tutun).
Legumele pătrund în special datorită apariŃiei în Ńara
noastră, în secolul trecut, a bulgarilor şi sârbilor.
Sericicultura – un domeniu vechi, o meserie veche care,
însă, se dezvoltă.

D. Creşterea animalelor
În deceniul 3-7 al secolului XIX, animalele au reprezentat
una dintre marile bogăŃii ale Ńării. Procesul fusese încetinit în
sec.XVIII, mai ales în creşterea ovinelor. În sec.XIX se menŃine
aceeaşi tendinŃă defavorabilă, în special din cauza micşorării
păşunilor în favoarea culturilor cerealiere, din cauza lipsei unor
culturi sistematice de plante furajere, lipsei de construcŃii pentru
adăpostirea în bune condiŃii a vitelor, sărăcirii generale a
gospodăriilor Ńărăneşti. Această ocupaŃie de creştere a animalelor
este însă stimulată, favorizată de înlăturarea monopolului
turcesc asupra comerŃului şi de lărgirea pieŃei interne.

39
E. Randamentele
VariaŃia recoltelor şi producŃiilor, mai ales din cauza
condiŃiilor climaterice care nu pot fi stăpânite prin tehnologii
corespunzătoare, oscilează între "bune", "catastrofale" şi "proaste".
De exemplu, între 1831 şi 1851 în łara Românească au fost 4
recolte dezastruoase din care una catastrofală, 9 recolte slabe, 2
mediocre şi 7 bune. Lucrările agricole se fac cu mijloace
primitive: plugul de lemn, care foarte rar are cuŃitul de fier.
ÎntreŃinerea culturilor este slabă, rareori se fac două praşile. Se
practică, în general, asolamentul natural, respectiv anual.
Pe unele moşii se importă, începând cu anul 1835, "maşini
de plug" din Austria. După 1851, apar câteva maşini de treierat, pe
urmă batoze cu vapori (în MehedinŃi, în 1866, erau 12). Mai existau
în Moldova, prin Dorohoi şi Botoşani, etc.
În 1853 se înfiinŃează la Pantelimon – Bucureşti, Şcoala de
Agricultură. După 1860 şcoala organizează expoziŃii agricole.
Dintre personalităŃile reprezentative care organizează şi participă la
asemenea activităŃi îi putem aminti pe P.S.Aurelian şi Ion Ionescu
de la Brad.

F. RelaŃii agrare
Unitatea de bază în această perioadă rămâne domeniul
feudal. Acesta se împarte, în general, în rezerva feudală rămasă
proprietarilor şi lucrată de clăcaşi şi loturile Ńărăneşti date în folosinŃă
de feudal Ńăranilor "legaŃi" de el.
Zilele de clacă erau stabilite cu norme pe zi, norme care
fiind greu de îndeplinit duceau la o creştere a numărului de zile de
clacă. Astfel, în łara Românească, deşi erau socotite 12 zile se
ajungea adesea la 56, iar în Moldova chiar până la 84 de zile de
clacă…
În întreagă această perioadă creşte continuu importanŃa
dijmei în bani. Începe utilizarea, la început ceva mai timidă şi apoi
tot mai decisă, a muncii salariate.

40
G. Silvicultura
Principala caracteristică a silviculturii de atunci era
intensitatea despăduririlor, generată de nevoile agriculturii şi de
nevoia de lemn – cherestea. Zonele astfel cele mai importante sunt:
Moldova de Jos, Teleorman, Ilfov, Vlaşca, etc.

H. ProducŃia industrială
1. ProducŃia meşteşugărească – în această perioadă se
caracterizează prin:
a) destrămarea breslelor. Ca urmare a lărgirii pieŃei interne,
breslele cu îngrădirile lor rigide în organizarea producŃiei şi
desfacerii mărfii se vădeau ca o frână în calea progresului;
b) concurenŃa atelierelor – bazate pe cooperaŃia simplă – sau a
manufacturilor;
c) producŃia industriei casnice Ńărăneşti, care este un accesoriu
al gospodăriilor Ńărăneşti. Domeniile în care industria casnică
este întâlnită mai des sunt: textilele; pânzele de in, cânepă,
Ńesături de lână; confecŃiile (ii, fote, brâuri, etc.); confecŃii din
piele (chimire, opinci, veste); ceramică; împletituri de nuiele şi
paie;
d) producŃia casnică este atrasă de piaŃă, o mare parte din
rezultatele, din produsele ei sunt destinate pieŃei şi o mare parte
din materia primă este cumpărată de pe piaŃă.
Toate acestea reprezintă primul stadiu al dezvoltării
capitalismului în industrie, în alte domenii. Ele sunt o formă a
producŃiei de mărfuri bazată pe proprietatea privată asupra uneltelor
de muncă şi bazată pe munca salariată.
2. Manufacturile reprezintă un stadiu mai avansat al
producŃiei capitaliste caracterizată încă prin dominaŃia muncii
manuale. Ele pregătesc trecerea la marea industrie maşinistă. La
noi, manufacturile nu au jucat rolul economic important din
numeroase Ńări apusene. Ele nu au ajuns la un stadiu ridicat de
dezvoltare. Existau manufacturi cu precădere în producŃia alimentară
şi textilă.

41
 La mijlocul sec.XIX, în Moldova, la GalaŃi, era o manufactură
care folosea 150 lucrători, ce producea postav. De asemenea, era
un atelier de produs ambarcaŃiuni fluviale la GalaŃi, la Tg.Jiu o
manufactură de ceramică, etc. Se aduceau specialişti din
Transilvania – unde manufacturile erau mai dezvoltate – din Austria,
Polonia, Silezia.
3. Primele elemente ale producŃiei de fabrică
Înspre 1850, întârzierea faŃă de apus datorată stării
generale politice şi economice a łărilor Române (cu precădere
Muntenia şi Moldova, dar nu numai), dominaŃiei ("suzeranităŃii")
otomane, menŃinerii relaŃiilor feudale, lipsei de forŃă de muncă
calificată, lipsei unei politici de stat, de sprijinire de către stat, lipsei
de infrastructuri, etc. începe să-şi facă tot mai mult simŃită prezenŃa.
În 1849, este menŃionată la Iaşi prima moară cu aburi.
În 1853, la Bucureşti exista moara sistematică cu aburi şi
valŃuri, cu maşini importate de la Viena (Moara Gh.Asan). Acest tip
de mori se generalizează, apărând la Brăila, GalaŃi, etc. În 1863,
existau 33 mori mecanice, dintre care 17 în Moldova.
Producerea alcoolului se realiza cu velniŃe mecanice şi se
obŃinea prin folosirea ca materie primă a cerealelor şi cartofilor
precum şi a reziduului utilizat la îngrăşatul animalelor. În 1855 erau
114 ateliere în care se obŃinea alcool.
Fabrici de textile existau atât în łara Românească cât şi în
Moldova.
În 1860 manufacturile de postav începuseră a se
transforma în fabrici. În 1852, la NeamŃ, o fabrică de postav. Tot în
NeamŃ, Mihail Kogălniceanu înfiinŃează o fabrică de postav în
1854, cu maşini cu abur importate din Austria.
Materiale de construcŃii. Existau fabrici de cărămizi şi Ńigle
la Iaşi, Focşani, Bucureşti. În 1849 Dimitrie Cantacuzino înfiinŃează
pe moşia sa de la Grozeşti prima fabrică de sticlă, care în 1874 avea
78 de lucrători.
ExtracŃia petrolului. Primul foraj cu sondă pentru
extragerea păcurii se face la Mosoarele, lângă Târgu Ocna. În 1857,
fraŃii Teodor şi Marin MehedinŃeanu au construit lângă Râfov
42
(Ploieşti) o mică rafinărie, iar petrolul lampant obŃinut s-a folosit la
iluminatul Ploieştiului, fapt meritoriu pentru acel timp în care mari
oraşe europene nu erau luminate astfel. Existau distilerii de petrol
la Ploieşti şi Ploieştiori.
Ateliere mecanice mai mari – proprietăŃi de stat: 1863 –
Arsenalul armatei; 1832 – Ion Heliade Rădulescu înfiinŃează o
tipografie care ulterior cedează maşinile tipografiei Ministerului de
Război, înfiinŃată în 1860; existau, de asemenea, Tipografia Statului
precum şi cea a Mitropoliei.

I. Transporturile
Starea lor proastă a fost o frână puternică în dezvoltarea
Principatelor şi, pe urmă, a României. Principalul drum ce străbătea
łara Românească era Turnu Severin – Craiova – Slatina – Piteşti –
Bucureşti – Ploieşti – Buzău – Râmnicu Sărat – Focşani. Era vorba
de un pat de pietriş cu şanŃuri de scurgere a apei pe de lături.
Un alt drum important: Predeal – Ploieşti – Bucureşti –
Giurgiu.
În Moldova, drumuri importante: Mihăileni – Dorohoi –
Botoşani – Iaşi – Tecuci. Pe urmă, Drumul Siretului – ce urma cursul
apei, etc. Erau drumuri transversale ce legau Moldova cu
Transilvania.
"Şoseluirea" drumurilor moldovene se realizează mai
repede decât a celor muntene.
Se deschid perspective pentru construirea "drumurilor de
fier".
În 1869 este astfel inaugurată prima linie pe distanŃa
Bucureşti-Filaret – Giurgiu.

J. Sistemul de poştă
În fiecare din cele două Ńări exista o reŃea a serviciului de
poştă, căruŃe de transport şi staŃii pentru schimbul cailor. Ceva mai
târziu este înfiinŃat serviciul de diligenŃă pentru transportul
călătorilor, pachetelor, scrisorilor, banilor. (vezi şi V.Alecsandri,
"ChiriŃa în provincie" – "Musiu Charle", etc.) Primele linii
43
telegrafice sunt realizate la 1854, după care încep să se extindă
(vezi şi I.L.Caragiale, "O scrisoare pierdută"). Existau şi
transportatori particulari, numiŃi harabagii.

K. ConstrucŃiile
În 1860, doar jumătate din marile clădiri ale oraşelor
(Bucureşti, Iaşi, Brăila, GalaŃi) din łara Românească şi Moldova
erau din zid, restul fiind din lemn sau pământ.

L. ComerŃul interior şi exterior

ComerŃul interior se desfăşura în bâlciuri sau iarmaroace
sau târguri. După 1830 a fost favorizată crearea de bâlciuri şi s-a
îngrădit abuzul pe care-l practicau proprietarii moşiilor în ceea ce
priveşte taxele de participare ale celor ce expuneau marfă sau
cumpărau. Se dezvolta, însă, tot mai mult, "comerŃul permanent".
În magazine se vindea atât marfă produsă în Ńară cât şi din import.
Se dezvolta şi comerŃul ambulant, cu precădere pe uliŃele oraşelor
mai mari. După 1830, ca urmare a Regulamentului Organic, se
desfiinŃează vămile în interiorul łării Româneşti şi Moldovei, şi mai
apoi dintre aceste Ńări surori (1835).
Se desfăşoară un comerŃ permanent între łara Românească
şi Transilvania, iar Braşovul şi Sibiul au fost în permanenŃă pieŃe
româneşti. Importantă pentru fenomenul comercial este
transhumanŃa, prin care oierii transilvăneni coborau primăvara, cu
turmele de oi, în sudul Ńării.
ComerŃul exterior se dezvoltă după 1829 (amintita Pace de
la Adrianopole), atât cel cu Turcia care se desfăşoară acum la preŃul
pieŃei, sau mai aproape de el, dar şi cel cu Austria, Anglia, FranŃa,
Rusia, Prusia, Piemont, Neapole.

M. CirculaŃia monetară, finanŃele, creditul în deceniile 3-7

sec.XIX în łările Române
Există două tipuri de sisteme monetare: legale şi
consimŃite.

44
 Pe planul istoriei monetare româneşti, ceea ce
caracterizează epoca premergătoare reformei monetare din 1867
este incapacitatea din ce în ce mai agravată a sistemului monetar
existent de a satisface nevoile circulaŃiei monetare, dezagregarea
totală a sistemului, iar pe planul gândirii monetare apariŃia în cultura
română a unei adevărate doctrine monetare, care prin critica
situaŃiei existente, prin propuneri şi discuŃii în legătură cu problema
monetară, a pregătit reforma. Existau, cum aminteam, 2 tipuri de
sisteme monetare: legale şi consimŃite.
În sistemele legale, ordinea în circulaŃie, adică etalonul,
emisiunea de monedă, raportul dintre valoarea monedelor bătute din
diferite metale sunt reglementate printr-un act de autoritate, un
decret, o lege.
În sistemele consimŃite, ordinea se stabileşte prin practica
comercială.
ExistenŃa şi statutul leului ca monedă de calcul a stat la
baza circulaŃiei monetare în łările Române mai bine de un veac.
Putem împărŃi această perioadă în două etape:
1. Însuşirea şi adoptarea leului ca monedă de calcul: leul ca
monedă reală lipseşte din circulaŃie. Există însă ca monedă de
calcul şi în această calitate serveşte la: a) exprimarea valorii tuturor
mărfurilor şi serviciilor, inclusiv a monedelor; b) Ńinerea contabilităŃii
de stat; bugetele se alcătuiau în lei, dările sunt evaluate şi plătite tot
în lei, la fel socotelile particulare.
Este adevărat, o monedă reală cu numele de leu a existat o
lungă perioadă, fiind o specie de taler bătută în łările de Jos.
Combinată în circulaŃia mondială cu submultiplii sistemului monetar
turcesc, a căpătat ca submultiplii paraua şi banul.
1 leu = 40 parale; 1 para = 3 bani
Raportul de valoare între diferitele monede străine de aur,
argint şi diverse aliaje se stabileşte pe piaŃa locală pe baza valorii
reale a metalelor.
2. Sistemul monetar instituit de Regulamentul Organic.
Leul din moneda de socoteală devine monedă reală.

45
Regulamentul Organic prevede că un galben sau un taler de aur
valorează 33 lei şi 20 parale.
Legea votată în aprilie 1867 pentru înfiinŃarea unui nou
sistem monetar şi fabricarea ("baterea") monedelor naŃionale
satisfăcea o revendicare unanimă şi traducea prin principiile şi
dispoziŃiile ei tezele unei gândiri economice româneşti, ale unei
doctrine monetare elaborată treptat în cursul câtorva decenii.
Ca valoare, legea din 1867 defineşte leul ca având 5g
Argint şi raportul legal cu aurul era 1 la 15,5 (1 leu Aur = 3 lei
Argint). Principalele avantaje ale Legii din 1867 erau: larga
deschidere spre vest; efortul masiv de a desprinde economia
românească de sub suzeranitatea economică turcească şi
exploatarea austriacă; scoaterea din circulaŃie a tuturor monezilor din
Au şi Ag străine la 6 luni după emiterea monedei naŃionale; guvernul
putea controla emisiunea de bani; se pun bazele unu sistem monetar
modern.
• Impozitele care trebuie plătite în exprimare bănească sunt
stabilite de Regulamentul Organic şi sunt de mai multe tipuri: a)
capitaŃia, un impozit plătit de familii de Ńărani; b) patenta plătită de
negustori şi meseriaşi; moşierii şi clerul erau scutiŃi de dări.
După 1859 s-a încercat un sistem fiscal modern prin care şi
marii proprietari erau supuşi la impozite.
• Creditul era furnizat mai ales de capitalul cămătăresc.
Au apărut casele de bancă ce funcŃionează cu capital austriac dar
dispuneau de sume reduse. La Iaşi, în deceniul 6 al secolului XIX
apar primele SocietăŃi de Asigurări, cu capital străin: Unirea,
Concordia, Danubiul.
• În Transilvania, sub toate aceste aspecte, situaŃia era
relativ mai avansată având în vedere legislaŃia de resort din
Imperiul Austro-Ungar. PopulaŃia românească era însă
descurajată legal şi de fapt în întreprinderile respective.

46
Întrebări recapitulative:
1. Care sunt principalele evenimente generale ce au influenŃat
progresul łărilor Române?
2. Ce tendinŃe se înregistrează în plan demografic?
3. Care sunt principalele forme de organizare şi desfăşurare a
producŃiei?
4. Ce modificări se produc în ceea ce priveşte sistemul monetar?
5. Cum se desfăşoară comerŃul intern?
6. StabiliŃi condiŃiile şi efectele pe care dezvoltarea căilor ferate le-
a produs. (vezi ADENDA NR 2. "VINE TRENUL! – ÎNCEPUTUL
UNEI LUMI")

Test:
1. ConvenŃia de la Akerman, în 1827, între Turcia şi Rusia prevedea:
a) alegerea în Principate a domnilor fanarioŃi;
b) scutirea de tribut pe 2 ani;
c) liberalizarea comerŃului extern, cu obligaŃia asigurării cu
grâne a PorŃii;
d) liberalizarea comerŃului extern, fără obligaŃia asigurării cu
grâne a PorŃii.

2. ProducŃia meşteşugărească, în această perioadă, se

caracterizează prin:
a) destrămarea breslelor;
b) concurenŃa atelierelor, bazată pe cooperaŃia simplă;
c) sporirea importanŃei breslelor
d) concurenŃa manufacturilor;

3. ProducŃia industriei casnice Ńărăneşti este întâlnită mai des în

domeniile:
a) textilelor;
b) producerea maşinilor;
c) confecŃiilor din piele;
d) împletituri de nuiele şi paie;
47
4. În 1869 este inaugurată linia de cale ferată pe distanŃa:
a) Iaşi –Tecuci;
b) Bucureşti – Filaret – Giurgiu;
c) Bucureşti – Piteşti;
d) Iaşi – Roman

5. Cea mai mare parte a suprafeŃelor agricole era însămânŃată cu:

a) cartofi
b) legume
c) cereale

Bibliografie:
Dan Popescu, "<<Icebergul>> – SecvenŃe din epopeea dezvoltării",
Editura Albatros, Bucureşti, 1990
Al. Cebuc, C. Mocanu, Din istoria transporturilor de călători în
România, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1967
V. Gionea, Cămătăria în Ńările române, revista Continent nr.1(15) din
1993, Momente ale circulaŃiei băneşti în Ńările române, rev.
Continent, nr. 2(16), nr.3(17) din 1993
Dan Popescu, Istoria gândirii economice din antichitate până la
sfârşitul sec. XX, ed. Continent, Sibiu-Bucureşti, 1999

48
CAPITOLUL 5

ECONOMIA TRANSILVANIEI ÎN DECENIILE 3-7

ALE SECOLULUI XIX

Obiective:
- cunoaşterea cadrului internaŃional în care a avut loc dezvoltarea
capitalismului în Transilvania
- stabilirea principalelor trăsături specifice ale dezvoltării
Transilvaniei
- înŃelegerea relaŃiei dintre Transilvania cu principatele române

Rezumat:

Capitolul începe cu prezentarea contextului specific al dezvoltării

Transilvaniei în cadrul Imperiului Austriac. Urmează apoi
prezentarea situaŃiei agriculturii, comerŃului, creditului, transportului
şi circulaŃiei monetare pe teritoriul Transilvaniei, în primele decenii
ale epocii moderne.

Cuvinte cheie:
PiaŃă de desfacere
PiaŃă de aprovizionare cu materii prime
ObligaŃii feudale

49
 Deşi economia Transilvaniei s-a dezvoltat în cadrul
statului austriac, stat care a rezervat acestei provincii româneşti
rolul de piaŃă de desfacere pentru mărfuri industriale austriece şi
piaŃă de aprovizionare cu materii prime industriale, legăturile
economice ale Transilvaniei cu celelalte łări Române au crescut
continuu. EvoluŃia economică este asemănătoare cu cea din aceste
łări Româneşti.

A. Agricultura
Se dezvoltă în special în Banat şi Crişana ce erau bazine
agricole producătoare de cereale. Pe lângă uneltele tradiŃionale, se
folosesc aici şi maşini, unelte agricole mai perfecŃionate, se
practică asolamentul mai ales trienal, evoluează gospodării ce se
ocupă cu creşterea vitelor. O caracteristică a acestei perioade este
dată de sporirea rezervei feudale (alodiul). Se practică, pe scară
largă, defrişările iar loturile iobagilor se micşorează continuu.
Rezerva feudală se numea alodiu iar loturile iobăgeşti –
şesii. łăranii dependenŃi erau deŃinătorii de şesii în folosinŃă precum
şi jelerii, care nu aveau şesii ci doar gospodăriile lor doar cu loc de
grădină în jurul casei. ObligaŃiile feudale ale Ńăranilor în
Transilvania erau în preajma lui 1848 mai mari decât cele de
dincoace de CarpaŃi, robota fiind uneori de 200 zile pe an. Marii
proprietari erau, în general, în Transilvania câteva zeci de familii
maghiare sau maghiarizate.

B. Industria Transilvaniei
Principalele caracteristici ale industriei transilvane în
deceniile 3-7 ale sec.XIX:
a) se destramă breslele, unii dintre meşteri devin patroni de
manufacturi;
b) se dezvoltă industria casnică Ńărănească;
c) se înfiinŃează numeroase manufacturi, în Banat, apoi Braşov,
Cluj, Sibiu. Guvernul austro-ungar sprijinea crearea
manufacturilor de stat. Principalele domenii de activitate ale
acestora sunt: textile (postav, pături, covoare – Sibiu, Braşov,
50
 Cisnădie, Timişoara, Sebeş, Sighişoara), hârtie – Făgăraş,
Sebeş, Braşov, ceramică – Batiz – lângă Hunedoara. Există
manufacturi în producŃia extractivă şi metalurgică – TopliŃa,
Nădlag, Hunedoara, ReşiŃa, Cugir, Remetea, Vaşcău, etc.
d) maşinismul se dezvoltă mai ales în extracŃia fierului şi
siderurgie. Exploatarea minereului de fier la OraviŃa şi Bocşa
este sprijinită de Societatea căilor ferate de stat din 1854.
Aceasta ajunge în 1867 să folosească 32 maşini cu aburi ce
aveau 1440 cai putere. Pe urmă, Societatea anonimă de mine
din Braşov exploatează cărbune şi fier.
• În domeniul morăritului se răspândesc morile mecanice.
La OraviŃa şi Şteierdof există 2 fabrici cu capital austriac ce produc
ulei şi parafină, iar la Moldova Nouă, o fabrică de acid sulfuric. În
1863 existau în Transilvania maşini cu o forŃă de 2200 cai putere din
care 2040 cai putere aparŃineau întreprinderilor siderurgice, relativ
puŃin morăritului, circa 160 cai putere în celelalte ramuri.
• ComerŃul este organizat pe bresle de negustori. Erau
comercianŃi români, aromâni, greci, saşi, armeni. După 1850 se
înfiinŃează Camere de ComerŃ şi Industrie la Braşov, Cluj,
Timişoara.
• Creditul – în 1867, în Transilvania, existau 9 instituŃii
bancare cu capital german şi maghiar. Ulterior se dezvoltă
cooperativele de credit româneşti, bazate pe depuneri ale
membrilor lor. Există societăŃi de asigurare cu capital austriac,
italian, german.
• CirculaŃia monetară – pe teritoriul Transilvaniei circulau
monezile Imperiului Austriac şi pe urmă ale Imperiului Austro-Ungar.
Moneda de bază era guldenul, numit şi florin, care la 1 noiembrie
1858 echivala cu 4 gr. argint fin. Diviziunea era creiŃarul, 60 creiŃari
= 1 gulden, etc.
• Transporturile. În Banat, se construieşte prima cale
ferată la 1853, realizată de cunoscuta "S.T.E.G." În Transilvania, la
1857 este inaugurată linia Arad – Braşov cu ramificaŃie spre

51
Petroşani. Este dezvoltat transportul pe Dunăre, principalele
porturi: Baziaş, Orşova, Moldova Nouă.

Întrebări recapitulative:
1. Ce rol a jucat Transilvania în relaŃie cu imperiul austriac?
2. Ce tehnici se utilizau în domeniul agriculturii?
3. Care sunt trăsăturile producŃiei industriale din Translivania?
4. ComentaŃi situaŃia Ńăranilor români din Transilvania.
5. DescrieŃi relaŃiile economice ale Transilvaniei cu Moldova şi łara
Românească.

Test:
1. Principalele caracteristici ale industriei transilvane în deceniile 3-7
ale secolului al XIX-lea sunt:
a) nu se destramă breslele,
b) se dezvoltă industria casnică Ńărănească;
c) se înfiinŃează numeroase manufacturi, în Banat, apoi
Braşov, Cluj, Sibiu.

2. Guvernul austro-ungar sprijinea crearea manufacturilor de stat în

domenii de activitate precum:
a) textile
b) lumânări
c) hârtie
d) ceramică

3. ObligaŃiile feudale ale Ńăranilor în Transilvania erau în preajma lui

1848
a) mai mici decât cele de dincoace de CarpaŃi,
b) mai mici decât cele de dincoace de CarpaŃi,
c) la fel ca cele de dincoace de CarpaŃi,

4. În Banat, se construieşte prima cale ferată în anul

52
 a) 1853
b) 1857
c) 1869
d) 1867

5. Principalele porturi pe Dunăre sunt la:

a) Baziaş
b) Orşova
c) Braşov

Bibliografie:
D.P. MarŃian, Opere economice, ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961
N. Marcu, Istorie economică, A.S.E.-Bucureşti, ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979
C. Murgescu, Mersul ideilor economice la români, vol.I-II, ed.
Enciclopedică, Bucureşti, 1994

53
CAPITOLUL 6

DEZVOLTAREA ŞI CONSOLIDAREA ECONOMIEI

ROMÂNIEI DE LA 1877 PÂNĂ LA PRIMUL
RĂZBOI MONDIAL

Obiective:
- determinarea importanŃei câştigării independenŃei României în ceea
ce priveşte dezvoltarea economică;
- cunoaşterea principaleor politici economice;
- stabilirea principalelor coordonate ale dezvoltării din această
perioadă.

Rezumat:

Cucerirea independenŃei de stat în anul 1877 deschide perspective

noi pentru modernizarea structurilor economice, sociale, politice,
culturale. Principala frână în calea dezvoltării industriale a fost
aplicarea, până în deceniul 9 a sec.XIX, a politicii economice a
"liberului schimb", nepotrivită atunci în condiŃiile în care maşinismul
abia îşi făcuse apariŃia. Se trece la propagarea protecŃionismului
pentru întreaga industrie (prin elaborarea unor legi protecŃioniste) şi
la denunŃarea ConvenŃia cu Austro-Ungaria de către statul român în
1886. ŞtiinŃa şi învăŃământul se dezvoltă, la fel şi transportul şi
construcŃiile. Cu toate aceasta, agricultura reprezintă cea mai
importantă activitate a economiei româneşti.

Cuvinte cheie:
IndependenŃă
Liber schimb
Legi protecŃioniste

54
A. Cucerirea independenŃei de stat de la 1877 va conferi o poziŃie
favorabilă afirmării internaŃionale a Ńării şi a economiei
naŃionale. Se deschid perspective noi pentru modernizarea
structurilor economice, sociale, politice, culturale, pentru organizarea
lor pe temelii moderne, pentru înviorarea activităŃii economice şi
practicarea unei politici economice independente, Principatele Unite
nemaifiind legate de capitulaŃii. Întreprinzătorii şi burghezia erau
interesaŃi de dezvoltarea unei industrii naŃionale. Premisele
favorabile ale acestei evoluŃii sunt:
- lărgirea pieŃei interne pentru forŃa de muncă, în condiŃiile
desfiinŃării iobăgiei, diferenŃierii şi mobilităŃii Ńăranilor;
- crearea sistemului monetar naŃional;
- formarea sistemului bancar şi de credit;
- extinderea reŃelei de căi ferate, a comunicaŃiilor;
- acumularea internă a capitalului.
Principala frână în calea dezvoltării industriale a fost
aplicarea, până în deceniul 9 a sec.XIX, a politicii economice a
"liberului schimb", nepotrivită atunci în condiŃiile în care industria
românească era slab dezvoltată iar maşinismul abia îşi făcuse
apariŃia. Această politică, repudiată, la timpul potrivit, de înseşi Ńările
dezvoltate ale lumii, favoriza, evident, Ńările exportatoare de
producŃie industrială şi avea efecte nimicitoare pentru bruma de
industrie românească.
ConvenŃia cu Austro-Ungaria din 1875 – un element
principal în acest sens – stipula ca România să-şi plaseze în Austro-
Ungaria producŃia agrară, iar aceasta din urmă, pe bază de
reciprocitate, beneficia de scutiri şi de reduceri ale taxelor vamale
pentru produsele sale industriale pe care le plasa pe piaŃa
românească. Industria românească, livrând la preŃuri ceva mai
ridicate şi fără ca cineva să ia în calcul o perioadă, o strategie a
dezvoltării naŃionale, nu a putut rezista concurenŃei austro-ungare
şi, ca urmare, un număr însemnat de întreprinderi şi-au încetat
activitatea. ConvenŃia cu Austro-Ungaria avea însă şi o cotă pozitivă,
ea afirma dorinŃa de independenŃă a României într-o perioadă în
55
care aceasta se pregătea să-şi cucerească independenŃa de stat.
Dintre adepŃii dezvoltării stimulate şi puternice a industriei naŃionale îi
putem aminti pe: P.S.Aurelian, A.D.Xenopol, D.P.MarŃian, Mihail
Kogălniceanu, G.BariŃiu, Lazlo Kövary, etc.
După o perioadă de pasivitate, Guvernul se străduieşte să
sprijine cu legi potrivite, protecŃioniste, industria naŃională.
În 1882, este dată o lege în favoarea industriei zahărului,
prin care se acordă fabricanŃilor de zahăr o primă de 0,16 lei pentru
fiecare kg de zahăr produs şi 0,20 lei pentru fiecare kg de zahăr
exportat.
• În 1891, odată cu aplicarea tarifului vamal general, se
ridică taxele vamale la zahărul importat cu 0,35 lei/kg.
• În 1885, printr-o altă lege protecŃionistă se încurajează
fabricarea Ńesăturilor, sforilor şi sacilor de iută, se încurajează
tăbăcăriile şi industria pielăriei. Bunăoară, pentru tăbăcării şi
pielărie, se elimină taxele vamale la importul tananŃilor.
Se creează, de fapt, un curent protecŃionist pentru toate
ramurile industriale. În 1884, la Iaşi, are loc un Congres economic
unde s-a cerut denunŃarea ConvenŃiei cu Austro-Ungaria şi
propagarea protecŃionismului pentru întreaga industrie. În 1886,
ConvenŃia cu Austro-Ungaria este denunŃată de statul român.
Din 1894, se aplică un tarif vamal general protecŃionist.
Acesta prevedea:
a) regim vamal protecŃionist pentru materiile prime existente în
Ńară şi pentru produsele ce se fabricau sau se puteau fabrica în
întreprinderile autohtone;
b) scutirea de taxe la export pentru materiile prime pe care
România le avea în cantităŃi suficiente şi pentru produsele
industriale;
c) taxe de import reduse pentru materiile prime necesare
industriei, economiei naŃionale şi pentru producŃia industrială de
care industria naŃională avea nevoie pentru echiparea ei tehnică.
În 1887, e dată legea "Măsuri generale pentru a veni în
ajutorul industriei naŃionale". Aceasta prevedea că orice persoană
din Ńară sau străinătate putea să înfiinŃeze o întreprindere industrială
56
care să beneficieze de avantajele create de lege cu condiŃia să
dispună de un capital de 50.000 lei, să întrebuinŃeze 25
lucrători/zi (ulterior s-au menŃionat 12 lucrători), cel puŃin 5 luni
pe an, să folosească maşini şi mijloace tehnice perfecŃionate
care să fie conduse de oameni specializaŃi. Această lege oferă
condiŃii pentru dezvoltarea industriei de fabrică, maşiniste în care să
fie folosită forŃa de muncă calificată. Prin legea de mai sus erau
acordate avantaje tuturor categoriilor de întreprinzători prin:
• acordarea cu titlu de proprietate pentru români – sau în
posesiune până la 90 ani pentru străini – a unei suprafeŃe de
pământ din proprietatea statului sau a comunelor, de 1-5 ha;
• scutiri de impozite directe către stat, judeŃ sau comună şi de
taxe pentru importul de maşini, instalaŃii, accesorii şi materii
prime;
• reduceri de taxe pe căile ferate pentru transportul mărfurilor de
la fabrică la destinaŃie şi a instalaŃiilor şi materiilor prime necesare
fabricilor respective;
• prioritate la furniturile statului pentru întreprinderile astfel create.
S-au dezvoltat puternic, astfel, întreprinderile naŃionale;
între 1866-1887 numărul mediu anual de fabrici înfiinŃate era de 8,2;
între 1887-1893 era de 14; între 1893-1906 era de 18.
Potrivit unei anchete industriale din 1901-1902, mărimea
întreprinderilor din industria românească era următoarea:

Felul industriei Numărul Numărul ForŃa Capitalul

întreprinderilor personalului motrice (mii lei)
ocupat în folosită
industrie (CP)
Industria mare 625 39.746 45.211 247.389
Industria 54.405 105.031 235 -
mijlocie şi
mică
Industrii 6.923 17.835 15.297 29.951

57
speciale (mici,
mari, joagăre)
Industria 235 6.568 - -
extractivă
TOTAL 62.188 169.180 - -

B. În perioada până la primul război mondial se creează noi

condiŃii pentru dezvoltarea industriei. Se va înregistra o răspândire
mai accentuată a maşinismului, un ritm mai intens de creştere a
producŃiei industriale şi amplificarea măsurilor de politică economică
protecŃionistă.
• În 1904, este adoptat un nou tarif vamal ce va fi aplicat
din 1906. În 1905, este promulgată "Legea generală a vămilor" prin
care se stabilesc suprataxe sau chiar prohibirea mărfurilor
importate din Ńările ce luau măsuri similare împotriva mărfurilor
româneşti exportate.
• În 1906 este dată o lege pentru încurajarea industriei
textile prin care fabricanŃii de produse textile erau scutiŃi de taxe
vamale la importul de in şi cânepă cu condiŃia ca acest import să
scadă anual cu 10%, astfel încât în al zecelea an de la apariŃia legii
întregul consum de fire de in şi cânepă să fie satisfăcut din producŃia
indigenă.
• Tot în 1906, este dată "Legea asupra brevetelor de
invenŃiuni" care prevedea anularea brevetului care în timp de 4
ani de la data la care a fost acordat nu a fost exploatat efectiv
prin crearea întreprinderilor industriale care să fabrice obiectul
brevetat.
• În 1912, este dată "Legea pentru încurajarea industriei
naŃionale" pentru toate întreprinderile industriale, inclusiv fabricanŃii
de bere, alcool şi făină. Ea a acordat înlesniri pentru:
a) toate întreprinderile cu minim 20 lucrători sau maşini puse în
funcŃiune de orice motor de cel puŃin 5 cai putere;
b) meseriaşii ce întrebuinŃau cel puŃin 4 calfe sau meşteri;

58
c) societăŃile cooperative de meseriaşi, cu un capital de cel puŃin
2.000 lei, legal constituite şi care întrebuinŃau minim 10 lucrători
sau asociaŃi;
d) societăŃile cooperatiste săteşti;
e) întreprinderile ce foloseau fie la un loc, fie la domiciliu, 20
lucrători în industria casnică.
Principalele avantaje pentru toate asemenea întreprinderi
erau:
- 5 ha pentru construcŃia fabricii;
- folosirea gratuită a căderilor de apă şi a râurilor;
- scutiri de taxe vamale pentru importul de maşini,
accesorii, instalaŃii necesare înfiinŃării sau extinderii
întreprinderilor;
- reducerea taxelor (tarifelor) pe căile ferate pentru
transportul produselor, materiilor prime şi maşinilor;
- scutirea de orice impozite directe către stat, judeŃ
sau comună afară de obligaŃia de a plăti statului 3-
6% din beneficiul net anual.
Să menŃionăm că în 1915, funcŃionau deja 851 întreprinderi
cu 126.666 c.p., în industria mare, prelucrătoare, încurajată de stat.
Pe locul I era industria alimentară, cu morile din Bucureşti,
Braşov, Craiova, Ploieşti, Botoşani, Brăila, GalaŃi, etc.
Pe locul II, industria zahărului, cu fabrici la Chitila, Sascut,
Mărăşeşti (cu capital românesc, grecesc, austriac), Drânceni –
capital englez, Roman – capital belgian, Ripiceni – capital francez.
Era dezvoltată industria alcoolului, la fel şi cea a
tăbăcăriei şi a pielăriei. Se dezvoltă industria textilă, se importau
totuşi 50% din necesar. În industria lemnului exista, în 1902, un
număr de 54 fabrici de cherestea, cu 9246 cai putere şi peste 6.000
lucrători şi tehnicieni.
Industria hârtiei, mucavalei şi cartonului se dezvoltă la
Letea, Buşteni, Câmpulung, Scăieni, Cheia. Se dezvoltă industria
materialelor de construcŃii, astfel că, în 1899, apare prima fabrică de
ciment la Brăila, urmată de altele la Azuga şi Cernavodă. Industria
metalurgică este încă slab dezvoltată.
59
 Industria extractivă este favorizată de apariŃia, în 1895, a
"Legii minelor", care prevedea că toate bogăŃiile subsolului aparŃin
statului. Apar şi societăŃi străine în industria extractivă, ce plătesc
statului român taxe de concesiuni. Dintre ele: Steaua Română,
înfiinŃată în 1896 cu capital austro-ungar şi englez, Aurora – 1898,
capital german şi olandez, InternaŃionala, cu capital german, 4
societăŃi cu capital englez la 1900, pe urmă Societatea româno-
americană (Standard Oil) în 1904, Concordia şi Creditul Petrolier
cu capital german, în 1906 – Vega, 1910 – Astra Română, ş.a.
Ca urmare a creşterii numărului de întreprinderi în industria
extractivă a petrolului, va creşte considerabil producŃia de petrol.
În 1890 producŃia era de 53.500 t.
În 1900 – 247.487 t.
În 1914 – 1.810.170 t.
Trăsăturile generale ale industriei în perioada analizată
sunt următoarele:
- primul loc îl ocupă industria alimentară;
- creşte industria chimică, se dezvoltă rafinăriile de petrol;
- alte ramuri ca metalurgia, construcŃiile de maşini sunt
încă timide;
- forŃa motrice la 1.000 de locuitori era în 1907 de 10 ori
mai mică decât în Anglia şi de 5-8 ori mai mică decât în
FranŃa;
- industria este concentrată în centre industriale ca
Bucureşti, Valea Prahovei, GalaŃi şi este puŃină sau
aproape că nu există în Dobrogea, Oltenia, Moldova.

C. Transporturile şi construcŃiile
În domeniul transporturilor, la sfârşitul secolului XIX
începutul secolului XX se pot evidenŃia 2 reŃele distincte:
a) în estul arcului carpatic – în Muntenia şi Moldova;
b) în vestul arcului carpatic – în Transilvania.
La începutul secolului XX, în România veche, reŃeaua de
cale ferată avea o lungime de 3832 km şi ocupa cca. 36.700
lucrători, tehnicieni şi funcŃionari. În Transilvania şi Banat erau 4600
60
km. ReŃeaua din Transilvania şi Banat a fost pusă în contact cu
reŃeaua din România Veche în 6 puncte: Petroşani (1870), Timiş
(1879), Orşova (1879), Ghimeş Palanca (1897), Turnu Roşu
(1897) şi Ilva Mică (1907). În Bucovina, construcŃia de cale ferată
începe la 1866; deja în septembrie primul tren va intra în gara
CernăuŃi. În următorii doi ani linia se prelungeşte până la Suceava –
IŃcani.
Calea ferată în România veche:
Anii Parcursul Parcursul PopulaŃia Ńării
(călători) (mil.tone mărfuri) (mil.locuitori)
1875 780 0,55 4,4
1905 6600 5,76 6,48
1915 11570 9,9 7,9

În 1888 se creează DirecŃia Generală CFR, iar în 1890 –

NavigaŃia Fluvială Română, 1895 – Serviciul Maritim Român (în
cadrul acestei direcŃii).
ConstrucŃiile – se realizează clădiri monumentale:
Universitatea Bucureşti (1857-1869, arhitect Alex.Orăscu),
Castelul Peleş (conceput sub Carol I, realizat între 1875-1880, pe
urmă dezvoltări, arhitecŃii germani Doderer şi Schultz), Palatul
Administrativ din Iaşi (realizat de I.D.Berindei), etc.
D. ŞtiinŃa şi învăŃământul – Anghel Saligny – inginer român,
concepe podul peste Dunăre de la Cernavodă, cel mai lung pod din
Europa şi al III-lea din lume. În decembrie 1890 se pune piatra
fundamentală iar în septembrie 1895 are loc inaugurarea lucrării.
În 1879 ia fiinŃă Academia Română; printre preşedinŃi,
transilvăneanul George BariŃiu.
1891 – Şcoala NaŃională de poduri şi şosele – părintele
Politehnicii bucureştene.
1897 – StaŃiunea Agricolă Centrală de pe lângă Şcoala
superioară de agricultură de la Herăstrău.
1892 – Şcoala de Silvicultură de la Brăneşti.
1853-1854 – Şcoala de arte şi meserii în Bucureşti şi Iaşi.

61
 1883 – Şcoala Superioară de medicină veterinară.
1913 – Academia de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale din Bucureşti (vezi studiul "Destinul şi avatarurile unei
profesii", Dan Popescu, "Economistul", octombrie, noiembrie/1997).
E. Agricultura – se caracterizează printr-o distribuŃie a
proprietăŃilor care nu stimula la nivel posibil şi necesar
producŃia. RepartiŃia pământului arabil în România veche, la
recensământul din 1895:
Categoria proprietăŃii % faŃă de totalul suprafeŃelor
până la 10 ha 41,66%
50,38% (proprietate mică şi mijlocie)
10-50 ha 8,72%
50-100 ha 2,08%
100-500 ha 9,86% 49,62% (proprietate mare)
peste 500 ha 37,68%
RepartiŃia pământului arabil în Transilvania, la
recensământul din 1896:
Gospodării cu % din suprafaŃa totală
până la 10 ha 35,5%
60% - proprietate mică şi mijlocie
10-50 ha 24,5%
50-100 ha 3,4%
100-500 ha 10,1% 40% - proprietate mare
peste 500 ha 26,5%

FaŃă de România Veche, în Transilvania proporŃia între

proprietatea mică şi mijlocie, pe de o parte şi proprietatea mare este
mai raŃional realizată.
În România, Ńăranii sărăcesc, dijmele devin tot mai mari, iar
arendaşii, interpuşi tot mai insistent şi mai obstinent între proprietari
şi Ńărani (2 mari trusturi arendăşeşti controlau la un moment dat
aproximativ 75% din suprafaŃa agricolă a Ńării) vor creşte gradul de
exploatare şi mizerie a Ńărănimii. În general, arendaşii vor exploata
iraŃional pământul, nu vor fi interesaŃi să facă investiŃii, ci vor fi
interesaŃi să ia cât mai mult, sub toate formele, de la Ńărani şi să dea
cât mai puŃin la boieri ca arendă. Se trece treptat la sistemul
62
capitalist în agricultură (munca salariată) iar învoielile agricole, prin
lege, sunt schimbate în favoarea arendaşilor. În 1907, nemaiputând
răbda mizeria şi "degenerarea" (fenomen real, datorită unei
alimentaŃii şi vieŃi favorizând bolile degenerative, precum pelagra),
Ńăranii se vor răscula. "Scânteia" se va aprinde pe moşia Flămânzi
(Moldova) a Sturzeştilor şi arendată de fraŃii Fischer şi se va întinde
ca un pârjol în toată Ńara. "Focul" va fi stins cu grele pierderi umane.
Ca urmare a răscoalei şi desluşindu-se mesajul ei, se aduc
îmbunătăŃiri succesive Legii învoielilor agricole. Astfel, în
decembrie, 1907, este interzisă prin lege practicarea dijmei la tarla,
în 1908 este interzis trustul arendăşesc, plafonându-se posibilitatea
de arendare pentru un arendaş la 4000 ha pământ.
În agricultura Transilvaniei – cam după 1900 – se introduc,
în proporŃie însemnată, maşinile agricole, se realizează progrese.

Întrebări recapitulative:
1. Care au fost premisele dezvoltării industriale ale României în
această perioadă?
2. Ce prevedea convenŃia comercială încheiată cu Austro-Ungaria?
3. Care au fost cele mai importante legi protecŃioniste?
4. Cum a evoluat învăŃământul şi ştiinŃele în această perioadă?
5. DescrieŃi situaŃia Ńăranilor români.

Test:
1. Tariful vamal general protecŃionist din 1894 prevedea:
a) regim vamal protecŃionist pentru materiile prime existente în
Ńară
b) perceperea de taxe la export pentru materiile prime pe care
România le avea în cantităŃi suficiente şi pentru produsele
industriale;
c) regim vamal protecŃionist pentru produsele ce se fabricau
sau se puteau fabrica în întreprinderile autohtone;
d) taxe de import suplimentare pentru materiile prime necesare
industriei

63
2. Trăsăturile generale ale industriei în perioada analizată sunt
următoarele:
a) primul loc îl ocupă industria siderurgică;
b) creşte industria chimică, se dezvoltă rafinăriile de petrol;
c) alte ramuri ca metalurgia, construcŃiile de maşini sunt
dezvoltate;
d) forŃa motrice la 1.000 de locuitori era în 1907 de 10 ori mai
mică decât în Anglia

3. "Legea pentru încurajarea industriei naŃionale" din 1912 a acordat

înlesniri pentru:
a) toate întreprinderile cu minim 10 lucrători sau maşini puse în
funcŃiune de orice motor de cel puŃin 5 cai putere;
b) meseriaşii ce întrebuinŃau cel puŃin 15 calfe sau meşteri;
c) societăŃile cooperative de meseriaşi, cu un capital de cel
puŃin 2.000 lei, legal constituite şi care întrebuinŃau minim 10
lucrători sau asociaŃi;
d) societăŃile cooperatiste săteşti;

4. Podul peste Dunăre de la Cernavodă, cel mai lung pod din Europa
şi al III-lea din lume este conceput de
a) George BariŃiu
b) Anghel Saligny
c) arhitecŃii germani Doderer şi Schultz
d) I.D.Berindei

5. Premisele favorabile ale dezvoltării unei industrii naŃionale sunt:

a) crearea sistemului monetar naŃional;
b) formarea sistemului bancar şi de credit;
c) limitarea reŃelei de căi ferate, a comunicaŃiilor;
d) lipsa acumulării interne a capitalului.

64
Bibliografie:
Vasile Gionea, "Cămătăria în Ńările române", Revista "Continent",
nr.1(15) din 1993; "Momente ale circulaŃiei băneşti în łările
Române", Revista "Continent", nr.2(16) şi 3(17) din 1993.
Nicolae Iorga, "Opere economice", Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
Ulysse de Marsillac, Bucureştiul în veacul al XIX-lea, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1999.

65
CAPITOLUL 7

ECONOMIA TRANSILVANIEI SUB REGIMUL

DUALIST
Obiective:

1. cunoaşterea principalelor elemente şi coordonate legate de

economia transilvăneană în perioada dualismului austro-ungar;
2. înŃelegerea fenomenelor şi proceselor care au stat la baza
evoluŃiei economice a Transilvaniei în perioada cuprinsă între
enunŃarea Pactului dualist şi izbucnirea primului război mondial;
3. dezvoltarea capacităŃii de raportare a acestei evoluŃii la evoluŃia
economică mondială, respectiv a unei analize a economiei
româneşti din perspectivă mondo-economică.

Rezumat:

În cadrul acestui capitol, ne propunem o prezentare a

principalelor aspecte legate de evoluŃia economiei transilvănene în
contextul regimului dualist austro-ungar. Pe lângă impunerile de
ordin politic şi naŃional, dualismul a generat o multitudine de efecte
negative inclusiv în plan economic, ducând la o înăsprire a asupririi
social-economice. Practic, Transilvania era văzută ca o piaŃă de
desfacere a mărfurilor austro-ungare. De pe urma acestei situaŃii are
de suferit în special industria cu capital românesc, frânată în
dezvoltarea sa, burghezia română cantonându-se cu precădere în
industria mică.

66
 La nivel general, asistăm totuşi la o serie de progrese în
domeniul industriei, mineritul siderurgia, industria uşoară şi
alimentară, producŃia meşteşugărească dar şi transporturile
înregistrând o relativă dezvoltare. Industria din Transilvania se va
dezvolta mai ales în contextul politicii protecŃioniste practicată de
către Austro-Ungaria pe întreg teritoriul austro-ungar.

Cuvinte cheie:

dualismul austro-ungar
război vamal
politică protecŃionistă
legi stimulative
capital românesc
capital străin
îngrădire economică

I. Probleme generale
În 1867 – încheierea acordului "dualist" între politicienii
austrieci şi unguri, acreditând un cadru politic pentru întregul imperiu,
respectiv aşezarea pe aceeaşi treaptă a Austriei şi Ungariei dar şi
inferiorizarea acută a celorlalte populaŃii ale imperiului, printre care
şi cea de naŃionalitate română, esenŃial majoritară în Transilvania.
Acest dualism va reprezenta şi el o componentă a prăbuşirii în 1918
a imensului şi fastuosului Imperiu Austro-Ungar, denumit şi "Imperiul
cu picioare de lut".
Dualismul a generat pentru noi, românii, aspecte
importante pe plan negativ şi anume:
1. O înăsprire a asupririi social-economice;
2. O tot mai grea asuprire naŃională a românilor, populaŃia
majoritară a Transilvaniei.

67
 Se afirmă tot mai des şi mai deschis de către populaŃia
Transilvaniei că "Pentru noi soarele de la Bucureşti răsare" –
aspiraŃie multiseculară, exprimată într-un fel sau altul, funcŃie de
epocă, prin dorinŃa de făurire a statului naŃional unitar român.
FaŃă de presiunea şi împilările austriece şi ungare pe plan
economic şi politic, social, naŃional, populaŃia românească şi-a
creat în Transilvania organisme politice, economice, sociale şi
culturale proprii întru apărarea intereselor sale, întru apărarea
fiinŃei sale naŃionale, împotriva politicii de deznaŃionalizare dusă
în special de aristocraŃia ungară împotriva naŃiunilor din sfera lor
directă de exploatare şi asuprire.
Economic vorbind, în condiŃiile dualismului, datorită
păstrării sistemului vamal unic, burghezia austriacă şi-a menŃinut
garanŃia desfacerii mărfurilor sale pe piaŃa Transilvaniei, iar
moşierimea ungară şi-a menŃinut şi dezvoltat garanŃia desfacerii
produselor sale agrare pe piaŃa întregii monarhii. În asemenea
condiŃii, industria din Transilvania, Banat şi Crişana, în speŃă
industria cu capital românesc s-a dezvoltat numai în limitele
acestor interese care depăşeau sensibil puterea ca atare a
întreprinzătorilor români. Frânarea dezvoltării economiei
capitaliste în sânul naŃiunii române prin promovarea unei
politici de subjugare, de îngrădire economică a naŃiunii române
s-a petrecut tocmai în acest cadru. Burghezia română va pierde
treptat din poziŃiile sale în industrie, rămânând aproape în afara
industriei mari, cantonându-se mai ales în industria mică, prin
sprijinul cu capital oferit de societăŃi de credit româneşti.
A. Factorii generali favorizanŃi ai dezvoltării
a) Formarea unui sistem de credit capitalist;
b) ÎnfiinŃarea în ritm susŃinut de mari societăŃi pe acŃiuni;
c) Avântul construcŃiilor de căi ferate;
d) Accentuarea pătrunderii muncii salariate în agricultură;
e) Lărgirea pieŃei interne;
f) Dezvoltarea în continuare a legăturilor economice dintre
Transilvania şi celelalte provincii româneşti.

68
Detalii:
InstituŃiile de credite amintite precum şi construcŃiile de căi
ferate au dat un impuls dezvoltării industriei grele, lărgirii pieŃei de
desfacere a mărfurilor industriale. Prin schimburile comerciale cu
România – industria Transilvaniei găseşte aici desfacere sigură –
se contrabalansau întrucâtva efectele negative ale pătrunderii
mărfurilor străine. Numeroase rapoarte ale Camerelor de ComerŃ şi
Industrie din Braşov, Cluj, Arad, Sibiu, etc. remarcau că aceste
schimburi cu România erau factori de care depindeau
dezvoltarea celor mai multe ramuri industriale, atât pentru
industria de fabrică cât şi pentru mica industrie. Totodată
importul cerealelor din România era necesar în Banat şi Comitatul
Aradului, precum şi în restul Transilvaniei pentru dezvoltarea
morăritului şi a industriei alcoolului. În acelaşi timp industria textilă
din Sibiu şi Braşov folosea materii prime din România.
B. Industria
1. Mineritul şi-a mărit producŃia atât prin construcŃia de noi
mine şi deschiderea de noi furnale cât şi prin dezvoltarea minelor şi
topitoriilor existente. Se exploata considerabil cărbune în Valea
Jiului şi Banat. Minele de cărbuni şi fier de aici dădeau în 1872
peste 60% din venitul tuturor minelor de stat sau particulare din
Transilvania.
2. Siderurgia – cunoaşte o relativă dezvoltare – centre
importante la ReşiŃa, Hunedoara, Bocşa, Anina, Dognecea.
• În 1868-1869, la uzinele ReşiŃa pentru prima oară în S-E
Europei se va utiliza procedeul Bessemer pentru producerea
oŃelului. Aici (la ReşiŃa) se produc piese pentru poduri metalice, şine
de cale ferată, maşini agricole, maşini cu aburi, vagoane. În 1872-
1873, tot aici se va construi prima locomotivă pentru cale ferată
îngustă, din România.
3. Industria uşoară şi alimentară. Între 1867-1872, s-au
înfiinŃat 34 astfel de societăŃi (21 aparŃineau industriei alimentare)
ceea ce era mult Ńinând seama că până în 1867 existau doar 3 astfel
de societăŃi. În industria uşoară şi alimentară era prezent în mai
mare măsură capitalul românesc autohton, în vreme ce capitalul
69
unguresc şi austriac se orienta şi era localizat mai mult în minerit şi
industria siderurgică.
În general, nivelul tehnic al producŃiei era relativ slab. Era
relativ slab şi în industria hârtiei, sticlei, zahărului, de cele mai multe
ori, "plătindu-se" de fapt "tributul" pentru concurenŃa austriacă, fără
produse mai bune dar favorizată de legi.
4. ProducŃia meşteşugărească. Era reprezentată de mari
ateliere capitaliste care aveau un rol precumpănitor în
confecŃionarea postavurilor, pânzei, curelelor, frânghiilor, etc.
Tot în acest cadru poate fi integrată industria casnică textilă şi
chiar de pielărie prezentă practic în mai fiecare gospodărie a
populaŃiei româneşti din jurul Braşovului şi Sibiului.
C. Criza din 1873 şi "Războiul vamal"
Criza economică din 1873 a izbucnit la bursa din Viena cu
efecte majore pe întregul perimetru al economiei austro-ungare. Ca
peste tot în imperiu, în Transilvania şi în Banat încep să dea
faliment fabrici răsunătoare, principalele bănci. Această criză se va
prelungi până către 1880. În Transilvania se va manifesta cu
intensitate în metalurgie, siderurgie, unde producŃia va scădea cu
27% şi, de asemenea, în industria uşoară şi alimentară. Practic
scăderea preŃurilor şi a producŃiei se va diminua după 1878, industria
intrând în faza de depresiune. ConsecinŃele cele mai grave ale crizei
se vor manifesta în comitatele Timişoarei şi Aradului.
• "Războiul vamal" impus de Austro-Ungaria României
după 1886, deci după denunŃarea de către statul român a
ConvenŃiei economice atât de oneroase încheiată în 1875 între
România şi Austro-Ungaria, a provocat grave consecinŃe pentru
industria prelucrătoare din Transilvania a cărei funcŃionare se baza
în mare parte pe materia primă adusă din România.
• Cum era "la modă" în acea vreme, şi în Transilvania şi în
Austro-Ungaria în general, se vor adopta legi stimulative pentru
dezvoltarea industriei. 1890 – o lege prin care se acordau subvenŃii
şi comenzi de stat unor ramuri industriale mai puŃin dezvoltate şi, de
asemenea, s-au acordat scutiri de impozite pe anumite perioade.

70
 • Iată, deci, conjunctura în care în ultimul deceniu al
secolului XIX s-au înfiinŃat în Transilvania, în medie, anual, 17 fabrici
cu peste 20 muncitori. Tot atunci vom asista la ofensiva capitalului
străin în industria extractivă, odată cu trecerea treptată a capitalului
austriac şi ungar sub controlul capitalului german, francez, belgian şi
englez.
D. Detalii privind dezvoltarea industrială
• Industria metalurgică şi constructoare de maşini era
concentrată mai ales la Cugir, Călan, Nădlag şi ReşiŃa unde în 1899
lucrau 3.700 muncitori.
• Industria de morărit şi panificaŃie era prezentă în mod
pronunŃat în Banat şi Crişana, unde în 1884 funcŃionau peste 20 de
mori cu aburi de mare capacitate, dotate cu maşini moderne.
• Se înmulŃesc fabricile de spirt dincolo de industria
casnică a alcoolului şi, de asemenea, industria zahărului: Bod
(1889) şi Târgu Mureş care funcŃiona din 1894, etc.
• Industria hârtiei va cunoaşte aceleaşi efecte nocive
generate de criză, dar şi de războiul vamal dintre Austro-Ungaria şi
România. După criză, în acest cadru se vădeşte un regres vizibil: din
15 întreprinderi în 1850, în 1890 mai funcŃionau doar 5. La fel la
sticlă. Efecte la fel de dezastruoase se vedeau în industria textilă
unde fusele mecanice reprezentau doar o treime faŃă de fusele de
mână.
• Industria alimentară, aflată pe unul din primele locuri în
perioada anterioară, îşi va încetini şi ea ritmul între 1880-1900,
cedând locul industriei lemnului, materialelor de construcŃii şi, fapt
pozitiv, industriei constructoare de maşini.
E. Transporturile
Înainte de 1867, Banatul avea numai 3 linii de cale ferată
însumând 332 km. Aici funcŃiona, de altfel, prima linie, Timişoara –
Jimbolia (1857). Căile ferate iau amploare şi în Transilvania. În
numai 13 ani, între 1867-1880, sunt date în funcŃiune 6 linii cu o
lungime totală de 910 km. Vor funcŃiona Oradea – Cluj – Braşov,

71
Arad – Simeria – Teiuş. Între 1880 şi 1900 vor funcŃiona alte 32 linii
cu 2695 km.
Ca urmare a dezvoltării transporturilor şi având în mod
deosebit în vedere dezvoltarea în general din industrie, se vor înmulŃi
SocietăŃile pe acŃiuni (S.A.), care vor avea, spre 1900, capitaluri
importante, mai ales în industria siderurgică, minerit, textilă.

II. Economia Transilvaniei între 1900 şi 1914

1. Industria în Transilvania va cunoaşte o puternică
dezvoltare în condiŃiile politicii protecŃioniste practicată pe întreg
teritoriu austro-ungar.
• În 1890, o lege protecŃionistă va asigura fabricanŃilor o
serie de avantaje care vor fi considerabil amplificate după 1900.
Astfel: legea din 1907 va privilegia producerea fabricatelor care nu
se fabricaseră până atunci sau care fuseseră realizate în cantităŃi
mai mici faŃă de necesităŃi. Întreprinzătorii erau astfel invitaŃi
profitabil, cu avantaje, să creeze fabrici noi în domenii noi sau să le
dezvolte pe cele existente.
2. Industria extractivă va cunoaşte o frumoasă dezvoltare.
În 1910 existau în Transilvania 51 mine carbonifere, centrul principal
fiind Valea Jiului. În mine lucrau peste 16.000 muncitori.
• În 1913, producŃia de cărbune a Transilvaniei se va ridica
la 2,5 milioane tone, din care 2,3 milioane tone numai Valea Jiului.
• Metalele preŃioase: în 1906, producŃia de aur era de
3553 kg faŃă de 1922 kg în 1890. ProducŃia de argint cunoaşte o
creştere ceva mai redusă: în 1910 era de 8630 kg, faŃă de 7240 kg
în 1890.
3. OŃelul – în Transilvania funcŃionau 12 cuptoare care
produceau 74.000 t oŃel (cuptoarele Siemens Martin).
• În general, numărul întreprinderilor industriale mari,
care foloseau peste 20 muncitori, era de 379 în 1900 şi de 692 în
1910, iar numărul întreprinderilor mici şi mijlocii a crescut de la
aproape 34.500 întreprinderi la peste 43.500.

72
 • Centre industriale importante: ReşiŃa, Hunedoara, Valea
Jiului, Braşov, Arad, Oradea, Sibiu, etc.
4. Capitalul străin – va pătrunde pe calea investiŃiilor,
adică direct sau indirect, prin intermediul marilor bănci din Ungaria.
De pildă, capitalul francez, belgian sau englez era reprezentat de
Societatea minieră anonimă din Uricani, în minele de cărbuni din
Valea Aghireşului, în întreprinderi pentru exploatarea aurului,
argintului, cuprului, mercurului, etc.
5. Se va realiza un proces firesc de concentrare a
capitalului, astfel:
• capitalul întreprinderilor pe acŃiuni a crescut în 1910,
comparativ cu 1900, cu 160%;
• numai 5 ramuri, din totalul de 19, anume: industria
metalurgică, a lemnului, chimică, cărbunelui şi
alimentară concentrau aproape 76% din întregul capital;
• comitate precum Hunedoara, Caraş-Severin, Timiş,
Arad, Bihor erau considerate cele mai dezvoltate din
punct de vedere industrial, în centrele respective în
1900 lucrând aproape 60% din numărul total al
muncitorilor din marea industrie a Transilvaniei. Fireşte,
trebuie remarcat şi Sibiul;
• o serie de firme importante încep să fie controlate
vizibil de bănci străine care participau la capitalul
acestor firme împreună cu marile bănci din Austria şi
Ungaria. Cu precădere se remarcă, astfel, capitalul
german în primul rând, cel francez, etc. În astfel de
condiŃii, firmele menŃionate intră într-o sferă specifică
*
de interese şi control.

*
Notă: În ce priveşte emanciparea economică şi culturală a românilor
transilvăneni vezi şi Dan Popescu, "Transilvania": Tribună de
propagare a unor idei economice valoroase - Revista Transilvania
4/1984 (Addenda).
73
Întrebări recapitulative:

1. În ce a constat războiul vamal impus de către Austro-

Ungaria României, după 1886?
2. Care a fost conŃinutul legilor protecŃioniste aplicate pe întreg
teritoriul Austro-Ungariei?
3. Care a fost ponderea/ rolul capitalului străin în dezvoltarea
industrială a Transilvaniei?

Teste de evaluare:

1. Ce efecte a avut, în planul evoluŃiei economice a

Transilvaniei, pactul dualist austro-ungar ?

a. efecte pozitive, conducând la o dezvoltare fără precedent a

economiei provinciei ;
b. efecte nefaste, determinând o accentuare a asupririi social-
economice ;
c. nici un fel de efect.

2. Care au fost consecinŃele crizei economice din 1873,

izbucnită la Bursa din Viena ?

a. creşterea economică ;
b. falimentele bancare, falimentele unor fabrici, scăderea
producŃiei şi a preŃurilor ;
c. nici o consecinŃă.

74
 3. În ce context este încurajată, în ultimul deceniu al secolului
al XIX-lea, deschiderea de noi fabrici în Transilvania?

a. aplicarea unor legi protecŃioniste stimulative ;

b. dezvoltarea comerŃului ;
c. pătrunderea şi generalizarea tehnicii maşiniste.

Bibliografie selectivă:

Keith Hitchins, România, 1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti,

1996.
N. N. Constantinescu (coord), Istoria economică a României : De la
începuturi pînă la cel de-al doilea război mondial, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
N. Marcu (coord.), Istorie economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
Maria Mureşan, Dumitru Mureşan, Istoria economiei, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Dan Popescu, Istorie economică – Istoria economiei naŃionale,
Editura Continent, Sibiu, 2002.

75
CAPITOLUL 8

ECONOMIA ROMÂNIEI ÎN VREMEA PRIMULUI

RĂZBOI MONDIAL

Obiective:

1. cunoaşterea principalelor elemente şi coordonate legate de

evoluŃia economiei României în perioada primului război
mondial;
2. înŃelegerea fenomenelor şi proceselor care au stat la baza
evoluŃiei economice a României în anii primei mari
conflagraŃii mondiale;
3. dezvoltarea capacităŃii de raportare a acestei evoluŃii la
evoluŃia economică mondială, respectiv a unei analize a
economiei româneşti din perspectivă mondo-economică.

Rezumat:

Capitolul de faŃă vizează tratarea unor probleme referitoare

la coordonatele evoluŃiei economiei româneşti atât în preajma
primului război mondial, cât şi în perioada neutralităŃii. De
asemenea, sunt abordate transformările survenite în planul
economiei naŃionale odată cu intrarea României în război. O atenŃie
specială este acordată economiei Transilvaniei în perioada primului
război mondial, în acest sens realizîndu-se o întregire a tabloului
economiei româneşti.

76
Cuvinte cheie:

primul război mondial

neutralitate
îmbogăŃiŃii de război
economie de război
Wirtschaftsstab/Statul Major Economic Special

A. Economia României în preajma primului război mondial

În preajma primului război mondial, economia României
avea un caracter precumpănitor agrar, cu o industrie pe primele
trepte de dezvoltare a producŃiei maşiniste şi, practic, reitera
aceleaşi trăsături ca la sfârşitul secolului XIX. Sub numeroase
aspecte însă, paşii înainte de drumul dezvoltării industriei s-au făcut
în bună măsură, în aceşti 14 ani de sub Regele Carol I, domnie
care, în general (cu excepŃia ConvenŃiei cu Austro-Ungaria) a
favorizat întreprinzătorii români, le-a creat înlesniri pentru afirmare.
1. Industria
• Între 1901-1914, ca expresie generală a dezvoltării,
produsul social al Ńării va creşte într-un ritm, anual, de 7,5%, iar
venitul naŃional de 5,6%. Se extinde maşinismul, se introduc
hotărât tehnici industriale ale timpului.
• Industria României va purta, totuşi, puternic, pecetea
unei slabe dezvoltări, a unei productivităŃi mai scăzute şi, de
asemenea, a unei insuficiente valorificări a resurselor naŃionale.
• Între 1912-1913 – industria participa cu numai 25% la
crearea produsului social (20% - 1901) în vreme ce agricultura
participa cu 60% (65% - 1901).
2. ProducŃia în agricultură
• Avea un pronunŃat caracter cerealier. Cerealele
reprezentau în suprafaŃă cultivată a Ńării – 81,4%, plantele industriale
2,7%, viile şi legumele – 5,6%. Un astfel de tablou relevă o slabă
77
valorificare a terenurilor agricole caracteristică aspectului sezonier
al procesului de muncă, o slabă eficienŃă a muncii.
• Agricultura era considerabil dependentă de condiŃiile
naturale. Era vorba de o agricultură lipsită de un inventar tehnic
perfecŃionat, fără amenajările funciare şi de terenuri (teritoriu)
necesare. Erau multe soluri mlăştinoase, sărăturoase,
îngrăşămintele se practicau timid, etc.
3. Structura industriei în 1914
c) 49% - industria alimentară şi uşoară;
d) 29% - rafinarea petrolului;
e) 14% - materiale de construcŃii şi lemn;
f) 8% - metalurgie şi energie.
• Industria naŃională satisfăcea necesităŃile interne numai la
petrol, zahăr, ciment, produse textile, pielărie, etc.; necesităŃi interne
care la rândul lor erau reduse. Maşinile şi utilajele, în schimb, se
importau în proporŃie de 98%. Ca urmare a unui grad de
valorificare scăzut, se importau destul de mult şi uleiuri minerale,
hârtie, produse de calitate mai ridicară şi unele produse alimentare
de calitate superioară – "delicatesuri".
4. Productivitatea muncii
• Era de câteva ori mai mică decât în Ńările dezvoltate.
Prin prisma decalajelor în ce priveşte producŃia industrială, se
constituie acum şi se consolidează (aspect negativ) decalaje
importante faŃă de aceste Ńări, în domeniul productivităŃii (se
vădeau efectele condiŃiilor politice şi economice ("suzeranitatea") din
secolul XIX, lipsa unei reale revoluŃii industriale, debilitatea
dezvoltării în România confruntată cu soliditatea dezvoltării la marile
puteri, etc.).
5. PopulaŃia
Peste 90% din populaŃia activă lucra în agricultură.
Pregătirea forŃei de muncă se făcea, în cea mai mare parte,
la locul de muncă (industrie, agricultură).

78
 Şcoli speciale şi de meserii existau şi se dezvoltau dar erau
puŃine: 56 de şcoli de meserii (elementare, primare), 52 de şcoli
pentru agricultură.
6. Stabilimente industriale, financiar-bancare
Majoritatea lor se constituia din ateliere ale cooperativelor
capitaliste simple, din manufacturi şi mai puŃin din fabrici ca atare.
Sistemele bancar şi de credit erau în formare şi consolidare
– 32 unităŃi bancare (inclusiv Banca NaŃională). Capitalul străin
reprezenta 60% din totalul capitalului bancar. Industria petrolieră,
forestieră, a zahărului erau dominate de capital străin.

B. Primul război mondial

Primul război mondial – motivat de cauze economice şi
politice cu mult mai profunde şi reale decât atentatul reuşit al
studentului sârb Gavrilo Princip la Sarajevo prin care a ucis cu
focuri de revolver pe prinŃul moştenitor al tronului Austro-Ungariei –
arhiducele Franz Ferdinand – şi pe arhiducesă – se va declanşa la
28 iulie 1914 prin atacarea Serbiei de către Austro-Ungaria.
Taberele în război se constituie imediat şi intră în luptă. Pe
deoparte – Puterile Centrale – Germania, Austro-Ungaria – la care
se vor ralia Bulgaria, pe urmă Turcia etc. De cealaltă parte –
Antanta, respectiv, Marea Britanie, FranŃa, Rusia, Italia – la care se
va ralia, ulterior, România, etc.
1914-1918: peste 4 ani foarte sângeroşi de război. Au fost
mobilizaŃi peste 65 de milioane combatanŃi, s-au consemnat 9
milioane de morŃi, 20 milioane de prizonieri de război, un mare
număr de răniŃi, mari mutilaŃi, etc. În acelaşi timp, imense mase de
oameni au fost antrenate în activitatea de producŃie cu regimul de
tipul stărilor excepŃionale. Mari distrugeri în toate statele pe teritoriul
cărora s-au desfăşurat lupte.
Primul război mondial (denumit şi "cel dintâi mare război
civil european") a însemnat o uriaşă încordare a forŃelor statale şi
regionale aflate în conflict. Cum era şi firesc, în timp de război, de
excepŃie, de "stări excepŃionale", de stări "de război", eforturile
(economice, în speŃă) ale beligeranŃilor au fost conduse de către
79
state, timpul respectiv detaşându-se ca un timp în care intervenŃia
statului în economie a fost esenŃială, preponderentă, liberalismul
antebelic, atât cât era, căzând oarecum, atunci, în desuetudine.
• Se realizează o altă "eşalonare" a puterilor lumii, a
structurii lor. Profitând iscusit de epuizarea ca potenŃial, ca
argumente economice, sociale şi ca politică a marilor puteri
europene, SUA, în primul rând, dar şi Japonia, cu forŃe proaspete
şi un teritoriu neatins de stigmatul războiului au pătruns şi vor
pătrunde din ce în ce mai mult cu armament dar şi cu produse,
cu capital, pe piaŃa europeană.
• Un eveniment care a modificat mult din detaliile acestei
mari conflagraŃii dar şi din desenul său strategic a fost RevoluŃia din
Rusia, întâi cea din februarie, 1917, soldată prin înlăturarea Ńarului
Nicolae al II-lea, a guvernului Ńarist şi a puterii sale de către
burghezie, în frunte cu Kerenski, devenit prim-ministru, şi a doua
RevoluŃie, din 24 octombrie / 7 noiembrie 1917, considerată de
mulŃi analişti o iscusită "lovitură de stat", "de palat" (guvernamental)
prin care s-a înlocuit guvernul Kerenski cu guvernul de esenŃă
bolşevică, condus de Vladimir Ilici Ulianov-Lenin.
Aceste revoluŃii, prin mişcările care le-au provocat, mai ales
în armată, au produs mari dereglări în campania militară
rusească. SoldaŃii, în loc să lupte, îşi constituiau soviete şi înclinau
armele în faŃa nemŃilor. Se afirmă chiar că Lenin a fost ajutat şi
subvenŃionat de germani pentru a putea ajunge în vremea
războiului la Petrograd, şi a putea conduce la 7 noiembrie, 1917,
RevoluŃia. Acea RevoluŃie al cărei prim act post victorie a fost
"Decretul asupra păcii", Decret prin care Rusia îşi afirma dorinŃa
de a încheia pace separată cu Germania, se putea astfel să-şi
replieze armata pe alte fronturi. Ceea ce au şi făcut. Cel mai mult
a avut de suferit astfel România şi armata română, trupele ruseşti
lăsând de izbelişte linii de front de zeci şi de sute de km lungime,
care au trebuit acoperite, suplimentar, de către armata română, o
armată şi aşa cu probleme nu de comandă sau de spirit de luptă,
ci de dotare (armament, cai, vehicule, infrastructuri, etc.).

80
C. PoziŃia României în ajunul şi în timpul primului război
mondial
Erau acute o serie de probleme vitale ale Ńării:
1. desăvârşirea procesului de înfăptuire a unităŃii naŃionale;
2. consolidarea independenŃei României;
3. realizarea unui regim democratic şi a unui sistem de relaŃii
agrare care să soluŃioneze într-un chip nou şi adecvat
revendicările a milioane de Ńărani – proprietatea asupra
pământului. În lipsa unui asemenea Ńel, Ńăranii aveau prea puŃine
mobiluri pentru a lupta.
4. prevenirea faptului că România reprezenta realmente Ńintă
nemijlocită pentru două mari puteri (imperii) vecine:
• Imperiul Rusesc;
• Imperiul Austro-Ungar.
Trebuia deci precizată poziŃia Ńării în raport cu războiul:
a) în Consiliul de Coroană de la Sinaia – 3 august 1914 – au fost
respinşi cei care susŃineau alăturarea de Puterile Centrale şi
aşa-numitele obligaŃii ale României stabilite în cadrul unor
acorduri secrete între Carol I şi Wilhelm II, precizându-se că
aceste acorduri erau nefuncŃionale întrucât clauza lor
principală nu a fost respectată: nu Austro-Ungaria sau Germania
fuseseră atacate, ceea ce implica obligaŃia României de a li se
alia, ci chiar ele atacaseră întâi.
b) în Ńară se profila, cum era şi firesc, în tot mai mare măsură, tot
mai puternic, un curent de opinie în favoarea Antantei şi a
intrării cât mai grabnice a României în război alături de ea.
c) cu înŃelepciune, având în vedere, mai ales, posibilităŃile
României, s-a ales soluŃia "neutralităŃii", speranŃele fiind
îndreptate însă spre Antantă. În fapt, în întreaga perioadă a
neutralităŃii, cercurile guvernamentale au dus tratative secrete
pentru a obŃine de la Antantă, în schimbul intrării în război alături
de Ńările respective, condiŃii cât mai bune şi anume:
recunoaşterea idealului naŃional (a României Mari) şi sprijin
armat din partea Ńărilor şi armatelor Antantei.

81
d) în vara anului 1916, pericolul ca Ńara să fie invadată de armatele
Puterilor Centrale era mare. Pe de altă parte, nici armatele
Antantei nu se aflau într-o poziŃie foarte favorabilă pe front, astfel
că s-a cerut aproape ultimativ României să intre în război
împotriva Puterilor Centrale. Puterile Antantei au dat asigurări
că-şi vor Ńine promisiunile făcute: sprijin cu trupe, armament,
bani, deschiderea unui nou front, etc.
e) Aşadar, la 15/28 august, 1916, România va renunŃa la starea de
neutralitate şi va declara război Austro-Ungariei, un război
drept, naŃional, fără intenŃii de cotropire, un război menit să
reîntregească Ńara în teritoriile ei fireşti.
Din păcate nici una dintre promisiunile Antantei, a căror
împlinire trebuia să însoŃească DeclaraŃia de Război a României, nu
a fost Ńinută. Mai mult, cu ruşii s-a întâmplat ceea ce am amintit…

D. Economia României în timpul neutralităŃii

1. Ramurile industriale, respectiv firmele, care exportau, nu
mai aveau unde, în lume fiind război şi graniŃele fiind închise.
Asemenea activităŃi au fost rupte de pieŃele lor tradiŃionale de
desfacere, mai ales industria petrolului, forestieră, morărit. Practic,
din acest motiv, s-au blocat imense capacităŃi de înmagazinare în
rezervoare şi magazii, fapt ce a avut ca urmare restrângerea
extracŃiei, producŃiei şi a prelucrării de produse.
2. Statele dezvoltate vor introduce puternice restricŃii la
exportul lor, astfel încât economia românească nu va mai putea
importa maşini, utilaje, etc. Ca atare, stocurile existente astfel vor fi
dosite şi speculate, producând, în bună măsură, penibila tagmă a
"îmbogăŃiŃilor de război". Aceasta va fi "alimentată" şi de
"speculanŃii de produse agricole", care exportau grâu posibililor
duşmani.
3. Înzestrarea armatei era insuficientă – fusese concluzia
controlului oficial din august-decembrie 1914. Lipseau mijloacele
moderne, artileria grea şi de munte, dar şi o serie de mijloace clasice
de luptă: puşti, mitraliere, tunuri şi muniŃie pentru ele. Existau doar 3
întreprinderi specializate, toate în Bucureşti, care fabricau armament,
82
respectiv Arsenalul Armatei, pirotehnia de la Cotroceni, pulberăria de
la Dudeşti. Aceste întreprinderi lucrau la întreaga lor capacitate, dar
nu puteau acoperi nevoile armatei.
4. Măsuri pentru îmbunătăŃirea situaŃiei.
a) IntervenŃia statului: în aprilie 1915 se înfiinŃează "Comisia
Tehnică Industrială", transformată, în noiembrie 1915, în
"DirecŃia Generală a MuniŃiilor". Totuşi, nu se atinge scopul
unei înzestrări corespunzătoare a armatei. Unii întreprinzători,
din păcate, au folosit acest prilej pentru a se îmbogăŃi pe
seama bugetului de stat, a "comenzilor de stat", în sensul că
luau banii şi fie nu onorau comenzile, fie nu le onorau la timp, fie
le onorau cu produse de calitate proastă. IntervenŃiile şi
anchetele oficiale nu rezolvau prea mare lucru. Aşadar, România
a intrat în război, din punct de vedere militar, slab pregătită şi
slab asigurată cu materiale, o logistică total necorespunzătoare.
b) Agricultura în vremea neutralităŃii. În 1914, recolta va fi
mediocră, iar în 1915 va fi o recoltă bună. Statul va interveni
pentru a înlesni comerŃul exterior, respectiv exportul cu
produse agricole, şi tocmai în acest cadru se vor profila marii
îmbogăŃiŃi de război, de care am amintit.
• Se vor face numeroase afaceri cu străinii, austrieci,
germani, ş.a., mai ales cereale şi petrol. ComerŃul exterior al Ńării
va scădea abrupt ca volum fizic, de la 4,57 milioane tone în 1913 la
1,413 milioane tone în 1915. Importul scade de la 1,374 milioane
tone la 290,6 mii tone în 1915.

E. Economia României după intrarea Ńării în război

1. SituaŃia militară. După o scurtă perioadă de înaintare în
Transilvania, ne retragem spre Sud, de unde veneau trupele
germane însoŃite de trupele bulgăreşti, şi spre Centru – Nord, de
unde atacau trupe Austro-Ungare.
• În iarna anului 1916 va cădea Bucureştiul, autorităŃile
refugiindu-se la Iaşi, oraş care va deveni, pentru doi ani,
capitala României. Practic, între 1916-1917 Puterile Centrale au
ocupat cca. 2/3 din teritoriul Ńării. Spre vara lui 1917, inamicii sunt
83
relativ opriŃi pe linia GalaŃi – Nămoloasa – Focşani şi începe un
proces foarte dificil de refacere a armatelor române. Nu
întâmplător, în vara anului 1917 se înregistrează de către armata
românească strălucitele victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
2. Coordonate economice. În teritoriile ocupate, cea mai
mare parte a Ńării în afară de Moldova – se vădeşte jaful cumplit
practicat de ocupanŃi.
Armata românească a practicat unele mici distrugeri
"strategice" în retragere, dar, economic, acestea au reprezentat doar
câteva procente din totalul distrugerilor provocate de inamici şi
ocupanŃi.
În Moldova, unde se retrăsese armata, la populaŃia locală
se adaugă peste 2 milioane de soldaŃi români şi ruşi, câteva sute
de mii de refugiaŃi, cât şi prizonierii şi aşa numiŃii "internaŃi"
(populaŃia de origine a Ńărilor cu care ne aflam în război şi care se
aflau sub o anume stare de supraveghere pentru a preveni actele de
spionaj).
Datorită condiŃiilor foarte grele care existau în Moldova, şi
parcă n-a fost de ajuns războiul, a apărut povara tifosului
exantematic, care a omorât mai multă populaŃie militară şi civilă
decât războiul, pe o anumită perioadă.
3. Pe teritoriul ocupat, germanii organizează Statul Major
Economic Special (Wirtschaftsstab). Acest organism trebuia să se
îngrijească să ridice din România absolut tot ce se putea ridica.
a) au fost inventariate maşinile şi utilajele de la fabrici,
întreprinderi, care nu fuseseră evacuate în Moldova, şi apoi
trimise toate în Germania şi Austria.
b) s-au rechiziŃionat toate obiectele confecŃionate din metale
neferoase (aramă, alamă, bronz, cositor, chiar şi clopotele de la
biserici) pentru a se executa obuze, muniŃie, armament.
Astfel, între 1 decembrie 1916 şi 31 octombrie 1918, au fost
rechiziŃionate din teritoriul nostru ocupat, 57.475 tone maşini unelte,
fier şi metale din care 36.284 tone în Austro-Ungaria, 6.351 tone în
Germania, 8.312 tone în Turcia, 6.528 tone în Bulgaria.
c) au fost "luate" în Ńările inamice:
84
 • 1141 mii tone produse petroliere;
• 201,2 mii tone lemn;
• 93945 tone sare;
• 8867 tone alcool, tutun şi fabricate de tutun;
• 2059 tone chimicale;
• 34408 tone diverse alte produse.
d. inamicii au repus în funcŃiune şi exploatat, în beneficiul
exclusiv, unele industrii din România şi anume:
• mine de cărbuni, pirită şi calcopirită, salinele, unele
fabricate metalurgice;
• fabricile de hârtie: Buşteni, Câmpulung, Scăieni;
• fabrici de zahăr: Chitila;
• fabrici de bere: Bragadiru;
• fabrici de conserve, marmeladă, mori, etc.
e. ocupanŃii au acordat o atenŃie specială producŃiei de petrol,
care va evolua de la 1.562 mii tone în 1916 la 917,291 mii
tone în 1918, ceea ce reprezenta mult în vreme de război.
Pentru expedierea petrolului jefuit, germanii vor construi o
conductă până la Giurgiu.
f. În Moldova se luptă eroic pe frontul economic pentru a
compensa producŃia furată de ocupanŃi şi pentru a susŃine
frontul cu cele necesare.
g. În agricultură, au fost jefuite sistematic teritoriile ocupate.
Se expediau în Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia
stocurile de cereale şi furaje. Se urmărea realizarea de
recolte mari – care se luau aproape pe degeaba de către
ocupanŃi.
Se înregistrează un mare consum de cereale şi produse
alimentare pentru armata de ocupaŃie. Astfel, în 23 de luni, 480
mii de oameni şi 140 mii cai au consumat peste 1 milion produse
vegetale, în special cereale, carnea şi auxiliarele de la cca. 800.000
vite cornute, peste 3,5 milioane oi, peste 200.000 porci.

85
 În afară de toate acestea, oricare militar ocupant putea
trimite acasă pachete cu alimente până la 10 kg, iar, când pleca
în permisie, putea să ia cu el pachete cu până la 25 kg alimente.
Se mai şi "exportau" pe preŃuri de nimic, evaluate în
"bani de ocupaŃie" (în general "mărci de ocupaŃie"), o imensă
cantitate de produse. Astfel, între 1 decembrie 1916 şi 31 octombrie
1918 s-au "exportat" din România 2.162 mii tone produse agricole,
cerealiere şi furajere cât şi numeroase animale. Lâna, carnea,
grăsimea, ouăle, laptele şi produsele lactate, vinul, sfecla de zahăr,
tutunul, inul, cânepa, mierea, peştele şi lemnul se aflau, toate, în
atenŃia ocupantului.
În Moldova, situaŃia agrară şi de viaŃă era deosebit de
dificilă. Lipsea forŃa de muncă tânără, iar tifosul exantematic secera
zeci şi zeci de mii de vieŃi. Semănăturile – neefectuate, recoltele –
neculese. S-a declarat Monopolul de stat al comerŃului interior cu
grâu iar consumul intern a fost raŃionalizat.
• În faŃa unei asemenea situaŃii foarte grele, în ciuda
victoriilor de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, având în vedere
desfăşurarea ulterioară a frontului şi fuga continuă a ostaşilor ruşi de
pe câmpul de luptă, având în vedere RevoluŃia din Rusia, totodată,
cu toate efectele ei, în toate planurile, se va parafa Pacea de la
Bucureşti (Buftea) semnată nu de guvernul de la Iaşi, nu de rege, ci
de un guvern român al teritoriilor ocupate, care a căutat să facă cât
mai mult bine Ńării, condus de Alexandru Marghiloman. Această
pace a fost generată de o situaŃie grea, în fapt după încheierea păcii
dintre Rusia şi Germania, la Brest-Litovsk (înainte de Bucureşti); ca
urmare, România rămăsese singură pe tot frontul de răsărit să lupte
cu Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia. Se încheie
"ArmistiŃiul" cu Puterile Centrale iar în mai, 1918 – Pacea de la
Bucureşti.
Au fost acceptate, pe partea românească, condiŃii foarte
grele – cedări de teritorii, pierderi în petrol, cereale, condiŃii deosebit
de grele în ceea ce priveşte transportul şi telecomunicaŃiile, navigaŃia
şi regimul Dunării, condiŃii grele de credit. Prin "Tratatul Economic"
ni se ia aproape totul. De exemplu, pe 9 ani, până în 1926, la preŃuri
86
dictate de Germania şi Austro-Ungaria este prevăzută luarea
"prisosurilor" ("prisosuri" la aprecierea "partenerilor") de
cereale, nutreŃ pentru vite, leguminoase, de vite, carne, plante
textile, vin şi fructe. În transporturi, până în 1930, eram obligaŃi să
menŃinem, în relaŃia cu Germania şi Austro-Ungaria, tarifele din
1916.
• Tratatul de la Bucureşti va fi denunŃat de Guvernul
Oficial al României şi Regele Ferdinand în noiembrie 1918 –
("Tratatul" nu fusese niciodată ratificat) odată cu înfrângerea
Puterilor Centrale. Pagube imense însă fuseseră suportate de către
Ńară.

F. Economia Transilvaniei în perioada primului război mondial

Industria de război a Transilvaniei aproviziona o bună
parte din frontul austro-ungar: cărbunele din Valea Jiului, uzinele
metalurgice Hunedoara, Cugir, industria din Braşov, Sibiu, etc. În
agricultură, existau rechiziŃii masive mai ales la gospodăriile
româneşti, rechiziŃii realizate sub ameninŃarea armelor, care au
dezorganizat gospodăriile Ńărăneşti. Ziua de lucru a muncitorilor –
cca. 12 ore.
Constituie, toate acestea, motive în plus faŃă de cele
intrinseci (aspiraŃii de veacuri) ca la 1 decembrie 1918 Adunarea
de la Alba Iulia să dea o rezoluŃie istorică prin care se prevedea
unirea cu Ńara, pentru totdeauna, a Transilvaniei, Banatului,
Crişanei şi Maramureşului.
În prealabil faŃă de 1 decembrie 1918, se realizase unirea
cu Ńara a Basarabiei şi Bucovinei (februarie 1918, respectiv
noiembrie 1918). Aceste acte de unire fuseseră votate de Sfatul Ńării
şi de alte instituŃii de acolo şi încurajate de mari oameni politici –
Pantelimon Halipa, Vasile IanculeŃ, etc. În Transilvania îşi
puseseră pecetea spirituală şi faptică pe actul unirii Gheorghe
Pop de Băseşti, Vasile Goldiş, Ioan RaŃiu, Iuliu Maniu, Alex
Vaida Voievod, ş.a.
S-a spus adeseori, mai ales de cei ce nu ne iubesc şi care,
totodată, nu iubesc adevărul, că România Mare a reprezentat rodul
87
unor tratate. Este un fals, un mare neadevăr, o minciună sfruntată.
Tratatele doar au consfinŃit, în felul lor, dorinŃa, voinŃa poporului
român de a trăi într-o singură Ńară care era a lui şi pe care a
moştenit-o din moşi strămoşi.

Întrebări recapitulative:

1. Care era situaŃia economică a României în preajma primului

război mondial?
2. Prin ce se caracterizează economia României în perioada
neutralităŃii ?
3. Care sunt coordonatele dezvoltării economice ale României
după intrarea Ńării în război?

Teste de evaluare:

1. La ce a condus, în plan economic, neutralitatea României?

a. o creştere economică, în condiŃiile acestei izolări;
b. nu a avut nici un fel de efect la nivel economic;
c. ruperea pieŃelor tradiŃionale de desfacere; restricŃii la
importurile de materii prime; apariŃia stocurilor de marfă şi a
unei clase a noilor îmbogăŃiŃi.

2. Care a fost rolul Statului Major Economic Special?

a. nici un rol.
b. inventarierea maşinilor, utilajelor, trimiterea lor în Germania
şi Austria; rechiziŃionările; exploatarea în folos exclusiv
german a industriilor româneşti;
c. contribuie la dezvoltarea economică a României;

88
 3. Ce prevedea Tratatul economic, semnat la Bucureşti în mai
1918?

a. libertatea comerŃului pe Dunăre;

b. instituirea politicii liberului schimb în relaŃiile comerciale
româno-germane;
c. luarea de către Germania a "prisosurilor" de cereale, vite,
nutreŃ, vin, fructe, petrol şi instaurarea controlului german
asupra economiei româneşti.

Bibliografie selectivă:

Keith Hitchins, România, 1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti,

1996.
N. N. Constantinescu (coord), Istoria economică a României : De la
începuturi pînă la cel de-al doilea război mondial, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
N. Marcu (coord.), Istorie economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
Maria Mureşan, Dumitru Mureşan, Istoria economiei, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Dan Popescu, Istorie economică – Istoria economiei naŃionale,
Editura Continent, Sibiu, 2002.

89
CAPITOLUL 9

ECONOMIA MONDIALĂ ŞI ECONOMIA

ROMÂNEASCĂ DUPĂ PRIMUL RĂZBOI
MONDIAL (1918 – 1939)

Obiective:

1. cunoaşterea principalelor elemente şi coordonate legate de

evoluŃia economiei României în perioada interbelică;
2. înŃelegerea fenomenelor şi proceselor care au stat la baza
evoluŃiei economice a României în anii care au survenit
primei mari conflagraŃii mondiale;
3. dezvoltarea capacităŃii de raportare a acestei evoluŃii la
evoluŃia economică mondială, respectiv a unei analize a
economiei româneşti interbelice din perspectivă mondo-
economică.

Rezumat:
În acest capitol ne propunem realizarea unei prezentări a
situaŃiei economice a lumii postbelice. Astfel, printre problemele puse
în discuŃie se numără consecinŃele, în plan economic, ale primei mari
conflagraŃii mondiale, dar şi aspecte legate de reconstrucŃie, de criza
economică de supraproducŃie. O atenŃie deosebită este acordată
economiei româneşti de după primul război mondial şi până la criza
de supraproducŃie, în principal chestiunii despăgubirilor de război.

90
Cuvinte cheie:

postbelic
criză de supraproducŃie
joia neagră
protecŃionism
clauza naŃiuniii celei mai favorizate
reparaŃii de război

I. SituaŃia în economia lumii – 1918-1939

1. ConsecinŃele primului război mondial
• au fost mobilizaŃi 65 milioane oameni
• peste 9 milioane au fost ucişi
• 7 milioane au rămas infirmi
• 15 milioane au fost răniŃi
• 5 milioane au fost daŃi dispăruŃi.
Au pierit în luptă sau în împrejurări de război:
• peste 2,7 milioane germani
• 1,7 milioane francezi
• 1,5 milioane austro-ungari
• 930 mii britanici
• 750 mii italieni
• circa 1 milion români.
A scăzut numărul naşterilor în vreme de război, astfel că
pierderile demografice s-au ridicat, şi pe această cale, la multe
milioane.
Războiul a adus după sine mari distrugeri materiale în
FranŃa, Rusia, Belgia, România, Serbia, Germania, ş.a. Marea
Britanie şi în mod deosebit SUA nu au cunoscut pierderi pe teritoriul
lor. Cheltuielile beligeranŃilor s-au ridicat la 273 miliarde $ la
valoarea dolarului dinainte de 1932, din care 200 miliarde $ din
91
partea Antantei şi 73 miliarde din partea Puterilor Centrale.
"Aruncarea" unei mari părŃi din eforturile de război asupra
guvernelor următoare a dus la o evoluŃie economică negativă,
urmând – pe câŃiva ani imediat postbelici – o perioadă de inflaŃie,
împrumuturi interne şi externe, frapante dezechilibre, ş.a. A sporit
mult puterea economică a SUA. După război, toate marile Ńări
europene datorau sume importante americanilor. Grupul Ńărilor
din Antantă datora peste 10 miliarde $.
2. Etapele dezvoltării economiei mondiale până în 1929
a) Perturbările generate de război şi consecinŃele sale au dus la o
gravă criză de supraproducŃie în 1920-1921 în Ńări ca SUA,
Canada, Japonia – care aveau produse şi resurse pentru
care sperau un debuşeu în "Vechiul Continent" – în vreme
ce Ńările europene, confruntate cu marile probleme
financiar-monetare ale refacerii economiei, nu puteau
absorbi acest surplus, mai ales că aveau şi un consum
redus.
b) ProducŃia creşte din 1921 până în 1929, în special între 1924-
1929 înregistrându-se o apreciabilă stabilizare a dezvoltării.
ProducŃia industrială în 1929 faŃă de 1925: 114% în SUA, 113%
în Anglia, 130% în FranŃa, etc.
Repere cu privire la creşterea producŃiei industriei de
metale.
milioane tone
Anii OŃel Cupru Plumb Zinc Aluminiu
1913 74 1 1,2 0,97 63
1929 120 1,9 2,8 1,7 273

Aproape jumătate din producŃia mondială de oŃel era dată de

SUA, 15% Germania, 8% Anglia, 8% FranŃa, 3,3% Belgia, 2%
Luxemburg, 1,9% Japonia, etc.
• În SUA se vădesc situaŃii puternic pozitive:
- investiŃiile au depăşit 20% din produsul naŃional brut;

92
- s-a dublat producŃia în industria prelucrătoare, de energie electrică,
etc.
- a sporit producŃia de automobile, ceea ce a antrenat o creştere
a cererii de oŃel, petrol, cauciuc, etc.
3. Criza economică din 1929-1933
Aceasta, având cauze în ciclicitate în fluctuaŃiile intrinseci ale
activităŃii economice, dar şi într-o dezvoltare ce a supralicitat
consumul, a zguduit lumea şi a cuprins toate ramurile de
activitate. A izbucnit în Wall-Street, în "Joia Neagră", 24 octombrie
1929. AcŃiunile s-au prăbuşit, falimentele au început să "curgă" în
lanŃ.
• ProducŃia industrială a marilor state a scăzut în medie cu
65%. FaŃă de 1929, în 1933 producŃia industrială a SUA a scăzut
cu 65%, a Angliei cu 86,1%, a Germaniei cu 65%, a FranŃei cu 77%.
Anul 1932 a fost an de apogeu al crizei. Erau 30 milioane şomeri
în Ńările dezvoltate, iar salariile scădeau abrupt. Criza din industrie a
fost însoŃită de o criză în agricultură, practic în toate domeniile.
SUA, Germania, Anglia, FranŃa, Japonia, alte state, practic toate
statele europene – evident, România, pe urmă în Asia, America de
Sud, etc. au fost puternic lovite de criză.
Principalele cauze ale crizei
• ciclicitatea tehnologică a producŃiei, generată de schimbarea
mijloacelor tehnice, a surselor de energie, etc.;
• producŃia fără acoperire şi blocajul financiar;
• scad preŃurile şi se distrug produse spre a nu fi generată o
scădere şi mai mare de preŃuri (un procedeu pe cât de
simplist, pe atât de păgubitor).

93
 Perioada de avânt, 1934-1939. Din 1934 – până în 1939,
după depresiune şi înviorare urmează avântul. În 1937, se
înregistrează însă din nou o uşoară criză întreruptă de febrila
înarmare şi marile pregătiri de război. Statul intervine puternic în
economie.
• În Germania se instalează totalitarismul lui Hitler, se
produc arme (la Essen – Întreprinderile Krupp etc.), în Italia conduce
Mussolini, dictatură fascistă în Spania, pe urmă Portugalia, etc.
• Politica comercială. În general, în perioada 1918-1939,
politica comercială a fiecărui stat urmărea să protejeze piaŃa
internă de concurenŃa străină, dar şi să iniŃieze forme şi metode de
intensificare a exportului. În cazul în speŃă al Ńării noastre, la
iniŃiativa României, în 1930, cu ocazia unei conferinŃe Ńinute la
Varşovia, se creează Blocul Agrar, format din: Bulgaria,
Cehoslovacia, Estonia, Letonia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia şi
România.
ConferinŃa economică şi monetară de la Londra (1933)
pune în discuŃie, prin reprezentanŃii celor 64 de Ńări participante,
unele frâne ridicate de politica economică protecŃionistă, problema
reducerii tarifelor vamale, stabilitatea monetară, oprirea deprecierii
monetare, reglementarea preŃurilor, etc.
ConferinŃa înregistrează un insucces datorită promovării
concepŃiei şi politicii cu privire la împărŃirea lumii în 4 zone:
a) zona lirei sterline (în jurul Angliei) – în 20 septembrie
1931 Marea Britanie a hotărât "să meargă" pe devizele
ei;
b) zona dolarului (în jurul SUA);
c) zona francului (FranŃa, Belgia, Luxemburg, Italia,
Olanda, ElveŃia, Polonia);
d) zona altor Ńări care abandonează şi ele etalonul
monetar aur şi adoptă controlul schimburilor, stabilind
cursuri diferite ale monedelor lor la import şi export.
După eşecul conferinŃei de la Londra, se accentuează
tendinŃele de autarhie (politica unui stat de a "se descurca" cu forŃe

94
proprii, numai din resurse proprii, fără a apela la importuri) mai ales
Italia, Germania, Japonia, se "reglementează" schimburile
economice în cadrul unei regiuni restrânse.
Asemenea coordonate de "protecŃionism agresiv" şi
tendinŃe de izolare a statelor vor induce reacŃii puternice din partea
statelor mici şi mijlocii, mai slab dezvoltate din punct de vedere
industrial care cereau în continuare reducerea barierelor vamale şi
acordarea de concesii bilaterale. România ia parte la "Mica
ÎnŃelegere", la "ÎnŃelegerea Balcanică" – relaŃii intense cu
Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, Iugoslavia, FranŃa, Anglia,
Germania – în mod mai prudent, însă, cu ultima. Se urmărea
menŃinerea păcii şi securităŃii europene, relaŃii economice
avantajoase ale partenerilor, liberalizarea comerŃului între Ńările
membre şi încheierea unor acorduri pe o perioadă mai îndelungată.
• 1936, DeclaraŃia Tripartită.
Anglia, FranŃa şi SUA: se iau măsuri pentru menŃinerea
echilibrului pe piaŃa internaŃională a schimbului. Este cadrul în care
puterile – Germania, mai brutal, SUA, mai rafinat, mai tolerant –
urmăresc promovarea propriilor interese şi o expansiune economică
cât mai puternică. Este timpul în care SUA va aplica "Clauza
naŃiunii celei mai favorizate". După 1933-1934 se vădesc noi
mijloace şi tehnici de comerŃ. Este vorba de comerŃul bilateral
bazat pe decontări fără numerar (clearing).
• În 1938, Germania (împreună cu Austria şi partea
cotropită a Cehoslovaciei) va pătrunde puternic pe bază de clearing,
acesta reprezentând 63% din exportul respectiv al Bulgariei, 43% din
cel al Greciei, 50% din cel al Iugoslaviei, 46% din cel al Turciei, 46%
din cel al Ungariei, 26% din cel al României. La import, pentru
România, ponderea era de 37%, pentru Bulgaria 58%, pentru Grecia
38%, pentru Iugoslavia 50%, pentru Turcia 51%, Ungaria 48%, etc.

II. Refacerea şi dezvoltarea economiei României după primul

război mondial şi până la izbucnirea crizei din 1929-1933
1. Marea Unire din 1 decembrie 1918 a reprezentat un
eveniment cu ample urmări pe plan economic, social, politic.
95
 În plan economic:
a) se realizează o piaŃă internă unitară;
b) dimensiunile acestei pieŃe unitare se vădesc considerabil
amplificate comparativ cu cele ale pieŃei dinainte de 1
decembrie 1918;
c) legături intrinseci dintre Transilvania şi celelalte provincii
româneşti, adeseori, anterior, oprimate şi obstacolate, vor
dobândi acum o evoluŃie liberă, firească, cu mari profituri de
fiecare parte. Industria din "Vechiul Regat" va găsi numeroase
debuşee peste munŃi precum şi industria din Transilvania (în
dezvoltare) îşi va afla în "Vechiul Regat" piaŃa de desfacere.
d) Economia unitară a Ńării va putea constitui, mai mult decât
înainte, o bază pentru progresul economico-social, pentru
constituirea unui competitor deloc neglijabil, chiar puternic
pentru o serie de Ńări europene care altădată ne considerau o
Ńară îndeobşte mică, cu o economie slabă. În acest timp vom
putea fi în mai mare măsură parteneri de dialog şi nu
subordonaŃii marilor puteri economice.
e) În plan politic, se vor contopi doctrine politice, dintre cele mai
importante, în spiritul generat de idealul României Mari. În
acest cadru se vor afirma mari oameni politici precum Iuliu
Maniu, Alexandru Vaida-Voevod ş.a., care vor deveni esenŃiali
în România Mare după cum o serie de oameni politici din
"Vechiul Regat" vor fi apreciaŃi în Transilvania – Brătienii,
I.G.Duca, ş.a. Din punct de vedere social, clasa de mijloc a Ńării
se va constitui pe baza modelului transilvănean, economia
Transilvaniei fiind caracterizată de o repartizare mai raŃională a
proprietăŃii şi cu o clasă de mijloc mai bine consolidată.
După primul război mondial, pe harta Europei vor apare
noi state independente (Cehoslovacia, Polonia), iar alte state şi-
au desăvârşit unitatea statală (România, etc.). Pentru o perioadă,
Germania, slăbită, fără colonii, va pierde considerabil din viteză.
2. Primul război mondial a provocat României imense
pagube materiale.

96
 a. Cca. 1 milion oameni au căzut victime acŃiunii militare,
bolilor (peste 1/5 din populaŃia activă a Ńării).
b. Agricultura, aflată într-un dificil proces de refacere
tehnică, economică, de restructurare socială, s-a vădit într-o situaŃie
foarte grea. În toamna lui 1918 era epuizat întregul stoc de cereale,
astfel că nu se putea asigura nici sămânŃa pentru culturi şi nici hrana
pentru populaŃie. Ne confruntam cu o acută criză alimentară.
Exportul de cereale, altădată masiv, devenise inexistent, fiind
necesar un import de cereale şi alte produse alimentare pentru
acoperirea consumului intern. În 1919 cca. 26% din suprafaŃa
cultivată cu cereale a rămas nelucrată.
c. Industria se afla într-o situaŃie dificilă, se vădeau
distrugeri mari; este de subliniat scăderea gravă a capacităŃii
industriale.
• În 1919 nu mai funcŃionau decât ¼ din întreprinderile
încurajate de stat, iar producŃia industrială se afla la mai puŃin de
50% faŃă de nivelul antebelic. Industria extractivă a petrolului era
redusă cu 48%, a cărbunelui cu 55%. La Hunedoara, producŃia
siderurgică era de 28%, iar la ReşiŃa de 33% faŃă de 1913.
• Căile ferate, parcurile de locomotive şi vagoane,
suferiseră mari distrugeri. Numărul locomotivelor a scăzut cu 71%,
al vagoanelor de mărfuri cu 85%, al vagoanelor de călători cu 65%.
O pondere de 26% din reŃeaua de transporturi interne necesita o
refacere completă.
- Tocmai datorită unor astfel de realităŃi, prin Tratatele de
pace au fost evaluate (practic, sub adevăratul lor nivel) distrugeri
de 31 miliarde lei. Suma reprezenta 16 ani de muncă, având în
vedere că valoarea producŃiei României dinainte de război era de 1,8
– 2 miliarde lei/an. FuncŃie şi de acest lucru, procesul lichidării
urmărilor războiului, al refacerii, s-a desfăşurat lent şi s-a
prelungit către 1924. Urmările se vor resimŃi şi în anii următori.
3. Chestiunea "ReparaŃiilor de război"
Una din cele mai discutate, mai disputate şi mai complicate
probleme din anii postbelici şi care a avut repercusiuni negative

97
asupra dezvoltării economiei româneşti a reprezentat-o chestiunea
"ReparaŃiilor de război", adică a despăgubirilor datorate de
Puterile Centrale şi de aliaŃii lor Ńărilor învingătoare, deci şi
României.
Într-o fază iniŃială, României i-au fost recunoscute cca.32
miliarde lei aur, ceea ce reprezenta 6,8% din totalul cerut de către
Ńările învingătoare ca reparaŃii Ńărilor învinse. La conferinŃa de la
Spaa, această cotă ce revenea României a fost, în mod arbitrar,
considerabil diminuată. S-a considerat aici că FranŃei îi reveneau
52%, Angliei 22%, Italiei 10%, Belgiei 8%, Iugoslaviei 5%, României
fiindu-i recunoscut numai 1% dintr-un total de 132 miliarde lei
aur ce trebuiau plătiŃi de Germania.
• Chiar în Parlamentul Ńării se puneau întrebări dacă nu
cumva marile puteri învingătoare au situat prin propunerilor lor
aberante România de partea învinşilor. De altminteri, Guvernul
român nu a semnat niciodată declaraŃia de la Spaa.
• O altă problemă a fost cea a plăŃii "ratelor de eliberare"
şi a contravalorii bunurilor cedate. Întrucât în afara "reparaŃiilor"
trebuiau despăgubiri şi pe linia cheltuielilor de război, statele care s-
au desprins din monarhia Austro-Ungariei, inclusiv provincii, urmau
ele să ramburseze aceste plăŃi în locul învinşilor. Într-un astfel de
cadru, României îi reveneau 235 milioane franci aur. Nu am plătit
această sumă, ea rămânând înscrisă în buget la capitolul datorii
până în 1930. Oricum, s-a primit foarte puŃin din "ReparaŃii". Până în
1929 am primit o sumă care nu reprezenta nici 1% din cifra ipotetică
recunoscută la Spaa.
O altă problemă o reprezentau "ReparaŃiile orientale", care
trebuiau plătite de Ungaria, Austria, Turcia. Aceste Ńări au refuzat
plata datorată stabilită prin tratatele de pace. Ele trebuiau să
plătească României ca reparaŃii orientale: 250 milioane franci aur –
Austria, 580 milioane franci aur – Ungaria, 63 milioane franci aur –
Bulgaria, Turcia fiind scutită de această plată prin ConferinŃa de la
Lausanne. Nu s-a primit nici de aici aproape nimic. Practic,
întârzierile de plată de acest tip au avut grave repercusiuni asupra

98
refacerii, relansării şi dezvoltării economiei naŃionale. Au funcŃionat,
şi în aceste condiŃii, "principiul şi diplomaŃia celui mai tare".
• În 1929 se va adopta Planul Young, care trebuia să
soluŃioneze definitiv problema "ReparaŃiilor" postbelice. Ori,
anuităŃile fixate pentru România astfel erau insuficiente chiar şi
pentru a plăti, măcar prin ele, datoriile interaliate ale Ńării (aveam şi
datorii contractate în război iar plăŃile trebuiau rambursate).
• Şi aplicarea planului Young a reprezentat o profundă
dezamăgire pentru cercurile politice ale României. Neplata
"ReparaŃiilor" către Ńară a contribuit la adâncirea crizei
financiare, statul român fiind obligat să onoreze din surse
proprii datoriile externe.
Problema "ReparaŃiilor" se va încheia prin "Moratoriul
Hoover" din 1931, şi ConferinŃa de la Lausanne, din 1932. În final,
"bilanŃul" reparaŃiilor a reprezentat pentru Ńară un considerabil
deficit, în plus ea rămânând considerată debitoare unor mari puteri
europene şi SUA.

Întrebări recapitulative :

1. PrezentaŃi etapele dezvoltării economiei mondiale între 1918-

1929.
2. Ce înŃelegeŃi prin criza mondială de supraproducŃie din 1929-
1933?
3. Care au fost consecinŃele plăŃii reparaŃiilor de război asupra
dezvoltării economice a României?

99
Teste de evaluare :

1. Care au fost urmările, în plan economic, ale primei mari

conflagraŃii mondiale ?

a. dezorganizarea economiilor europene, evoluŃia negativă a

acestora ;
b. creşte rolul Europei în plan economic;
c. dezvoltarea economiilor europene.

2. Ce semnificaŃie istorico-economică are data de 24 octombrie

1929?

a. data izbucnirii celui de-al doilea război mondial ;

b. este data la care acŃiuniile bursei de la New York se
prăbuşesc, respectiv este vorba de Joia Neagră ;
c. data proclamării independenŃei de stat a României.

3. Care au fost urmările, la nivel economic, ale Marii Uniri de la

1 decembrie 1918 ?

a. se intensifică comerŃul dintre Moldova şi łara Românească ;

b. nici o urmare ;
c. se reealizează piaŃa internă unică, premiză a progresului
social-economic.

100
Bibliografie selectivă:

Keith Hitchins, România, 1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti,

1996.
N. N. Constantinescu (coord), Istoria economică a României : De la
începuturi pînă la cel de-al doilea război mondial, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
N. Marcu (coord.), Istorie economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
Maria Mureşan, Dumitru Mureşan, Istoria economiei, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Dan Popescu, Istorie economică – Istoria economiei naŃionale,
Editura Continent, Sibiu, 2002.

101
CAPITOLUL 10

ECONOMIA ROMÂNIEI ÎN PERIOADA

INTERBELICĂ
(continuare)
Obiective:

1. cunoaşterea principalelor elemente şi coordonate legate de

evoluŃia economiei României în perioada interbelică;
2. înŃelegerea fenomenelor şi proceselor care au stat la baza
evoluŃiei economice a României în anii care au survenit
primei mari conflagraŃii mondiale;
3. dezvoltarea capacităŃii de raportare a acestei evoluŃii la
evoluŃia economică mondială, respectiv a unei analize a
economiei româneşti interbelice din perspectivă mondo-
economică.

Rezumat:
Capitolul de faŃă completează imaginea generală a
economiei româneşti interbelice. În centrul preocupărilor noastre se
situează problema capitalului străin, făcându-se referiri la cele două
concepŃii care se conturează în raport cu această chestiune, mai
precis la concepŃia liberală "prin noi înşine" şi la concepŃia Ńărănistă
a "porŃilor deschise". De asemenea, este tratată evoluŃia industriei şi
transporturilor, a comerŃului exterior şi finanŃelor. Radiografierea
economiei româneşti interbelice este completată de precizările
referitoare la problema agriculturii, aici accentul fiind pus pe reforma
agrară din 1923 şi pe urmările acesteia. Sunt abordate şi aspecte
privitoare la evoluŃia economiei româneşti în perioada crizei
economice mondiale din 1929-1933, precum şi în anii refacerii:
1933-1938.

102
Cuvinte cheie:

prin noi înşine

porŃi deschise
capital străin
reforma agrară
criza economică mondială de supraproducŃie
legi protecŃioniste

A. Capitalul străin
Procesul refacerii şi dezvoltării economiei naŃionale s-a
împletit strâns cu amplificarea rolului capitalului străin în economia
românească postbelică. S-au depus eforturi pentru dobândirea
capitalurilor din Ńările foste inamice – capitaluri care erau prezente în
România şi care ne erau datorate – şi pentru reintegrarea lor sub
egidă românească (cazul capitalului austro-ungar, german, etc.). O
parte foarte mare din aceste capitaluri, deja, însă, fusese preluată de
FranŃa, Anglia, Belgia, Italia şi numai un segment mai mic a fost
preluat de burghezia autohtonă.
• Un moment însemnat, astfel, l-a reprezentat ConvenŃia de
la San Remo (1920) între Anglia şi FranŃa. Aceasta stabilea că
României îi vor reveni 51% din acŃiunile fostelor societăŃi germane şi
austro-ungare, iar Angliei şi FranŃei – 24,5%. Când s-au confiscat,
însă, potrivit acordului, acŃiunile de la firmele din statele foste
inamice, de către statul român, s-a văzut că aceste acŃiuni erau
deja camuflate în acŃiuni aliate neutre şi chiar româneşti. Deci,
nu se mai putea face nimic. Oricum, prin înlăturarea capitalului
german şi austro-ungar au dobândit poziŃii dominante capitalurile
anglo-olandeze şi franco-belgiene, alături de care capitalul
american şi-a extins şi el influenŃa.
Se dezvoltă şi poziŃiile capitalului românesc. Bunăoară, în
industria petrolieră, de la 6% în 1914, la 24,3% în 1921 din totalul
capitalului investit în ramura petrolieră.
103
 • Cu toate măsurile luate de burghezia liberală spre a-şi
lărgi, consolida şi dezvolta forŃa economică, capitalul străin era
pregnant în multe din ramurile economiei româneşti. În 1928,
deŃinea o pondere de 68% din capitalul societăŃilor anonime
industriale şi 25% din capitalul societăŃilor bancare. În industria
minieră, după votarea Legii minelor, din 1924, deŃinea 79% (35%,
grupul franco-belgian), industria metalurgică 70% (loc 1, capitalul
englez, loc 2, cel francez), industria chimică peste 76%. Se
pătrundea în economie şi pe calea întreprinderilor de stat,
cumpărându-se participaŃiile de rigoare.

B. PoziŃia faŃă de capitalul străin

În raport cu capitalul străin din economia românească,
prevalau 2 concepŃii, relativ în confruntare. Asemenea concepŃii
prezentau poziŃii diferite în raport cu următoarele elemente:
a) necesitatea, căile şi modalităŃile de dezvoltare a
economiei naŃionale;
b) atitudinea faŃă de capitalul străin
c) încadrarea în chip avantajos a economiei româneşti în
diviziunea internaŃională a muncii şi relaŃiile
internaŃionale.
Cele două concepŃii erau:
1. ConcepŃia "Prin noi înşine" – concepŃie de sorginte şi esenŃă
liberală, care se sprijinea pe doi piloni importanŃi din economie –
BNR şi Banca Românească – care aveau capital românesc
liberal şi urmărea "românizarea" (sub acest aspect, al
capitalului) întreprinderilor cu capital străin, în sensul: capitalul
românesc trebuia să deŃină în orice firmă mai mult de 50,1%.
Această concepŃie nu excludea participarea capitalului
străin în economie, însă profitul trebuia să rămână, în cea
mai mare parte, în România.
2. ConcepŃia "PorŃi deschise capitalului străin" – concepŃie de
sorginte Ńărănistă, susŃinută de grupul V.Madgearu, care
promova ideea atragerii, pe orice căi şi în orice condiŃii, a
capitalului străin în România, cu împărŃirea corespunzătoare
104
 a profitului. Este limpede că naŃional liberalii care aveau capital
investit în economie nu puteau fi de acord cu Ńărăniştii care nu
aveau capital investit în economie şi gravitau doar în jurul unei
bănci comerciale. Timpul a dat dreptate, în bună măsură,
concepŃiei liberale, printre ai cărei reprezentanŃi s-au numărat:
Ionel şi Vintilă Brătianu, Mihail Manoilescu, I.N.Angelescu,
I.G.Duca, ş.a.

C. EvoluŃia industriei şi transporturilor

România întregită dispunea de însemnate resurse miniere,
petrol, cărbune, minereu de fier, neferoase, resurse care puteau
fundamenta dezvoltarea industriei naŃionale. A avut loc, în anii
imediat postbelici, o scădere a producŃiei industriale de dinainte de
război, urmată de o redresare lentă şi prelungită. Un reper: 1921
reprezenta numai 30-50% din producŃia antebelică.

• Industria extractivă înregistrează o refacere evidentă.

Industria carboniferă depăşeşte în 1924 nivelul antebelic, iar în
industria metalurgică se construieşte, în 1922, la ReşiŃa, prima
locomotivă. CondiŃii favorabile de dezvoltare sunt legate de cererea
sporită, pe piaŃa mondială, de produse româneşti, ca petrol, lemn,
cereale precum şi de menŃinerea la un nivel relativ ridicat a preŃurilor
la materiile prime şi combustibil. LegislaŃia industrială din 1924,
concretizând politica economică a liberalilor "prin noi înşine", îşi află
fundamentarea în ConstituŃia din 1923.
În acest cadru:
• Zăcămintele miniere precum şi bogăŃiile subsolului de orice
altă natură ca şi unele ale solului, sunt proprietatea statului. Statul
putea concesiona exploatarea lor particularilor, respectiv marii
burghezii industriale. Aceştia făceau investiŃii în exploatarea
respectivă şi astfel se perpetua concesionarea.
• "Legea Minelor", din 1924, prevede că statul exercită
dreptul de proprietate asupra tuturor bogăŃiilor miniere ale
subsolului. Valorificarea lor se face fie direct, fie prin
concesionare. Capitalul românesc are prioritate. În 1925, Legea
105
Minelor a fost modificată, acordându-se avantaje tuturor societăŃilor
ale căror acŃiuni erau deŃinute de cetăŃeni români în proporŃie de cel
puŃin 50,1%. Tot în 1924 este adoptată "Legea Energiei", prin care
se creau avantaje multiple şi diferenŃiate acelora care îşi investeau
capitalul în producerea energiei electrice în instalaŃii hidro sau
termoelectrice.
Structuri industriale
• Un "tablou al industriei româneşti" arată că, în 1924, o
pondere de 79% din produsul industrial naŃional era realizat în
industria mare, iar 21% în industria mică şi mijlocie. În industria
mare, 80,7% era industrie prelucrătoare, iar 19,3% industrie
extractivă. Între 1924-1928, creşte ponderea industriei grele de la
27% la 39% şi scade corespunzător ponderea industriei uşoare. Din
1925, în peisajul industrial al Ńării apare industria electrotehnică.
Progresează industria metalurgică, fiind create întreprinderile mari
cu procedee tehnologice complexe. Exemple în acest cadru, IAR
Braşov – avioane; Malaxa din Bucureşti – locomotive, armament,
etc.; Uzinele Cugir, Copşa Mică, etc.
Totuşi, în 1928, industria metalurgică realiza o producŃie
de două ori mai mică decât cea a industriei uşoare. Industria
constructoare de maşini ca atare, în formare, deŃinea doar 1,6% din
forŃa motrice a industriei metalurgice (potrivit metodologiei de
nominare industrială a timpului).

D. Agricultura
În agricultură, se depun mari eforturi de redresare pe fondul
Reformei agrare din 1918-1921 (vezi tabelul).
Anii SuprafaŃa însămânŃată ProducŃia
1914 100 100
1920 68,2 65,7
1921 77,0 52,3
1922 79,8 68,5

106
 • Reforma agrară din 1918-1921 a fost promisă de Regele
Ferdinand încă din tranşee. În 1921 s-au adoptat legile definitive de
reformă agrară pentru Vechiul Regat, Transilvania şi Bucovina. Din
fiecare proprietate mare rămâneau cel mult 100 ha în regiunile
de munte şi 150 ha în regiunile de şes, cota putând fi extinsă la
500 ha dacă proprietarul avea investiŃii pe moşie (clădiri,
crescătorii de vite, instalaŃii, plantaŃii). Moşierul avea dreptul să-şi
aleagă partea de moşie ce îi rămânea.
- Rezultatele finale ale Reformei: din 9.249.930 ha cât
reprezenta suprafaŃa moşiilor cu peste 100 ha înainte de Reformă,
au fost expropriate 6.123.789 adică 66,2%. Un mare număr de
Ńărani (în speŃă, gospodării Ńărăneşti) au primit pământ. Drept de
împroprietărire au avut mobilizaŃii, văduvele de război, Ńăranii
demobilizaŃi, cei cu pământ mai puŃin de 5 ha şi Ńăranii fără
pământ. Se acordau "loturi de împroprietărire" stabilite în principiu
la 5 ha şi "loturi de completare" celor ce aveau pământ puŃin. Statul
nu asigura gospodăriilor Ńărăneşti, creditul şi asistenŃele – tehnice,
etc. – necesare. Dintr-un asemenea motiv, Ńăranii vor face datorii,
multe iertate prin "Legea conversiunii", elaborată în mai multe
variante spre sfârşitul deceniului 3.

E. ComerŃul exterior
Oglindea dezvoltarea economică a Ńării. Între 1919-1921,
balanŃa comercială are mari deficite după care revine. Anul 1927
reprezintă o perioadă de stabilitate a leului, care, susŃinută de
excedentul de cereale din recolta bună a anului 1926, va duce la
o creştere a exporturilor la 38.111 milioane lei, importul fiind de
33.852 milioane lei. Tarifele vamale erau preferenŃiale la
insistenŃele întreprinzătorilor autohtoni. În 1924, "Tariful
Manoilescu" susŃinea industria naŃională şi limita unele
importuri de produse prelucrate.

F. FinanŃele
1929 – Guvernul naŃional Ńărănesc încheie la Paris un
împrumut de stabilizare în 4 tranşe:
107
 a) tranşa de 39 milioane dolari, subscrisă de 3 mari bănci
americane şi alte bănci din Italia, ElveŃia, etc.;
b) tranşa de 30 milioane de dolari, subscrisă de trustul
suedez al chibriturilor;
c) tranşa franceză, de 22 milioane dolari;
d) tranşa engleză, de 9,7 milioane dolari.
În bani româneşti suma se ridica la cca.17 miliarde lei. Se
plătea o dobândă anuală nominală de 7% şi se plăteau comisioane.
Din împrumuturi, 24% vor fi folosite pentru răscumpărarea
portofoliului imobilizat al B.N.R.; 35,15% pentru constituirea fondului
de rulment al tezaurului şi al C.F.R.; 35,5% pentru investiŃii în căi
ferate; restul, pentru alte lucrări de investiŃii.
Accederea efectivă la bani şi consumarea împrumutului ca
atare a ridicat numeroase probleme.

G. Economia României în perioada crizei economice mondiale

din 1929-1933
Factorii agravanŃi ai crizei economice au fost:
g) nivelul tehnic redus al agriculturii, care amplifica decalajul între
producŃia industrială în creştere şi producŃia agrară în scădere;
h) împletirea crizei din agricultură cu cea din industrie;
i) existenŃa, înaintea crizei, a unui mare volum de împrumuturi
făcute de Ńărani la bănci şi cămătari;
j) scăderea catastrofală a producŃiei româneşti ce se exporta în
vreme ce importul se menŃinea la un nivel ridicat.

a) Criza în industrie
1929 1931 1932 1933
*)
ExtracŃia de petrol
(cantitate) 112,9 157,9 171,6 172,2
ExtracŃia de cărbune 100,6 63,4 54,5 49,8

108
Valoarea producŃiei
miniere 100,0 47,0 47,0 47,0
Valoarea producŃiei de
petrol 100,4 37,0 39,7 43,8
Valoarea producŃiei în
industria prelucrătoare 92,1 54,4 53,4 47,3
*)
domeniu cu o creştere cantitativă de excepŃie.

• Ieşirea din criză a fost dificilă. S-a înregistrat reducerea

salariilor la muncitori şi funcŃionari, reducerea personalului prin
concedieri şi intensificarea muncii prin metode corespunzătoare de
administrare. S-a accentuat politica protecŃionistă şi s-au creat astfel
condiŃii favorabile pentru investiŃii în anume ramuri ale industriei, mai
ales în cele ce produceau mărfuri ce puteau fi exportate.
b) Criza în agricultură s-a manifestat prin scăderea
producŃiei agricole, lipsa accentuată a utilajului agricol şi scăderea
abruptă a efectivelor de animale. Dacă la producŃia anuală de grâu
din 1924-1929 România se afla înaintea Spaniei, Greciei şi a
Portugaliei, între 1930-1934 rămâne în urma Spaniei şi
Portugaliei. De asemenea, la porumb cădem de la locul 11 la locul
13. łăranii erau greu împovăraŃi. "Legea circulaŃiei bunurilor
rurale" le dă posibilitatea să vândă loturile provenite din
împroprietărire, grevate de mari datorii, care aproape nu mai puteau
fi lucrate. În 1934 – "Legea conversiunii" numită "Legea pentru
lichidarea datoriilor agricole şi urbane". Aceasta prevedea ca
datoriile debitorilor agricoli să se reducă cu 50-60%, restul fiind
eşalonat pe 17 ani cu o dobândă de 3% pe an.

H. Economia românească în perioada 1933-1938

Industria înregistra o dinamică susŃinută. ProducŃia
industrială creşte cu 32%, recuperând şi scăderea din timpul crizei.
Creşterea industriei s-a datorat, în bună parte, măsurilor cu
caracter protecŃionist – măsuri luate, de altfel, de toate statele în
acel timp – ridicării taxelor vamale, restrângerii importurilor la

109
bunurile de consum ce puteau fi produse în Ńară, primelor de export
pentru încurajarea unor subramuri sau întreprinderi de tehnicitate
mai ridicată, sporirii valorii comenzilor de stat acordate mai ales
întreprinderilor ce lucrau în domeniul apărării, avansurilor şi
creditelor acordate de B.N. şi alte bănci specializate. ProtecŃia
vamală era ridicată pentru unele produse, la cote ce făceau greu
accesibil importul de produse similare străine, creându-se noi
ramuri şi întreprinderi, unele cu poziŃii de monopol pe piaŃa internă.
Concomitent, materiile prime, unele materiale şi alte produse
beneficiau de taxe vamale mai reduse la import.
• La 31 iulie 1936 este dat un "Decret pentru înfiinŃarea de
fabrici pentru produse nefabricate în Ńară", care oferea condiŃii
avantajoase pentru procurarea din import a maşinilor şi utilajelor. În
martie 1937, este dată "Legea privitoare la organizarea şi
încurajarea agriculturii". Se acordau, prin această lege, reduceri de
25% la impozitele către stat, judeŃ sau comună pentru întreprinderile
industriale ce se vor înfiinŃa şi vor folosi materiile prime din
agricultura românească. În aprilie 1937, este adoptată "Legea
pentru încurajarea, îndrumarea agriculturii, industrializării şi
valorificării plantelor textile". Se acordau înlesniri pentru
întreprinderile ce foloseau plante textile, scutiri de taxe pe valoare,
scutiri de impozit, pe cifra de afaceri, scutiri de taxe de contingentare
pentru importul maşinilor şi utilajelor, etc.

• EvoluŃia industriei prelucrătoare în 1929-1938

1938 faŃă de:
1929 1932 1938
1929 1932
*) *) *)
Nr. întreprinderi 3.736 3.487 3.676 0,8 0,7
Capital investit 30.284 29.948 50.069 165 167
(mil.lei)

110
 ForŃă (c.p.) 479.963 514.743 746.789 155 145
Personal 201.184 152.198 289.117 143 189
Valoarea 56.128 53.780 87.728 157 163
producŃiei
(mil.lei la preŃ
comparabil)
*)
cifrele exprimă şi un proces de concentrare a capitalului.

• În agricultură cresc producŃiile, se înregistrează

revirimente şi în comerŃul intern şi extern, se însănătoşesc
finanŃele, circulaŃia bănească, creşte numărul băncilor şi se
dezvoltă activitatea lor.

Întrebări recapitulative:

1. PrezentaŃi câteva date privitoare la ponderea capitalului

străin în economia României interbelice;
2. PrezentaŃi, succint, evoluŃia industriei şi transporturilor, a
agriculturii, comerŃului exterior şi finanŃelor României în
perioada interbelică (până la criza din 1929-1933);
3. Cum s-a manifestat criza economică din 1929-1933 în
industria României, dar în agricultură?

Teste de evaluare:

1. Care au fost principalele politici/concepŃii care s-au conturat

în jurul discuŃiilor legate de problema capitalului străin?

a. protecŃionismul şi liberul schimb;

b. "prin noi înşine" şi "porŃi deschise capitalului străin";
c. politica paşilor mărunŃi.

111
 2. Ce s-a urmărit prin "legea circulaŃiei bunurilor rurale" şi prin
"legea conversiunii"?

a. corijarea unor deficienŃe ale reformei agrare şi atenuarea

crizei din agricultura românească;
b. dezvoltarea industriei naŃionale;
c. progresul tehnic în agricultura românească.

3. Pe ce bază s-a produs redresarea economică a României, în

special a industriei, în perioada 1933-1938?

a. aplicarea politicii liberului schimb;

b. impunerea unor măsuri cu caracter protecŃionist;
c. pe nici o bază, economia românească înregistrând în
intervalul respectiv un regres considerabil.

Bibliografie selectivă:

Keith Hitchins, România, 1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti,

1996.
N. N. Constantinescu (coord), Istoria economică a României : De la
începuturi pînă la cel de-al doilea război mondial, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
N. Marcu (coord.), Istorie economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
Maria Mureşan, Dumitru Mureşan, Istoria economiei, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Dan Popescu, Istorie economică – Istoria economiei naŃionale,
Editura Continent, Sibiu, 2002.

112
CAPITOLUL 11

ECONOMIA ROMÂNIEI ÎN PERIOADA CELUI DE

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ŞI PÂNĂ LA 1948

Obiective:

1. cunoaşterea principalelor elemente şi coordonate legate de

evoluŃia economiei României în perioada celui de-al doilea
război mondial şi până la 1948;
2. înŃelegerea fenomenelor şi proceselor care au stat la baza
evoluŃiei economice a României în intervalul 1939-1948;
3. dezvoltarea capacităŃii de raportare a acestei evoluŃii la
evoluŃia economică mondială, respectiv a unei analize a
economiei româneşti din perspectivă mondo-economică.

Rezumat:
Capitolul de faŃă face referire la coordonatele evoluŃiei
economiei naŃionale în perioada celui de-al doilea război mondial,
fiind vizate cu precădere creşterea implicării statului în plan
economic şi regimul sever de ordine şi muncă instaurat în toate
domeniile vieŃii economice. De asemenea, este pusă în discuŃie
cvasiprăbuşirea producŃiei industriale şi agricole înregistrată odată
cu 1944. Alte aspecte tratate fac trimitere la economia României
între 1944-1948, conform acordurilor de la Yalta, România intrând în
sfera de influenŃă a URSS, fapt cu implicaŃii majore asupra
economiei naŃionale, care dobândeşte un caracter planificat. În
vederea realizării centralizării economice sunt iniŃiate şi aplicate o
serie de măsuri cu caracter etatist. Noua orientare trasată economiei
româneşti se manifestă şi în agricultură, unde 1945, este introdusă o
reformă agrară, care conduce la colectivizarea agriculturii româneşti.

113
Cuvinte cheie:

al doilea război mondial

dictatul de la Viena
acordurile de la Yalta
reforma agrară
colectivizarea
plenara C.C. a P.C.R.
cortina de fier
războiul rece
etatizarea
colectivizare
sovietizarea
naŃionalizarea

A. Al doilea război mondial şi economia românească

1. La 1 septembrie 1939, Polonia este atacată de Germania
şi, imediat, de U.R.S.S. FranŃa şi Anglia declară război Germaniei.
În 1941, Iugoslavia şi Grecia sunt atacate şi ocupate de Germania.
La sfârşitul primăverii lui 1941 erau ocupate de "Germania Mare"
(Germania + Austria + o parte din Cehia) Polonia, Ungaria,
Bulgaria, Turcia, Slovacia, CroaŃia, Danemarca, FranŃa (o mare
parte), Norvegia, România, etc.
La 21-22 iunie 1941 se pune în aplicare planul Barbarosa:
atacarea U.R.S.S. La 7 decembrie 1941 are loc atacul Japoniei
asupra flotei SUA din Pacific, la Pearl Harbour, grăbindu-se
intrarea în război a S.U.A. împotriva Axei.
La 6 iunie 1944 are loc debarcarea în Normandia a forŃelor
anglo-americane, cea mai mare operaŃiune de acest gen cunoscută
până atunci. La 23 august 1944 are loc întoarcerea armelor de
către România şi, deopotrivă, eliberarea Parisului. O lume
învolburată cu un destin care nu avea cum să fie altul:
înfrângerea Germaniei, a Axei.

114
 Ce se întâmplase însă, în acest timp în România? În iunie
1940, în urma ultimatumului sovietic sub ameninŃarea cu războiul,
România e silită să "cedeze" URSS-ului nordul Moldovei,
respectiv Bucovina şi teritoriile dintre Prut şi Nistru –
Basarabia. La 30 august 1940 are loc Diktatul de la Viena, prin
care ni se răpeau 45.000 km pătraŃi din Transilvania, din trupul
Ńării: Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Cluj, Târgu Mureş, etc., fiind
"dat" Ungariei nordul Transilvaniei spre partea de centru. Între
timp pierdem şi "Cadrilaterul". La începutul lui septembrie 1940
"cade" Dictatura regală, vine la putere generalul Ion Antonescu,
Regele Carol II-lea abdică…
2. Economia României în regim de război are 2 trăsături
principale:
- creşterea rolului statului;
- un regim sever de ordine şi muncă în întreprinderi industriale, în
toate domeniile.
• Statul avea dreptul de a interveni în întreprinderile private
pentru a controla organizarea şi producŃia lor, impunându-le
orientarea în direcŃia efortului de război. La 10 octombrie 1940,
se creează Ministerul Coordonării şi Statul Major Economic. În 4
martie 1941 e dat un Decret-lege ce asigură statului dreptul de a
controla şi folosi capitalurile din întreprinderile industriale şi
comerciale unde capitalul străin avea participaŃii. În 3 mai 1941 e
adoptată Legea pentru activarea producŃiei, regimul preŃurilor,
reprimarea speculei ilicite şi a regresului economic. Prin această
lege Ministerul Economiei NaŃionale dobândea drepturi esenŃiale
în ce priveşte controlarea şi dirijarea producŃiei industriale şi a
circulaŃiei bunurilor. Are loc înăsprirea regimului de muncă în
întreprinderi, fiind numiŃi îndrumători ai armatei şi fiind militarizate
numeroase întreprinderi. Creşte producŃia în industria metalurgică
(1940 = 100%, 1943: fontă 139,6%, oŃel 138,5%, laminate 133,9%,
produse de atelier 147,3%, maşini unelte 136%). Scade producŃia în
industria uşoară, alimentară. În industria petrolului, zăcămintele erau
exploatate până la secătuire, producŃia declinând.

115
 Începând cu 1944, apropiindu-se frontul de Ńară şi în urma
înfrângerilor, asistăm la o cvasiprăbuşire a producŃiei industriale
– la 50% din nivelul lui 1938. Schimburile cu germanii, atenŃionaŃi
adeseori de Antonescu să-şi Ńină promisiunile, decurg practic
normal, dar angajamentele germane au tot mai puŃină susŃinere
după 1943. În agricultură, mobilizările şi concentrările, pierderile
suferite prin cedările teritoriilor în 1940, transformarea
teritoriului Ńării în teatru de operaŃiuni militare determină
scăderea cu peste 50% a suprafeŃelor agricole şi a producŃiei.
• Nivelul de trai cunoaşte o relativă scădere între 1939-
1944, salariile au crescut de 4,7 ori dar preŃurile la principalele
produse au sporit de 12 ori. Se înregistrează o încercare, în parte
nereuşită, de control german asupra industriei şi economiei
României.
• România a desfăşurat un mare efort economic în
războiul antihitlerist. Potrivit unor calcule, efortul de ajutoare şi
susŃinerea armatei româneşti pe front de la 23 august 1944 până
la 9 mai 1945 precum şi livrările către armata sovietică, în
această perioadă sunt estimate la 770 milioane dolari SUA, curs
1938. Se adaugă aici 350 milioane dolari curs 1938 – distrugeri
provocate de operaŃiunile militare propriu-zise ca şi unele jafuri ale
trupelor germane în retragere.

B. Economia României între 23 august 1944 – 11 iunie 1948

a. Potrivit "acordurilor de la Yalta", România intra efectiv
şi total în sfera de influenŃă a URSS, astfel că economia ia calea
economiei statale de tip planificat, identică cu cea sovietică din
vremea lui Stalin şi încă 3 decenii de după moartea lui.
România întoarce armele împotriva Germaniei naziste la 23
august 1944, dar armistiŃiul cu URSS se încheie, din voinŃa
sovietică, numai la 11 septembrie 1944. Nerecunoscând
acordurile de armistiŃiu decât la 11 septembrie, URSS a furat "ca-n
codru" în acest timp, luând totul fără împotrivire din partea
autorităŃilor, sub titlul de "captură de război". Pe urmă, tot ce şi-au
dorit au luat sub titlul de "despăgubiri de război", în ciuda faptului
116
că pe frontul de est armata română nu participase la jafuri şi
distrugeri alături de armata germană.
b. Reforma agrară, realizată de guvernul dr.Petru Groza,
publicată la 23 martie 1945, prevede pentru confiscări:
• moşiile aparŃinând criminalilor de război şi ale celor vinovaŃi
de dezastrul Ńării (hotărârile astfel se dădeau cu mare
precipitare);
• ale germanilor din România care au colaborat cu hitleriştii;
• ale celor ce au fugit din Ńară după 23 august 1944, în statele
cu care România era, după această dată, în război;
• ale celor ce s-au înscris ca voluntari pentru a lupta împotriva
coaliŃiei antihitleriste (chiar dacă înscrierea voluntarilor
fusese limitată la redobândirea teritoriilor răpite, de ruşi, din
răsăritul Ńării).
Aşadar, prin această reformă, erau confiscate averile celor care au
fost voluntari pentru trecerea Prutului, deci pentru reîntregirea Ńării,
ulterior aceasta reprezentând şi interdicŃii politice. Aşa s-a întâmplat,
de exemplu, cu fruntaşul Ńărănist I. Mihalache, oprit să candideze la
alegerile din 1946 pentru că a fost voluntar, deşi, după ce s-a trecut
Nistrul, acesta s-a întors de pe front.
• pământul moşierilor care în ultimii 7 ani nu şi-au exploatat
direct terenurile, cu excepŃia unor loturi de până la 10 ha.
• bunurile de "mână moartă" aparŃinând unor instituŃii,
organizaŃii, inclusiv toate moşiile ce depăşeau 50 ha.
Prin reformă s-au "luat" 1.468.000 ha, fiind împroprietăriŃi
918.000 Ńărani din care 400.000 au constituit gospodării nou create.
Prin Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5 martie 1949, în documentele
plenarei, s-au pus bazele teoretice şi practice ale procesului de
"trecere" (în fapt, obligatorie, sub teroarea puşcăriei şi a morŃii)
la tipul de producŃie agricolă bazat pe proprietatea colectivă. Este
vorba de procesul de "colectivizare" a agriculturii româneşti, de
implementarea, în acest cadru, a relaŃiilor "socialiste
colectiviste" şi de desfiinŃarea, practic, a proprietăŃii private
asupra pământului, de înlocuirea ei cu "proprietatea
colectivistă" (s-a utilizat în acest sens, modelul sovietic,
117
făcându-se abstracŃie de tradiŃiile cooperatiste din România ce
respectau dorinŃa de asociere, liberul consimŃământ, etc.). S-a
mai conceput apoi o trecere de la forme simple de activitate în
colectiv – desfiinŃarea haturilor, întovărăşirii agricole – la forme mai
complexe – gospodăriile agricole colective, o trecere care ulterior a
fost precipitată şi ea până la formele cele mai brutale.
Pe de altă parte, în condiŃiile în care o parte din pământuri
au "trecut" în proprietatea statului, au fost create întreprinderi
agricole de stat, cu rol mărturisit de promotoare ale unei
agriculturi "moderne", lucru de multe ori nereuşit.
Potrivit înseşi intenŃiilor stabilite, această încercare de
sovietizare a agriculturii româneşti şi care făcea abstracŃie – cum
aminteam – chiar de tradiŃiile cooperatiste din România şi de tradiŃiile
româneşti în general, a fost hotărât precipitată, colectivizarea a
fost impusă Ńărănimii, s-a realizat prin constrângeri psihice,
materiale, fizice, fără liberul consimŃământ al Ńăranilor. Ca
urmare, pentru a semna "cererea de aderare" zeci de mii de Ńărani
au fost schingiuiŃi şi bătuŃi, arestaŃi şi omorâŃi, în final, "terenul fiind
curat". În 1963 "s-a încheiat procesul de colectivizare".
Trebuie spus, însă, că pe acest fond de acŃiuni primitive,
brutale, au existat şi unităŃi cooperatiste şi I.A.S.-uri care au
mers bine şi s-a putut, o bună perioadă, asigura, chiar în aceste
condiŃii, necesarul de produse agro-alimentare şi posibilităŃi de
export.

C. Măsuri de tip etatist, cu efecte economice majore şi

reverberaŃii politice
• Premise privind legitimarea "noului sistem" au reprezentat,
pe un plan important, falsificarea rezultatelor alegerilor din 1946 –
cadru în care drept câştigători au fost daŃi comuniştii, deşi, în mod
real, 70-80% din alegători îşi exprimaseră opŃiunea către P.N.ł.,
P.N.L. şi P.S.D., aripa Titel Petrescu. Jugul rusesc se "exprima"
clar iar vestul "înŃelesese". În martie, 1946, la Fulton, Missouri,
Statele Unite, W.Churchill declara: "De la Sttetin la Baltica, de la
Trieste la Adriatica, o cortină de fier traversează Europa".
118
 Măsurile de tip etatist luate înainte şi după 1946
a) în noiembrie 1945 se înfiinŃează Consiliul Superior al
Economiei NaŃionale, care adoptă şi promovează norme
referitoare la repartizarea creditelor şi materiilor prime către
întreprinderi, referitoare la controlul folosirii creditelor, energiei,
materiilor prime, etc. Este agresat, din toate direcŃiile statutul
dreptului şi iniŃiativei patronale, statut care decade…
b) etatizarea B.N. în decembrie 1946 – respectiv trecerea celui
mai important centru financiar şi de emisiune monetară al
României sub controlul Guvernului Petru Groza.
c) reorganizarea Controlului economic, prin înăsprirea măsurilor
de control. Pe această cale, sub diferite motive, s-a realizat din
nou o diminuare a iniŃiativei patronale.
d) 5 aprilie 1947 – o nouă lege cu privire la organizarea
Ministerului Industriei şi ComerŃului, prin care se urmărea
accentuarea şi înăsprirea controlului P.C.R. asupra
economiei naŃionale, Subsecretariatului Industrial de Stat,
reunite toate în Ministerul Industriei şi ComerŃului (s-a
constituit Ministerul Industriei şi ComerŃului – care reunea fostul
Minister al Economiei NaŃionale, Subsecretariatul aprovizionării,
Comisariatul preŃurilor, Comisariatul pentru ComerŃ exterior,
Subsecretariatul industriei de stat, etc.).
e) crearea "Oficiilor industriale", ca instrument de control al
statului, respectiv organe de stat cu atribuŃii coordonatoare.
Prin această măsură se răpea nemijlocit dreptul de iniŃiativă al
patronilor în realizarea unor finanŃări, aprovizionarea cu materii
prime, investiŃii, în producŃie, comercializarea produselor. Ziarul
*)
"Liberalul" releva această acŃiune ca "o adevărată
naŃionalizare".
f) s-au constituit "economatele" ca oficii prin care, pe de o parte,
salariaŃii firmelor dobândeau anumite înlesniri, iar patronii
firmelor erau şi mai mult îngrădiŃi în stabilirea salariilor şi

*)
autorul volumului a fost primul redactor şef, după RevoluŃie, al ziarului
"Liberalul", interzis în 1947 şi reapărut în 5 ianuarie 1990.
119
 repartizarea fondurilor, punându-se totul "sub pălăria statului" –
căruia salariaŃii trebuiau să îi fie… recunoscători.
Iată, aşadar, un set important de măsuri premergătoare
actului fundamental de socializare a economiei şi industriei
româneşti – anume, "Actul naŃionalizării de la 11 iunie 1948", prin
care se treceau în proprietatea statului principalele întreprinderi
din industrie, transporturi, comerŃ, etc. fără despăgubiri către
foştii patroni.
În comerŃul exterior al României se insinuează, tot mai
mult, URSS, cu 48,8%, importuri, şi 50,1%, exporturi, în 1947 şi
peste 70% în 1948.
Abolirea monarhiei, în 30 decembrie 1947, prin semnarea
de către Regele Mihai I a actului de abdicare, moment important în
desfăşurarea acŃiunii de "sovietizare" făŃişă a României.
Practic, în acea perioadă, până în vara 1948, fuseseră
trecute şi se consolidau tot mai mult în sfera de influenŃă sovietică
Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, China (aproape), Iugoslavia (cu
un parcurs, totuşi, inedit), Bulgaria, etc.

Întrebări recapitulative:

1. Prin ce pârghii a devenit posibilă creşterea implicării, în timpul

războiului, a statului în planul economiei naŃionale ?
2. În ce a constat efortul economic al României în războiul
antihitlerist ?
3. CaracterizaŃi economia României între 23 august 1944 şi 11
iunie 1948.

120
Teste de evaluare :

1. Care au fost principalele caracteristici ale economiei României în

regim de război ?

a. intensificarea relaŃiilor comerciale cu SUA ;

b. creşterea producŃiei agricole şi industriale ;
c. creşterea rolului statului şi regimul sever de ordine şi muncă
introdus în toate domeniile.

2. Ce s-a urmărit prin reforma agrară din 1945 ?

a. repartizarea, mai echitabilă, a pământului către Ńărani ;

b. colectivizarea agriculturii româneşti, introducerea în acest
domeniu a relaŃiilor socialiste colectiviste ;
c. înzestrarea tehnică a agriculturii.

3. Ce semnificaŃie a avut, la nivel istorico-economic, actul de la 11

iunie 1948 ?

a. naŃionalizarea economiei ;
b. Marea Unire ;
c. ieşirea economiei naŃionale din sfera de influenŃă a URSS.

Bibliografie selectivă:

Keith Hitchins, România, 1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti,

1996.
N. N. Constantinescu (coord), Istoria economică a României (1939-
1989), vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
121
N. Marcu (coord.), Istorie economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
Maria Mureşan, Dumitru Mureşan, Istoria economiei, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Dan Popescu, Istorie economică – Istoria economiei naŃionale,
Editura Continent, Sibiu, 2002.

122
CAPITOLUL 12

ECONOMIA ROMÂNIEI ÎNTRE 1948-1990

Obiective:

1. cunoaşterea principalelor elemente şi coordonate legate de

evoluŃia economiei României în perioada dintre 1948-1990;
2. înŃelegerea fenomenelor şi proceselor care au stat la baza
evoluŃiei economice a României în intervalul 1948-1990;
3. dezvoltarea capacităŃii de raportare a acestei evoluŃii la
evoluŃia economică mondială, respectiv a unei analize a
economiei româneşti din perspectivă mondo-economică.

Rezumat

În cadrul acestui capitol ne propunem abordarea unor

probleme care vizează dezvoltarea economiei României în perioada
cuprinsă între 1948 şi până la revoluŃia din decembrie 1989. Astfel,
printre problemele puse în discuŃie se numără consecinŃele, în plan
economic, ale sovietizării şi rusificării. O atenŃie deosebită este
acordată economiei româneşti de după revoluŃia din 1989, fiind
tratată problema tranziŃiei de la economia centralizată, de tip
socialist, la economia de piaŃă.

Cuvinte cheie

sovromuri
rusificare
constituŃia de la 1948
deschiderea economică
economie socialistă
economie de piaŃă

123
A. Perioada 1948 - 1964
• 1960 este anul când încep deschiderile şi încercările
de a se scutura, cât de cât, jugul sovietic, menŃinându-se însă
servituŃile şi exigenŃele de tip sovietic. Perioada 1948-1960 este
însă "cea mai neagră" din istoria Ńării. În ConstituŃia din 1948 şi apoi
în 1951 se scrie negru pe alb: o funcŃie de bază a statului socialist o
constituie reprimarea fostelor clase exploatatoare. Sute şi sute de
mii de oameni sunt aruncaŃi în puşcării, totul se sovietizează şi se
rusifică, consilierii sovietici sunt prezenŃi şi dictează la tot
pasul, în întreprinderi, institute, ministere, universităŃi, şcoli,
etc. "Sovromurile" sunt constituite ca instrumente de jaf, de furt
al economiei româneşti. Există directori de întreprinderi cu 2-3
clase primare, generali şi colonei făcuŃi peste noapte din simpli
soldaŃi, securitatea e atât de puternică încât crime veritabile capătă
aureola legală. S-au înregistrat însă şi progrese în dezvoltarea
industrială naŃională a unor ramuri mai complexe, apte să valorifice
mai bine potenŃialul naŃional de resurse. Aceasta s-a realizat în
condiŃiile unei concentrări de mijloace în mâna statului.
Urbanizarea a câştigat şi ea, etc.

B. Anii 1965 - 1989

După 1960, mai ales după 1965, conceptul de "dezvoltare
a economiei socialiste" îmbracă, esenŃial, aspectul naŃional.
Sunt criticate teoriile integraŃioniste ale lui Valev – un profesor
rus, sovietic – care subordonau unui criteriu aşa-zis economic al
eficienŃei, modificarea frontierelor dintre Ńări. Se "lua" ceva din
Moldova sovietică, ceva din Ungaria, ceva din Bulgaria, toată
Dobrogea, o parte din Muntenia, Moldova din România, o parte din
Ardeal şi "se făcea" o "Ńară nouă", un "complex economico-statal
dunărean".
Uneori, însă, mai ales după 1980, sunt exacerbate unele
teze ale dezvoltării naŃionale, totul se încearcă a fi fabricat în Ńară
chiar dacă se afirmă tot mai pregnant cerinŃa cooperării între state.
Totodată, sunt dezvoltate unele ramuri energofage, etc.

124
Concomitent, restructurăm masiv tehnologia, recuperăm în
cibernetică considerată până în 1963-1964 "ştiinŃă burgheză",
ieşim cu producŃii uneori mari şi de calitate la export, etc.
Progrese în cultură, urbanizare, în plan social, etc.
• Deschiderile politice româneşti, culminând cu refuzul de a
participa la "intervenŃia trupelor Ńărilor socialiste" spre a înăbuşi
"Primăvara de pa Praga", din 1968, cu alte înfruntări ale ruşilor la
Moscova, sunt benefice pentru acordarea de credite. Ne bucurăm
de simpatia Ńărilor vestice şi creştem schimburile cu ele. În timp, vor
apare însă elemente importante de subiectivism şi arbitrar în viaŃa
economică, una din "lozincile subterane" ale epocii fiind "se face ca
să se facă şi nu ca să fie". Dictatura şi sistemul unipartinic
aveau un preŃ greu…
• Se înregistrează încercări trunchiate de autoconducere
şi autogestiune, care nu reprezintă altceva decât lozinci: "Avem
programe bune dar oamenii nu sunt buni să le traducă în viaŃă";
"Partidul nu greşeşte niciodată, se greşeşte doar până la nivelul
directorilor de întreprinderi sau al unor miniştri". Avem de-a face
cu un fenomen de fetişizare (fetiş – obiect de cult care e idolatrizat),
de absolutizare a cifrelor. Minciuna obligată sau provenind din
necunoaşterea adevărului devine stil de viaŃă. Se înregistrează
forme aberante ale centralismului, totalitarismului, cultului
personalităŃii şi atotputernicia securităŃii. Toate acestea duc la
blocarea, la griparea mecanismului economic.

C. Perioada după 1990

Anul 1989, în finalul său, prin RevoluŃia din 22 decembrie,
marchează reorientarea economiei româneşti dinspre economia
centralizată de tip socialist, care se dovedise falimentară, către
economia de piaŃă. În conformitate cu recomandările Grupului
bancar al Ńărilor membre ale Băncii Mondiale, Reforma în toate
Ńările foste socialiste, deci şi în România, trebuia să se desfăşoare
după un program în patru timpi. Etapele acestuia sunt:
1. stabilizarea macroeconomiei şi controlul ei. Aceasta
se realizează atât intern cât şi extern şi implică întărirea
125
 politicilor fiscale şi de credit la nivelul guvernului şi
întreprinderilor precum şi redresarea dezechilibrelor
create de surplusul monetar sau de marile pierderi
bancare.
2. reforma preŃurilor şi reforma pieŃei – e marcată de
realizarea pieŃelor competitive şi de prezenŃa reformei
preŃurilor care structurează aceste pieŃe. Reforma
preŃurilor implică scoaterea lor de sub controlul de stat şi
demonopolizare. Crearea pieŃei forŃei de muncă şi a
celei financiare este un pas important la care se adaugă
reforma preŃurilor internaŃionale dinspre Ńara respectivă
şi a sistemului de plăŃi.
3. crearea sectorului particular, privatizarea şi
restructurarea întreprinderilor.
4. redefinirea rolului statului care, pierzând unele
funcŃii, va avea priorităŃi în alte direcŃii: stabilirea
taxelor şi impozitelor, dimensionarea cheltuielilor
bugetare, reproiectarea sistemului de securitate socială,
etc.
Principalele momente legate de procesul de tranziŃie în
România, ale Reformei în România sunt:
• liberalizarea preŃurilor şi activităŃilor;
• privatizarea, reforma proprietăŃii, funcŃionarea eficientă a
sistemului de proprietate; legislaŃia referitoare la
posibilitatea înfiinŃării de întreprinderi private, precum şi
întreaga legislaŃie economică legată de reformă;
• crearea şi funcŃionarea instituŃiilor caracteristice economiei
de piaŃă (burse, bănci, instituŃii ale justiŃiei, agenŃii, etc.);
• realizarea protecŃiei sociale.
Mult regretatul academician N.N.Constantinescu releva:
"tranziŃia trebuie să se supună unui triplu criteriu de eficienŃă:
eficienŃa economică, socială şi ecologică". Şi avea perfectă
dreptate…

126
 *
* *

…S-a modificat nu doar fosta lume socialistă, ci şi lumea, în

integralitatea ei, s-a schimbat, se schimbă. Cuvintele "cheie" au
devenit sau devin mondializare, integrare, internaŃionalizare,
cooperare, dezvoltare regională, destindere, progres, pace,
drepturile omului, respectul lor, protecŃia mediului, dezvoltare
durabilă, protecŃia marginalizaŃilor, război terorismului,
democraŃie, etc., dar şi profit, pierderi, echilibru financiar, acŃiuni,
cotă, faliment, investiŃii, perspective, interes, boom, etc. Motoarele
dezvoltării – competiŃia în primul rând – rezistă. TradiŃiile bune
rezistă şi ele, luminând ca îndreptare într-un nou univers pe cale
de constituire şi care va reuşi ca proiect în măsura în care va
privilegia calităŃile omului şi va mai repudia din defectele lui.

Întrebări recapitulative:

1. PrezentaŃi situaŃia economică a României în perioada 1948-

1964 ;
2. Ce au reprezentat anii 1965-1989 pentru economia
naŃională ?
3. Care sunt caracteristicile dezvoltării, după 1990, a economiei
româneşti ?

Teste:

1. Care au fost efectele măsurilor politico-economice întreprinse în

anii 1848-1960 asupra economiei României ?

a. s-a accentuat sovietizarea, rusificarea economiei naşionale,

respectiv exploatarea economiei românei de către URSS ;
b. efecte pozitive, legate de dezvoltarea economică ;
c. nici un fel de efect.
127
2. Ce a însemnat revoluŃia de la 1989 pentru economia
românească ?
a. instituirea unei economii centralizate ;
b. reorientarea economiei româneşti dinspre o economie centralizată
spre economia de piaŃă ;
c. trecerea la economia naturală.

Bibliografie selectivă:

N. N. Constantinescu (coord), Istoria economică a României (1939-

1989), vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
N. Marcu (coord.), Istorie economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
Maria Mureşan, Dumitru Mureşan, Istoria economiei, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Dan Popescu, Istorie economică – Istoria economiei naŃionale,
Editura Continent, Sibiu, 2002.

128
Teste de autoevaluare

1. Antichitatea se încheie, raportându-ne la Europa, în anul:

a. 271
b. 476
c. 575
d. 354

Răspuns: b

2. Ce revolte au avut loc în perioada feudalismului în Ńările române?

a. Răscoala de la Bobâlna
b. Răscoala lui Gheorghe Doja
c. RevoluŃia din 1848
d. Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan

Răspuns: a, b, d

3."Atelierul industrial al lumii" la începutul secolului al XIX-lea era

considerat:
a. SUA
b. România
c. FranŃa

Răspuns:

4. "Legea pentru încurajarea industriei naŃionale" din 1912 a acordat

înlesniri pentru:
a. toate întreprinderile cu minim 10 lucrători sau maşini puse în
funcŃiune de orice motor de cel puŃin 5 cai putere;
b. meseriaşii ce întrebuinŃau cel puŃin 15 calfe sau meşteri;
c. societăŃile cooperative de meseriaşi, cu un capital de cel
129
 d. puŃin 2.000 lei, legal constituite şi care întrebuinŃau minim 10
lucrători sau asociaŃi;
e. societăŃile cooperatiste săteşti;

Răspuns: d, e

5.Ce efecte a avut, în planul evoluŃiei economice a Transilvaniei,

pactul dualist austro-ungar ?

a. efecte pozitive, conducând la o dezvoltare fără precedent a

economiei provinciei ;
b. efecte nefaste, determinând o accentuare a asupririi social-
economice ;
c. nici un fel de efect.

Răspuns : b

6.Care au fost urmările, în plan economic, ale primei mari conflagraŃii

mondiale ?

a. dezorganizarea economiilor europene, evoluŃia negativă a

acestora ;
b. creşte rolul Europei în plan economic;
c. dezvoltarea economiilor europene.

Răspuns: a

130
 7.Care au fost principalele politici/concepŃii care s-au conturat în
jurul discuŃiilor legate de problema capitalului străin?

a. protecŃionismul şi liberul schimb;

b. "prin noi înşine" şi "porŃi deschise capitalului străin";
c. politica paşilor mărunŃi.

Răspuns : b

8. Ce semnificaŃie a avut, la nivel istorico-economic, actul de la 11

iunie 1948 ?

a. naŃionalizarea economiei ;
b. Marea Unire ;
c. ieşirea economiei naŃionale din sfera de influenŃă a URSS.

Răspuns : a

9.Ce a însemnat revoluŃia de la 1989 pentru economia

românească ?

a. instituirea unei economii centralizate ;

b. reorientarea economiei româneşti dinspre o economie centralizată
spre economia de piaŃă ;
c. trecerea la economia naturală.

Răspuns : b

131
ADDENDA

1. TRIBUNĂ DE PROPAGARE A UNOR IDEI

ECONOMICE VALOROASE

Cu greu s-ar fi putut afla un nume mai potrivit pentru ziarul

românesc din Sibiu, căruia în acest aprilie 1984 îi aniversăm
centenarul apariŃiei, decât Tribuna. O oglindă a realităŃii, tribună a
unor idealuri, aspiraŃii, idei izvorâte din adâncul fiinŃei noastre
naŃionale – oprimată, confruntată din greu cu vicisitudini ale istoriei,
dar nu stăpânită. O fiinŃă naŃională "atinsă în cele mai scumpe
interese", dar răspunzând cu un nealterat bun simŃ, cu demnitate,
raŃiune, răbdare, dar şi cu mânie mocnită asupritorilor, permanent
animată de adevărul atât de bine exprimat de Ioan RaŃiu – "existenŃa
unui popor nu se discută, se afirmă" -, de încrederea în izbândă, în
vremuri mai bune. Capitolul "Economie" al publicaŃiei sibiene –
relativ generos dacă îl vom raporta la caracterul divers şi popular al
presei cotidiene – reflectă pe deplin deviza iubirii de neam şi Ńară
atât de scumpă ziarului, Sibiului, Transilvaniei, patriei. Analiza a
numeroase articole economice ale Tribunei demonstrează limpede
că, pentru această publicaŃie, Ńara nu era nici Austro-Ungaria şi
nici Ungaria, Ńara era România, capitala era "Bucureştiul",
poporul, naŃiunea erau cele române, aspiraŃia de seamă era
1
Unirea cea Mare.
Ca, de altfel, pentru întreaga gândire economică
românească din Transilvania, pentru articolele importante ale
Tribunei – cel mai adesea contopite, firesc, cu cele politice, aflându-
şi locul ca editoriale chiar sub titlul ziarului – ideea unităŃii economice
şi ideea unităŃii de neam, de limbă şi de cultură ale poporului român
de o parte şi de alta a CarpaŃilor, necesitatea ca românii să fie
solidari şi uniŃi se aflau într-o strânsă şi strălucită împletire.
Aceste cauze atât de scumpe românilor erau abordate, prezentate
cu toate nuanŃele necesare, o admirabilă măiestrie gazetărească

1
Se constituia, astfel, adesea relevat, crezul esenŃial al revistei.
132
fiind în măsură să depăşească barierele cenzurii oficiale, să ridice
adevărate baricade româneşti de raŃiune şi adevăr în calea
şovinismului maghiar – pe cât de brutal şi desfăşurat de pe
poziŃii de forŃă, pe atât de lipsit de dibăcie şi rafinament.
Am urmărit în cele de mai sus să definim atmosfera, cadrul
general în care în paginile Tribunei erau promovate şi propagate
idei economice dintre cele mai interesante şi valoroase. Poate cel
mai bine redă acest cadru, perspectiva economică care şi-a aflat
sprijin şi încurajare la redactorii Tribunei, cele arătate în numărul 80
al ziarului, din primul său an de apariŃie: "Un om simŃind că i se
aproprie sfârşitul a chemat pe feciorii săi la sine şi le-a lăsat cu limbă
de moarte să sape în ogorul ce rămâne după dânsul, că vor găsi o
comoară în el. Feciorii, înmormântând pe părintele lor, s-au pus
neîntârziat la lucru, au săpat azi, au săpat mâine şi n-au găsit
comoara, au oblit săpătura şi au aruncat sămânŃă în ea. Sosind apoi
timpul secerişului bogat, ei au înŃeles că aceasta e comoara de care
le vorbise răposatul.
Alt om, simŃind că i-a sunat ceasul morŃii, a chemat pe
feciorii săi la sine, a luat o nuia şi a rupt-o în faŃa lor, iar la urmă a
cerut mai multe nuiele, le-a legat la un loc şi le-a zis: Iată, rumpeŃi
această legătură.
Feciorii s-au încercat dar n-aveau destulă putere şi au
răspuns: În zadar ne căsnim, căci nu putem să frângem aceste
nuiele legate la un loc.
LuaŃi din această învăŃătură – a grăit acum părintele. Precum
eu, moşneagul ce mă aflu în dunga morŃii, am frânt această nuia, tot
astfel pot şi nevoile vieŃii să frângă pe fieşte-care dintre voi. Însă
precum aceste nuiele legate la un loc sunt atât de tari încât nici voi,
oameni în puterea tinereŃii, nu le puteŃi frânge, tot astfel, dacă vă veŃi
Ńine strânşi la un loc, vă veŃi iubi şi ajuta unul pe altul, nici soarta
neînduplecată nu va putea să vă frângă, nici duşmanilor de batjocură
nu le veŃi fi… Numai prin muncă şi unire vom putea să înaintăm mai
1
departe pe calea cea bună" .

1
Tribuna, nr.80, 1884.
133
 Aşadar, iată în cuvinte pe înŃelesul tuturor, exprimate teze şi
idei economice de mare însemnătate: izvorul valorii, progresului şi
bunăstării este exclusiv munca omenească, iar hărnicia,
productivitatea sunt cele care-i pot spori considerabil roadele.
Românii, apăsaŃi vremelnic de stăpânire străină, puteau beneficia de
aceste roade numai dacă vor fi uniŃi, solidari, ei dobândind astfel
atâta putere încât să facă faŃă oricăror greutăŃi şi încercări ale
sorŃii. În paginile Tribunei se afirmă limpede: "Ne luptăm… pentru
1
libertate de dezvoltare" , propagându-se astfel ideea contopirii
emancipării naŃionale cu cea economică, ideea potrivit căreia nu
putea, nu poate exista o reală dezvoltare dacă nu este liberă de
jugul străin. "Noi, românii, muncim şi din roadele muncii noastre se
creează aşezăminte menite a ne jigni în dezvoltare – se sublinia
astfel în ziar – se plătesc funcŃionari publici care ne batjocoresc şi
lovesc sistematic în interesele noastre, se alimentează o
organizaŃiune nouă nesuferită… Suntem oare nebuni ca să Ńinem la
2
o tovărăşie în care dăm mereu şi nu luăm nimic? " La o asemenea
întrebare se răspunde cu o voinŃă şi hotărâre neînduplecate, practic
în fiecare număr al ziarului. Unul din răspunsuri îl regăsim în
reproducerea în Tribuna a discursului lui Delavrancea, Ńinut în
iarna lui 1893 la "Serbarea Ligei din Bucureşti". "Libertatea este
singurul mod de a fi demn şi demn de a fi al omului în societate" –
arăta marele scriitor şi tribun. "Lupta unui om şi a unui popor sau a
unei părŃi dintr-un popor spre a-şi redobândi libertatea este lupta
3
pentru viaŃa însăşi, adică pentru adevărata viaŃă" .
Cu deosebire stăpânirea, oficioasele maghiare prezentau
pe români, respectiv forŃa de muncă românească, ca lipsiŃi de
calităŃi – spirituale, morale, profesionale, ca o entitate umană
inaptă să fie, să devină purtătoare a progresului economic.
"Românul să-şi facă mămăliga lui şi să-şi pască caprele" afirma cu
impertinenŃă în acest sens o publicaŃie maghiară din Cluj. Tribuna ia

1
Tribuna, nr.75, 1884.
2
Tribuna, nr.75, 1884.
3
Tribuna, nr.23, 1893.
134
atitudine şi nu numai că combate vehement asemenea cuvinte
jignitoare, dar în numeroase articole poartă realmente o cruntă
bătălie pentru a afirma dreptul firesc al românilor la o pregătire
profesională pe trepte medii şi înalte de învăŃământ, adecvată
"timpului pe care îl trăim", pregătire de care ei erau în mare măsură
privaŃi. Se cultiva împotrivirea faŃă de aceste privaŃiuni, se cultivau
eforturile insistente, perseverente, dârzenia, abnegaŃia care trebuiau
depuse în scopul unei ridicări temeinice a cunoştinŃelor, oricând şi
mai ales atunci când pregătirea avea loc.
În acest sens, Tribuna pornea de la ideea de mare valoare
potrivit căreia "instrucŃiunea" de masă şi profesională reprezintă
o uriaşă şi indispensabilă forŃă a dezvoltării, un instrument de
mare eficacitate al progresului economic, naŃional, politic,
social, un instrument care trebuia dobândit oricâtă muncă ar fi
fost necesară în acest scop. "Noi, românii, cu şciinŃă de carte, toŃi
câŃi suntem, să n-avem noi oare nici atâta minte câtă se cere ca să
înŃelegem că, cu cât poporul nostru va fi mai luminat, cu atât mai
lesne îşi va spori averile, cu atât mai multe îi vor fi averile, cu atât
mai multă înrâurire îşi va asigura în viaŃă publică, şi cu atât mai mare
1
va fi înrâurirea cu atât mai bine vom fi situaŃi şi noi . Aceeaşi idee,
reflectând parcă mai nuanŃat bogăŃia fără sfârşit a pregătirii şi
inteligenŃei umane este exprimată şi cu un alt prilej: "De această dată
ne mărginim a ne ocupa cu instrucŃiunea poporului nu ca s-o
analizăm ci considerând-o… mijloc al progresului de care pururea
avem şi vom avea lipsă". Dacă vom aminti că toate aceste citate
relevă practic distincŃia realizată între munca simplă, creatoare de
valoare mai mică, şi cea complexă, creatoare de o valoare mai mare,
ideea de avuŃie naŃională a cărei componentă spirituală este cea mai
însemnată, dacă vom aminti că citatele respective relevă
înŃelegerea profundă a învăŃării ca forŃă nemijlocită de
producŃie, ca factor de mare importanŃă al progresului – toate
aceste constituind idei pertinente, de rigurozitate ştiinŃifică şi mare
circulaŃie în cercurile economice avansate ale vremii, vom putea

1
Tribuna, nr.18, 1893.
135
desluşi mai bine şi mai aproape de realitate funcŃia Tribunei de for
de propagare a unor cunoştinŃe economice înaintate şi deosebit de
necesare. Desigur, ilustrarea acestei funcŃii nu se opreşte nicidecum
la exemplele menŃionate. Să creăm şi să dezvoltăm meşteşugurile,
ateliere, fabrici, industria, să creştem agricultura, să creştem
transporturile, comerŃul, să diversificăm activităŃile, etc. – se afirmă
deseori în paginile Tribunei. Iată şi o interesantă punere în problemă
în ce priveşte progresul tehnic, răspândirea lui. Puterea electrică –
se arată în Tribuna, referitor la această forŃă motrice care avea o
răspândire de mare spectaculozitate în acel timp – trebuie "adusă în
serviciul industriei practice". Ea "a luat un avânt însemnat pe terenul
fabricaŃiunilor", "asigură o reducere de preŃuri la multe mărfuri, a aflat
1
locul ce până acuma a fost în umbră" .
Într-o altă ordine de idei şi punând în lumină un vast registru
de preocupări socio-economice, în Tribuna se realizează o
examinare judicioasă a problemelor privind emanciparea femeii.
În acest sens este aspru criticat conservatorismul societăŃii acelei
vremi, care amputa viaŃa, rolul şi însuşi simbolul social al femeii de
multe elemente de mare însemnătate şi utilitate, care rezuma femeia
la a rămâne doar "în acea atmosferă în care se ridică aburii fierturilor
de la vatră", doar să "coase nasturii la hainele bărbaŃilor, să iese la
plimbare sub protecŃia lor şi cu singura condiŃie de a fi bine înŃolită,
să primească o vizită cu amabilitatea şi surâsul divin al nepoatelor lui
Traian-Voevod…" Deopotrivă, se promovează ideea emancipării
femeii, a antrenării ei largi în domeniul economic, social, politic,
potrivit înseşi marilor ei înzestrări naturale între care inteligenŃa,
priceperea, abilitatea se numărau pe primele locuri.
Ziarul Tribuna avea o rubrică permanentă de "Scrieri
economice", rubrică ce apărea şi cu titlul de "Economie". Aici erau
inserate mici reportaje şi ştiri cu specific economic. Se tipăreau cu
regularitate cursul preŃurilor la piaŃa din Sibiu, Sighişoara, Braşov,
Mediaş, etc., evenimente şi fapte economice din Ardeal. În mare
parte, ştirile şi reportajele amintite se refereau la România –

1
Tribuna, nr.4, 1893.
136
"Convenciunile comerciale ale României", "SituaŃia financiară a
României", "Bursa din Bucureşti", "Recolta de la Craiova", etc.,
aducând detalii care interesau considerabil cercurile economice
transilvănene, angrenate vital în schimburi cu teritoriul românesc de
dincoace de CarpaŃi, cel mai însemnat partener al lor. Alte ştiri şi
reportaje erau din lumea largă, începând cu "Afacerea Canalului
Panama" şi până la industria moscovită. Ceea ce pune în lumină
preocupări evidente de informare economică.
Desigur, ar fi multe de spus despre capitolul "Economie" al
ziarului Tribuna. Cu atât mai mult cu cât – o demonstrează
evidenŃele – acest ziar a fost destul de puŃin abordat de cercetarea
românească de istorie economică. Or, publicaŃia sibiană prezintă –
ca să ne referim doar la punctul de vedere economic, – o experienŃă
dintre cele mai bogate, un generos filon de fapte istorice şi
învăŃăminte, toate acestea continuând să-şi aştepte necesara
valorificare.
Dan Popescu
("Transilvania", nr.4/1984)

137
 2. "VINE TRENUL! – ÎNCEPUTUL UNEI LUMI"
(Dan Popescu, din volumul "<<Icebergul>> – SecvenŃe din
epopeea dezvoltării", Editura Albatros, Bucureşti, 1990)

"Sursă unică a tuturor bogăŃiilor şi tuturor prosperităŃilor" –

astfel definea industrialismul, pe la 1820, socialistul utopic francez
Saint-Simon. El intuia, "vedea" în chip strălucit amplele prefaceri pe
care le aducea, pe care le va aduce cu sine dezvoltarea puternică
a activităŃii industriale. Era un proces al cărui debut îl marcase
revoluŃia industrială declanşată în Anglia în primele decenii ale
secolului al XVIII-lea şi care, în "perioada saint-simonistă" de la
sfârşitul aceluiaşi veac şi începutul celui următor, câştiga teren
fundamental în FranŃa. Saint-Simon îşi întemeia ideile pe o lectură
extrem de bogată, de diversă. În peisajul doctrinelor economice,
destul de tern câteva secole bune, se remarcaseră deja, pe
parcursul ultimelor decenii, fiziocraŃii, dar şi Petty, Smith, Ricardo,
pătrunzând cu iscusinŃă dincolo de învelişul ceŃos al abstracŃiilor şi
aducând contribuŃii de seamă în definirea acŃiunii legilor economice
obiective, "eterne", cum erau ele denumite, în definirea interesului
economic, a valorii, preŃului, profitului, productivităŃii. Într-o
asemenea accepŃie, progresul consta în a face ceea ce se cere, fiind
esenŃial ca, prin muncă şi pricepere, împlinind necesităŃi umane,
fiecare să obŃină mai mult decât a investit. Saint-Simon mai avea
un spirit de observaŃie fin, lucid, dar şi o amplă experienŃă de viaŃă.
Născut mare senior, duce mulŃi ani o existenŃă aventuroasă. La 16
ani, ia parte la războiul american pentru independenŃă. În perioada
RevoluŃiei Franceze renunŃă la titlul său nobiliar şi intră în afaceri,
refăcându-şi datorită priceperii sale, harului practic, o bună parte din
averea pierdută. Este închis, ca suspect, la "Sainte Pélagie", dar
este eliberat la "9 Thermidor". Se implică în numeroase afaceri
comerciale, face dese călătorii, studiază. Este profund impresionat
de naşterea societăŃii noi, la care asistă, şi în care condiŃiile morale,
politice, materiale par deodată răsturnate, "credinŃele" vechi se
vădesc compromise, iar altele noi, care să le înlocuiască, nu sunt
138
încă cristalizate în suficientă măsură, după cum afirmă chiar el. Se
străduie, deci, în contul elaborării unei noi ideologii menite să
privilegieze nu blazoanele familiale, ci munca, inteligenŃa,
inventivitatea, spiritul întreprinzător, complexitatea. Promovează pe
primul plan industrialismul – consacrând dezvoltării industriale ca
atare două celebre lucrări: Système industriel, şi Catéchisme de
l'industriel - şi îi susŃine acestuia o dimensiune umanistă esenŃială,
afirmând ideea subordonării lui, a muncii industriale, mai ales
împlinirii cerinŃelor umane, bunăstării sociale, înlăturării sărăciei.
Convoacă pe capitaliştii pe care-i cunoaşte şi le arată necesitatea de
a schimba morala: le propune crearea unei bănci unice ale cărei
venituri să servească la executarea unor lucrări folositoare omenirii.
Patronii zâmbesc, unii dispreŃuitori, alŃii ceva mai îngăduitori. Deşi
neglijată, privită cu ironie mai bine de un secol, ideea rămâne, fiind
considerată ulterior ca un punct valoros de plecare al unor demersuri
cu conŃinut radical nou faŃă de elaboratele teoretice şi practice
avansate până atunci…
Preocupările în domeniul dezvoltării industriale reflectau
situaŃii concrete dintre cele mai presante. În nu puŃine Ńări europene
dezvoltate ale timpului, industria câştiga teren, oamenii se
emancipaseră în sensul firesc al progresului, cerinŃele de produse
industriale sporesc substanŃial, tehnicile şi tehnologiile progresează,
întreprinderile fac primii paşi de la manufacturi spre etapa lor
modernă. Lemnul, ca sursă principală de energie, cedează locul
cărbunelui. Metalul dobândeşte utilizări industriale. Este de-abia
1690 când francezul Denis Papin, apreciind proprietăŃile energetice
ale aburului, descrie ciclul termodinamic închis al motorului cu aburi.
Peste Canalul Mânecii, în 1705, Thomas Newcomen împreună cu
John Calley inventează una din primele maşini cu aburi. Sunt creaŃii
care-şi găsesc aplicaŃii concrete de seamă în perimetrul amintit.
Totul devine de dimensiuni mai mari, de calitate nouă. Utilajele şi
uneltele sunt altele decât în trecut. Produsele sunt oricum obŃinute în
cantitate considerabil amplificată. În cele mai dese cazuri trebuie, ca
resursă energetică şi materie primă, cărbune şi minereu de fier.
Mărfuri de acest fel se aduc pe apă, se expediază pe apă, în
139
condiŃiile în care mult încercatele corăbii cu pânze se dovedesc
slabe în faŃa agresiunii tonajului şi cedează locul vaselor acŃionate
de motoare cu aburi. Primul dintre ele, cu un motor de 20 C.P.,
este creaŃia americanului H.Fulton, în 1803, realizare preluată şi
adaptată rapid de Anglia, în următorii douăzeci de ani, şi mai apoi de
altă Ńări. Deja în 1825 oceanul este traversat pentru întâia oară de
către vaporul cu aburi Entreprise, care a străbătut, cu 24 de călători
la bord, cei aproximativ 18 mii km din Anglia până în India, ocolind
Africa. Nu era însă suficient. Dacă drumul apei se profila că nu mai
reprezintă un "loc îngust" în faŃa presiunii tonajului şi a volumului de
mărfuri, căile de acces pe uscat nu se puteau bucura de aceeaşi
împlinire: carele, căruŃele, diligenŃele, tot ceea ce era tractat animal,
de cai, de boi, măgari, nu mai puteau în nici un caz reprezenta o
soluŃie cât de cât fezabilă nici pentru traficul de mărfuri, şi nici în
raport cu nevoile de mişcare ale oamenilor – mânaŃi acum – în cazul
în speŃă al Angliei – cu mult mai mult decât înainte, de interese lor, în
capitală şi în diferite regiuni mai îndepărtate, dar şi în alte Ńări.
Era o cerinŃă în faŃa căreia, ca de fiecare dată, inteligenŃa şi
creativitatea umană i-au venit rapid în întâmpinare. Apare "drumul
de fier", transportul cu tracŃiune mecanică, bulversând în mod
profund moravurile, piatra de temelie la naşterea unei lumi noi în
plan economic, social, politic, cultural. Aşa cum prevăzuseră unii
doctrinari, o dată cu marile şi fundamentalele ei utilităŃi sociale,
această putere a tehnicii va stimula gândirea şi va ridica nivelul
creaŃiilor, va da de lucru la oameni, va îmbogăŃii pe unii
întreprinzători şi investitori şi "va lucra în sensul realizării
fraternităŃii universale". Va reprezenta însă şi un mijloc de înlesnire
substanŃială a războaielor moderne, cu armament greu şi mari
mişcări de trupe, imposibil de desfăşurat fără "drumurile de fier",
considerate obiective strategice hotărâtoare de către orice militar.
Dar cum au apărut şi ce impact concret au avut asupra
oamenilor primele transporturi tractate de locomotive cu aburi pe
"drumul de fier"? Să urmărim aceasta prin intermediul mai multor
secvenŃe.

140
 …Istoricii arată că, încă de prin veacul al XV-lea, se făcuseră
primele încercări de construire a unor drumuri pe şine. Micile
cărucioare din galeriile minelor de cărbuni şi de minereuri, umplute
cu lopata, erau împinse din greu de oameni sau tractate de animale.
Productivitatea era scăzută, deşi cererea de astfel de produse era în
creştere. Ca să uşureze această dificilă muncă de transport fără de
care însăşi extracŃia nu-şi afla împlinire, oamenii s-au gândit să
paveze galeriile cu scânduri groase, pe care cărucioarele să alunece
mai uşor. Încet, încet, din spirit de economie, vădindu-se însă şi
iscusinŃa, relevându-se, o dată mai mult, că nu se poate una fără
alta, pardoselile de scânduri au fost reduse mereu, până s-a ajuns la
folosirea a doar două grinzi de lemn, aşezate paralel, pe care să
calce roŃile. Acest sistem de şine de lemn era folosit la minele din
Tirol, în Austria, la mine din Italia, fiind apoi introdus în Anglia de
către minerii aduşi din Boemia şi din Ungaria, răspândindu-se ulterior
şi în FranŃa, Germania etc. Este interesant în acest sens că la
Muzeul ComunicaŃiilor din Berlin, unde se află o foarte interesantă
colecŃie de şine din toate timpurile, este expus un modest şi foarte
vechi cărucior de lemn, cu tăvălugi în loc de roate şi cu prăjini de
lemn în loc de şine, provenind de la mina de aur "Ruda 12
Apostoli" din Transilvania. Specialiştii subliniază că, în "Ńinuturile
locuite de români, vehiculele mişcate pe şine erau întrebuinŃate cu
*)
100 de ani mai înainte decât în Anglia" .
Treptat, asemenea şine de lemn, semirotunde, astfel încât,
pentru a "călca" pe ele, roata avea nevoie de obezi în formă de
coamă, au început să fie folosite şi la transporturi obişnuite din afara
minelor, respectiv, pe drumuri ce duceau către mine şi în porturi. Un
neajuns major consta în faptul că, fiind din lemn, şinele respective se
uzau repede, dovedindu-se, pe termen lung, mai puŃin economice.
"Să le înlocuim atunci cu şine de fier" – şi-au zis industriaşii, printre
care – se pare, primul – J.Reynold, proprietarul unor mine de
cărbuni din Dale. De altfel, el avea, în depozitele sale, oŃel sub formă

*)
Vezi Al.Cebuc, C.Mocanu, Din istoria transporturilor de călători în
România, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1967, p.97 ş.a.m.d.
141
brută în mari cantităŃi, iar preŃul acestuia scăzuse din pricina
supraproducŃiei. Sigur, astfel de şine erau departe de a arăta ca şi
cele de astăzi, dar, tot încet-încet, ele au început să prindă
contururile necesare, uşurând tracŃiunile, sporind cât de cât viteza
transporturilor respective. Astfel că asemenea transporturi pe şine,
cu tracŃiune animală, deservind extracŃia, se răspândesc rapid,
la începutul secolului al XIX-lea, în toate Ńinuturile miniere ale
Europei, rezultatele bune născând ideea de a construi căi ferate
şi dincolo de domeniul minier, pentru toate transporturile. Era
greu însă să prindă viaŃă această idee, motivele fiind mai multe. Era
vorba, pe de o parte, de încetineala transportului cu tracŃiune
animală, de faptul că, practic, el nu putea fi utilizat decât cu un foarte
redus randament în condiŃiile terenului în pantă, întrerupt etc. Pe de
altă parte, era vorba de împotrivirea proprietarilor de şosele şi canale
navigabile, care-şi vedeau astfel periclitate interesele; de dificultăŃile
inerente procurării unor investiŃii de mari capitaluri amortizabile nu pe
termen scurt, ci pe termen mai îndelungat ş.a. Astfel de obstacole
puteau fi înlăturate aproape în totalitate dacă tracŃiunea animală ar fi
fost înlocuită cu tracŃiunea mecanică, dar, deşi scoŃianul James
Watt, preluând practic moştenirea de la Papin şi Newcomen,
inventase motorul cu aburi încă din 1765, patentându-l în 1769, deşi
îl perfecŃionase apoi, deşi o astfel de invenŃie fusese expusă ca
obiect de curiozitate încă din 1790, fiind rapid preluată în Ńesătorii,
răspândită larg, nimănui nu-i trecuse prin minte s-o adapteze şi s-o
utilizeze la tracŃiunea pe calea ferată.
…Secolul al XIX-lea se deschide cu descoperiri ştiinŃifice
dintre cele mai importante. Dacă în ultimii ani ai veacului dinainte
Lavoisier publicase Tratatul elementar de chimie, iar Laplace
Mecanica cerească, în 1800 W.Herschel descoperă razele infraroşii,
în 1801 Gauss, lansând celebra curbă ce îi poartă numele, publică
Cercetări matematice, în 1802 Monge şi Hachette tipăresc
Aplicarea algebrei la geometrie, L.J.Gay-Lussac elaborează
principiul dilatării, în mod egal, a gazelor la aceeaşi temperatură
("Legea lui Gay-Lussac") iar în 1803-1804 J.Dalton elaborează
teoria atomică. Dar şirul continuă: în 1807 A.Brouguiart publică
142
Tratatul elementar de mineralogie, în 1811 Avogadro enunŃă teoria
moleculară, în 1814, sub semnătura lui Laplace, apare Eseu filozofic
cu privire la probabilităŃi, iar J.von Fraunhofer realizează prima
analiză spectroscopică completă, în 1820 H.C.Öersted descoperă
fenomenul de electromagnetism etc. Multora din aceste creaŃii, la
vremea respectivă, nu li s-a acordat atenŃia cuvenită, dar cu cât anii
s-au scurs mai mulŃi, cu cât s-a înaintat pe drumul afirmării ştiinŃei şi
a civilizaŃiei, ele ne apar deosebite. Atât de necesara translatare a
tracŃiunii mecanice cu aburi la transportul pe şine nu se iveşte, deci,
pe loc gol – niciodată, de altfel, nu s-au realizat astfel de
"performanŃe" – ci într-un cadru de emancipare spirituală, ştiinŃifică în
plină desfăşurare…
În 1804, Trevitnik şi Vivian au construit un fel de
locomotivă, cam mică însă, care, pe vreme urâtă, cu vânt împotrivă,
abia se putea mişca singură. Şi-au dat seama de neajuns şi, timp de
patru ani, au pus la punct o a doua locomotivă, de 10 t de data
aceasta, pe care au botezat-o cu un nume hazliu, ce se va dovedi,
din perspectiva secolului următor, predestinat: "prinde-mă dacă poŃi".
Ea avea doi cilindri aşezaŃi oblic, de ambele părŃi, transmiŃând
mişcarea roŃilor de dinapoi. Inginerul englez George Stephenson,
cu preocupări în mecanică, aude de cei doi, le studiază maşinile şi
îşi dă seama că se poate construi o alta mai bună. Şi chiar o
construieşte, terminând, în 1814, pe cheltuiala lordului
Ravensworth, o primă maşină cu aburi, încă nereuşită, dar care
putea merge autonom cu "incredibila" viteză de 12 km pe oră. Unii îl
laudă pe inginer, apreciindu-i creaŃia, alŃii îl descurajează, îl privesc
dispreŃuitor: "Te-ai căznit atât şi a ieşit un gândac"…
Stephenson nu pleacă urechea nici la unii, nici la alŃii, ci îşi
vede liniştit de treabă, o muncă grea, de durată. Îşi dă seama că
pentru o mai bună construire a acestei maşini complexe este nevoie
nu de un om, nu de un atelier, ci de o fabrică, care, în urma
insistenŃelor lui, a generozităŃii sau spiritului previzional ascuŃit al
unor oameni cu capital, se şi înfiinŃează la Newcastle, în 1823.
Construieşte astfel vestita sa locomotivă Locomotiva nr.1 –
perfecŃionată apoi în mai multe rânduri – inaugurată în ziua de 27
143
septembrie 1825. Ea este pusă să tragă un tren de 90 t., alcătuit
din câteva vagoane încărcate cu cărbuni şi cu călători, pe
secŃiunea de cale ferată Brusselton-Stockton, de pe linia
Stockton-Darlington, lungă de 58 km. Traseul are câteva culmi,
iar, pe aceste porŃiuni, forŃa locomotivei fiind depăşită, trenul
este… tras la deal de un funicular terestru fix, prevăzut cu cablu
şi cu un motor cu aburi.
După doi ani de exploatare a acestei linii, se renunŃă la
locomotiva cu viteză redusă, dar, în schimb, ca întreŃinere,
costisitoare, şi se revine la tracŃiunea animală. Negustorii de cai şi
cărăuşii îşi freacă palmele: locomotiva pare definitiv compromisă,
câştigul lor revine pe primul plan şi curge înainte. Era însă o bucurie
prematură. Francezul Marc Seguin brevetează căldarea tubulară, în
locul celei cilindrice a lui Stephenson, dând astfel posibilitatea unei
încălziri mai bune a aburului, modificării formei locomotivei şi, deci,
creşterii puterii şi a vitezei ei. Însuşi Stephenson aduce o nouă
perfecŃionare maşinii brevetate de el: măreşte tirajul prin evacuarea
aburului în atmosferă pe coşul locomotivei. Aceasta permite
încălzirea mai bună a apei pe toată lungimea Ńevilor fierbătoare şi,
din nou, sporirea puterii şi vitezei locomotivei.
…Lucrurile încep să se clarifice. Întreprinzătorii industriaşi
"văd" tot mai bine avantajele – măsurate în profituri – ale acestui fel
de transport. TracŃiunea animală pe şine – care, în jurul anului 1825,
însumau în Anglia revoluŃiei industriale circa 250 km – permitea – am
arătat – doar o viteză foarte redusă; mai mult, se produceau
îmbulzeli, accidente, fabricile nu primeau la timp, şi uneori nu
primeau deloc, combustibilii, materiile prime şi produsele de care
aveau nevoie. Cu toate că cererea exista, transporturilor anevoioase
făceau ca întreprinderile să rămână închise cu lunile, de exemplu la
Manchester şi Liverpool, unde unele industrii din primul oraş le
condiŃionau pe cele din al doilea. La Liverpool se convoacă o
întrunire a celor interesaŃi, hotărându-se construcŃia unei linii
ferate între cele două oraşe, pe care să circule trenuri trase de
locomotive cu aburi. Cu construcŃia acestei linii este însărcinat
George Stephenson. În studiile sale de teren el lucrează mai ales
144
noaptea, la lumina lanternelor, ferindu-se cu grijă de acŃiunea
potrivnică a marilor proprietari ai terenurilor ce urmau să fie
străbătute de linia ferată, care socoteau că viitoarea cale ferată le va
aprinde pădurile şi holdele, le va speria turmele şi le va face
castelele de nelocuit, respectiv că va aduce ruina activităŃii lor. La
asemenea acŃiuni se raliau proprietarii de diligenŃe precum şi
proprietarii celor trei canale dintre Manchester şi Liverpool,
proprietarii de şosele, birjarii, cărăuşii, hangii şi proprietarii de
cârciumi de pe şosele, şi ei temători de reducerea câştigurilor… "Ce
nevoie avem de locomotive pe calea ferată, maşini care până la
urmă ne pot produce moartea. Să rămânem aşa cum am fost, fără
locomotive, ne-am descurcat bine şi aşa şi o să ne descurcăm în
continuare la fel", spuneau ei, barând din pricina unor interese relativ
mărunte – cum se întâmplase până atunci adeseori – calea
progresului, care oricum avea să se afirme în mod implacabil. Se
poartă discuŃii, se merge la deputaŃii provinciilor respective, se
înaintează proteste la Parlament, care respinge proiectul executării
acestei linii de cale ferată. Stephenson este concediat de Compania
liniei Manchester-Liverpool… Industriaşii însă nu se lasă, duc
tratative, influenŃează pe cine pot, cum pot şi, drept urmare, se
revine asupra hotărârii. Compania amintită îl însărcinează din nou
pe Stephenson cu construcŃia liniei. De această dată se lucrează
la lumina zilei. Inginerul care crease atâta vâlvă în jurul maşinii şi
activităŃii sale construieşte o linie ferată de 51,5 km lungime, în cele
mai bune condiŃii tehnice. Cum consiliul de administraŃie a liniei
ferate avea în vedere numai transportul de mărfuri, Stephenson a
mai trebuit să dea o veritabilă luptă pentru a-i face pe cei de la
Companie să înŃeleagă ce profit bun ar avea dacă trenurile vor
transporta şi călători. Bătălie câştigată şi de această dată…
Totul apoi a mers cum trebuie, impedimentele fiind, în cea
mai mare parte, înlăturate. În aprilie 1829 s-a instituit "Concursul
pentru cea mai bună Locomotivă". El a avut loc cinci luni mai
târziu, lângă Liverpool, pe câmpia de la Rainhill, concurs câştigat de
celebra Rocket, a lui Stephenson, care mergea cu o viteză de 35
km pe oră. Aproape un an mai târziu, la 16 septembrie 1830, linia
145
Liverpool-Manchester a fost inaugurată. Trenul – primul tren cu
aburi din lume – încărcat cu 130 de călători a pornit din Liverpool
spre amiază, ajungând la Manchester după o oră şi jumătate. Pe la
mijlocul drumului, linia trecea printr-un tunel lung de 2 km în care,
pentru a nu se sufoca pasagerii aşezaŃi pe scaune improvizate, în
vagoanele comune pentru marfă şi călători, deschise sus şi fără
pereŃi laterali, locomotiva nu a funcŃionat, trenul fiind tras cu odgoane
de către atelaje cu cai. Oricum, faptul era considerat o mare
realizare, oamenii simŃeau asta… Cu excepŃia porŃiunii de tunel,
populaŃia înşirată de-a lungul întregii linii, de o parte şi de alta a ei, a
făcut o primire entuziastă trenului care "mergea singur" – şi cu ce
"viteză!" – aclamându-l, aruncându-şi pălăriile în sus. ÎmbrăŃişându-
se, sărutându-se pe obraji, gesturi superlative pentru englezul de
rând, în general flegmatic şi rezervat. "O lume este pe cale să se
nască", scria un gazetar cu har, într-un reportaj de la faŃa locului,
adevăr cu atât mai evident cu cât pe apă aburul înclinase definitiv
sufragiile de partea lui, iar, pe şosele, automobilul, care va dobândi
definitiv victoria asupra trăsurii la sfârşitul secolului, fusese creat de
Gurney numai într-o ipostază primară: o trăsură cu aburi, ce a
străbătut o şosea pavată cu macadam, lungă de 128 km, în 11 ore…
Se întâmpla, atunci, cam ce se întâmplă astăzi, odată cu victoria
Internet-ului. Şi trenul, pe urmă automobilul au reprezentat "Internet"-
ul acelui timp…
Dar să revenim… În FranŃa, patria lui Papin, "străbunicul"
lui Stephenson, o primă linie, între Saint-Étienne – Lyon, necesară
transportului de minereu şi cărbune, fusese inaugurată de un tren de
pasageri, tras de o locomotivă cu aburi, în 1831. Opiniile însă
rămâneau împărŃite: "locomotiva nu va rezista timpului, afirmau
destul de mulŃi, este periculoasă". Un publicist de talia lui Arago –
cunoscut în întreaga FranŃă din acea vreme – care nu era un
fabulator, un fantezist, prezicea "severe pleurezii tuturor
călătorilor care vor străbate în "trenul cu aburi" un tunel
feroviar"… Se mai afirma că "trepidaŃiile convoiului amplifică
riscurile bolilor nervoase", că "fumul şi funinginea generează, chiar şi
la loc deschis, şi nu doar în tunel, cele mai severe bronşite", că
146
"dacă o femeie însărcinată se va aventura să călătorească cu un
astfel de tren, avortul spontan este sigur". Istoricul Thiers –
"piticul" viitor prim-ministru, omul politic care, printre altele, a condus
reprimarea sângeroasă a Comunei din Paris – scria şi el că "trenul
cu aburi reprezintă o curiozitate ştiinŃifică şi doar atât". łinând
seama de un asemenea climat potrivnic, aproape nici un bancher nu
era tentat să mai investească capital în afaceri de acest fel. "Şi
totuşi, în mai puŃin de 10 ani, FranŃa îşi va schimba părerea, din
cauza a 19 km de cale ferată, pe care trenurile cu aburi mergeau
excepŃional şi care au trezit entuziasmul cetăŃenilor. Acesta poate fi
considerat veritabilul punct de plecare în naşterea căii ferate
franceze", notează istoricii din Ńara cocoşului galic. Dar despre ce a
fost vorba?
… Émile Jacob Pereire, născut la Bordeaux o dată cu
secolul, a venit la Paris în 1822. Spirit deschis, a început să
frecventeze avangarda intelectuală a timpului său: "saint-simoniştii".
Colaborează la Globe, vestitul jurnal francez al marelui socialist
utopic francez, fiind entuziasmat de ideile maestrului său în ce
priveşte folosirea virtuŃilor drumului de fier pentru schimbarea
mentalităŃilor oamenilor, pentru construirea unei păci durabile în
bătrâna Europă. "Voi înscrie această ideea în viaŃă, îi voi da formă şi
conŃinut", se confesează Émile lui Armand Carrel, directorul
executiv al ziarului. În 1835, guvernul supune Camerelor DeputaŃilor
şi respectiv Pairilor proiectul lui Pereire pentru construcŃia unei linii
de cale ferată între Paris şi Saint-Germain. Cei 19 kilometri ai acestei
linii – de importanŃă secundară, comparativ cu linia Saint-Étienne –
Lyon, deja în funcŃiune, sau cu alte linii de care era vitală nevoie,
reprezentau, de fapt, o iscusită strategie a proiectantului pentru a
dovedi printr-o reuşită sigură marea utilitate a "căii ferate cu abur",
mizându-se astfel pe stimularea preocupărilor în acest cadru.
"Drumurile de fier de la Paris la Marsilia, de la Paris la Strasbourg,
de la Paris la Lille, în starea actuală a lucrurilor în societatea noastră,
Ńinând seama de mijloacele noastre de execuŃie, nu pot reprezenta
decât nişte himere" – susŃineau nu puŃini deputaŃi, ei neavând însă
nimic de obiectat împotriva căii ferate Paris – Saint-Germain, mai
147
uşor realizabilă şi, fireşte, cu utilizările ei specifice: printre acestea,
faptul că Saint-Germain-ul reprezenta un loc de promenadă foarte
căutat de parizieni. Totodată, pe o asemenea linie se putea forma şi
personalul necesar dezvoltării viitoare a drumurilor de fier. Punct
ochit, punct lovit pentru Émile. Adunarea deputaŃilor ratifică proiectul
cu 222 voturi împotriva a 42. Iar în Camera Pairilor nu se
înregistrează decât 2 abŃineri…
Pentru a finanŃa proiectul, Émile Pereire, căruia i se raliase
şi fratele său, Isac, apelează la un bancher câştigat de ideile lui
Saint-Simon – P.Eichtal – aflat în fruntea unei averi considerabile.
ObŃinând acordul acestuia, "atacă" mai sus: baronul James de
Rothschild, şi "câştigă" din nou. Se spune că lui Émile, înainte de a
trece la această acŃiune, i-a fost povestită o glumă de ale cărei
semnificaŃii el a Ńinut seama: un bogătaş, în pragul ruinei, opreşte pe
stradă trăsura unui prieten al său în plină glorie şi bogăŃie, sub motiv
că vrea să-l roage ceva. În virtutea amiciŃiei de care cei doi fuseseră
odată legaŃi, nababul se conformează şi îl invită înăuntru pe prietenul
său sărac. Era o zi de vară iar trăsura era deschisă. "Să ne ducem
pe Champs Elysées", a cerut acesta, rugăminte care i-a fost
ascultată. "Mergi mai încet", a mai spus el birjarului, când au ajuns la
locurile de plimbare cele mai căutate de elita Parisului, înclinând
capul în dreapta şi stânga pentru salut. "Spune-mi acum ce vrei, cu
ce te pot ajuta?" l-a întrebat prietenul său bogat, care nu mai
înŃelegea nimic. "ÎŃi spun imediat, dar să ne mai plimbăm puŃin".
După vreo jumătate de ceas de plimbare, i-a mulŃumit prietenului
îndatoritor şi a dat să coboare. "Bine, dar nu mi-ai cerut nimic, nu Ńi-
am dat nimic", i-a replicat acesta. "MulŃumesc, îmi este de ajuns,
faptul că am fost văzut în cei mai buni termeni cu tine de către toată
protipendada Parisului, de cei mai mari bancheri şi cămătari îmi va
permite să-mi refac creditul şi pe urmă nu voi mai pierde, am
experienŃă, voi şti să profit de asta"... Oricum, prin strădaniile lui
Émile şi Isac Pereire, lucrările la calea ferată amintită puteau
începe…
Cei doi fraŃi s-au înconjurat de ingineri de renume, care nu
aveau cum să rateze întreprinderea. Aceştia au construit mai multe
148
poduri, un dificil tunel şi au adaptat locomotiva lui Stephenson la
nevoile specifice ale drumului de fier respectiv. Émile urmărea tot
timpul mersul construcŃiei, având drept birou o baracă mobilă cu care
se muta în permanenŃă. Nimic nu a fost lăsată la voia întâmplării.
Bunăoară, gara din Paris a fost construită cât mai aproape de
cartierele cunoscute ca centre de afaceri, în paralel declanşându-se
o puternică ofensivă psihologică pentru a elibera doamnele de
coşmarul tunelului: "multe femei se temeau că virtuŃile lor nu vor
rămâne neîntinate în momentul promiscuităŃii obscure, călătorind
alături de necunoscuŃi". S-au dat garanŃii în acest sens şi chiar s-a
recomandat, pentru a se înlătura cel din urmă dubiu, ca "atunci când
o doamnă tânără voiajează lângă o doamnă mai în vârstă, imediat
după intrarea în tunel ele să-şi schimbe locurile"… derutând astfel pe
"potenŃialii agresori". Era serios, nu era glumă… S-a mai hotărât ca
inaugurarea liniei să fie făcută cu mare pompă.
Evenimentul în cauză a fost hotărât pentru joi 28 august
1837. "Mâine deschiderea, astăzi inaugurarea; vă rugăm să nu
confundaŃi: mâine, publicul, astăzi, aleşii", scria "delicioasa"
cronicară Delphine Gay de Girardin, soŃia celebrului jurnalist din
epocă, Émile de Girardin, în Lettres parisiennes. Iar joia în discuŃie
a reunit aproape tot din ceea ce Parisul avea atunci drept celebrităŃi,
de la savanŃi la oameni moderni. "Numai regele Ludovic-Filip nu a
fost la această inaugurare", mai nota cronicara amintită. El ar fi dorit
să vină, dar nu a putut, din raŃiuni de stat. Un monarh nu putea să-şi
asume asemenea riscuri, el trebuia să se conserve pentru binele
Ńării. L-a reprezentat regina Marie Amélie de Bourbon, însoŃită de
copiii săi. Pentru invitaŃi, pe laviŃele ad-hoc au fost aşezate perne
moi, astfel ca voiajul să fie cât mai plăcut. Viteza trenului tras de
locomotivă – cei 19 km ai liniei au fost parcurşi într-o jumătate de oră
– i-a făcut pe mai mulŃi călători "ca abia să zărească câŃiva arbori de-
a lungul drumului, fapt care nu putea fi însă afirmat cu certitudine.
Unii invitaŃi spuneau că ei nu putuseră să distingă nici un copac". În
ochii doamnei de Girardin, invenŃia zilei avea un singur defect:
declanşa o foame de lup. Organizatorii bănuiau acest lucru şi, la
capătul liniei, organizaseră pentru invitaŃi un festin pantagruelic.
149
Simandicos, pentru această masă, baronul James de Rothschild îşi
adusese vesela personală cea mai fină, de aur, cu monogramă.
Toată lumea a găsit drumul de fier mult mai comod decât
diligenŃa. Cei trei miniştri prezenŃi – de la finanŃe, instrucŃie publică
şi justiŃie – au făcut un raport favorabil către rege, astfel că în ziua
următoare linia a fost considerată deschisă…
Călătoria costa 2 franci pentru clasa I-a, cam un franc şi
jumătate pentru clasa a II-a şi un franc pentru clasa a III-a. Dacă
prima clasă era apărată cât de cât cu paravane iar banchetele –
după cum am spus – aveau aşezate deasupra perne moi,
incomodităŃile erau marcante la categoriile inferioare: oamenii simpli
erau practic aşezaŃi în bătaia vântului, a ploii, a fumului. Asemenea
condiŃii precare nu au putut însă înfrânge entuziasmul mulŃimii, din
care se recrutaseră constructorii cei mulŃi ai liniei, podurilor,
tunelelor. Trenul a fost luat literalmente cu asalt. CetăŃenii se
înghesuiau, realmente, la porŃile gării pentru a prinde unul din
faimoasele convoaie ce plecau din două în două ore: 38 de mii
de călători într-o săptămână, 60 de mii în 15 zile. Exista şi un
impediment, sesizat de unii, dar trecut cu vederea de cei mai mulŃi:
pentru 28 de minute de călătorie, trebuia să se aştepte circa o oră la
Paris şi peste trei sferturi de oră la Saint-Germain, ceea ce practic
reducea promptitudinea călătoriei la zero; în mai puŃin de 2 ore
distanŃa se putea străbate cu diligenŃa. Astfel de "detalii" s-au
considerat însă ca fiind minore. Întreaga presă pariziană era
entuziasmată "în faŃa acestui mobil şi întreprinzător cal – "calul
putere", locomotiva – pe care nu-l poate opri nimic, rapid,
totdeauna la timp, neavând niciodată frică de drum ci,
dimpotrivă, făcând drumului să-i fie frică de el". Se avansau
chiar prezumŃii potrivit cărora "populaŃia astfel exaltată şi mândră va
fi invulnerabilă la holeră". Trenul cu aburi intrase în mare vogă. La
teatrul de la Porte-Saint-Antoine se juca un nou vodevil: Drumul de
fier spre Saint-Germain, iar la teatrul de varietăŃi avea un mare
succes cântecul Titi cu trenul spre Saint-Germain sau impresii de
călătorie ale unui ştrengar din Paris. Cei doi Pereire câştigaseră
ambiŃiosul pariu. În 1840, Versailles-ul era legat de Paris printr-o cale
150
ferată, numărul de linii şi lungimea lor înmulŃindu-se apoi în
proporŃie geometrică…
Dar în łările Române, cum a ieşit victorios drumul de
fier? După pacea de la Kuciuk-Kainargi, din 1774, şi mai ales după
Tratatul de la Adrianopole din 1829, prin care se desfiinŃa efectiv
monopolul economic otoman asupra Principatelor Române,
"liberalizându-se", şi pentru noi, Marea Neagră, acestea au intrat
într-un intens schimb de mărfuri cu numeroase state europene, ceea
ce făceau imperios necesare drumurile de fier. Totodată, mai
subliniază istoricii, stabilirea unor legături mai rapide cu marea a
reprezentat şi ea un factor deosebit de important pentru construirea
de căi ferate pe teritoriul Ńării noastre, în acest cadru se manifesta şi
interesul statelor vecine, ai căror comercianŃi, în lipsa trenului cu
aburi, pentru a ajunge la porturi – cele dunărene: GalaŃi, pentru
Moldova, Brăila pentru Muntenia, dar şi Giurgiu, Turnu Severin, pe
urmă ConstanŃa – trebuiau să traverseze cu mărfurile lor Muntenia şi
Moldova folosind mijloace de locomoŃie caracteristice epocii
respective, neavantajoase din punct de vedere economic –
capacitate de transport, viteză, siguranŃă – cât şi al confortului.
Detaliind aceste aspecte generale, trebuie arătat că în schimburile
comerciale ale Principatelor Române – desfăşurate în condiŃiile
creşterii producŃiei agricole autohtone, ale lărgirii pieŃei interne
– apăruseră ca parteneri state noi, printre care FranŃa şi Anglia,
cu economie capitalistă dezvoltată. În aceste Ńări, ca şi în altele
din apusul Europei, în statele vecine Principatelor, produsele
româneşti – în principal cele agricole şi animaliere, dar şi sarea,
lemnul de construcŃii – erau foarte căutate. Aşa se explică faptul că,
doar câŃiva ani după pacea de la Adrianopole, exportul łărilor
Române ajunsese să fie de două ori mai mare decât importul.
Toate acestea sunt fenomene, procese, tendinŃe, care, alăturându-
se cauzelor principale din interior, alimentau procesul de
destrămare evidentă a societăŃii feudale româneşti şi de
dezvoltare cât mai pronunŃată a relaŃiilor capitaliste – terenul
propice pentru apariŃia şi proliferarea căilor ferate.

151
 … Este de remarcat că deja în Moldova, pe timpul domniei
lui Mihail Sturdza (1834-1849), fusese construită pe Valea Siretului,
şoseaua Mihăileni-GalaŃi, folosită de boierii şi comercianŃii locului
îndeosebi pentru transportul grânelor spre gurile Dunării. Cam în
aceeaşi perioadă, în łara Românească, după planul elaborat de
arhitectul Balzano din Triest, se stabiliseră drumuri ce aveau să fie
unele construite, altele lărgite şi toate bine pietruite, urmând să
lege Bucureştiul cu Orşova, cu Piteştiul, Slatina, Craiova, cu Brăila,
cu Sibiul, prin Câineni, cu Braşovul, prin Valea Prahovei, şi la a căror
realizare s-a trecut ulterior. Cu toate acestea, transporturile
comerciale se desfăşurau în condiŃii foarte grele. Mai ales primăvara,
cu râurile umflate, aşteptându-se săptămâni întregi retragerea
apelor, şi toamna, notează prestigioşii istorici ai transporturilor,
Al.Cebuc şi C.Mocanu, insuficienŃa cărăuşiei practicată de clăcaşi,
pe de o parte, iar pe de alta taxele de intrare în oraşe, ca şi cele tipic
feudale, reprezentau tot atâtea piedici în calea transportului de
mărfuri şi de călători. Acestea mai decurgeau anevoios şi datorită
refuzului proprietarilor de pământ de a îngădui păşunatul animalelor
de tracŃiune pe locurile de popas ale cărăuşilor, datorită condiŃionării
acceptului respectiv de plata unor sume deloc neglijabile. Se
vădeau, de asemenea, lipsa de siguranŃă a transporturilor. Toate
acestea contribuiau substanŃial la amplificarea cheltuielilor de
transport. Sunt statistici care arată că pe o distanŃă mai mare de
100 km, pentru grâne, de cele mai multe ori aceste cheltuieli
echivalau cu însăşi valoarea grânelor, limitând deseori
profiturile vânzătorilor români în porturile dunărene – unde
negustorii englezi, francezi, sardinieni, austrieci, aşteptând cu
lunile, cumpărau grânele la preŃul european sau chiar sub
acesta. Este semnificativ şi ceea ce declara, referindu-se la situaŃia
drumurilor din Moldova şi la cerinŃa promovării căilor de transport
moderne, Mihail Kogălniceanu, în şedinŃa de deschidere a
Adunării Principatelor Unite din 24 ianuarie 1862, care avut loc la
Bucureşti. Anume că deputaŃii moldoveni sosiseră în oraş cu
căruŃele trase de boi, parcurgând drumul în 15 zile şi fiind în
pericol de a fi mâncaŃi de lupi.
152
 Este adevărat, veştile despre locomotivele cu aburi din Ńările
apusene, despre liniile de fier şi trenurile de aici ajunseseră în łările
Române. În lumea negustorilor – dar şi a boierilor – se vorbea
adesea despre acestea ca despre o adevărată minune. Iată astfel
ceea ce scria gazeta Muzeul NaŃional, publicaŃie cu conŃinut literar şi
industrial, în numărul din 3 iunie 1836: "Trăsurile care umblă cu abur
pe multe drumuri din Engliteria, în FranŃa şi în Germania,
transportează pe oameni şi mărfuri cu o iuŃime care întunecă mintea
de mirare şi ar socoti cineva că acesta este un farmec. Şi e
adevărat, cine nu s-ar minuna când vede că o căruŃă car nu se trage
de cai sau alte dobitoace, ci numai de puterea unor aburi ce fierb
într-un cazan, face într-un ceas o călătorie care de-abia ai putea-o
săvârşi în 3 zile pe picioare". Nu puŃini boieri – dintre cei care
influenŃau şi chiar aveau puterea – doar se minunau însă de drumul
de fier, neacceptând promovarea lui în principate. "Guvernul –
afirmau ei, de pildă, împotriva unor opinii oficiale, care militau pentru
construirea de căi ferate în Muntenia – vrea să aducă mizeria, să
ruineze Ńara, să reducă activitatea cailor, să ucidă populaŃia prin
explozia locomotivelor, să pună foc la produsele proprietarilor şi la
rochiile cucoanelor prin scânteile locomotivelor". Se manifesta astfel
un spirit abuziv, excesiv de conservator, care – şi nu doar în
domeniul căilor ferate – făcuse şi făcea mult rău łărilor Române,
afirmării progresului pe pământurile româneşti, locuite de oameni
harnici şi inventivi, scrutând cu îndrăzneală viitorul. Desigur, existau
greutăŃi obiective în faŃa promovării drumului de fier, printre care
lipsa capitalurilor necesare acestei întreprinderi de anvergură –
atunci când acumulările se constituiau cu greu fiind "mâncate" în
bună măsură de consumul de lux, de viaŃa de huzur a unor boieri –
se situa pe primul loc. Şi tocmai de aceea s-a făcut apel la capitalul
străin, interesat la rându-i să pătrundă, în locul puterii otomane,
în Ńările mai puŃin dezvoltate din răsăritul Europei. Asemenea
interese aveau Anglia şi FranŃa, care dădeau o importanŃă din ce
mai mare comerŃului cu Ńările din bazinul Mării Negre. La rândul său,
Austria dorea să acapareze în cât mai mare măsură łările

153
Române şi să le transforme, dacă s-ar fi putut, în simple
provincii ale vastului ei imperiu ş.a.
În întreg acest context, au fost mai multe discuŃii şi încercări
de introducere a căilor ferate în Principate. Prima încercare de acest
fel s-a făcut în anul 1841, când – după cum arată istoricii – vornicul
Gh.ŞuŃu duce tratative cu preşedintele societăŃii căilor ferate
galiŃiene, prinŃul Lèo de Sapieha, pentru construcŃia unui drum de
fier de către această societate. Un an mai târziu, inginerul Marin, din
CernăuŃi, cere concesionarea unei linii ferate – dar cu tracŃiune
animală – linie care, plecând de la Mihăileni, trebuia să urmeze
Valea Siretului până la Dunăre, pe o distanŃă de 380 km. O altă
încercare, şi ea infructuoasă – un grup de boieri autohtoni, dar având
în spate şi capital străin, solicitând o asemenea concesiune –,
datează din 1846, pentru ca în 1853 să fie rândul lui Grigore
A.Ghica să încerce să pună în aplicare o iniŃiativă a sa – şi această
încercare fiind fără rezultat concret …
După 1859, aşadar după Unirea Principatelor, cresc
cerinŃele, după cum iniŃiativele şi posibilităŃile sunt altele,
garanŃiile oferite de stat unor societăŃi străine apte şi interesate
să construiască căi ferate în Principatele Unite fiind şi ele mai
solide. SituaŃia se schimbă, deci, fiind – după cum o să vedem –
acceptate proiecte ce vor prinde relativ repede viaŃă.
Dar cea mai veche cale ferată pe teritoriul românesc a
fost construită în perioada 1846-1854 pe traseul OraviŃa-
Răcăjdie-Iam-Bela-Crkva (Biserica Albă)-Baziaş, cu o lungime de
52 km, uşurând considerabil transportul cărbunelui de la Anina la
Dunăre, pe marele fluviu european funcŃionând o cale de navigaŃie
cu aburi încă din 1834. A doua linie, pe distanŃa Cernavodă Port –
ConstanŃa, cu o lungime de 63 km, construită de compania
Barkley-Stanisforth între 1858-1860, scurta mult legătura dintre
Valea Dunării şi Marea Neagră, pe care, la acea dată, circulau multe
nave ale armatorilor englezi, înlocuitorii – după secole – ai
genovezilor şi veneŃienilor, ai otomanilor. Potrivit firmanului dat de
către sultanul otoman, constructorul avea dreptul de a administra
această linie pe o perioadă de 99 de ani, ea fiind însă răscumpărată
154
de statul român, după Războiul de IndependenŃă, în 1879, şi legată
de restul reŃelei de cale ferată din Ńară…
… Ce se întâmplase însă în Principate? Capitalismul face
paşi serioşi înainte – printre altele, pe fondul fertil al unităŃii politice a
Ńării – fiind construite în mai multe localităŃi stabilimente industriale
importante, iar feudalismul, cu întregul lui cortegiu de mentalităŃi
anacronice epocii moderne în care intrase Ńara, cedează teren. La
1860 venind în fruntea guvernului român, Mihail Kogălniceanu reia
problema căilor ferate arătând că, dacă se va construi o cale
ferată în łara Românească, curând şi Moldova va putea face
acest lucru "adresându-se Ńării-soră de peste Milcov unde va
1
găsi oameni specialişti şi ateliere" . În fapt, umanistul şi marele
om politic român încerca să atenueze, prin asemenea cuvinte,
rivalităŃi neavenite, dăunând intereselor naŃionale, să nege afirmaŃii
potrivit cărora urgentarea construirii unui drum de fier, în łara
Românească, va avea drept urmare jignirea Moldovei, putând să
ducă la despărŃirea acesteia de łara Românească… Trebuiau mult
tact, multă diplomaŃie spre a împăca astfel de tabere, argumentele
vădindu-se un sistem de comunicaŃii cu priorităŃi pregnant favorabile
Ńării şi nu uneia sau alteia din marile sale provincii. În acest cadru au
trezit interes propuneri ale unor întreprinzători autohtoni, realizate
împreună cu societăŃi străine, referitoare la linii ce uneau centre din
Moldova şi Muntenia cu marile fluxuri de transport europene, ca de
exemplu o cale ferată pe traseul Vulcan (prin Valea Jiului, urmând a
se face legătura cu reŃeaua feroviară austriacă)-Tg.Jiu-Craiova-
Piteşti-Bucureşti-Ploieşti-Buzău-GalaŃi, din Bucureşti fiind totodată
prevăzută "Linia Sudului" către Giurgiu, iar prin porŃiunea Buzău-
Siret realizându-se legături mai bune cu Moldova. Alte proiecte vizau
racordarea unor viitoare linii din Moldova la traseele muntene,
incluzându-se tronsoane de la GalaŃi şi până la frontiera Bucovinei,
cu ramificaŃii spre Iaşi şi Tg.Ocna. Concesionarii străini antrenaŃi în
realizarea unor proiecte de felul celor amintite erau numeroşi:
inginerul A.Dumont, José de Salamanca, fost ministru de finanŃe al

1
După Al.Cebuc, C.Mocanu, op.cit., p107.
155
Spaniei şi antreprenor general al Căilor Ferate portugheze şi italiene,
Gustav Dolohante, Léo Sapieha, Netlam Glesi, Concesiunea
Ward, cu capital englez ş.a., cu toŃii fiind interesaŃi de obŃinerea unor
profituri foarte favorabile lor, dar nu şi pentru Ńară.
Era dificilă, practic imposibilă, realizarea unei astfel de
construcŃii complexe fără discuŃii şi tratative serioase. Finalmente,
domnitorul Alexandru Ioan Cuza a acordat, în septembrie 1865,
construirea liniei ferate Bucureşti-Filaret-Giurgiu, companiei
engleze Barkley-Stanisforth. Această linie reprezenta drumul cel
mai scurt pentru a lega capitala cu Dunărea – la acea vreme, cale de
comunicaŃii extrem de importantă, asigurând o legătură lesnicioasă
şi cu vestul Europei. Lungimea liniei era de 70 km, costul kilometrului
de 196,5 mii franci, iar valoarea totală a construcŃiei de 13,755
milioane lei aur. La 19/31 octombrie 1869 s-a făcut inaugurarea
acestei linii, într-un cadru festiv, la gara Filaret. Era ora 10,45
când, în aclamaŃiile entuziaste ale mulŃimii, venită în haine de
sărbătoare la Filaret, să vadă "cea de-a opta minune a lumii", a
pornit trenul, cu unele oficialităŃi, tehnicieni şi călători, tras de
locomotiva "Mihai Bravu", condusă de constructorul liniei, John
Trevor Barkley. La trecerea prin staŃia Comana, cât şi la diferitele
încrucişări de drumuri, se adunaseră mulŃimi mari de oameni, care
aclamau şi ei. "Trăiască!", "Ura", "Să trăiască!" – strigau cetăŃenii la
Filaret şi pe traseu, iubitori de nou, cu respect şi admiraŃie faŃă de
această expresie avansată a tehnicii timpului, faŃă de constructori,
cei mai mulŃi meşteri şi lucrători autohtoni, dar şi cu speranŃe în
suflet că asemenea progrese, salutare din punct de vedere
economic, nu vor umple doar buzunarele întreprinzătorilor, ci vor
avea efecte benefice şi pentru viaŃa lor. La 12,30 trenul plecat din
Bucureşti – Filaret a ajuns la Giurgiu, pe linie aflându-se totodată un
alt tren plecat de la Bucureşti la un sfert de oră de primul, cu oameni
curioşi şi temerari ce voiau să călătorească în prima zi a deschiderii
liniei. La sosirea garniturilor la Giurgiu, acestea au fost întâmpinate
de primul-ministru Dimitrie Ghica, care a Ńinut o cuvântare, apoi
garniturile s-au întors la Bucureşti. Nici de pe traseu şi nici din gara
Filaret lumea nu plecase, aşteptând cu sufletul la gură reîntoarcerea
156
trenurilor. Spre Bucureşti şi la intrarea în gară ele înaintau deosebit
de greu din cauza celor masaŃi până la linii, şi chiar pe ele, care
aplaudau frenetic, nevoind să-şi părăsească locurile… În 1870,
această linie a fost prelungită până la Dunăre, porŃiunea
Giurgiu-Smârda, de 2650 m, fiind construită în regie de către
stat.
… Începutul era făcut, dar din păcate la noi, ca şi în alte Ńări,
mult timp trenul nu a contribuit la îmbunătăŃirea stării oamenilor, a
Ńăranilor, lipsiŃi de mijloace, marginalizaŃi, dispreŃuiŃi, fără interese de
a voiaja şi văzând în călătorie un eveniment cu totul excepŃional. Iar,
în acest cadru, cu greu s-ar putea releva o altă scriere a timpului
care, într-un spaŃiu extrem de mic, pornind de la "minunea
locomotivei şi a trenului", să spună atât de mult despre condiŃia
Ńărănimii române la cumpănă de veacuri, în locul "Proştilor" lui Liviu
Rebreanu. Cu imensul său har, în doar câteva cuvinte, marele
nostru scriitor redă în modul cel mai veridic o cumplită dramă
socială: Ńăranul român obidit, înjosit, împins de autoritatea în
subordine – mai dură decât cea de pe treptele superioare – spre
limitele de jos ale civilizaŃiei moderne. Când Nicolae Tabără şi fiul
său vor să ia trenul pentru prima oară în viaŃa lor, ei au prudenŃa,
temerile şi smerenia celui ce păşeşte pe un teren total nou, situat
undeva sus şi care îşi poate dezvălui la fiecare pas capcanele.
Oamenii vin de-cu-noaptea la gară, nu ştiu cât au de aşteptat pentru
că nu îndrăznesc să întrebe, unii funcŃionari de acolo se consideră şi
sunt consideraŃi domni mari. łăranii sunt suduiŃi cu dispreŃ de către
aceşti mărunŃi slujbaşi împăunaŃi fără nici un merit, sunt priviŃi ca
nişte proşti pentru că n-au văzut trenul în viaŃa lor, pierd trenul pentru
că sunt învârtiŃi de colo-colo în încercarea de a cumpăra bilete şi mai
apoi de a se urca în vagoane, primind drept îndrumare doar cuvinte
de felul: "Unde mergeŃi, proştilor! Nu acolo, mă! Mai la vale, proştilor,
mai la vale-s vagoanele pentru boi!". După ce au aşteptat ore întregi
la gară, rămân cu biletul în mână, primind drept "mângâiere" alte şi
alte teribile răutăŃi şi umilinŃe: "Să vă sculaŃi mai devreme,
putregaiurilor, şi să nu mocoşiŃi, fire-aŃi voi ai dracului să fiŃi!".

157
 Trenul pleacă, iar asupra bătrânului Nicolae Tabără, agăŃat
de vagon, conductorul se năpusteşte ca o viespe, înhăŃându-l de
după cap, trântindu-i un pumn în ceafă şi îmbrâncindu-l pe scări la
vale. Moşul se prăvăleşte grămadă, cu obrazul în prundiş. Cu
sângele prididindu-i pe gură şi pe nas. Creierii îi vuiau, iar sufletul îi
sângera şi îl durea mai straşnic ca rănile feŃei. S-a ridicat
încetinel şi "un val amar de vorbe îi răsări în suflet, iar buzele lui
crâmpeŃite de-abea putură rosti oftând: Nu v-ajute dumnezeu
sfântul!"… Tabără, feciorul său şi o babă, care vroia şi ea să ia trenul
şi se pripăşise pe lângă ei în speranŃa unei protecŃii, se reîntorc către
sat tăcuŃi şi îngânduraŃi. Iar Rebreanu nu-şi dezminte uimitoarele
sale calităŃi de scriitor realist, simŃind zbuciumul care se petrece,
tumultul ce se naşte, şi are o încheiere de geniu, previzionistă parcă,
relevând cât se poate de simplu, dar cu câtă iscusinŃă, cu câtă
strălucire, coeziunea indestructibilă dintre Ńăran şi natură, mediu,
soare, prietenii săi, cei ce-l luminează şi-l încălzesc, de unde el
îşi trage seva, viaŃa: "Din noianul negru de nori, însă, soarele
scăldat în sânge îşi înalŃă biruitor capul şi împroşcă în feŃele
drumeŃilor o beteală de raze purpurii…"
SituaŃia Ńăranului descrisă de Rebreanu exprima, de fapt,
situaŃia în general a Ńărănimii, a Ńărănimii de la noi şi de aiurea.
Sigur, erau cauzele sociale, puternicele conflicte sociale cele care o
generau. Dar mai era şi altceva. În Europa, sfârşitul de secol al
XIX-lea şi începutul secolului XX, agricultura, pe care "ştiau s-o
facă toŃi", care ocupa cea mai mare parte din populaŃia activă şi
care rămăsese să fie parcă predestinată celor ce nu reuşeau în
alte domenii – o treaptă a vieŃii de la care începea totul şi în
jurul căreia nu mai era nimic – era tot mai minimalizată, tot mai
devansată, tot mai marginalizată de o industrie şi infrastructuri
ce îşi ridicau capul cu o semeŃie şi un dispreŃ în creştere. Dar să
revenim la trenuri…
… Drumul de fier cu locomotive cu aburi proliferează în
toată lumea. Uneori mai repede, alteori mai încet, dar
întotdeauna sigur. Încă din 1830 fusese folosit în S.U.A. În 1835 –
în Bavaria şi Belgia. În 1837 – în Rusia. În 1838 – în Prusia şi
158
Austria. În anii din preajma mijlocului secolului al XIX-lea,
construcŃia căilor ferate pentru folosinŃă comună se răspândeşte
aproape în toate Ńările din Europa, precum şi în S.U.A. De fapt,
folosirea căilor ferate în scopuri militare şi strategice a mărit şi
mai mult interesul pentru construcŃia lor. Şi ca urmare a unor
argumente, dar şi din raŃiuni economice bine definite, interesând
scurgerea bogăŃiilor spre metropole, anumite motivaŃii endogene
având fireşte şi ele un rol, în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea începe construcŃia de căi ferate în Asia, Africa, Australia.
Astfel, drumul de fier pătrunde în India, în 1853, în Australia, în
1854, în Africa, prin Egipt, în anul 1856…
Pe teritoriul românesc căile ferate se dezvoltă, de
asemenea. În scopul exploatării bogăŃiilor naturale ale
Transilvaniei, burghezia austro-ungară veghează la amplificarea
numărului de kilometri de drum de fier de aici. Reflectând cerinŃele
dezvoltării legăturilor economice, comerciale, culturale tradiŃionale
dintre românii de pe versantele carpatine, bărbaŃi transilvăneni
înaintaŃi cereau construirea liniei ferate Oradea-Cluj-Braşov, lucru
refuzat de autorităŃi, ele urmărind cu precădere legarea oraşelor
transilvănene de capitala imperiului. În asemenea condiŃii, dacă în
1867 existau trei linii de cale ferată cu o lungime totală de 332 km,
între anii 1867-1873 s-au dat în folosinŃă în Transilvania şase noi
linii cu o lungime de 910 km, pătrunzându-se şi în direcŃia Turnu
Severin cu intenŃia vădită a autorităŃilor respective de a pătrunde în
România până la Marea Neagră şi de a putea cuceri astfel poziŃii
solide pe pieŃele Ńărilor balcanice.
În Principate, din varii motive, concesionarii englezi devin
mai puŃin interesaŃi, locul lor fiind luat de concesionarii germani –
Strousberg, a cărui activitate oneroasă se va solda cu un teribil
scandal financiar – şi austrieci – Offenheim, ce construiesc în
condiŃii foarte rele pentru stat şi în timp îndelungat diferite alte
linii ferate. În decembrie, 1870, se dădea astfel provizoriu în folosinŃă
linia Roman-GalaŃi-Bucureşti, după ce în septembrie 1868 se
pusese piatra fundamentală a Gării de Nord, la 13 septembrie
1872 se dă în folosinŃă definitivă linia Roman-GalaŃi-Bucureşti-
159
Piteşti, iar două luni mai târziu linia Gara de Nord-Gara Filaret ş.a.
Începând cu 1 aprilie 1880, statul român a luat asupra sa
exploatarea şi administrarea căilor ferate din Ńară…
… Se perfecŃionează continuu, în toată lumea, locomotivele,
vagoanele de mărfuri şi călători, şinele, sistemul de mişcare şi
tracŃiune. Pentru confortul călătoriei este reprezentativ bunăoară că
de la lumânări, la început, pe urmă la rapiŃă şi ulei, cu fum şi miros
greu, şi apoi gaz aerian, mijloacele folosite la iluminatul vagoanelor
de călători, se trece treptat la iluminatul electric, cu ajutorul unui
dinam montat pe osia vagonului, la opririle din staŃii folosindu-
se acumulatori, sistem şi el perfecŃionat ulterior. Prin puterea
sporită a locomotivelor şi creşterea siguranŃei circulaŃiei, trenurile de
marfă dobândesc o capacitate de încărcare tot mai mare, iar
trenurile de persoane se diversifică, urmărind să satisfacă
cerinŃele diferitelor buzunare: vagoane de clasă, trenuri personale
sau rapide, pulmane şi automotoare ş.a. Viteza medie de circulaŃie,
în general, este în sporire. După cum se arată în presa românească
sibiană din 1889, viteza respectivă a trenurilor pe diferite linii
europene era la acea vreme de 75 km/h pentru linia Londra-
Edinburg, de 46 km/h pentru linia Petersburg-Moscova, de 34 km/h
pentru linia Belgrad-Constantinopol, de – se pare – 50 km/h pe linia
Timişoara-Viena ş.a. Pentru a facilita călătoria pe distanŃe lungi,
pentru a o face agreabilă, se pun în funcŃiune vagoanele de dormit,
iar în 1876 se înfiinŃează şi o societate pentru exploatarea
vagoanelor de dormit. Aici totul este de un lux orbitor, Ńinând seama
de feŃele simandicoase ce călătoresc cu asemenea vagoane. De
fapt, este perioada în care Terra începe tot mai mult să fie
străbătută în lung şi în lat de calea ferată, la care sunt raliate
practic toate capitalele, marile oraşe şi centrele industriale şi
economice ale lumii, constituindu-se, impunându-se, afirmându-
se un sistem, circular care, dincolo de farafastâcurile
protipendadei, favoriza, stimula eminamente, sub multiple
aspecte şi la dimensiuni majore, progresul economic.
Creşte sensibil producŃia mondială de oŃel – produs din
fontă şi cărbune –, devenit materialul de bază în producŃia în
160
continuă sporire de maşini, utilaje, nave, uzine, locuinŃe, şine de cale
ferată, locomotive, vagoane etc. În 1890 se prelucrau deja 3,5
mil.tone de oŃel în Anglia, 500 mii tone de oŃel în FranŃa, 3 mil.tone
oŃel în S.U.A., 1,9 mil.tone în Germania, cantităŃi imense comparativ
cu câteva decenii mai înainte, dar până în ajunul primului război
mondial producŃia de oŃel creşte la aproape 32 mil.tone oŃel în
S.U.A., circa 17 mil.tone în Germania, aproape 8 mil.tone în Anglia şi
aproape 5 mil.tone în FranŃa, în 1913 Rusia înregistrând o producŃie
de fier şi oŃel de circa 4 mil.tone. Cărbune, minereu, fontă
transportate doar cu vapoarele şi apoi cu carele, cu camioanele de
tonaj redus, care abia se perfecŃionau în acea vreme? "Să fim
serioşi, notează reporterii, trăiască trenurile cu aburi!" Existau de
altfel – sau se putea fabrica – fier şi oŃel în cantităŃi suficiente pentru
construcŃia lor, pentru construcŃia şinelor, se exploata mult cărbune.
Naşterea industrialismului în accepŃia lui modernă este prin
milioane de fire şi în mod implacabil legată de calea ferată. Iar
saltul consemnat în creşterea reŃelei respective spune foarte
mult în acest sens. "Vine trenul! – începutul unei lumi", nota,
undeva, un cercetător cu simŃul realităŃii. În 1890, reŃeaua de cale
ferată însumează deja 43 mii km în Germania şi circa 35 mii km în
FranŃa, iar 10 ani mai târziu S.U.A., cu 263 mii km, deŃine practic
jumătate din reŃeaua mondială de cale ferată. Anglia, pionier în
apariŃia şi dezvoltarea transporturilor pe calea ferată, deŃinea în 1914
circa 38 mii km, fiind deja devansată, chiar considerabil, de alte state
– este drept, cu o suprafaŃă mai mare. Industrialismul depăşise cu
mult perioada tinereŃii, intrând cu paşi siguri în maturitate. Iar
când în statele-majore ale marilor puteri, Ńări beligerante din prima
mare şi mult sângeroasă conflagraŃie mondială, elaborau strategiile
militare, tacticile de urmat, - unele politici de ocupaŃie şi înrobire -,
hărŃile cu drumurile de fier reprezentau cele mai însemnate
documente. Pe aceste trasee se prevedeau, în cea mai mare parte,
şi acŃiunile detaşamentelor de comando, acŃiunile subterane ale
spionajului, cele de sabotaj la lumina zilei. Privite însă prin
intermediul laturii lor agresive, de aservire şi subjugare a unor Ńări,
popoare, erau fapte ce infirmau gândurile profund umaniste ale lui
161
Saint-Simon, referitoare la drumul de fier. Se demonstrează, odată
mai mult, că valoarea pentru om a oricărei creaŃii a minŃii sale poate
fi apreciată realmente numai prin prisma scopurilor în care ea este
folosită…

162
 3. ALEXANDRU BELLU ŞI UNIVERSUL SATULUI
ROMÂNESC

- Pe urmele unor fotografii -

La noi, ca şi pretutindeni – este dincolo de orice dubiu –,

fotografiile, gravurile, litografiile de epocă, disparate sau reunite în
albume, se află în plină actualitate. În speŃă, după o relativă uitare,
ele au dobândit însemnătatea care le revine de drept într-un timp
intelectual atât de dens ca al nostru, un timp în care cunoaşterea
realităŃilor româneşti, aşa cum au fost ele, este deosebit de
importantă. Dincolo de amintirile, nostalgiile, sentimentele estetice
pe care asemenea dovezi istorice, ce ilustrează vremuri mai de mult
sau mai de curând trecute, le trezesc unui public larg, avid de
cunoaştere şi cultură, imaginile de epocă constituie instrumente
uzuale, instrumente indispensabile de lucru în mintea cercetătorilor.
Era şi este, deci, de datoria acestora din urmă de a marca
astfel şi evidenŃia meritul unor asemenea apariŃii judicios întocmite.
Din aceeaşi perspectivă distingem apariŃia în 1987 a unui interesant
album fotografic. Este vorba de lucrarea Documente în alb-negru. Un
fotograf de la sfârşitul veacului trecut – Alexandru Bellu, cu o
frumoasă Ńinută grafică şi care s-a bucurat de îngrijirea lui Petre
Costinescu, cel care şi semnează în prefaŃa albumului un substanŃial
studiu Alexandru Bellu şi universul imaginilor sale.
Dar cine a fost acest fotograf de plăcere de la sfârşitul
veacului trecut şi care sunt câteva din semnificaŃiile mai importante
ale albumului? Potrivit celor mai multe opinii, Alexandru Bellu
reprezintă un nume de referinŃă în istoria artei fotografice naŃionale.
După Carol Popp de Szathmari, cel care, printre altele, imortalizând
ostilităŃile dintre armatele rusă şi turcă în Războiul Crimeii,
confruntare armată ce a debutat în 1853 pe Ńărmurile Dunării, a
realizat primul său reportaj de război din lume, precum şi după
Constantin Sturza Scheianu, cel care a executat, printr-un
procedeu tehnic avansat pentru mijlocul veacului trecut – tehnologia
163
calotipiilor –, mai multe portrete de o mare valoare artistică,
Alexandru Bellu marchează o etapă distinctă în evoluŃia fotografiei
naŃionale. Timp de peste trei decenii (1875-1907), artistul iese cu
aparatul în aer liber şi realizează – cu precădere în ce priveşte viaŃa
fetelor şi a femeilor de la Ńară – imagini pitoreşti de o mare poezie,
imagini ce relevă o îmbinare măiastră între viziunea picturală şi cea
fotografică.
În fotografiile lui Alexandru Bellu apar tinere Ńărănci în
frumoase costume naŃionale, carul cu boi, păstorul, moşul cântând
din fluier, jocul, fata mânând o vacă pe drum, casa Ńărănească,
Ńiganca Didina din Mimiu, şatra, căpiŃa de fân, stogul de coceni,
femeia cu pruncul la sân, tânăra fată de la poartă, tânăra fată cu
doniŃa, cu furca de tors, cu furca de paie ş.a. Sunt compoziŃii şi
scene pe "viu", în mişcare, fără să disocieze omul de mediu său, şi
unde figura umană se impune în prim plan, de parcă ar fi fost luată
cu un modern teleobiectiv. Asemenea imagini au fost mult apreciate
de către Nicolae Grigorescu, cu care Bellu legase o strânsă
prietenie (modest, el spunea: Grigorescu "are talentul şi eu nu am
culoarea"), de către Nicolae Iorga, Elena Văcărescu ş.a.; fotografii
semnate de Alexandru Bellu au figurat la loc de cinste cu ocazia
unor expoziŃii, în albume şi volume despre România, realizate până
spre 1940, în Ńară şi străinătate, artistul fotograf fiind onorat cu premii
şi distincŃii de vază.
Patriot şi cu înŃelegere faŃă de nevoile Ńării, A.Bellu şi-a
lăsat întreaga avere (a murit în 1921) Academiei Române, în
fostele sale proprietăŃi şi cu exponatele care i-au aparŃinut – mai ales
pictură românească, covoare, tapiŃerii, port naŃional ş.a. – fiind
organizate muzee de remarcabil interes. Bellu a mai fost un artist
care a privit satul românesc, universul acestuia, doar într-o anumită
lumină, dintr-un singur unghi, uneori idealizând realitatea până spre
pragul neverosimilului. S-ar putea spune chiar că mitul poporanist al
Ńăranului voios, trăind în prea frumoasa natură, în cântec de ciocârlii
şi privighetori, lipsit de griji şi nevoi, este destul de prezent în lumea
imaginilor lui A.Bellu. "S-ar putea spune" doar, pentru că artistul,
prin felul şi lumina în care şi-a realizat fotografiile, nu a falsificat şi nu
164
a plăsmuit realităŃile, ci s-a străduit, în mod declarat, să redea
exclusiv curăŃenia sufletească, seninul şi bucuria de a trăi ale
Ńăranului român înfrăŃit de-a pururi cu natura, trăsături sufleteşti pe
care, în împrejurări oricât de grele, nimeni şi niciodată nu a reuşit să i
le şteargă.
Dar, chiar în asemenea fotografii, există detalii ce nu pot să
scape unui ochi cât de cât atent – care indică laturi semnificative ale
statutului inferior, marginalizat al Ńărănimii noastre la cumpăna de
veacuri, starea de sărăcie, de mizerie caracteristică Ńăranului român
într-una din cele mai dure perioade din existenŃa sa socială. Iată,
deşi îmbrăcaŃi în costume naŃionale, Ńărăncile şi Ńăranii sunt, cu toŃii,
desculŃi. Or, ce port sau costum naŃional românesc, de lucru sau de
sărbătoare, au înfăŃişat sau înfăŃişează oameni desculŃi? Cât de
îngrijite şi înzorzonate vestimentar sunt însă portretele domnişorilor,
domnişoarelor şi doamnelor din lumea mare! Un prim amănunt, deci,
care grăieşte semnificativ despre viaŃa nenorocită a Ńărănimii, despre
contrastele sociale puternice care o ilustrau.
Nici una din fotografiile albumului, lucrare care prezintă, în
esenŃă, întreaga lume rurală a lui Bellu, nu redă imagini de muncă,
de pe ogor, locul în care Ńăranul îşi petrece cea mai mare parte a
timpului său, şi nici pe Ńăranul, Ńăranca care se odihnesc, pentru a-şi
trage sufletul după munca depusă aici. Or, munca benefică celui ce
o desfăşoară, datoria împlinită, oferă satisfacŃii, ele au pitoresc,
bucuria irumpe, este imposibil ca artistul să nu le fi "văzut" dacă
acestea existau. Să nu fi găsit oare A.Bellu utile şi asemenea
fotografii? Sau, pornind de la viziunea ce l-a condus în înfăŃişarea
Ńăranului şi satului nostru – de pitoresc, voioşie, seninătate – să nu fi
putut în nici un fel sesiza pe chipurile aspre, triste, încrâncenate, ale
celor cu iŃari şi ie – lipsiŃi de pământ, trudind din greu pentru risipa în
huzur a stăpânului – zâmbetul, căldura, generozitatea pe care le
aştepta pentru a declanşa butonul aparatului de fotografiat? Noi
înclinăm pentru cea de-a doua ipoteză. Un alt aspect, acum. Boii pe
care Bellu i-a fotografiat, boii Ńărăneşti, sunt costelivi, slabi. Stare
firească, în condiŃiile în care inventarul Ńăranilor era lipsit de păşuni,
de pământuri pentru furaje, ce Ńineau de moşii; ca urmare a lipsurilor
165
şi nevoilor de acest fel, aproape fiecare iarnă aducea după sine
stingerea de foame, de slăbiciune, de boli, a multor animale ale
Ńăranilor, ceea ce le accentua acestora şi mai mult suferinŃa şi
dependenŃa faŃă de boierul cu hambarele pline.
Un ultim detaliu. După 1907, A.Bellu încetează să mai facă
fotografii "rurale". În studiul lui Petre Costinescu, avându-se mai
ales în vedere prietenia, afinităŃile profesionale ale lui A.Bellu cu
Nicolae Grigorescu, acest fapt este pus pe seama dispariŃiei din
viaŃă a pictorului, eveniment ce l-a afectat considerabil pe artistul-
fotograf şi l-a înstrăinat, în bună măsură, de preocupările sale de
până atunci. Nu contestăm. Optăm însă şi pentru o altă variantă: mai
putea oare A.Bellu, om ale cărui cinste şi nobleŃe sufletească erau
recunoscute, să prezinte în lumini viu colorate satul românesc
însângerat? Mai putea oare Bellu să înfăŃişeze pitorescul rural
atunci când devenise deja cunoscut opiniei publice sacrificiul celor
unsprezece mii de Ńărani care plătiseră cu viaŃa aspiraŃia firească de
a duce un trai cât de cât omenesc în urma trudei lor, atunci când – şi
opinia publică ştia aceasta – alte mii şi mii de Ńărani fuseseră
schingiuiŃi, bătuŃi, purtaŃi în lanŃuri şi judecăŃi părtinitoare, umiliŃi
pentru că nu mai putuseră îndura suferinŃele neomeneşti? Atunci
când lumea românească citise atât de pateticul şi demascatorul
articol Dumnezeu să-i ierte al lui Nicolae Iorga, când intelectuali de
marcă ai Ńării se ridicau ferm în apărarea Ńărănimii, categoria socială
ce încorpora esenŃa spiritualităŃii româneşti dintotdeauna, dar, vai,
atât de oropsită de crunte nedreptăŃi, abuzuri, neglijată, uitată de un
sistem legislativ nestimulativ şi anacronic? Cu siguranŃă că nu – şi
noi şi în acest sens dăm explicaŃia faptului că Bellu a încetat, după
1907, să se ocupe în fotografie de lumea satului nostru.
…Lumea satului românesc la început de secol. O lume
zbuciumându-se între pitoresc şi durere…

166
 4. "EL LIBERTADOR", PORTRET PENTRU O
ISTORIE ECONOMICĂ A LUMII
- Anzii în flăcări -

…Curtea prinŃului de Asturias, viitorul Ferdinand al VII-lea al

Spaniei. Societate de adolescenŃi palizi, delicaŃi, urmăriŃi la fiecare
gest, la fiecare mişcare, în toate discuŃiile purtate, de privirile sobre,
atente, mai mult sau mai puŃin prevenitoare ale preceptorilor şi
profesorilor însărcinaŃi cu educaŃia moştenitorului coroanei şi a
nobilelor odrasle ale granzilor de Spania. Adolescentul prinŃ trimite
cu paleta o minge celui invitat să-i fie partener la jocul din ziua
aceea, o zi din primăvara anului 1799: tânărul de 15 ani, Simón
Bolivar, de curând sosit din posesiunile de peste ocean ale
coroanei, ultimul copil al căsătoriei dintre Don Juan Vicente Bolivar şi
doňa Maria Conceptión Palacios y Sojo. Era o familie de veche şi
nobilă spiŃă spaniolă – istoricii Ńării bascilor citează pentru prima oară
un Bolivar în secolul al X-lea – cu precursori trimişi de regalitate să-i
reprezinte autoritatea stăpânitoare în Lumea Nouă.
"Returul" lui Simón Bolivar a fost ceva mai sus decât ar fi
trebuit, mingea atingând capul "sacru" al moştenitorului şi
aruncându-i acestuia bereta la pământ. PrinŃul s-a necăjit serios din
această pricină, iar jocul a fost oprit. S-a trecut la altceva. Undeva,
scena a rămas însă consemnată, iar mai toŃi biografii lui Bolivar s-au
grăbit să afirme că acest mare demolator al imperiului spaniol şi
eliberator al coloniilor sale americane, "El Libertador", ar fi spus,
câŃiva ani mai târziu: "Cine ar fi putut să-i dea oare de ştire lui
Ferdinand al VII-lea că acest accident prevestea de fapt destinul
meu de a contribui la smulgerea unora dintre cele mai preŃioase
bijuterii ale coroanei sale?"
Fie că faptele sunt adevărate sau nu, cert este că Simón
Bolivar a avut una dintre cele mai glorioase biografii din istoria
universală. El s-a înscris printre acele persoane ilustre ale umanităŃii
care, din adâncul fiinŃei lor, printr-o înŃelegere superioară a
realităŃilor, decantând cu înŃelepciune ceea ce evoluŃia obiectivă a
167
lumii împingea spre lada de gunoi a istoriei sau, dimpotrivă,
deschidea ca orizonturi luminoase ale progresului, au animat
masele, şi-au asumat mari răspunderi în lupta hotărâtă a popoarelor
pentru a zdrobi jugul tiraniei. Ele au condus în această luptă, spre
minunate victorii, armate mult mai slab dotate, numericeşte mult mai
mici, dar animate de simŃământul eroic, până la sacrificiu, al
invincibilităŃii pe care-l dezvoltă aspiraŃia firească a oamenilor de
pretutindeni spre emancipare, demnitate şi independenŃă. În această
măreaŃă epopee, în gândul şi fapta lui Simón Bolivar s-a vădit
indestructibilă corelaŃia, cu valoare universală, dintre idealul
independenŃei, pe de o parte, al progresului şi apoi, prin progres,
spre consolidarea independenŃei, spre propăşire, pe de altă parte. S-
o urmărim în câteva secvenŃe.
…"Dumnezeu mi-a dat-o, vai celui ce va vroi să mi-o ia!"
Cuvinte celebre, limpede auzite de o asistenŃă bogată şi
somptuoasă, spuse de Napoleon Bonaparte, încoronat la Milano ca
rege al Italiei, la puŃin timp după încoronarea lui, în decembrie 1804,
ca împărat al FranŃei. A doua oară în Europa, Simón Bolivar a fost
martor la "încoronarea italiană". Ca o demonstraŃie a forŃei care
apăra "coroana de rege a împăratului" împotriva celor care,
pizmuitori sau subjugaŃi, nu vedeau deloc cu ochi buni statutul şi
întinderea stăpânirii napoleoniene, a urmat o paradă a circa 60 de
mii de soldaŃi din "Vechea armată a Italiei". Defilarea a impresionat
prin grandoare, semeŃie şi fast, dar şi prin puterea trupelor ce
treceau, modern echipate – pentru acel timp – înarmate, ordonate şi
disciplinate până la exces. Ele păreau parcă altceva decât ceea ce
mulŃi dintre generalii nobili – chiar dacă nu în aparenŃă, în fapt
moştenind gradele nobiliare din tată-n fiu, fără să dobândească
strălucitoarele trese şi însemne spetindu-se pe băncile şcolilor şi prin
acte de bravură pe câmpul de luptă – consideraseră armata până
atunci. Bolivar privea emoŃionat trecerea în revistă a regimentelor,
dar şi cu o nedisimulată insatisfacŃie. El nu avea de unde să ştie
ceea ce Napolon scrisese în memoriile sale, reflectând la propriile
încoronări: "Ce este numele de împărat? Un cuvânt ca oricare
altul. Dacă eu nu aş fi avut alte titluri decât acesta pentru a mă
168
prezenta în faŃa posterităŃii, ea mi-ar fi râs în nas. InstituŃiile,
împlinirile, victoriile mele, iată adevăratele mele titluri de glorie.
Că sunt numit corsican, caporal, uzurpator, puŃin îmi pasă.
Oricât ar încerca să mă suprime, să mă mutileze, le va fi greu să
mă facă să dispar complet".
Viitorul mare general sud-american fusese în Europa în
1802, când vizitase un Paris în mare sărbătoare după celebra
pace de la Amiens, victorie militară şi diplomatică de mare prestigiu
a Primului Consul al FranŃei, prin care Anglia părea împăcată şi în
Europa apuseană se făcuse linişte, iar multe din ideile generoase ale
revoluŃiei franceze câştigaseră teren. "Aici, în acest oraş universal –
scriau Georges Lafond şi Gabriel Tersane, biografi celebri ai lui
Simón Bolivar (Georges Lafond, Gabriel Tersane, La vie de Simón
Bolivar, Gallimard, Paris, 1930) – unde fiecare trecător purta cu
orgoliu o frumoasă mască a gloriei, el a respirat, pentru prima oară,
aerul care până atunci îi lipsise din pieptul său". Acest voiaj pe
pământul revoluŃiei a marcat în inima sa de 18 ani mai mult decât au
putut face până atunci învăŃăturile profesorilor săi – nu totdeauna
cele mai potrivite gândurilor lui intime. Îndepărtata sa obârşie
spaniolă se estompase, aproape că nici nu mai exista. Se născuse la
Caracas, capitala Căpităniei Generale a Venezuelei, cum denumeau
spaniolii teritoriul aproximativ de astăzi al Venezuelei, într-un timp în
care America Spaniolă – băştinaşii şi spaniolii ce prinseseră de
veacuri rădăcini pe aceste pământuri – înălŃa capul cu tot mai multă
semeŃie împotriva metropolei, sfidând-o, împotrivindu-se, luptând
împotriva ei, dorind cu toată suflarea libertatea şi independenŃa
economică şi politică.
Jugul spaniol era dur, apăsarea lui se simŃea tot mai grea.
Conchistadorii, pe cât de isteŃi şi curajoşi, de buni luptători, pe atât
de cruzi şi lipiŃi de orice scrupule, urmărind, fără vreo limită de vreun
fel, jefuirea cuceritorilor şi propria şi rapida înavuŃire, făcuseră de la
început ca Spania şi teritoriile cucerite să fie despărŃite de fluvii de
sânge, greu de uitat. Prin Puerto-Bello, fostul Puerto D'oro (Portul
aurului) şi Vera-Cruz, zeci de mii de tone de aur şi alte bogăŃii sud-
americane contribuiseră hotărâtor la formarea, consolidarea, la
169
progresul în direcŃii importante al Spaniei, ca de altfel şi al altor state
din Europa, o dată cu secolul al XVI-lea şi timp de câteva bune sute
de ani apoi. Pătura autohtonă privilegiată, inclusiv spaniolii stabiliŃi în
America de Sud în cadrul structurilor administrative şi economice
respective, începuse în tot mai mare măsură să aibă interese
discordante cu Spania, care, urmărind exclusiv avantajul propriu,
instituise în colonii o veritabilă robie economică: însuşirea prin
impozite a unei părŃi imense din plusvaloare; desfăşurarea
comerŃului spaniol cu ansamblul continentului sud-american prin
doar cele două porturi amintite, de intrare şi ieşire a mărfurilor;
interdicŃia de a se fabrica în colonii produse de strictă necesitate;
interdicŃia de a se cultiva fructe şi alte produse europene; interdicŃia
comunicaŃiilor şi legăturilor între colonii şi chiar între provinciile lor
etc. PopulaŃia de rând, masele din colonii îşi dădeau tot mai mult
seama că Spania se afla în capătul de sus al mecanismului prin care
oamenii erau oprimaŃi.
Imensele suferinŃe, marile nemulŃumiri, supărările şi
indignările, sentimentul de patrie care se formase şi se consolida
dăduseră naştere la nu puŃine înfruntări, mari ridicări sociale şi
revolte la nivelul tuturor palierelor sociale, deseori forŃele
revoluŃionare unindu-se şi acŃionând împreună. De fapt, mai era un
detaliu de care trebuia Ńinut seama. Încă din primele zile ale
stăpânirii spaniole, în America de Sud indigenii au aspirat la
recucerirea libertăŃii pierdute şi au acŃionat hotărât în acest
scop, cu sacrificiul suprem. Istoricii serioşi nu pregetă s-o
demonstreze. Mancini, de exemplu, arată în acest sens: "Cea mai
mare parte a revoltelor perpetue de aici împotriva spaniolilor au fost
înăbuşite deseori până la ultimul strigăt, dar niciodată nu au fost
stinse. Ele izbucneau deodată şi mai puternic, ca nişte flăcări semeŃe
din imensul jar totdeauna mocnind pe care l-au constituit din toate
timpurile coloniile spaniole". Cauza acestor revolte, mai arată
Mancini, trebuie căutată nu doar în vehemenŃa caracterelor sau în
"dorinŃa de a înlătura o dominaŃie dureroasă, ci şi, poate mai ales, în
sentimentul viu al independenŃei care a animat populaŃia învinsă, dar
niciodată aplecată… un sentiment, o idee, multă vreme doar simŃite,
170
desigur, dar care – pe măsura trecerii vremii – se consolidau şi
căpătau expresii interioare şi exterioare tot mai puternice, dominând
şi alimentând energiile în fierbere, constituindu-se în idealul modern
că în aceste locuri se puteau şi trebuiau să se formeze state
independente de metropolă".
Filmul luptelor este lung, dramatic, tragic, tonifiant
deopotrivă. Indienii guarani, aymara, checuia se răscoală de multe
ori în colonia numită ulterior Bolivia, după numele lui Simón Bolivar,
cea mai importantă răscoală, condusă de Tupac-Amaru, în 1780-
1781, făcând ca edificiul colonial spaniol de aici să se cutremure din
temelii. În Căpitănia Generală a Venezuelei, copil, fiind, Simón
Bolivar a auzit vorbindu-se acasă de revolta din Coro, din 1795,
repede însă înăbuşită, iar doi ani mai târziu de o adevărată
insurecŃie amplă şi ardentă, condusă de Jose Maria de Espaňa,
prim-judecător la Macuto. Represiunea a fost oribilă. Espaňa a
suferit un teribil supliciu, a fost prins şi decapitat; capul său a fost
expus într-o cuşcă de fier şi trimis în oraşul La Guera, iar membrele
i-au fost dispersate pe drum, toate acestea – gândeau spaniolii – ca
un simbol înfricoşător şi pilduitor al revoltei sângeros înăbuşite. Nu
teama, însă, s-a răspândit printre oameni, ci cuvintele pe care
Espaňa le-a rostit demn şi curajos pe eşafod, cu o clipă înainte ca
securea ucigătoare să-l decapiteze: "În curând, chiar în acest loc,
patria va onora rămăşiŃele mele"…
…În Parisul în sărbătoare din anul 1802, Bolivar era
mângâiat adesea de adierea vântului de libertate. La Milano însă, în
faŃa fastuoasei încoronări şi a parăzii, a defilării de forŃe, el avea de-a
face cu un alt vânt pe care nu-l agrea deloc, de care, prin ceea ce
simŃea, prin ceea ce simŃise şi văzuse în Ńara lui, era sătul până
peste cap: vântul împilării străine. Sentimentele şi trăirile lui se
decantau, se limpezeau. Vizitează Roma, unde – se spune – pe
colina Aventin, într-o izbucnire din adâncul fiinŃei sale, izbucnire
clarificatoare, liniştitoare, jură să-si elibereze patria de sub jugul
spaniol, gest care, în cercurile legate de Spania ca şi de burghezia în
formare a Americii de Sud, a trezit multe comentarii. Tot multe
comentarii a trezit şi un alt gest al său: în audienŃă la Papa Pius al
171
VII-lea, refuză să se supună etichetei papale din acel timp, pe care o
socotea umilitoare, sărutând doar piatra inelului pontifical de pe
mâna Sfântului Părinte. Ambasadorul a insistat, discret, dar în van.
Mai abil-îngăduitor, a cedat Papa: "LăsaŃi-l pe tânărul indian să facă
ce-i place". Afară din palatul papal, Bolivar a replicat: "Trebuie foarte
puŃin apreciat Papa pentru faptul de a-şi fi plasat însemnul religiei
creştine pe sandale, în vreme ce monarhii cei mai orgolioşi ai
creştinătăŃii şi-l pun pe coroană". După Roma, Bolivar călătoreşte la
Neapole, se reîntoarce în FranŃa, după care se îndreaptă spre
Venezuela, nu însă fără a trece mai înainte prin Statele Unite, aflate
în anii 1806-1807 în plin proces de benefică efervescenŃă naŃională
şi socială, unde vizitează Boston New York, Philadelphia,
Washington şi Charleston. "În tot timpul cumpăra mult şi vindea
foarte puŃin", se exprima în mod plastic unul dintre biografii săi. Erau,
toate acestea, trepte solide de formare a renumitului general şi
luptător pentru libertate, independenŃă, dezvoltare...
Înainte de a izbucni deschis în forma ei intensă, puternică,
deliberată, cu şansa victoriei, revoluŃia în America de Sud era, am
văzut, latentă în spirite. Între situaŃiile fierbinŃi, una s-a vădit în acel
*
aprilie 18l0 . Napoleon era în plină campanie în Spania. Joseph
Bonaparte făcut rege, invazia în Andaluzia, intrarea noului suveran
în Madrid, îngenuncherea deci a metropolei sunt evenimente de
ultimă oră primite cel puŃin cu interes peste ocean. La La Guera
sosesc doi trimişi ai Consiliului de regenŃă spaniol, ceva mai tolerant,
constituit la Cadix, se pare prieteni ai independentiştilor din colonii,
astfel că la 19 aprilie Don Vicente Emparan, Căpitanul general al
Căpităniei Venezuela, este obligat de patrioŃi "să lase puterea".
Pentru "praf în ochii metropolei" se apărau totuşi "drepturile" lui

*
Ne vom referi cu precădere la teritoriile ce formau, în acceptul spaniol,
Căpitănia Generală a Venezuelei, ca şi la câteva din secvenŃele luptei
ce au condus la formarea Republicii Federative Marea Columbie, al
cărei preşedinte a fost Simón Bolivar între 1819-1830, punând accentele
din unghiul comentariului care ne interesează, şi nu atât din cel al
derulării şi interpretării evenimentelor istorice ca atare.
172
Ferdinand al VII-lea, dar un Apel al patrioŃilor din Caracas este trimis
în toată Căpitănia, şi chiar în toată America de Sud: "PatrioŃii din
Caracas trebuie să fie urmaŃi de toŃi locuitorii Lumii Noi cărora lungul
timp al servituŃii nu le-a abolit speranŃa şi hotărârea de revoltă".
Guvernul revoluŃionar din Caracas, simŃindu-se încă slab
pentru victoria definitivă, s-a gândit să-şi asigure, dacă nu aliaŃi, cel
puŃin sprijin, după principiul verificat de istorie "inamicii inamicilor
noştri ne sunt prieteni". Privirile s-au îndreptat şi spre Anglia, inamic
funciar al Spaniei, cu atât mai mult cu cât generalul englez Layard,
guvernatorul din Curaçao, a răspuns la notificarea oficială a
guvernului din Caracas prin felicitarea acestuia. În asemenea
condiŃii, s-a hotărât trimiterea la Londra a unei misiuni care, în
aparenŃă, cerea ajutorul Angliei împotriva… FranŃei, care atacase
Spania, regatul tutelar, dar care de fapt urmărea să solicite medierea
Angliei între provinciile spaniole din Venezuela, aspirând la
oficializarea de jure a libertăŃii, pe de o parte, şi regenŃa de la Cadix,
pe de altă parte, scontându-se pe sprijinul englez pentru
îndepărtarea definitivă a spaniolilor. Ca şef al misiunii a fost
desemnat Simón Bolivar.
In saloanele londoneze, Bolivar nu s-a sfiit să declare
deschis "dorinŃa venezuelienilor de a se debarasa cu orice preŃ
de un jug insuportabil". Limbaj care nu putea să nu şocheze pe
diplomaŃii englezi, Anglia însăşi stăpânind un imens imperiu colonial.
Astfel că decizia Ministerului englez de Externe a fost: "ÎmpăcaŃi-vă
cu guvernul spaniol". Decizie total neavenită pentru venezuelieni,
care şi-au dat definitiv seama cât de mult însemna "dorinŃa englezilor
de a-i ajuta să obŃină libertatea". Misiunea a avut totuşi un rezultat
concret nu lipsit de importanŃă: lupta din patrie împotriva Spaniei a
dobândit adeziunea unei personalităŃi de marcă, un om declarat de
Spania "inamic periculos", un om care luptase alături de George
Washington, apoi în armata republicană franceză, care fondase
chiar la Madrid "Junta oraşelor şi provinciilor din America
Meridională", organizaŃie cu caracter antispaniol – generalul
Francisco de Miranda. Deşi din părinŃi spanioli, dar născut la
Caracas, simŃind ca un venezuelian, prin vederile sale largi şi
173
patriotismul său, Francisco de Miranda era deja celebru, conferind,
ca urmare a adeziunii sale la ideile guvernului revoluŃionar, noi
valenŃe de autoritate naŃională luptătorilor din Caracas. Altruismul lui
Bolivar a ieşit limpede la iveală, acesta oferindu-i lui Miranda, fără să
stea nici o clipă în cumpănă, rolul de prim rang în lupta pentru
libertate...
Conflictul cu Spania a izbucnit în mod deschis atunci când,
după mai multe petractări, relevând o anume nehotărâre care l-a
mâhnit pe Bolivar şi l-a făcut să se retragă la ferma sa, deputaŃii
Congresului republican din Caracas, reuşind să depăşească intrigile
provocate de Spania, au adoptat "Actul de independenŃă al
Venezuelei". Puterea colonială a replicat prompt, o puternică
escadră profilându-se ameninŃător în faŃa portului Cumana. La
Valencia însă, fosta capitală a Venezuelei, trupele conduse de
marchizul del Torro au trebuit să se retragă în faŃa îndrăznelii în luptă
a revoluŃionarilor. Congresul l-a numit pe Francisco de Miranda
"general-şef al armatei naŃionale". Confruntarea directă, aspră,
dură, era deschisă…
Vestitul Domingo de Monteverde ia comanda trupelor
spaniole regaliste, câştigând o luptă importantă la Borquisimento.
SituaŃia republicanilor, a luptătorilor pentru independenŃa Venezuelei,
s-a agravat mai mult atunci când, în plină confruntare cu regatul
Spaniei, provinciile venezueliene Caracas, Barinas şi Maracaibo au
fost zguduite, la 26 martie 1811, de un teribil cutremur. Spaniolii,
călugării şi preoŃii de partea puterii coloniale, speculând momentul,
s-au răspândit printre dărâmături la Caracas, propagând ideea
pedepsei divine: "Furia lui Dumnezeu împotriva independentiştilor –
afirmau ei – s-a manifestat prin groaznicul cataclism". PopulaŃia se
uita speriată la cer. Un luptător însă parcurgea străzile distruse pe
urmele celor cu glugă, încurajând oamenii, explicându-le că
cutremurul a mai lovit şi putea lovi în orice situaŃie, chiar pe spanioli
şi în Spania, bunăoară, chemând la continuarea luptei împotriva
despotismului, pentru independenŃă. Spusele lui renăşteau speranŃa,
chemau la luciditate, reînsufleŃeau aspiraŃiile şi idealurile nobile

174
acoperite de teama de supranatural. Acest luptător era Simón
Bolivar, revenit în mijlocul oamenilor…
Confruntarea continuă, Domingo de Monteverde fiind un
general greu de înfrânt. La 25 aprilie, armata lui ocupă San-Carlos,
şi opt zile după aceea şi face o intrare de paradă în Valencia. În
Caracas, însă, nimeni nu dezarmează, optimismul rămâne intact, iar,
în situaŃia creată, Francisco de Miranda, pe lângă funcŃia militară,
accede şi la una politică: "Dictator şi generalissim al armatelor
Venezuelei de pe uscat şi de pe mare". Lui Bolivar, care avusese
unele ciocniri cu Miranda, i se încredinŃase o misiune cu mult mai
concretă şi extrem de grea: comandamentul din Puerto-Cabello,
localitate strategică de vitală însemnătate. Ofensiva spaniolă
continuă cu insistenŃă. În împrejurările respective, sfătuit cu
competenŃă, generalissimul proclamă legea marŃială şi
eliberează toŃi sclavii pe termen de zece ani, lovind astfel în
marii proprietari, dar revitalizându-şi trupele… Republicanii
primesc însă o nouă lovitură. Trădările succesive ale unor ofiŃeri şi
lipsa unor ajutoare de la Miranda duc la căderea lui Puerto-Cabello.
În ultima clipă, după lupte crâncene, Bolivar reuşeşte să scape şi se
îmbarcă pe brigantina Celoso, cu destinaŃia La Guera, menŃinând
trează flacăra luptei.
"Pierderea nefericită a lui Puerto-Cabello a decis, practic,
soarta Ńării", notează O’Leary, un cunoscut istoric al Americii de Sud.
Pe de o parte, din văile Ńinutului Barlovento, nu departe de Puerto-
Cabello, eliberaŃii din sclavie de republicani se ridică hotărât în calea
trupelor spaniole. Pe de altă parte însă, în faŃa căderii lui Puerto-
Cabello, Francisco de Miranda, fără să judece prea mult,
considerând situaŃia definitiv pierdută, la 12 iulie încheie un armistiŃiu
cu Monteverde, iar pe 25 iulie semnează capitularea în faŃa
spaniolilor; cinci zile mai târziu, aceştia intră în Caracas.
"Lamentabilă eroare această capitulare – notează istoricii –
slăbiciune nedemnă de un om ce a fost atât de mare, pe care
nimic nu o poate justifica şi nici chiar scuza". Adevărat, durerea
şi indignarea trupelor republicane au fost imense. Bolivar a lansat un
manifest către armată, în care gestul capitulării lui Miranda a fost
175
sever judecat. Înlăturându-se orice dubiu în atitudini, Miranda a fost
arestat de un grup de ofiŃeri independentişti, stabilindu-i-se domiciliul
obligatoriu, succesiv la San-Carlos, Puerto-Cabello şi mai apoi la
Cadix, unde a şi murit, câŃiva ani mai târziu.
În Caracasul republican cucerit, spaniolii de sub comanda
Comandantului general al MajestăŃii Sale Catolice, cum se intitula
Monteverde, s-au dedat la prădăciuni şi represalii crunte, multe
dintre acestea pornite la instigarea regaliştilor care rămăseseră în
oraş. Prima republică a Venezuelei nu mai exista decât în inimile
oamenilor. Ea trăise, în fapt, l3 luni...
Bolivar – despre care biografii săi francezi, amintiŃi anterior,
scriau: "geniu creator prin excelenŃă, el reuşea să-şi creeze resurse
chiar din... neant; întotdeauna mare, mărimea lui avea o măsură în
plus în faŃa adversarilor. Bolivar învins era mult mai de temut decât
învingător. Replica îl făcea superior lui însuşi" – are îndrăzneala
să se prezinte în faŃa lui Monteverde, solicitând un paşaport. "AŃi
adus un mare serviciu regelui arestându-l pe acest trădător de
Miranda", îi spune spaniolul condescendent. "Eu ?! îi răspunde
Bolivar. ExcelenŃa voastră se înşeală. L-am arestat pentru a pedepsi
pe infamul care şi-a trădat patria!" Stupefiat de atâta îndrăzneală,
Monteverde semnează paşaportul. Cu fruntea sus, cu gândul şi fapta
nici o clipă abătute de la idealul nobil al victoriei, Bolivar se îndreaptă
spre Carthagena…
S-a strâns multă "lume bună" în acest oraş columbian în
care influenŃa spaniolă era mai redusă, devenit sediul Guvernului
republican în exil şi căminul ardent al revoluŃiei venezueliene. Erau
refugiaŃi aici Manuel Rodriguez Torices, preşedintele republicii,
spaniolul Cortes Campomanes, raliat cu trup şi suflet cauzei
independenŃei Căpităniei Generale a Venezuelei şi întregii Americi
de Sud, luptători cu vechi state pe câmpul de onoare, precum "Los
Carabanos" ş.a. Sosit la Carthagena, Bolivar se pune la dispoziŃia
guvernului republican, fiind numit, de la 1 decembrie 1811,
comandant al postului avansat de la Barranca. Cu câteva zile
înainte, el lansase, sub titlul Manifest al colonelului venezuelian
Simón Bolivar către locuitorii Noii Grenade (denumirea colonială
176
spaniolă a Columbiei), un document faimos care a rămas cunoscut
în istorie sub numele de Manifestul din Carthagena. În acest
document, subliniază O’Leary, unde se întreprinde o analiză
minuŃioasă, de pe poziŃii realiste, a cauzelor care au dus la înfrân-
gerea primei republici venezueliene şi se trasează liniile de bază ale
viitorului de luptă fermă împotriva spaniolilor, s-au relevat opiniile
politice ale lui Simón Bolivar, ce i-au servit drept ghid pe parcursul
întregii sale vieŃi publice. "Era o veritabilă satisfacŃie pentru spirit,
notează Jules Mancini de a se face auzită, în această epocă de
tatonări şi impreciziuni a Americii Latine, o voce clară, elocventă şi
sonoră vorbind în sfârşit limbajul adevărului şi raŃiunii."
Iată câteva pasaje mai reprezentative din Manifest, care pun
în lumină o logică politică impecabilă, pe deplin adaptată cerinŃelor
momentului, idei radicale referitoare la legile revoluŃiei, de evidentă
profunzime ştiinŃifică: "A salva Noua Grenadă din situaŃia de care
suferă Venezuela şi de a o elibera pe aceasta, iată proiectele pe
care mi le-am propus scriind acest memoriu – arăta Bolivar…
PermiteŃi-mi ca, animat de zel patriotic, să-mi iau libertatea de a mă
adresa dumneavoastră pentru a vă indica pe scurt cauzele care au
condus la căderea Republicii în Venezuela. Aş fi bucuros dacă
experienŃa acestei republici va convinge America, că ea trebuie să-şi
modifice comportarea şi să-şi corijeze defectele de unitate,
solidaritate şi energie vădite în preocupările sale pozitive". "Cea mai
gravă eroare a Venezuelei pe scena politică a fost, fără îndoială,
fatala adopŃiune a unui sistem de toleranŃă, sistem condamnat rapid
ca debil şi ineficace de către toŃi oamenii de bună credinŃă, dar
practicat totuşi, până în ultimul moment, cu o tenacitate şi orbire fără
precedent" – mai adaugă Bolivar.
El se referea, pe un plan însemnat, la imperfecŃiunea legilor
şi propunea remedii: "Codurile pe care le consultau magistraŃii noştri
nu erau cele care puteau să-i înveŃe ştiinŃa practică a guvernării, ci
volume fabricate de dulci vizionari care, imaginând republici aeriene,
au vrut să se ridice la perfecŃiunea politică, presupunând
perfectibilitatea paşnică şi senină, în orice împrejurare, a genului
uman. În această manieră noi am avut filozofi ca şefi, filantropi ca
177
legislatori, dialectica drept tactică şi sofişti ca soldaŃi… De aici s-a
născut impunitatea unor delicte de stat comise în mod deschis… în
particular de către inamicii noştri naturali şi implacabili – spaniolii
europeni – rămaşi în Ńara noastră şi menŃinând-o într-o stare de
continuă nesiguranŃă, promovând conjuraŃii permise de către
judecători, întotdeauna clemenŃi şi chiar încurajând atentatele dirijate
împotriva salvării publice. Doctrina care justifică această comportare
s-a născut din maximele filantropice ale câtorva scriitori ce apărau
teoria potrivit căreia nici un om nu are dreptul să priveze pe un altul
de viaŃă, chiar în cazul de <<les-patriae>>… clemenŃă criminală ce a
contribuit la distrugerea maşinii pe care nici măcar n-am terminat-o
de construit. De aici a venit şi opoziŃia ireductibilă faŃă de ridicarea
de trupe de veterani, disciplinate şi apte să se prezinte instruite pe
câmpurile de bătaie pentru a lupta pentru libertate, pentru a o apăra
cu glorie şi succes. Dimpotrivă, au fost instruite nenumărate corpuri
de miliŃii indisciplinate a căror întreŃinere a epuizat trezoreria
publică… Risipirea rentelor publice în cheltuieli frivole şi nechibzuite,
în particular pentru plata unei infinităŃi de funcŃionari, secretari,
judecători, magistraŃi, deputaŃi de provincie şi federali, a lovit mortal
republica, obligând-o să recurgă la expedientul periculos al hârtiei-
monedă – fără nici o altă garanŃie decât forŃa veniturilor iluzorii ale
confederaŃiei."
Bolivar analiza cu minuŃiozitate şi alte cauze care duseseră
la înfrângerea primei republici a Venezuelei. Printre ele, preluarea,
fără existenŃa unei baze politice şi sociale adecvate în Venezuela, a
sistemului federal de organizare din Statele Unite, "un sistem contrar
intereselor statelor noastre în formare", şi, de asemenea, lipsa de
unitate a unor factori politici responsabili, chemaŃi să acŃioneze în
anume momente, precum şi atitudinea reacŃionară prospaniolă a
clerului. "Cutremurul din 26 martie, scria astfel Bolivar, cu siguranŃă
că a bulversat Ńara atât fizic, cât şi moral, şi se poate spune că a fost
o cauză imediată a neatingerii Ńelurilor noastre strategice. Dar chiar
şi acest eveniment putea avea loc fără consecinŃe atât de
dezastruoase dacă Caracas ar fi fost atunci sub o unică autoritate
care, acŃionând cu decizie şi vigoare, ar fi diminuat din pierderi şi
178
urmările lor, prevenind rivalităŃile sterile ce au agravat răul până la a-l
face incurabil… Clerul, abuzând în mod profanator de sanctitatea
instituŃiei sale în favoarea promotorilor războiului civil, a spaniolilor,
poartă o grea responsabilitate". Un apel patetic la continuarea luptei
împotriva spaniolilor până la eliberarea totală a pământului devenit
deja patrie pentru cei mulŃi încheie Manifestul de la Carthagena.
"VeniŃi să rupem lanŃurile victimelor care gem în închisori şi
care aşteaptă în fiecare clipă ca voi să sosiŃi să-i salvaŃi! Nu
trădaŃi încrederea lor! Nu vă arătaŃi insensibili la durerile fraŃilor
voştri! GrăbiŃi-vă să răzbunaŃi morŃii, să redaŃi viaŃa
muribunzilor, eliberarea oprimaŃilor şi la toŃi libertate!" – este
îndemnul lui Bolivar către locuitorii din Noua Grenadă, chemaŃi să
lupte şi ei pentru alungarea spaniolilor din Venezuela şi din toate
celelalte republici.
Un lung şi extrem de greu marş al luptătorilor a început după
această patriotică chemare: fiecare metru trebuia parcurs cu cuŃitul
"machete" în mână, tăind lianele şi hăŃişurile; climat torid în văile
adânci, dar frig, îngheŃ spre înălŃimi; o faună agresivă şi cu muşcături
mortale – şerpi şi miriapozi veninoşi – caracol solado, laraňa brava,
insecte şi muşte otrăvitoare. Bolivar însuşi trăia în cort, se culca în
hamac sau pe pământul gol. Atât el cât şi oamenii săi erau însă
susŃinuŃi de încrederea nestrămutată în destinul libertăŃii acestor
pământuri.
O trăsătură comună a eliberatorilor din coloniile spaniole a
fost îndrăzneala, notează Jules Humbert în volumul său Istoria
Columbiei şi a Venezuelei. Într-adevăr, Miranda a început campania
sa cu o corvetă şi două goelete. Iar Bolivar a desfăşurat plenul
campaniei din 1813, din Noua Grenadă, cu 500 de "malvados" (băieŃi
răi, care fac de toate), cum spuneau spaniolii, începând acŃiunea
doar cu l50 dintre ei. Pornind de la Barranca, Bolivar cucereşte,
mereu prin surprindere, Tenerife, Mompox, Tamalameque, Puerto-
Real şi pe urmă Ocana. ReacŃia lui Monteverde nu întârzie, trupele
spaniole pătrunzând în provincia Meride, câştigând în faŃa
republicanilor şi ocupând provincia Cucuta. Pentru armata
independentistă cu sediul la Carthagena se crease un pericol de
179
încercuire. Simón Bolivar este însărcinat de guvernul din Carthagena
cu spargerea cercului. Patru sute de oameni parcurg, în condiŃii
incredibil de grele, un adevărat deşert, din care se ridică brusc
înălŃimi abrupte şi stâncoase. Ei intră apoi, aproape extenuaŃi, într-o
luptă de mai multe ore, pe care o câştigă. Încercuirea este
sfărâmată, dar spaniolii, în condiŃiile epuizării fizice a trupelor
republicane, mult mai reduse şi ca număr, şi ca dotare, se retrag în
ordine, conservând o mare parte din potenŃialul lor de luptă.
Republicanii ajung totuşi la San Antonio, pe frontiera dintre
Venezuela şi Noua Grenadă. Neuitând nici o clipă Republica
Venezueliană, Bolivar dă o proclamaŃie însufleŃitoare către mica dar
viteaza sa oaste: "Armatele voastre liberatoare au ajuns, iată, în
Venezuela, care, la adăpostul generoasei voastre protecŃii, vede
acum retrezindu-se la viaŃă una din provinciile ei... Voi,
republicani fideli, aŃi venit să eliberaŃi leagănul independenŃei
columbiene, asemenea cruciaŃilor care au eliberat Ierusalimul.
Strălucirea armatelor voastre victorioase va alunga legiunile
spaniole de pe pământurile venezueliene, precum razele de
soare risipesc norii. America întreagă aşteaptă de la voi, soldaŃi
viteji ai Carthagenei şi Uniunii, libertatea şi salvarea sa".
Bolivar cere apoi Congresului aprobarea să-şi continue
marşul pe teritoriul Venezuelei, reconfirmând, prin argumentele sale
la obiecŃiile ridicate de Congres, dincolo de însuşirile unui strălucit
strateg militar, calităŃile luminoase ale unui om politic cu deosebită
intuiŃie şi perspectivă clară: "Soarta Noii Grenade este intim legată
de cea a Venezuelei. Dacă aceasta va continua să rămână captivă
în lanŃurile spaniole, Noua Grenadă le va purta şi ea, deoarece
sclavia este o cangrenă care, atunci când atacă un punct şi nu
este retezată, se răspândeşte în întreg corpul". Primeşte, în
sfârşit, avizul aşteptat, cu atât mai presant cu cât în Venezuela
trupele spaniole se dedau unor cumplite atrocităŃi. "Nu există altă
cale cu aceşti nenorociŃi de creoli, decât aceea a masacrării lor până
la ultimul om. În ce mă priveşte, dintre toŃi care îmi vor cădea în
mână, nici unul nu va fi iertat cu viaŃă", îi scrie lui Monteverde,

180
colonelul Cerveriz, guvernatorul spaniol al provinciei venezueliene
Cumana.
AcŃiunea lui Bolivar nu era singulară. Vâlvătăile izbucniseră
şi în câmpiile de răsărit ale Venezuelei. Un alt erou independentist,
Santiago Marino, lupta aici cu deosebită îndrăzneală şi vitejie. Cu
mai puŃin de l00 de oameni, la Guiria, Marino pune în derută trupele
mult mai numeroase ale comandantului spaniol Gabaso, la Irepa, pe
cele ale sângerosului Cerveriz, la Maturin, cu 250 de oameni,
locotenenŃii săi Bermudez şi Piar câştigă o bătălie dură în faŃa a 800
de spanioli, retraşi în dezordine, fugind care încotro. Serios îngrijorat,
însuşi Monteverde se pune în fruntea a 3000 de oameni din trupele
sale de elită şi se grăbeşte spre Maturin, împotriva lui Piar, ce avea
acum 700 de luptători, puŃini în raport cu spaniolii, dar bine înarmaŃi
şi – esenŃial – dotaŃi cu artilerie. Nu de către tunuri însă este pus pe
fugă generalissimul spaniol Domingo de Monteverde, ci de către
rapida şi atât de cutezătoarea cavalerie a lui Piar, care străpunge
corpul principal al oastei spaniole şi şarjează în viteză,
înspăimântându-i pe spanioli, neobişnuiŃi cu un stil de luptă atât de
mobil şi rapid…
Bolivar află de toate aceste izbânzi ale republicanilor şi vrea
să profite de împrejurările favorabile create. Pleacă din San Cristobal
cu 800 de oameni şi se îndreaptă spre Merida şi Trujillo, înfigându-
se ca o suliŃă în teritoriul ocupat de spanioli. Are în stânga
Maracaibo, ocupat de soldaŃii generalului Ramon Correa, care pot
oricând invada regiunea dintre Cucuta şi Trujillo. Are în dreapta
provincia Barinas, acoperită de trupe regulate spaniole de 5000 de
oameni, sub comanda lui don Juan Tizcar. Şi are în faŃă toate forŃele
de sub directa conducere a lui Domingo de Monteverde, în număr de
aproape zece mii de oameni. Pe deasupra, are în flanc oraşul Coro,
ocupat tot de spanioli, conduşi de "Cocoşatul" don Miguel Correa,
fratele lui don Ramon, precum şi de don Jose Cevallos. Se punea
astfel, cu bună ştiinŃă, Bolivar sub ameninŃarea unui risc imens care
se putea solda cu un dezastru practic ireparabil pentru republicani?
Nu, afirmă biografii săi, întrucât cel pe care deja trupele şi poporul
începuseră să-l numească "El Libertador", cunoscând în detaliu
181
dotarea, forŃa şi stilul de luptă al spaniolilor, miza pe armele sale cele
mai de temut: fantezia şi surpriza, sprijinul populaŃiei, iuŃeala şi
mai ales abnegaŃia şi dăruirea cu care luptau oamenii săi pentru
dobândirea libertăŃii în această parte a lumii.
Gândire pe deplin realistă, după cum o vor dovedi finalmente
faptele. Primele runde ale confruntării sunt, de altfel, de partea lui
Bolivar. Dar comandanŃii săi sunt atacaŃi şi de un alt inamic, de data
asta dinăuntru: vanitatea, orgoliile. "Atunci, când, din l00 de
pretendenŃi, dau cuiva o funcŃie, în clipa următoare am deja în faŃa
mea un nerecunoscător şi 99 de nemulŃumiŃi", spunea odată un mare
monarh din Europa veacului al XVIII-lea. Păstrând proporŃiile, o
astfel de situaŃie nu era prea departe nici de mentalitatea unora din
ofiŃerii lui Bolivar. Victorios împotriva lui Ramon Correa, Castillo îşi
dă totuşi demisia, scriind guvernului republican în exil că "nu crede
că serviciile sale mai sunt necesare, Uniunii nelipsindu-i generali
victorioşi şi debordând de cunoştinŃe grandioase". Francisco
Santander, comandantul diviziei din La Grita, dă şi el semne de
indisciplină. Bolivar aleargă acolo, ordonându-i personal să înceapă
marşul. "TreceŃi imediat la acŃiune, strigă Bolivar, treceŃi îndată, nu
lăsaŃi o altă alternativă! Ori mă împuşcaŃi dumneavoastră, ori voi fi
eu acela care vă va împuşca!" Divizia se pune în mişcare, dar nu
Santander este cel ce o comandă. Cu asemenea excepŃii, care nu
prevalau totuşi, trupele şi comandanŃii sunt cu toŃii uniŃi împrejurul lui
Simón Bolivar. Viteazul colonel Rafael Urdaneta îi serie: "Generale,
chiar dacă nu ar fi decât doi oameni care luptă pentru a elibera
patria, fiŃi sigur că, după dumneavoastră, celălalt aş fi eu". Iar
victoriile de partea lui Bolivar continuă: Bailadores, Merida, Trujillo. În
toată această campanie "El Libertador" nu-şi dezminte cu nici un
prilej renumele de iubitor al libertăŃii şi dreptăŃii.
Antonio Nicolas Briceno conduce un corp de 140 de
oameni, declarând spaniolilor un război în care "totul este permis".
Ucide doi civili ataşaŃi Spaniei, le taie capetele, pe care le trimite ca
trofeu lui Bolivar, alături de un bilet scris cu sângele celor doi
omorâŃi. Generalul este indignat: "Nu aşa se poartă un război de
eliberare, chiar dacă inamicii au făcut atrocităŃi!". Îi transmite celui
182
denumit "Dracul" să înceteze orice exces de cruzime. Briceno nu
ascultă, ceea ce-l determină pe Bolivar să ceară deferirea acestuia
în faŃa unui Consiliu de Război. Briceno, după o luptă pierdută, este
însă făcut prizonier şi ucis în chinuri de spaniolul Tizcar…
Spaniolii nu înŃeleg însă prea mult din această manifestare
de spirit militar integru al lui Simón Bolivar. Unii dintre ei o traduc
chiar prin frică. Lansează, deci, o campanie şi mai dură de crime şi
atrocităŃi, în luptă, împotriva prizonierilor, faŃă de civili, faŃă de oricine
li se împotrivea în vreun fel. "Prin excesele lor, prin sângeroasa lor
nebunie, prin rafinamentul diabolic al cruzimilor la care supuneau
oamenii, chintesenŃă a experienŃei dobândite timp de secole de
InchiziŃie, ei au întrecut în orori orice imaginaŃie", scriu în acest sens,
în cartea citată, Georges Lafond şi Gabriel Tersane. Un ofiŃer al
Legiunii Engleze, cu treburi în acea parte a lumii, notează îngrozit, la
rândul său: "Nu a existat niciodată, în nici o perioadă, în nici un timp
al civilizaŃiei, în nici o Ńară, un carnagiu mai premeditat, o cruzime
mai mare prin torturile sale, cu siguranŃă infinit mai greu de suportat
decât moartea însăşi". Se afirma chiar că fluviile creşteau ca urmare
a primirii de noi afluenŃi: râurile de sânge pe care torŃionarii le făceau
să curgă. Mai încrâncenaŃi în lupta lor, independentiştii nu au cedat
însă nici un pas în faŃa utilizării de către duşman a acestor mijloace
de exterminare fizică şi înfricoşare psihologică. Cu încredere
nestrămutată în justeŃea cauzei lor, în victorie, ei spuneau: "Tiranii
vor plăti pentru toate crimele!". Toate acestea se petreceau în
anul de graŃie 1813…
Fiecare din şefii torŃionari avea "specialitatea" lui. Cerveriz
jura oricui voia să-l audă că nu a iertat cu viaŃa pe nici un
independentist care i-a ieşit în faŃă. Antonanzas era cunoscut drept
"nemilosul masacrator al copiilor şi bătrânilor, călăul sadic cu
instincte de şacal, a cărui distracŃie obişnuită consta în spintecarea
femeilor însărcinate". IniŃial, Zuazola ordona "tăierea urechilor la
soldaŃii inamici morŃi pe câmpul de luptă şi expedierea de colete cu
asemenea conŃinut în oraşe, astfel ca regaliştii să le poată avea sub
formă de trofee la porŃile caselor lor sau să le poarte drept cocarde la
pălărie", dar apoi a "progresat"; ocupând o localitate, "a pus locuitorii
183
să defileze în faŃa lui. Tuturora, el şi câŃiva acoliŃi le tăiau nasurile,
urechile, obrajii, cosându-le umerii, doi câte doi. În alte dăŃi, mai
multor locuitori le-a jupuit talpa picioarelor, obligându-i apoi să
meargă pe pietre ascuŃite sau pe cioburi de sticlă". Cu ajutorul unor
tije de fier înroşit, Rosete şi Yanez marcau pe frunŃile insurgenŃilor
litera P – de la patriot, sau R – de la republican. Dar cel ce s-a
remarcat cel mai mult prin cruzimi care mai de care mai oribile a fost,
se spune, roşcovanul Boves, care a servit mai întâi în rândurile
patrioŃilor, trecând apoi de partea regaliştilor. Unul din supliciile
inventate de acest monstru a fost acela de a expune, pe o estradă
special construită în piaŃa publică, şase tineri suspecŃi de revoltă
împotriva spaniolilor. Tinerii au fost dezbrăcaŃi şi legaŃi unul de altul,
sub un soare torid şi o zăpuşeală înăbuşitoare. Noaptea nu li s-a dat
nimic de mâncare şi de băut, ei dându-si ultima suflare sub durerea
provocată de frânghiile care le muşcau din came, şi mai ales din
cauza deshidratării ajunsă în ultima ei fază. Se petreceau, deci, toate
acestea, în prima jumătate a anului 1813...
Cumplitelor atrocităŃi nu li se mai putea opune codul onoarei
militare, cod pe care, până atunci, armata lui Bolivar se străduise să-l
respecte cu sfinŃenie, generalul însuşi ordonând bastonada pentru
un soldat de al său care, la Ocana, luase cu forŃa 10 monezi de la un
regalist. Astfel că, la 8 iunie, Bolivar dă o proclamaŃie către armată,
în care declară "război de moarte spaniolilor". În dezbaterea
acestei proclamaŃii în faŃa Consiliului de Război, el spune:
"Bunătatea noastră a ajuns la capăt. Pentru că agresorii noştri ne
obligă la un război fără milă, ei îl vor cunoaşte, iar pământul nostru
va fi curăŃat de monştrii care îl murdăresc. Avem acum ura
neînduplecată, iar războiul împotriva spaniolilor va fi, aşa cum l-au
făcut şi îl vor ei, fără nici o milă, un război de moarte".
În această ProclamaŃie către popoarele din Venezuela,
Bolivar relevă o măsură însemnată a măiestriei sale politice. El
stabileşte cu claritate toŃi posibilii adversari, manifestând însă
deopotrivă generozitate faŃă de toŃi cei ce vor să sprijine cauza luptei
pentru libertate şi independenŃă. "În ciuda resentimentelor noastre
juste contra nedrepŃilor spanioli, pentru ultima oară noi binevoim
184
încă, în mărinimia inimilor noastre, să le oferim un mijloc de
conciliere şi amiciŃie. Noi îi invităm să trăiască în pace printre noi
dacă, renegându-şi crimele, ei vor voi să coopereze cu noi, cu bună
credinŃă, pentru alungarea guvernului intrus al Spaniei şi restabilirea
Republicii Venezuelei. Orice spaniol care nu conspiră împotriva
tiraniei pentru cauza noastră justă, prin mijloacele cele mai active şi
cele mai eficace, va fi considerat inamic şi pedepsit ca trădător al
patriei… Dimpotrivă, vom acorda graŃierea şi iertarea noastră
absolută celor care vor veni în rândurile noastre cu sau fără arme,
celor ce vor da ajutorul lor cetăŃenilor care luptă pentru sfărâmarea
jugului tiraniei. FuncŃionarii civili şi militari ce se vor uni cu noi vor
rămâne în funcŃie, într-un cuvânt, spaniolii ce vor aduce servicii
Republicii vor fi consideraŃi americani oneşti şi trataŃi în consecinŃă.
Şi voi, americani pe care eroarea şi perfidia v-au deturnat de la calea
cea dreaptă, să ştiŃi că fraŃii voştri vă iartă şi vă plâng rătăcirile cu
convingerea intimă că doar orbirea şi ignoranŃa v-au împins la crime.
Să nu vă temeŃi de sabie, căci ea va veni să vă răzbune şi să sfarme
legăturile infamante prin care călăii voştri v-au legat de soarta lor.
Onoarea, bunurile voastre vă sunt asigurate. Calitatea de american
este pentru voi o garanŃie şi o apărare. Armele şi eforturile noastre
nu au alt Ńel decât acela de a vă apăra şi nu se vor întoarce niciodată
împotriva fraŃilor noştri."
Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor va justifica pe
deplin măsurile luate de Bolivar. După cum remarca generalul
republican Urdaneta, "spaniolilor, care au înŃeles fără dubiu că
merg spre o moarte sigură, a început să le fie tot mai teamă, să fie
mai puŃin hotărâŃi în lupte şi mai prudenŃi faŃă de oricare din actele
lor, după cum creolii au trecut în masă să îngroaşe rândurile armatei
lui Bolivar."
Luptele au fost, în continuare, dure. Cuceritorii spanioli
aplicaseră şi exploataseră cu mare rafinament faimoasa maximă
"divide ut imperes". Cum Anzii Cordilieri tăiau Ńara de la nord la sud
şi de la est la vest, între "llaneros" locuitorii de la câmpie – mai ales
negri şi mulatri, descendenŃi ai africanilor, aduşi aici în sclavie,
lucrând pe pământurile stăpânilor spanioli – şi serranos, muntenii –
185
mai ales băştinaşii indieni şi creolii, plătind biruri spaniolilor, dar
având practic un statut de "stăpâniŃi" cu mult mai atenuat -‚
deosebirile funciare de ordin naŃional, etnic, religios, politic fuseseră
abil şi inteligent valorificate de către putere în avantajul ei. Factorul
dominator manevrase în aşa fel încât preocupările meschine,
invidiile între oameni – fireşti până într-o măsură -‚ mentalităŃile de
felul "eu nu am pentru că celălalt are ceva mai mult ca mine şi nu
ajunge pentru amândoi", acoperind geneza de fond a marilor
neajunsuri – crunta exploatare colonială –, să ocupe un loc de frunte
în viaŃa cotidiană. Se cultivase, totodată, o vie şi total neîntemeiată
rivalitate între Venezuela şi Noua Grenadă, între Carthagena şi
*
Bogota, între Quito şi Guayaquil . Pentru a izbândi, strategia
politică a lui Bolivar trebuia să cuprindă un desen cu mult mai
amplu decât exclusiva reprezentare a conflictului ca atare cu
spaniolii. Bolivar a înŃeles acest lucru şi a acŃionat în consecinŃă,
fapt vădit în întreaga şi îndelungata sa luptă.
Urmărind să înfrângă separat – fără să le dea posibilitatea
să se unească – trupele expediŃionare spaniole, armata condusă de
Bolivar şi generalii săi, acŃionând cu rapiditate, animată de idealul
independenŃei, libertăŃii, progresului, respectului faŃă de om şi al
demnităŃii acestuia, câştigă bătălie după bătălie: întâi Guamare, pe
urmă Tocuyo, Barquisimento, apoi Oberto, Los Horcones, San-
Carlos, San-Antonio, Tocuyiota, Valencia, La Victoria. Monteverde
era înfrânt, drumul spre Caracas este liber. Guvernatorul prospaniol
oferă capitularea Caracasului, cu condiŃia respectării armatei şi a
cetăŃenilor spanioli, iar Bolivar acceptă. CondiŃiile aprobate se
refereau la retragerea imediată a trupelor şi îmbarcarea acestora, cu
garantarea deplină a securităŃii lor; ofiŃerii păstrau săbiile; garantarea
unor bunuri ale civililor spanioli; eliberarea de paşapoarte pentru toŃi

*
Sub dominaŃia spaniolă, Columbia era formată din Căpitănia Generală a
Venezuelei, vice-regatul Noii Grenade şi PreşedinŃia de la Quito. Dar, din
punct de vedere politic, Căpitănia Venezuelei era independentă de Noua
Grenadă, care avea în Carthagena o parte integrantă; iar Guyaquil
depindea de Quito…
186
aceia care, în termen de 2 luni, voiau să părăsească Venezuela etc.
De altfel, biografii marelui general arată că "niciodată acesta nu a
urmărit victoria pentru răzbunare, ci pentru eliberarea patriei".
Capitularea oferită de trupele spaniole nu a fost însă decât
un truc. Profitând de momentul de "respiro" creat, o mare parte din
trupele şi autorităŃile prospaniole au părăsit în fugă şi debandadă
Caracasul. Cei râmaşi se gândeau cu teamă că fuseseră încă o dată
compromişi faŃă de învingători, de către cei care fugeau. La 6
august 1813, Bolivar intra în Caracas. Era recucerită întreaga
parte apuseană a Venezuelei, de la Anzi la mare, se realizase
joncŃiunea cu forŃele republicane din est, fiind restaurată "Republica
Independentă a Venezuelei". Campania republicanilor, începută cu
un total de 500 de oameni, durase doar 92 de zile. Fuseseră parcurşi
în acest răstimp peste 1200 km, fuseseră traversaŃi munŃii; în
confruntarea cu o armată regulată, bine instruită, cu potenŃial militar
ridicat, republicanii nu înregistraseră practic nici un eşec,
spulberând cinci mari corpuri de armată spaniolă, realizând
capturarea a zeci şi zeci de piese de artilerie şi a trei mari depozite
spaniole de război. Utilizând o formulă cvasicunoscută şi folosită în
volumele istorice de marcă, biografii francezi ai lui Simón Bolivar
notează: "Niciodată nu s-a putut face mai mult, în atât de puŃin
timp, cu atât de puŃine resurse, şi pe un teritoriu atât de vast".
...Nimic, însă, nu era terminat. O bună parte din Venezuela –
la răsărit – gemea încă sub jugul spaniol, pradă atrocităŃilor comise
de trupele lui Monteverde. Pe de altă parte, dezmeticiŃi din dezastru,
regaliştii din teritoriul eliberat ridicau din nou capul. Totodată,
lungimea, suprafaŃa în creştere a frontului de luptă diminuau ca
potenŃial linii de legătură între trupele republicane ş.a. Cade în luptă
comandantul republican Francisco Tinoco, ale cărui ultime cuvinte
sunt: "Îmi plătesc datoria sacră pe care cu toŃii o avem faŃă de
patrie. DuceŃi generalului Bolivar ultimul meu adio şi luptaŃi
până la sacrificiul suprem pentru distrugerea tiranilor!“ ReŃine
atenŃia şi o mică farsă pe care republicanii o joacă, cu multă abilitate,
spaniolilor: mai multe nave cu câteva mii de soldaŃi ai regimentelor
din Grenada sosesc din Spania să aducă întăriri regaliştilor; cei de
187
pe vase nu ştiu însă de căderea Caracasului, urmând să acosteze la
La Guera, lângă capitală. Republicanii şi-au dat seama imediat că
spaniolii nu cunoşteau cele întâmplate şi au ridicat rapid pavilioane
spaniole la toate cheiurile de acostare. Pe mal au coborât secundul,
câŃiva ofiŃeri, l5 grenadieri cu – lucru foarte important, având efecte
ulterioare majore – corespondenŃa. Republicanii pun mâna pe tot.
Abia acum cei de pe corăbii îşi dau seama de capcana întinsă şi
reuşesc să fugă.
Bolivar – căruia i se conferă oficial titlul de "El Libertador",
ca omagiu naŃional adus celui mai merituos fiu al Venezuelei – vede
limpede strategia eliberării, temei al dezvoltării independente. El
scrie: "Nu ne putem odihni încă, alte mari sarcini ne aşteaptă, iar
când pământul patriei va fi complet liber, vom bate pe spanioli
în oricare parte a Americii care mai e în stăpânirea lor şi îi vom
arunca în mare… Dacă este un lucru care nu va fi niciodată
pierdut, acesta este sângele vărsat pentru o cauză justă". La 1
ianuarie, 1814, în fata Adunării cetăŃeneşti din Caracas, Bolivar îşi
reafirmă crezul său cel mai nobil: "Nu eu v-am dat libertatea. O
datoraŃi tovarăşilor mei de arme. AmintiŃi-vă de-a pururi de cei
care au căzut în luptă şi de rănile noastre încă sângerânde... Eu
nu sunt suveranul. ReprezentanŃii aleşi de dumneavoastră vă
fac legile. Veniturile statului nu aparŃin celor care vă
guvernează, ei nu au dreptul la privilegii pentru asta. ToŃi cei
care si-au asumat răspunderea împlinirii intereselor
dumneavoastră au datoria implacabilă de a da socoteală în faŃă
poporului". Adunarea îi reconfirmă lui Bolivar puterea supremă în
continuarea războiului…
Din păcate, evenimentele imediate se precipitau în
defavoarea republicanilor… Monteverde este îndepărtat de la
comanda armatei spaniole, în locul lui fiind numit Boves, şi mai
întreprinzător, şi mai rafinat. Ziarul Bulletin de Puerto-Rico aduce
ştirea recăderii oraşului Barquisimento în mâinile spaniolilor. Auzind
de numirea lui Bolivar la comanda supremă, generalii republicani din
est, "animaŃi de funestul spirit de rivalitate, mai ireconciliator chiar
decât ura", se complac în inactivitate: "Să rezolve Bolivar, spun ei, el
188
a fost numit". Ribas şi Boves se confruntă, în 12 februarie 1814, la
La Victoria. Ciocnirea este foarte dură. Inamicul se retrage, primeşte
importante întăriri şi ocupă poziŃii împrejurul oraşului. Lupta reîncepe
a doua zi, în final trupele lui Ribas punând pe spanioli în derută. Se
confruntă din nou cu spaniolii la Ocumare, localitate cu o mare parte
a populaŃiei, trecută în prealabil prin tăişul sabiei, temătoare faŃă de
sprijinul ce putea fi acordat republicanilor. Intrând în oraş, Ribas este
consternat: "MunŃi de cadavre şi de oameni mutilaŃi care nu se pot
mişca, dar strigă de durere şi se vaită îngrozitor, iată nefericitul
spectacol pe care-l oferă străzile acestui oraş – scrie el colonelului
Arismendi, guvernatorul Caracasului. În multe locuri, străzile sunt
pavate cu trunchiuri şi membre umane mutilate. Sângele american
nevinovat, vărsat astfel, trebuie răzbunat… În ce mă priveşte, îmi
reînnoiesc jurământul de a-i pedepsi pe aceşti criminali blestemaŃi".
ClemenŃa faŃă de prizonierii spanioli eliberaŃi sub cuvântul de
a părăsi armata şi a se reîntoarce în Spania, – ei organizându-se
însă şi reluând cu mai mult aplomb lupta împotriva independentiştilor
care îi bănuiau de slăbiciune, ca urmare a gestului lor umanitar -‚
impunea revizuirea atitudinii faŃă de asemenea prizonieri. Ceea ce
se şi întâmplă. La San Mateo, cu 1200 de oameni, Simón Bolivar
luptă împotriva a 8000 de combatanŃi din trupele lui Boves.
Rezultatul confruntării rămâne incert. Oraşul este însă salvat de
comandantul – Antonio Ricaurte, care pune praf de puşcă sub o
redută, o cedează spaniolilor, îngrămădiŃi şi grăbindu-se s-o ocupe,
pune foc la pulbere şi sare în aer o dată cu reduta şi câteva sute de
spanioli deja încrezători în victorie. Pe ansamblu însă, în pofida chiar
a unor magnifice gesturi de eroism – la Carabobo, de exemplu,
căpitanul Carreno, un minunat atlet, continuă, incredibil, lupta cu
mâna stângă, după ce o tăietură de sabie îi amputează mâna
dreaptă – republicanii pierd teren. Având în faŃă această perspectivă,
Bolivar scrie: "Să ne pregătim pentru lupte şi mai crâncene, utilizând
toate energiile noastre, indiferent de situaŃia bună sau rea în care ne
aflăm, pornind de la principiul că nimic nu este terminat când ne
mai rămâne câte ceva de făcut". Generalul spaniol Boves însă se
afla deja în faŃa Caracasului. După mai multe bătălii dure,
189
republicanii acceptă capitularea propusă cu condiŃia – însuşită sub
cuvânt de onoare de spanioli – că va fi cruŃată viaŃa numeroasei
populaŃii civile din oraş. Dar, odată stăpân pe situaŃie, nobilul Boves
hotărăşte: "Nici un fel de cruŃare!“ Pe stradă, soldaŃii trec prin sabie
pe oricine întâlnesc în cale, iar Boves, stăpân al oraşului, oferă seara
un bal la care s-a hotărât "prezenŃa obligatorie" a soŃiilor şi tinerelor
fiice ale şefilor republicani şi ale altor personalităŃi ale oraşului ucise
în luptă sau pe străzi. Ceea ce s-a întâmplat la acea petrecere este
uşor de imaginat… "Pavilionul spaniol flutură pe ruine şi
morminte", scria un inspirat cronicar. "El Libertador" şi mai mulŃi
dintre generalii săi se refugiază la Barcelona şi apoi la Cumana.
Erau momente triste pentru independentişti, momente în care
credinŃa lor în victorie nu a fost însă cu nimic zdruncinată.
În zilele din toamna anului 1814, când, practic, întreaga
Venezuelă recădea sub dominaŃia spaniolă, Simón Bolivar
reafirma, de câte ori avea prilejul, Ńelul suprem al luptei din America
de Sud: "Pentru noi, patria este America. Inamicii noştri:
spaniolii. Emblema noastră: independenŃa. Cauza pentru care
ne jertfim viaŃa: libertatea". Întors la Carthagena, "El Libertador" se
pune la dispoziŃia Congresului de aici. E nefericit însă, lupte fratricide
intense slăbind mult forŃa de ansamblu a revoluŃionarilor. Bolivar
militează pentru curmarea neînŃelegerilor şi conflictelor, explicând
unele din cauzele lor esenŃiale, cerând armonie între fraŃi. "Încă din
primii ani ai luptei pentru independenŃă am căutat oameni a căror
primă şi indispensabilă calitate să fie vitejia, îndrăzneala – arăta
Bolivar. Pe toŃi aceştia i-am considerat buni, indiferent de originea
lor, mai ales dacă se băteau curajos. Nu puteam recompensa pe
nimeni cu bani, pentru că nu aveam. Nu puteam decât să dăm grade
militare pentru a stimula entuziasmul şi a răsplăti vitejia şi
devotamentul pentru cauza noastră. Iată de ce printre generalii şi
ofiŃerii noştri se găsesc astăzi oameni din toate castele, păturile, cu
origini diferite. Negri, metişi, mulatri, albi, oameni din toate clasele,
care trebuie să găsească mijlocul potrivit spre a se înŃelege. Este
neapărat necesar."
… Intrigi şi rivalităŃi neavenite – desfăşurate, multe dintre ele,
190
sub presiunea şi în regia Spaniei, care, debarasată de conflictul său
cu Napoleon, trimite în regiunea Anzilor un corp expediŃionar de
10500 de soldaŃi, trăgători de elită şi un escadron de artilerie cu18
tunuri grele – îl determină pe Bolivar să aleagă calea exilului
îndepărtat. În l3 mai 18l5 ajunge la Kingston, în Jamaica. Este atât
de slab încât ducele de Manchester, guvernatorul Jamaicăi, spune
despre el: "Flacăra a absorbit uleiul". Este extrem de îngrijorat de
situaŃia din Venezuela şi din America de Sud, unde spaniolii, la
adăpostul puternicelor lor forŃe, îşi consolidează poziŃiile. Un atentat
asupra lui, ordonat de la Madrid, eşuează întâmplător: schimbase
hamacul în care dormise. Are timp, mai mult, reflectează asupra
trecutului, prezentului şi perspectivei şi redactează Scrisoarea din
Jamaica adresată englezului Hyslop, ce se ocupa cu mult interes
de cauza revoluŃiei din America de Sud, scrisoare ce reprezintă un
original program revoluŃionar, de dezvoltare şi progres pentru
Venezuela şi pentru Ńările din America Latină, pornind de la condiŃiile
specifice de existentă şi evoluŃie din această parte a lumii. "Trebuie
să ne făurim destinele noastre - scria Bolivar. Legăturile care ne
uneau cu metropola sunt rupte. Nu din cauza noastră, ci din
cauza spaniolilor, ura dintre America şi Spania este mai mare
decât apa ce le separă. Este adevărat, cauza independenŃei nu a
triumfat încă dar vom izbândi. În Rio de la Plata şi în Chile deja
agresorii au fost alungaŃi, totuşi o imensă suprafaŃă americană
mai geme sub jug. O vom elibera, vom obŃine victoria…
Echilibrul lumii, desfăşurarea onestă a curentelor comerciale
solicită independenŃa Ńărilor. Acesta e progresul. America de
Nord nu a făcut încă nici un gest spre fraŃii ei din Sud. Îl
aşteptăm, după cum aşteptăm sprijinul Europei civilizate,
interesată de dezvoltare, comerŃ, progres şi prosperitate. …Noi
suntem o lume aparte, înconjurată de imense mări, suntem, în
bună măsură, novici în ceea ce priveşte artele, ştiinŃele, cu toate
că cunoaştem şi folosim până la o limită, încă din timpurile
imemoriale, principiile fundamentale ale civilizaŃiilor…" Bolivar
cerea să nu se imite orbeşte ceea ce făceau statele din America de
Nord, întrucât, "existând vicii contractate pe timpul îndelungat al
191
dominaŃiei, trebuie întâi să ne scuturăm de ele şi să dobândim
virtuŃile care să ne permită instaurarea unui sistem politic adecvat".
Bolivar vedea imperios necesară o organizaŃie politică de solidaritate
a Ńărilor din America de Sud, după cum releva marea însemnătate a
unui Forum mondial în care "toate Ńările lumii să trateze şi să
discute marile interese ale păcii şi războiului". "Vom fi tari, mai
adăuga Bolivar, subliniind însemnătatea hotărâtoare a stimulării pe
toate planurile a valorilor, dacă o dată cu dobândirea
independenŃei vom şti să cultivăm calităŃile şi talentele – care
duc spre glorie…"
Bucurându-se de renumele unui caracter cât se poate de
integru, iubit şi respectat nu doar de luptătorii pentru independenŃa
Venezuelei, ci de către cei mai mulŃi dintre cei ridicaŃi pentru
eliberarea întregii Americi Latine de sub jugul spaniol, omul, despre
care se spunea că "nu urmăreşte cu deosebire să comande, ci să
se bată", primeşte sprijin din multe părŃi pentru înfăptuirea marelui
său plan strategic: de la Port-au-Prince la Cayes. Pune pe picioare o
nouă campanie împotriva spaniolilor, care se vădea, chiar din capul
locului, şi mai temerară decât celelalte. Conta astfel nu numai faptul
că porneau la luptă 250 de oameni împotriva a 25 de mii, dar o serie
întreagă de alte elemente, puse semnificativ în lumină de G.Baralt în
lucrarea lui de marcă Istoria Venezuelei. Spania – arăta istoricul –
deja recucerise Venezuela şi se infiltra din nou, încet dar sigur, în
Noua Grenadă. Pe de altă parte, Bolivar pornea aproape de la nimic:
"Trebuiau străbătute distanŃe imense, în mod obişnuit fără drumuri
bătătorite şi poduri, regiuni cu o populaŃie rară, deşerturi considerate
de netrecut. În armata republicană erau nu puŃini ofiŃeri ambiŃioşi pe
care nefericirea Ńării lor îi aşezase la dreapta lui Bolivar, dar pe care
prima licărire de triumf şi speranŃă îi putea face revendicativi vizavi
de el. În faŃă, o armată inamică, cu mare experienŃă de război care
ocupa punctele strategice cele mai importante şi care avea în
rândurile ei numeroşi combatanŃi dintre cei care obŃinuseră victorii
strălucite împotriva lui Victor, Dupont, Soult, Massena, generali
vestiŃi ai lui Napoleon". Şi totuşi, Bolivar a pornit lupta…
…După capturarea a două nave spaniole, Rita şi lntreprido,
192
escadra lui Bolivar, plecată din Cayes, cu misiunea eliberării
Venezuelei, acostează în data de 3 mai 1815 la Juan-Griego, port în
Insula Margarita. Spaniolii trimişi în întâmpinare sunt bătuŃi. Pe capul
"rebelilor" Spania pune bani grei, ajungând la zece mii de pesos,
fiecare, "pentru Simón Bolivar, Santiago Marino, Manuel Piar, Juan
Bautista, Arismendi". Sunt atacate mai multe porturi de pe coasta
venezueliană, trupele regaliste fiind înfrânte de fiecare dată, după
care "rebelii" se reîmbarcă pe vase, mergând spre destinaŃii
necunoscute pentru spanioli. Bolivar dă o declaraŃie – ce-i va aduce
amiciŃia şi colaborarea multor personalităŃi, ca şi inamiciŃia doar a
câtorva, dar de vază – prin care cere eliberarea definitivă – şi nu
pe termen – a sclavilor: "Natura, justiŃia şi politica - scrie astfel
Bolivar – impun abolirea definitivă a sclaviei". Campania continuă
cu succes, în ciuda anumitor insubordonări ale generalilor – Marino,
revendicând pentru el conducerea trupelor, şi Piar. Angostura este
stabilită sediu provizoriu şi capitală a guvernului venezuelian, fapt
care oficializează campania şi autoritatea şefului ei Simón
Bolivar.
…De acum începe o etapă superioară a înaintării. Mijloacele
de luptă rămân însă aceleaşi: iniŃiativa, surpriza, îndrăzneala,
vitejia, iuŃeala. "Generale Paez, care sunt navele pe care le-aŃi
pregătit pentru trecerea fluviului Apure?“ – întreabă Bolivar pe malul
apei amintite. "Contăm pe o canonieră, trei vase mai mari şi câteva
bărci" – răspunde generalul, privind mai multe corăbii spaniole care
se mişcau în susul Apurului. "Unde sunt acestea?“ - mai întreabă
Bolivar. "La inamic" – răspunde aproape anecdotic Paez. "O să le
luăm de acolo." În acest fel se desfăşurau o bună parte din operaŃii.
Bolivar anulează – unilateral, întrucât spaniolii îl continuă – "războiul
de moarte", care fiinŃa de câŃiva ani buni, purtându-se omenos cu
prizonierii, deseori eliberându-i. Va fi un gest care va amplifica
simpatiile faŃă de el.
Mergând pe o cale bătătorită, Spania cere ajutorul unor state
europene în lupta împotriva insurgenŃilor. Bolivar ripostează:
"Suntem hotărâŃi să pierim cu toŃii decât să ne supunem din nou unei
guvernări de sânge, foc şi distrugere". Apelul patetic al Spaniei are
193
astfel efectul invers: mii de oameni, cu precădere soldaŃi
englezi, din coloniile apropiate, doresc şi unii chiar vin să-l ajute
pe Bolivar. Aceasta se datora însă şi faptului că "unde plecau
spaniolii, englezii doreau să ocupe locul", cum notează un
cercetător al timpului. Bolivar acceptă un asemenea sprijin, dar fără
să coboare nimic din sacralitatea Ńelului său final: independenŃa. La
Angostura, capitala ad-interim a Venezuelei libere, Ńine un ardent
discurs în faŃa Congresului: "Din palierul libertăŃii absolute se
coboară mai întotdeauna în cel al puterii absolute. Eu consider că
mijlocul distanŃei dintre cei doi termeni marchează punctul supremei
libertăŃi politice". Bolivar mai afirmă că ar fi fericit să fie eliberat din
sarcina teribilă şi grea a dictatorului, şeful suprem al Republicii, şi să
remită naŃiunii conducerea Ńării. Congresul îl aclamă, îi satisface, cu
inima strânsă, dorinŃa, dar îi cere în mai multe rânduri – Bolivar
refuzând de câteva ori – să accepte funcŃia de preşedinte al
Republicii. În cele din urmă, Bolivar cedează şi acceptă.
Era o sarcină extrem de grea, cu atât mai mult cu cât o parte
din Venezuela mai gemea sub spanioli. Trebuia întreprins ceva
deosebit. Bolivar o face. Numai "El Libertador" putea concepe o
astfel de idee prodigioasă – scriu cei doi istorici francezi amintiŃi. Să
treacă ca un vultur până în Noua Grenadă, să sară de gâtul
inamicului, să-l prăbuşească şi – de pe aceste pământuri mănoase –
să se arunce asupra spaniolilor din partea ocupată a Venezuelei…
Obstacole ? Imense. Anzii. Şi altele încă: natura ostilă, repugnanŃa la
frig a oamenilor, obişnuiŃi cu clima mângâietoare a câmpiei, dintre
care mulŃi vor pieri. Bolivar a încercat... A pregătit totul în detaliu. Şi
a reuşit. Potrivit planului, lupta de la Boyaca, soldată de partea
republicanilor cu uşoare pierderi - 13 morŃi şi 53 de răniŃi – are
consecinŃe strategice hotărâtoare: Noua Grenadă, cu marile ei
resurse, ajunge să fie toată independentistă. La Santa-Fé, capitala
Noii Grenade, Bolivar este primit cu puternice ovaŃii şi mari onoruri.
La 13 decembrie 1819 se proclamă unirea Venezuelei cu Noua
Grenadă sub numele Republica Marea Columbie. Bolivar este
ales preşedinte. Santa-Fé devine Bogota. Vor trece încă ani buni
însă până când spaniolii vor capitula la Ayacucho, în decembrie
194
1825, sub presiunea continuă a trupelor lui Bolivar. Idealul cel sacru
al poporului devenise fapt. Evenimentele care au urmat şi sfârşitul lui
Bolivar (marele erou se retrage din proprie voinŃă de la
preşedinŃie şi din politică, murind, în sărăcie, de tuberculoză
pulmonară la Santa-Marta, în 1830) nu au umbrit cu nimic – ci
dimpotrivă – lupta nobilă a lui "El Libertador" pentru independenŃă şi
progresul Ńării sale, pentru idealul sfânt al libertăŃii.

195
 5. DIAMANTELE: DE LA CULISE LA SCENA
CENTRALĂ A DEZVOLTĂRII
Rotofei la faŃă, puŃintel durduliu la trup – veşnicul frumos
Ryan O’Neil în filmul american GheaŃa verde. Inginer electronist
tentat de aventură, el traversează, cu un zâmbet ingenuu fermecător
şi afişată nonşalanŃă, situaŃii dintre cele mai periculoase. SituaŃii
gândite şi dirijate de Omar Sharif, opozantul său, trecut de prima
tinereŃe, la inima unei frumoase, isteŃe, sportive şi mondene june,
magnat generos şi epicurian, trăind într-o incredibilă ambianŃă de lux
şi rafinament. Omar Sharif este însă şi un fugar urmărit de
"Sindicatul diamantelor", teribila şi neîndurătoarea organizaŃie
pe care elegantul, dispreŃuitorul corifeu al banilor o păgubise
serios cu ani înainte. ExecuŃii cinice ale unor oameni nevinovaŃi,
urmăriri, escapade şi escaladări, împuşcături cu miile, o varietate de
intrigi şi conflicte care te poartă de pe vârful munŃilor pe albastrul
oceanelor, de la cine frugale în natură la fastuoase recepŃii, oferite în
magnifice reşedinŃe, de la zdrenŃe sau şort şi espadrile, la uniforma
pretenŃioasă a fracului sau smoc-ului. Deznodământul filmului? Cel
aşteptat în producŃiile cu happy-end. Ryan O’Neil câştigă partida şi
pe frumoasa jună, hazardul lipsindu-l însă de avantajele şi riscurile
diamantelor, iar Omar Sharif moare ucis de "Sindicat".
S-ar putea spune aşa: un film de ficŃiune, printre altele, cu
cartoane şi mucavale, reclamă turistică şi puŃin iz sentimental, bun
să scoată spectatorul, pentru două ceasuri, de sub imperiul grijilor şi
stresurilor cotidiene. Nimic mai greşit. Dincolo de farduri şi ifose, de
dispreŃ, zâmbete şi săruturi picurate de-a lungul filmului ca elemente
de coloratură, GheaŃa verde pătrunde şi redă – fireşte, rezumându-
ne la priceperea şi măiestria de care au dat dovadă realizatorii
peliculei – secvenŃe dintr-o lume reală. …Este vorba de "lumea
diamantelor". O lume mişcându-se, aproape mereu, la graniŃa
dintre lege, delicvenŃă şi hazard. O lume pătată de sânge, violenŃă
şi dominată de severele precepte ale unui clan. O lume care, pentru
mulŃi, s-a vădit şi se vădeşte, deseori, amăgitoare. O lume în care
unii plătesc obolul prin trudă, iar alŃii - relativ puŃini şi inteligenŃi – prin
196
acŃiuni înŃelepte, originale şi speculaŃii utile îşi amplifică bogăŃia şi îşi
consolidează puterea. Să pătrundem pentru câteva clipe în această
lume de vise şi dezamăgiri, în care nota de plată – ca în orice lume –
este achitată de unii şi încasată de alŃii... Să pătrundem pentru
câteva clipe în acest univers în miniatură, dar îmbrăcând forme
dintre cele mai expresive, în acest univers al tarelor şi slăbiciunilor
umane, al ingeniozităŃii şi perseverenŃei dar şi al patimilor maladive
ale omului, în acest univers în care legile economiei, raportul dintre
cerere şi ofertă acŃionează fără nici o abatere; în acest univers în
care viaŃa, faptele, întâmplările par înlănŃuite în virtutea unei logici
ascunse, dar implacabile, predestinate...

Van Niekerk – un om cu noroc…

Ce este, de fapt, diamantul? În termeni ştiinŃifici, definiŃia lui
este următoarea: "ModificaŃie cubică polimorfă a carbonului
nativ, care apare frecvent în cristale octoedrice, incolor
transparente sau uşor colorate, cu luciu puternic adamantin,
greu atacabile de agenŃi chimici şi având cea mai mare duritate
dintre toate mineralele cunoscute". VarietăŃile perfect transparente
sunt utilizate ca pietre preŃioase, iar cele impure sunt folosite în
tehnică, ca abrazive, la armarea obiectelor de tăiat şi de forat etc. În
alŃi termeni, se poate spune că diamantul este o minune zămislită de
natură, o magnifică podoabă pe inelul de căsnicie, pe inelul de
logodnă, un cadou de mare preŃ la aniversări scumpe, dar şi un
fantastic instrument de lucru în mâna celor pricepuŃi. Diamantul mai
este – şi pare firesc acest lucru, Ńinând seama de înmagazinarea
unei valori extrem de mari într-o cantitate foarte mică de materie – o
piatră al cărei preŃ înnebuneşte gândurile şi întunecă minŃile celor
labili şi gata de orice, în dorinŃa de a se înavuŃi repede, "aventurile"
în timp şi spaŃiu ale diamantelor de sute şi mii de carate depăşind,
practic, cea mai prolifică imaginaŃie a autorilor de romane captivante.
…Secolele XVII-XVIII. Pe baza diamantelor provenite din
minele braziliene, prosperă tot mai mult fasonatorii de aceste pietre
preŃioase din Amsterdam, oraşul-bursă al lumii la un moment
dat. Au breslele lor, străzile lor, meşterii-patroni mai în vârstă îşi
197
căsătoresc fiicele cu calfele cele mai iscusite, iar meseria
rămâne în familie. Frumoasele şi cochetele lumii sunt încântate şi
tentate să primească în dar diamante şlefuite şi preŃuite la
Amsterdam; sub imperiul inelelor şi pandativelor cu pietre
strălucitoare se constituie şi se desfac legături amoroase, căsătoriile
devin mai trainice sau soŃilor le cresc "corniŃe", situaŃiile materiale
dobândesc consistenŃă sau ipoteci, după caz, cămătarii, ca şi
portăreii, capătă de lucru. Începe deja şi se profileze o industrie
olandeză a diamantelor, prăbuşită însă brusc de secătuirea
zăcămintelor braziliene care o alimentau.
Diamantele rămân însă în actualitatea timpului. Regi, dar
şi hoŃi, îşi transmit din generaŃie în generaŃie diamante de legendă
provenind din fostele zăcăminte indiene. Koh-I-Noor (Muntele de
lumină) poartă cu el destine tragice. Aproape nici unul din cei care l-
au posedat nu a sfârşit de moarte bună: crime odioase, furturi
ingenioase, având ca urmări alte crime, ca şi dezamăgiri sinucigaşe,
boli misterioase ce s-au dovedit, finalmente, generate de otrăvuri
"geniale", accidente fatale de trăsuri şi diligenŃe. Blestemuri de acest
fel a adus celor ce l-au posedat şi diamantul Orlov, de l99,6 carate,
sustras de răufăcători misterioşi din templul Sri-Ranca. Regentul,
diamant cu titlul primului lui posesor monden, Philippe d’Orleans, a
fost purtat, traversând decenii şi secole, de grăsuliul Ludovic al XV-
lea, şi apoi de marchiza de Pompadour, de împăratul Napoleon
Bonaparte, care-l găsea fascinant, de Carol al X-lea şi mai apoi de
împărăteasa Eugenia, personalităŃi nu doar cu destine neobişnuite,
ci, cele mai multe, şi cu un sfârşit zguduitor – pus de unii prezicători
şi vraci pe seama blestematului diamant, ajuns în cele din urmă la
Luvru. Ce traiectorii sinucigaşe, ce linii întortocheate de existenŃă şl
viată – întrebarea dacă aceste labirinturi existenŃiale au fost
provocate de diamante, sau posesia acestora a fost posibilă tocmai
în condiŃiile în care a existat şi decadenŃă, dar şi grandoare, primind,
nu întotdeauna, răspunsuri dintre cele mai clare…
Nici pe departe însă epopeea diamantelor nu se termină în
alcovurile capetelor încoronate sau ale celor ce se considerau că ar
avea "sânge albastru". Perioada modernă a acestor pietre preŃioase
198
la superlativ este marcată, poate paradoxal, nu de zig-zagul unor
minuni – rare, ca orice minuni – ci de relativa masificare a
producŃiei diamantelor, vădită, în mod pregnant, după deceniul al
7-lea al secolului al XIX-lea. Păstrând proporŃiile şi calculând la
scară, se creează acum condiŃii ca zbuciumul să coboare din
palatele somptuoase spre pământeni de primă mână, dar de un rang
oarecum inferior, după cum industria – a cărei dezvoltare,
consecutivă unei furtunoase revoluŃii tehnice şi în domeniul
organizării, dobândise accente noi – accede spre diamant. Ia, în tot
mai mare măsură, naştere o lume care exprimă, parcă sintetic,
în ce are el bun sau rău, universul uman. Dar ce s-a întâmplat în
acel deceniu 7 al secolului trecut, fatidic pentru amplificarea
producŃiei de diamante, prevestitor al unor largi zări noi de frumos,
ca şi de putere şl bogăŃie, de performanŃe tehnice şl industriale de
prim rang?
…Cantonul african cunoscut sub numele de Gricualandul
apusean nu era, în urmă cu circa l40 de ani, decât un deşert, un
pământ steril, fiind considerat districtul cel mai sărac din regiune. În
afară de aşezarea propriu-zisă Gricuas, această provincie, în ciuda
întinderii sale, număra abia 3-4 ferme ale burilor, pe care băştinaşii
şi unii albi, veniŃi ceva mai înainte, i-au lăsat, fără contestaŃii, să se
stabilească acolo, apreciindu-se că valoarea redusă a pământului
respectiv făcea neimportantă, neglijabilă posesia lui. Încă de când
statul Orange îşi dobândise independenŃa faŃă de Anglia,
ConvenŃia de la Bloemfontein, stabilită între cele două părŃi, stipula
că stăpânirea engleză nu se va întinde niciodată la nord de fluviul
Orange, cel puŃin în amontele confluenŃei acestui fluviu cu râul Vaal.
În acest fel, Gricualand era considerat un teritoriu al statului Orange,
cu atât mai mult cu cât această apartenenŃă fusese recunoscută într-
un tratat încheiat în 1862 între preşedintele de atunci al statului
Orange, Pretorius, şi un şef al celor denumiŃi "gricuas", Adam Kok.
Faptul că încă de la data acestei înŃelegeri, Waterboen, un alt şef
gricuas, contesta supunerea, se considera că prezintă mai puŃină
importanŃă, Ńinându-se seama, aşa cum spuneam, de

199
 *
"incontestabila" ariditate a solului…
I-a fost dat însă unei fantastice descoperiri să confere
acestui district o valoare inestimabilă, modificându-i radical
înfăŃişarea şi transformându-l într-un teribil obiect de dispută ce a
alimentat din plin cunoscutul război anglo-bur de la sfârşitul
secolului XIX şi începutul secolului XX, ca şi alte numeroase
conflicte, desfăşurate în timp, din teritoriul respectiv – expresii
ale unei lupte feroce pentru înavuŃire…
Fermierul Van Niekerk, din Colonia Capului, avea, se pare,
bunul obicei de a-şi vizita prietenii, astfel că, într-o zi din primăvara
anului 1867, s-a dus în vizită la fermierul Jacobs, a cărui proprietate
era situată în statul Orange, pe malul râului Vaal, puŃin în amonte de
confluenŃa sa cu râul Modder. El a remarcat că copiii gazdei se jucau
cu o piatră strălucitoare, cristalizată, transparentă, despre care şi-a
dat imediat seama că este un diamant. A dorit să-l cumpere, dar
Jacobs, neştiutor, departe de a-i bănui preŃul, i l-a oferit. Noul stăpân
al pietrei o prezenta ca pe o frumoasă curiozitate deşilor vizitatori ai
fermei sale din Colonia Capului. Iar întâmplarea, ca orice întâmplare,
a avut şi acum rolul ei. Unul dintre vizitatori s-a nimerit a fi un
oarecare doctor Atherstone, din Grahamstown, ce poseda noŃiuni
elementare de mineralogie. El i-a atras atenŃia lui Van Niekerk că
piatra – diamantul respectiv – este de o mare valoare şi că ar fi bine
să aibă mai multă grijă de ea. Fermierul s-a dus imediat la un
preŃuitor bijutier care i-a confirmat că este vorba de un minunat
diamant de 22,5 carate, în cele din urmă el fiind cumpărat, cu mare
avantaj pentru Van Niekerk, de către sir Philip Wodehouse,
guvernatorul Coloniei. Magnifica "piatră" a fost apoi expusă la
ExpoziŃia universală de pe Câmpul lui Marte, de la Paris, din
1867, dar aproape nici unul dintre vizitatori nu-şi dădea seama că
acest diamant reprezenta germenele unei gigantice afaceri
economice a timpurilor modeme, care era abia la început…
Şi tot lui Van Niekerk i-a fost dat să fie implicat şi pe mai

*
Vezi şi Paul Combes, Les héros boers, Montgredien et co, Paris, 1901,
p.39 şi următoarele.
200
departe în declanşarea şi dezvoltarea acestei afaceri. Intuise parcă
ceva şi spera să mai aibă o dată şansă. S-a reîntors, deci, pe
malurile râului Vaal, cu urechile cotilite şi ochii în patru. Şi cum
norocul Ńi-l faci şi singur, a auzit că un "vrăjitor" cafru avea, printre
nenumăratele sale amulete, o piatră strălucitoare de un volum
considerabil. L-a găsit pe "vrăjitor", a constatat, pe cât se pricepea el,
frumuseŃea şi valoarea pietrei, şi a reuşit să o cumpere în schimbul a
100 de oi şi 30 de cai.
Târg avantajos, întrucât Van Niekerk a intrat astfel în
posesia unui minunat diamant de 119 carate şi de asemenea
dimensiuni încât merita să poarte un nume special şi să devină
celebru. Casa Lilienfeld şi fraŃii, din Hopetown, i-au dat pe el 11200
de lire sterline, o sumă imensă pentru acea vreme, ceea ce deja a
început să producă vâlvă, tăcerea, discreŃia nereprezentând calităŃi
forte ale lui Van Niekerk. Trecând apoi din mână în mână, diamantul
a fost fasonat la Amsterdam, redus la greutatea de 49 de carate şi
vândut, pentru aproape 23000 lire sterline, contesei Dudley,
bogătaşă celebră pentru colecŃia ei de bijuterii. În timp, diamantul
denumit iniŃial "Steaua Africii de Sud", si-a mai schimbat de câteva
ori proprietarul şi a rămas cunoscut sub numele de Dudley. La
sfârşitul secolului trecut, valoarea lui era preŃuită puŃin mai mult
decât dublu faŃă de cât plătise contesa Dudley pe el. În fapt, cele
două "norocuri" ale lui Van Niekerk marcau debutul epocii moderne a
diamantelor…

Epopeea începe…
SenzaŃia iscată de diamante, mai ales că acele regiuni
fuseseră până atunci cvasinecunoscute, neglijabile pentru exploratori
şi aventurieri, a fost imensă. Se spunea chiar că era suficient să
cauŃi câteva zile pe pământurile aride din Gricualand ca să găseşti
oricum o piatră cât vârful unui deget, ceea ce însemna norocul şi
averea picate parcă din cer. Mii şi mii de oameni urmărind
asemenea chilipiruri, robiŃi de miraj sau dornici de senzaŃii tari
s-au repezit înfriguraŃi spre Gricualand, în speranŃa de a găsi
diamantele cu care natura înzestrase atât de generos
201
pământurile băştinaşilor negri – intraŃi încă de bune decenii sub
dura autoritate colonială, preocupaŃi de cu totul alte probleme,
neinteresaŃi şi neştiutori în ale înavuŃirii pe această cale, parcă surzi
la tentaŃiile atât de zgomotoase pe care le trezeau comorile de pe
pământul lor. Aceşti exploratori, aventurieri în cea mai mare parte,
veneau – nu o dată cu femeile şi copiii lor – din Colonia Capului şi
din Natal, dar mai ales din Australia, căutători de aur care nu
izbutiseră acolo şi care vedeau în diamante o altă excepŃională
posibilitate de înavuŃire rapidă. Veneau, de asemenea, din
metropole, din Anglia şi Olanda, din Belgia şi Germania, dar şi din
America, din Rusia sau din Polonia, hotărâŃi a face orice pentru a
accede la o altă viaŃă. Lua practic naştere lumea tumultuoasă în
evenimente şi dominată de legea celui mai tare a unui Eldorado
african, dar care nu va dispărea asemeni celui veritabil, devenit
amintire. Intrate demult în culisele, detaliile şi deliciile istoriei,
diamantele se pregăteau acum să intre, cu un greu preŃ în vieŃi
omeneşti şi cu un rol de primă mână, pe una din scenele ei
importante şi deosebit de reprezentative pentru dramatismul
dezvoltării, pentru epopeea ei. Dar să urmărim, mai departe,
secvenŃe din această epopee…
Din oricare parte a lumii veneau căutătorii de diamante, de la
un moment dat călătoria lor spre Gricualand devenea teribil de
temerară. Drumul dificil spre Ńinuturile diamantifere – pante piezişe,
povârnişuri lunecoase, cursuri repezi de apă, soare torid – putea fi
străbătut doar cu ajutorul unor căruŃe mari, trase de trei perechi de
boi, cu coviltir de pânză, renumitele treks ale burilor, în care oamenii
îşi puteau petrece noaptea ceva mai feriŃi de primejdiile ce-i pândeau
la tot pasul - printre care cu risc mare erau cele reprezentate de
şacali şi bandiŃi.
Nu numai că cei din diferite colŃuri ale lumii, ispitiŃi de
diamante, venind la Gricualand, îşi luau cu ei o bună parte sau, de
multe ori, întreg avutul, dar aceşti oameni erau obligaŃi pentru a nu
muri de foame să-si aducă cu ei rezerve de hrană pentru 7-8
săptămâni, cât dura drumul greu până la malurile râurilor Vaal şi
Modder; este drept, ei întâlneau în cale câteva aşezări de 600-700
202
suflete, dar procurarea hranei constituia problema de căpătâi chiar a
celor ce locuiau în aceste aşezări, aceştia neavând un surplus pe
care să-l poată oferi altora. Iată de ce cei care sperau să-şi afle
norocul în descoperirea unor diamante de zeci şi sute de carate
constituiau o pradă foarte tentantă pentru bandiŃii ce străjuiau căile
de acces spre locurile visate, oameni fără nici un fel de scrupul şi
care, dacă credeau în mirajul diamantelor, nu dispreŃuiau deloc nici
prada bogată – de multe ori mâncarea şi apa erau considerate că au
greutatea lor în aur, şi chiar cu mult mai mult – pe care le-o aducea
jefuirea viitorilor exploratori şi exploatatori ai terenurilor diamantifere.
Nu este greu de înŃeles că, în aceste condiŃii, doar o parte relativ
mică din cei ce plecau la Gricualand ajungeau la destinaŃie…
Odată însă ajunşi în "Ńara diamantelor", căutătorii acestor
pietre preŃioase erau oare la capătul suferinŃelor pe care le îndurau
de mai multe luni? Să vedem. Cel mai adesea, ei erau nevoiŃi să-şi
ridice corturile în locuri fără apă şi umbră, pânza reprezentând un
slab obstacol în faŃa razelor nemiloase ale soarelui ce pătrundeau în
toate ungherele cu o insistenŃă diabolică. Munca lor, de asemenea,
era deosebit de dură, iar fiecare vedea în vecinul său nu un
partener, ci un duşman, al cărui noroc putea însemna neşansa lui, a
cărui bogăŃie putea însemna sărăcia lui. Suspiciunea, viclenia,
egoismul, violenŃa caracterizau în general relaŃiile între
căutătorii de diamante. Prin toate acestea, suferinŃele
continuau, chiar se amplificau, şi, nu o dată, visurile, speranŃele
se transformau în dezamăgiri.
Se spune că puŃini au avut şansa să găsească diamante pe
malurile râului Modder, cei ghinionişti repliindu-se pe malurile râului
Vaal, amplificând astfel tensiunile şi animozităŃile existente între
căutătorii de aici. În fapt, procesul ca atare al exploatării se
reglementa cu încetul. Oamenii, cei mai mulŃi "australienii", au adus
cu ei în aceste regiuni sistemul de diviziune a proprietăŃii miniere pe
care-l practicaseră – căutători de aur – în Australia. În locurile unde
se bănuia existenta zăcămintelor diamantifere, se delimitau
2
suprafeŃe pătrate relativ regulate, de circa 90 m (aşa numitele
claims-uri), fiecare exploatator neputând să posede mai mult de
203
două asemenea împrejmuiri: dacă vroia o a treia, trebuia să renunŃe
la una din cele două pe care, de regulă, le avea. În ciuda unor
aspecte negative de genul celor menŃionate, exploatarea nisipurilor
diamantifere de pe malurile Vaal-ului a dat, în această fază primară,
rezultate relativ bune, astfel că oamenii de aici s-au înmulŃit, s-au
putut face şi ceva investiŃii, iar renumele în creştere al locurilor
atrăgea alŃi şi alŃi exploatatori…
În 1869, pe malurile Vaal-ului ia naştere primul oraş fondat
de căutătorii de diamante: Barkly-West. În 1870, pe terenurile
diamantifere împrejmuitoare erau circa 8000 de exploatatori. Potrivit
unor documente oficiale, în doar două luni – din l4 septembrie până
la 13 noiembrie 1870 – au fost expediate din Gricualand pe piaŃa
europeană 2326 diamante, având o valoare totală de peste 64 mii
lire sterline (la cursul din anul respectiv). Nu era însă decât o infimă
parte a comorii fabuloase care zăcea în nisipurile şi pământurile de
aici. Patru asociaŃi veniŃi din Natal, însoŃiŃi de lucrători negri, au scos
în doar câteva săptămâni, dintr-o singură "groapă", 23 de diamante
care au fost vândute în Anglia pentru 150 mii lire sterline; cel mai de
preŃ din aceste diamante avea 107 de carate, iar următorul 37. De la
Pniel, un alt orăşel fondat pe malurile râului Vaal, un emigrant
german, corespondent al Gazetei din Augsburg, scria, în iulie 187l,
pentru ziarul său "Oraşul Pniel s-a născut <<ieri>>. Până acum, el
nu are decât 6000 locuitori, care trăiesc sub corturi şi în căruŃe, în
case de lemn, fier sau piatră, în colibe din paie sau pământ.
Magazine bine aprovizionate asigură aproape tot ceea ce îŃi poŃi dori;
există acum un mare număr de hoteluri şi debite de apă. Şi dacă
oraşul nu are decât 6 000 locuitori, mai mult de l5 mii colonişti, cea
mai mare parte cu femei şi copii, trăiesc şi lucrează, sub un soare
arzător, de-a lungul malurilor râului Vaal, scormonind pământul
pentru a extrage piatra preŃioasă. Rezultatele au întrecut aşteptările.
Ele depăşesc ceea ce se ştia despre minele de diamante din
Brazilia. O sucursală a unei bănci engleze, stabilită la Pniel,
facilitează tranzacŃiile comerciale şi oferă avansuri asupra
diamantelor ce-i sunt prezentate". Pentru a atrage şi alŃi "clienŃi", din
"Vaterland", gazetarul german – aşa se afirma într-o lucrare –
204
înfăŃişa într-o culoare relativ roză unele aspecte dure şi dificile ale
vieŃii de pe malurile râului Vaal; în fapt, lucrurile nu arătau chiar
aidoma celor prezentate în corespondenŃa menŃionată…
Oricum, însă, acŃiunea "diamante" de pe aceste meleaguri
africane dobândea amploare. În acelaşi an, 1871, se descopereau
diamante, tot aici, la Jaggersfontein, ca şi Coffeefontein, alŃi şi alŃi
căutători fiind atraşi de mirajul bogăŃiei. În această perioadă noii
veniŃi erau cu precădere englezi prin origine sau educaŃie, ei
organizându-se în societăŃi asemănătoare celor ale căutătorilor de
aur din California şi Australia, unii dintre ei fiind investiŃi, prin
consimŃământ unanim sau majoritar, cu puterile necesare spre a
menŃine ordinea. Era, de altfel, în mod deosebit nevoie de o
asemenea investire – care nu a dat, nici ea, în multe cazuri,
rezultatele aşteptate. Practic, toŃi căutătorii de diamante erau
înarmaŃi şi multe din diferendele dintre ei se reglau pe calea
armelor. Existau, de asemenea, numeroşi bandiŃi – ei nu
catadicseau să scurme după diamante, aşteptau să le găsească alŃii,
pe care îi omorau şi le luau preŃioasele pietre. Mult timp nu a existat
o autoritate oficială care să acŃioneze împotriva acestor jefuitori,
reacŃiile manifestându-se fie individual, fie la nivelul unor grupuri mai
mici, cu putere mai puŃin curativă şi mai mult cronicizând o stare
acută. În această direcŃie, există afirmaŃii potrivit cărora viaŃa din
Gricualand era "un infern în drumul spre paradis"…

"PERFIDUL ALBION" în acŃiune…

Mai era o chestiune care avea şi urma să mai aibă
repercusiuni încă multe decenii de la data când a fost pusă mai cu:
acuitate, o chestiune care a relevat, în mod deosebit de semnificativ,
caracterul rapace, prăduitor al mentalităŃii şi actelor de tip colonial:
sub ce suveranitate se găsea totuşi teritoriul pe care fuseseră găsite
zăcămintele diamantifere? În "termenii timpului", problema se punea
astfel: era vorba de un teritoriu indigen, de un teritoriu care depindea
de statul liber Orange, de Transvaal, sau de un teritoriu aflat sub
suveranitate engleză? Era o întrebare care, la vremea aceea, a
preocupat mai puŃin pe căutătorii de diamante, ei acŃionând ca şi
205
cum ar fi fost vorba de "pământul nimănui". AlŃii însă, privind cu
precădere în viitor şi sperând – nu fără temei – la uriaşe profituri, au
început să caute tot mai intens răspuns la chestiunea în cauză,
lucrurile evoluând, finalmente, în virtutea dreptului – şi în favoarea -
celui mai tare, care şi-a însuşit multă vreme apoi "partea leului".
"Perfidul Albion" nu s-a dezminŃit nici de această dată. Dar ce s-a
întâmplat, de fapt?
Preşedintele Republicii Orange era, la vremea respectivă,
domnul Brandt, originar din Colonia Capului, care, student la
Universitatea din Leyda, avocat în Anglia şi profesor universitar la
Cap, a fost ales preşedinte în 1863 de către burgher-ii din Orange şi
reales de către ei din cinci în cinci ani. În virtutea drepturilor pe care
le considera că revin Ńării sale atât prin ConvenŃia de la
Bloemfontein, cât şi prin tratatele semnate cu indigenii, el a trimis pur
şi simplu – fără nici un sprijin armat – un comisar să arboreze
drapelul de stat şi să reprezinte guvernul său în partea din
Gricualand situată pe malul stâng al râului Vaal, în vreme ce, la
rândul său, Transvaal-ul a trimis un delegat cu aceeaşi misiune în
teritoriile pe care le considera că-i revin, pe partea dreaptă a râului
Vaal.
În toate aceste preocupări, ca şi în cele care au urmat, locul
populaŃiei indigene nu era în nici un fel menŃionat, pe de o parte. Pe
de alta, mai trebuie remarcat că Anglia nu a recunoscut, de jure, în
nici un fel, astfel de impuneri, chiar dacă erau consecutive – ne-am
mai referit în acest sens – unor prevederi stipulate ca atare prin
tratate semnate de Anglia, ea considerând statul Orange – y compris
Gricualand – ca dependent de Colonia Capului: ca probe
"indiscutabile" se aduceau scrisori ce purtau antetul MajestăŃii Sale
Britanice. Tot Anglia însă nu fusese defel preocupată să lămurească
"chestiunea suveranităŃii" respective până când în Gricualand nu se
descoperiseră diamante. "Treaba devenea serioasă, erau bani tot
mai mulŃi în joc, bani pe care Anglia trebuia să-i câştige şi nu
să-i piardă", gândeau, se pare, demnitarii englezi.

206
 De la "întâmplare" la exploatarea industrială
Gesturilor politice din Orange şi Transvaal, diplomaŃia
engleză le-a opus, cum afirmă francezul Paul Combe în volumul
pomenit, "aria drepturilor indigenilor care vroiau să devină
subiecŃi englezi". Regina Victoria a recepŃionat favorabil această
cerere, cu "condiŃia" ca parlamentul Coloniei Capului să "aprobe"
anexiunea. Ceea ce respectivul for, în întregime controlat de englezi,
nu a întârziat, fireşte, să o facă. Pe baza unor asemenea demersuri,
la 7 noiembrie 1871, un magistrat şi 30 de poliŃişti englezi şi-au făcut
apariŃia printre căutătorii de diamante de la New Rush, urmărind
exercitarea jurisdicŃiei din Colonia Capului şi înlocuirea drapelului
Republicii Orange cu cel al Angliei. Din partea republicii amintite au
existat proteste violente faŃă de acest act "arbitrar, în contradicŃie cu
ConvenŃia de la Bloemfontein", proteste în faŃa cărora englezii au
oferit mici paleative: "este posibil să fie unele greşeli în delimitarea
frontierelor, însă faptul împlinit le anulează de la sine". Însuşi
guvernatorul Coloniei Capului a venit pe malurile râului Vaal,
ordonând căutătorilor de diamante – în fond interesaŃi într-o oarecare
reglementare a situaŃiei lor de drept – să nu plătească impozite decât
autorităŃii britanice. Preşedintele din Orange a reacŃionat din nou: un
comando format din 1000 de oameni, cu patru tunuri, trebuia să
susŃină pretenŃiile statului său prin forŃa armelor. Pe un ton sec,
guvernatorul Coloniei Capului a reamintit burilor că, în ochii legii, "ei
nu au încetat niciodată să fie subiecŃi britanici", ceea ce făcea ca
orice act de violenŃă să fie considerat ca o declaraŃie de război la
adresa Angliei. NesimŃindu-se încă în stare să lupte cu englezii – era
vorba, în fapt, de o luptă pentru un teritoriu iniŃial străin şi pentru unii,
şi pentru alŃii, în litigiu aflându-se "dreptul primului venit" – burii s-au
"mulŃumit" cu câteva proteste platonice, lăsând lucrurile, cum se
spune, "în coadă de peşte"… Vreme de câŃiva ani, a avut loc o lungă
corespondenŃă, asupra acestei chestiuni, între guvernul englez şi
statul Orange, încheiată finalmente cu invitarea, în 1876, a lui Brandt
la Londra, "pentru a conchide un aranjament". Problema deja era
clară: ca o presupusă concesie, lui Brandt i-a fost oferită o
despăgubire de 90 mii lire sterline, un fel de compensaŃie pentru
207
abandonul definitiv al tuturor "drepturilor statului Orange asupra
terenurilor diamantifere". Suma era, în mod ridicol, infimă, pentru că
minele produceau în nu puŃine din zilele anului o valoare egală cu
despăgubirea propusă de englezi. Neavând însă ce face, Brandt a
acceptat aranjamentul şi l-a semnat la 13 iulie 1876… Erau ani în
care trezoreria imperiului britanic începea să fie tot mai serios
alimentată – impozite, venituri, taxe – de minele diamantifere din
Africa de Sud. Afacerile cu diamante începuseră să ia proporŃii de
amploare…
Sunt interesante şi alte detalii, care pun mai bine în relief nu
doar cursul de extremă duritate pe care îl luase viaŃa pe aceste
pământuri cu un subsol atât de mănos, ci şi discrepanŃa tot mai
accentuată între ceea ce obŃineau întreprinzătorii şi exploatatorii
terenurilor diamantifere, pe de o parte, şi condiŃia subumană a
băştinaşilor negri, pe de altă parte - condiŃie de adevăraŃi sclavi, a
căror existenŃă pământească se rezuma doar la satisfacerea
interesului stăpânului, fiind utilizaŃi la cele mai grele munci,
consideraŃi adevărate animale de lucru şi povară. Fără munca
acestor oameni, însă, nu era în nici un fel posibilă exploatarea
de proporŃii a zăcămintelor de pietre preŃioase din Orange şi
Transvaal…
…ApariŃia poliŃiştilor englezi în Gricualand nu a însemnat nici
pe departe înlăturarea revolverului ca argument decisiv în discuŃii şi
conflicte. Noua administraŃie (engleză) s-a preocupat, mai întâi, să
regleze definitiv chestiunea proprietăŃii pământurilor diamantifere în
folosul ei, dar găsindu-se în faŃa a 20 de mii de oameni înarmaŃi şi
hotărâŃi să nu cedeze în ceea ce credeau că e un bun câştigat, a fost
nevoită să accepte situaŃia de fapt ca oficială şi să-şi limiteze,
întrucâtva, profiturile. Aşadar, claims-urile au fost considerate şi pe
mai departe ca aparŃinând celor ce se instalaseră primii pe terenurile
respective, precumpănind însă şi dreptul de jumping: dreptul pe care
îl avea orice individ alb de a ocupa un claim care nu fusese lucrat –
din indiferent ce motiv, inclusiv boală – timp de 7 zile consecutive şi
era astfel nominalizat ca teren abandonat; noul "proprietar" era
înregistrat la birourile administraŃiei, iar plata impozitelor către
208
autoritate nu suferea cu nimic. Principiilor economice, respectiv celui
cu privire la folosirea continuă, cu randament superior, a mijloacelor
de producŃie, principii la modă în perioada industrialismului clasic,
consecutivă marii revoluŃii industriale de la sfârşitul secolului XVIII şi
primele decenii ale secolului XIX, ca şi de mai târziu, din Anglia,
FranŃa, din Germania, Statele Unite ş.a., nu li se făcea rabat nici în
epopeea căutătorilor de diamante. Se relevă, astfel, într-o oarecare
măsură, şi statutul "managerului", diferit de cel al proprietarului.
Este interesant în acest sens că proprietarul "de drept" al pământului
pe care erau situate unul sau altul din claims-uri (dacă exista o
asemenea situaŃie) primea o redevenŃă simbolică pentru fiecare
claim de pe pământul lui, bani pe care de multe ori nici nu îi încasa,
mai ales atunci când el însuşi ocupa claims-uri şi se preocupa de
exploatarea diamantelor…
În fapt, până prin 1873, o bună parte din căutătorii de
diamante îşi cantonaseră activitatea pe malurile nisipoase ale râului
Vaal, unde fuseseră descoperite primele pietre preŃioase. CâŃiva
căutători bănuiau, totuşi, că aceste diamante "de aluviune" au fost
detaşate şi antrenate de ape în afara zăcămintelor lor naturale, care,
odată descoperite, puteau aduce beneficii cu mult mai mari. Sub
obsesia acestei idei au fost făcute unele cercetări-sondaje care, în
scurt timp, au relevat rezultate dintre cele mai promiŃătoare. Dar,
iată, în fapt, despre ce a fost vorba. Topografia terenurilor din locurile
bănuite că ascund diamante era caracterizată cu deosebire de
depresiuni, relativ circulare, înconjurate de faleze puŃin ridicate şi cu
pante dulci. Apele de ploaie se strângeau adesea în aceste
adâncituri, uneori existau şi izvoare subterane, apăreau şi peşti, de
unde denumirea lor de eleştee. Într-o astfel de adâncitură cu apă, un
prospector de terenuri diamantifere, ce făcea încercări la peste 40
km de malul Vaal-ului, a avut norocul să afle un zăcământ foarte
preŃios de diamante. Nu şi-a Ńinut gura, iar pământurile fermei pe
care era eleşteul cu pricina au fost invadate şi scotocite cu
meticulozitate de zeci şi zeci de aventurieri. Îngrozit de invazie,
proprietarul fermei a fugit călare, în miez de noapte, urmărit cu
insistenŃă de căutători, despre care el credea că vor să-l omoare, dar
209
care vroiau, de fapt, să-i cumpere pământul. L-au ajuns şi găsit într-
un saivan, unde stătea ascuns, el punându-şi silit semnătura pe un
act, ce stipula un preŃ de vânzare de peste 20 de ori mai mare decât
valoarea anterioară a pământului, dar de câteva mii de ori mai mic
decât valoarea diamantelor găsite în următoarele 6 luni. Pentru
diamantele de aici au avut loc câteva lupte sângeroase, au fost vreo
20 de victime, 1-2 din căutători s-au îmbogăŃit, iar ceilalŃi au rămas la
fel de săraci ca înainte, spectacol halucinant pe care fostul fermier l-
a urmărit de la distanŃă, de la Capetown, unde se stabilise cu mica
lui avere şi unde a trăit – se spune – până la adânci bătrâneŃe…
Translatarea bătăliei de pe malul râurilor în interiorul
provinciilor era declanşată, după cum începea să se manifeste şi o
gândire mai avansată asupra formării şi existenŃei zăcămintelor
diamantifere. Aceste "eleştee" sunt cele ce ascund veritabilele
comori. Ele constituie doar partea superioară a unor răbufniri
vulcanice – s-a spus; dedesubtul unui strat superficial de pământ, pe
fundul adânciturii – în general, nisip fin, roşu, adesea impregnat de
calcar‚ se află un pământ galben, friabil, ce conŃine deja câteva
pietre preŃioase şi multe roci dure. Mai adânc – se arăta – se află un
noroi albăstrui, veritabilul zăcământ iniŃial al diamantelor. Apele au
făcut să circule câteva diamante de aici spre malurile râului,
creându-se impresia falsă că acele pietre preŃioase şi-ar afla acolo
originea. Or, nu acolo, ci aici, spre fundul eleşteelor, trebuie săpat –
a fost concluzia. Au apărut astfel sute de asemenea puŃuri,
născându-se şi ceea ce avea să devină mai târziu un important
centru al industriei diamantifere, oraşul Kimberley.
Totul ar fi fost "all right", dar lipsea apa necesară pentru
băut, cât şi tehnologiei de extracŃie, spălare, sortare a minereului
diamantifer. S-au săpat atunci noi puŃuri în terenuri obişnuite şi
straturi de apă freatică au fost găsite la 8-l0 m adâncime. Se părea
că nu mai sunt probleme tehnice şi tehnologice, dar fuseseră săpate
atâtea puŃuri după diamante şi apă, atât de aproape unele de altele,
încât şi apa freatică existentă se dovedea insuficientă, comparativ cu
nevoile. Ceea ce făcea ca, în anumite perioade, apa şi alimentele să
fie mai scumpe chiar decât minunatele pietre după care oamenii
210
scormoneau cu formidabil interes în pământ.

LecŃiile istoriei
Indiferent însă de greutăŃi şi privaŃiuni, "diamantele mergeau
înainte", spre perioada exploatării moderne. Se poate spune că,
asemenea altor domenii, nevoia a născut acest tip de exploatare.
Din puŃurile săpate în eleştee sau după apă, multe erau practic
aşezate unul lângă altul, formând parcă un sistem de reŃele, dacă
adâncimea de săpare nu ar fi fost diferită de la unul la altul. În tot mai
mare măsură nu mai era loc pentru depozitarea, la fiecare puŃ, a
pământului şi minereului scos la suprafaŃă, pentru transportul acestor
lesturi – ce incomodau exploatarea – în afara perimetrului minelor
respective. Căutătorii de diamante din acelaşi perimetru au început
să se asocieze, realizând împreună un sistem de recipiente pentru
transportul lestului, pământurilor, minereurilor, recipiente care
circulau suspendate, având drept capete de o parte un put sau altul,
iar de altă parte locul comun de sortare şi spălare a minereurilor.
Studiind o fotografie a unei asemenea exploatări – de la Kimberly –
sunt realmente impresionante sistemul complex de cabluri şi
vagoneŃi, legăturile efectuate şi ingeniozitatea terminaŃiilor.
O asemenea organizare a făcut necesară modificarea însuşi
a sistemului de proprietate şi folosinŃă a terenurilor diamantifere. A
fost, mai întâi, abolit dreptul de jumping. Pe urmă, prin 1876, a fost
abolită prevederea folosirii a doar două claims-uri de un individ,
limita respectivă urcând acum la 10 asemenea suprafeŃe. Erau deja
familii care posedau peste 100 de claims-uri – 10 capul familiei, 10
soŃia, câte zece fiecare din copii, rudele apropiate ş.a. -‚ ceea ce a
făcut posibilă naşterea şi organizarea unor mine din ce în ce mai
mari, având un singur proprietar. Micii exploatatori de terenuri
diamantifere deveneau tot mai mult dependenŃi de acesta, renunŃând
finalmente la întreprinderea pe cont propriu şi angajându-se, în
sistem salariat, la cei mai puternici economic faŃă de ei.
Nu era o soartă prea rea, fiind bine plătiŃi, ceea ce nu se
poate spune însă despre salahorii minelor - nefericiŃii negri, localnici
sau aduşi de aiurea, slujindu-i pe albi într-un regim de cruntă
211
oprimare economică. "În tot timpul pentru care au fost angajaŃi –
notează Paul Combes – ei duc o viaŃă de câine, sunt închişi în locuri
speciale şi, înainte de sfârşitul lucrului, li se administrează purgative
puternice, pentru ca stăpânii albi să se asigure că nu au înghiŃit
diamante. Cei care sunt utilizaŃi la trierea diamantelor, complet goi,
au doar labele mâinilor înfăşurate cu pânză şi tampoane, care nu le
împiedică mişcarea, dar îi împiedică să închidă palma, să apuce
ceva. Pentru un lucrător negru, la mesele de triaj, mai existau de
regulă 2 supraveghetori albi, care le urmăreau cu stricteŃe fiecare
mişcare." Plata negrilor, se spune, era simbolică. Aceasta făcea şi
mai mari câştigurile obŃinute de albii implicaŃi în ceea ce deja
începuse să se numească industria diamantiferă.
…Între englezi şi buri, până la sfârşitul secolului, culminând
cu războiul anglo-bur, şi încă mulŃi ani după aceea, au avut loc
nenumărate înfruntări armate, nemaivorbind de cele în plan politic.
Miza era acest teritoriu din sudul Africii, cu o paternitate naŃională
deosebit de complexă, care, printre altele, se vădea deosebit de
bogat în diamante. Un teritoriu pe care-l vroiau englezii, ca mare
putere colonială, şi care puseseră aici piciorul nu mult după înaintaşii
burilor – coloniştii olandezi; era un teritoriu pe care îl vroiau însă şi
burii, "cu dreptul primului venit aici", afirmau ei, în 1652 olandezii
întemeind Colonia Capului. Nici unii, nici alŃii nu Ńineau seama de
faptul că, înaintea tuturor, Africa de Sud fusese populată de triburile
de boşimani, hotentoŃi şi mai apoi de populaŃia bantu – este drept,
populaŃii cu o civilizaŃie relativ primitivă. Confruntarea dintre englezi
şi buri – Afrikaanderi – a fost extrem de dură, în faŃa agresivităŃii şi
cruzimii trupelor engleze, factorii politici buri înaintând proteste şi
plângeri oriunde puteau. "Marea Britanie, prin dorinŃa sa de continue
anexări teritoriale, calcă în picioare toate principiile drepturilor
oamenilor. Ea utilizează toate actele de violenŃă posibile pentru
exterminarea unui popor liber. În numele justiŃiei, în numele
umanităŃii, noi ne adresăm către toate popoarele a căror inimă bate
pentru noi. Le cerem să vină în aceste momente-limită în ajutorul
poporului nostru şi să ne salveze patria. Avem încredere că apelul
nostru va fi ascultat!“ – se arăta într-o scrisoare semnată în
212
septembrie 1900 de trei deputaŃi sud-africani, după anexarea la
Imperiul Britanic a statelor Orange şi Transvaal. Politica de apartheid
din Africa de Sud de astăzi demonstrează însă că din lecŃiile istoriei
s-a învăŃat nu prea mult. Dar să revenim la diamante.
…Până prin preajma celui de-al doilea război mondial – şi
chiar în timpul acestuia – mii şi mii de emigranŃi şi aventurieri veniŃi
de pretutindeni, cu pistoale şi pumnale ascunse în cutele largi ale
veşmintelor de vară, înarmaŃi la vedere doar cu un simplu târnăcop,
o sapă şi o găleată, îşi disputau cu ardoare fiecare centimetru pătrat
şi gram de pământ diamantifer sud-african. Ei erau mânaŃi de
speranŃa ardentă a îmbogăŃirii rapide, care i-a animat dintotdeauna
pe aventurieri. Concesiunile de teren se păzeau zi şi noapte, în
răgazurile furate activităŃii cotidiene stând de pază bărbaŃi în putere,
dar apoi şi copii, bătrâni şi adolescenŃi. Continua să se moară,
deseori, pe meterezele producŃiei de diamante, se încheiau astfel
socotelile de familie, între vecini, între cei ce aveau concesiune şi cei
care aspirau la o asemenea stare. Şansele din partea unor
asemenea exploatatori individuali, deşi existau, se vădeau din ce în
ce mai mici, "grosul norocului" trăgând spre întreprinderile mari ce
aveau zeci şi chiar sute de angajaŃi, mii de hectare de teren
diamantifer în proprietate, care concentrau diamantele găsite şi le
negociau mai departe. Profiturile lor înregistrau o creştere
exponenŃială. Se muncea, totuşi, enorm, Ńinând seama că pentru a
obŃine 1 carat de diamante fasonate trebuiau, pe parcurs, extrase,
concasate, triate, spălate mai mult de 250 tone de rocă şi pământ
diamantifer. "Big-role" de pe aceste meleaguri este cunoscută astfel
drept cea mai mare "groapă", drept cea mai mare escavaŃie din lume
făcută de mâna omului. Acest uriaş crater, până astăzi un monument
de senzaŃie pentru turişti, poate înghiŃi deodată, afirmă ghizii, trei
zgârie nori de talia lui Empire State Building din New York…

"Sindicatul"
…Generozitatea zăcămintelor din Africa de Sud, posibilitatea
câştigurilor fabuloase a dus la intensificarea prospecŃiunilor în multe
locuri unde se credea că este posibilă existenŃa diamantelor.
213
Namibia, dar şi Sierre Leone, Venezuela, dar şi fostele Ńări sovietice
etc. au astăzi zone întinse unde se exploatează intens diamantele.
Potrivit unor statistici, producŃia anuală mondială de diamante era,
prin 1990, doar cu ceva sub nivelul a 50 de milioane de carate (1
carat = circa 0,20 g). Circa 85% din această producŃie se afla sub
controlul unui trust diamantifer gigantic şi unic, de sorginte sud-
africană: De Beers. El însuşi produce circa l4 milioane carate şi are,
sub o formă sau alta, legături contractuale cu – se spune – toate
Ńările producătoare. Cam o cincime din pietrele producŃiei mondiale
sunt "bune de bijuterii", restul primind utilizări industriale de
primordială însemnătate în condiŃiile producŃiei modeme şi ale
afirmării "ramurilor de vârf".
Dar să urmărim, la Kimberly, pe terenurile De Beers, câteva
secvenŃe din exploatarea actuală a diamantelor. Buldozerele şi
escavatoarele au înlocuit, demult, târnăcopul şi lopata. Pământul
albastru diamantifer este spulberat cu explozibile şi raclat cu
imensele maxilare din metal. Spălat şi triat, este apoi reîncărcat pe o
bandă lată rulantă, care, la un moment dat, trece pe sub o instalaŃie
de raze X. În contact cu preŃioasele pietre, razele X declanşează
automat un jet de aer comprimat ce expulzează pietrele diamantifere
din bandă. Acestea sunt curăŃate, apoi, cu o mare conştiinciozitate
cu nişte periuŃe cu grade diferite de fineŃe: de la mic spre mare.
Pentru a se ajunge la straturile diamantifere de pe malurile fluviului
Orange a fost însă necesară deplasarea unor adevăraŃi munŃi de
nisip şi pământ; este vorba de dune înalte de 30 m şi chiar mai mult,
cu materie adusă de pretutindeni de vânturile ce bântuie marele
fluviu.
Seara se poate vedea recolta zilei: pe o catifea albastră, sub
un blindaj inexpugnabil din plexiglas armat cu oŃel, sub jeturi
puternice de lumină, sute de diamante mai micuŃe sau puŃin mai
mari, de toate culorile curcubeului. Extazurile şi visurile vizitatorului
în faŃa acestui magnific spectacol sunt întrucâtva temperate de
privirile reci, lucide, ale gărzilor. Sunt poliŃişti angajaŃi de companie,
care impresionează nu numai prin alură, ci şi prin Colt-urile modeme
ce le atârnă de centuri. Ei supraveghează atent, dinafară şi
214
dinăuntrul clădirii care adăposteşte selecŃia pietrelor şi tezaurul, tot
ceea ce se întâmplă pe fiecare din coridoarele despărŃite unul de
altul prin grilaje metalice de oŃel. Păzesc câte 3-4, existând în paralel
şi un sistem de securitate bazat pe camere de luat vederi. Acestea
sunt urmărite cu maximă scrupulozitate de monitori înarmaŃi şi gata
să intervină la cea mai mică urgenŃă, dând totodată alarma unor
detaşamente de aşteptare. Nu doar terminalul tehnologiei exploatării
diamantelor este atât de păzit, ci compania asigură supravegherea
minuŃioasă întregii exploatări. În cazul în speŃă, exploatarea se
întinde pe o suprafaŃă lungă de l00 km şi largă de 50 km, mărginită
de o parte de apă. Aici există continuu şalupe de patrulare, cu
echipe înarmate până în dinŃi, iar partea de teren, împrejmuită cu un
gard înalt prevăzut cu sistem de alarmă bazat pe celule fotoelectrice,
este permanent survolată de helicoptere şi supravegheată de patrule
în marş, cu privirea cruntă, şi câini poliŃişti a căror doar simplă
vedere inspiră o imensă teamă. Film de aventuri? "Să fim serioşi –
se confesa revistei L'Express unul din subdirectorii vestitei companii.
Sunt miliarde de dolari la mijloc şi nu ne putem juca. Împrejurul
exploatărilor foieşte o veritabilă armată de hoŃi şi vânzători
clandestini, raliaŃi reŃelelor de traficanŃi din lumea întreagă. łinând
seama că contrabanda a ajuns chiar să ruineze producŃia de
diamante în unele Ńări, trebuie să fim, atenŃi !"
Industria modernă a exploatării diamantelor - aşa este. Dar a
dispărut oare sistemul primar de exploatare, au dispărut sapa şi
târnăcopul din arsenalul acestei producŃii? Nu, există încă locuri
unde aproape totul se întâmplă ca în urmă cu 100 de ani.
Venezuela - Milagro. Valuri - valuri de aventurieri de
pretutindeni au invadat realmente, cu câŃiva ani în urmă, mai multe
terenuri unde se bănuia cu mare probabilitate că există diamante. În
acest adevărat cuptor tropical, oamenii, aproape goi, săpau din greu
17 ore pe zi după "pietrele" mult visate. Umbra lipsea aproape cu
desăvârşire iar sudoarea curgea râuri pe trupurile săpătorilor. Seara,
în baruri improvizate, totul se plătea nu în moneda oficială şi nici în
dolari, ci în mici pietre preŃioase.
Bogată în petrol, se pare că Venezuela a renunŃat să
215
angajeze cheltuielile serioase pe care le antrenau cercetările
geologice modeme, astfel că treaba respectivă o făceau şi o fac
prospectorii privaŃi. Oricine înaintează cererea pentru a obŃine un
permis de exploatare, îl obŃine, în schimbul unui impozit destul de
serios. Pietrele găsite – practic, care rămân după cheltuielile mai
mari sau mai mici plătite în diamante – pot fi schimbate la un "Birou
al minelor", sau negociate pe piaŃa liberă, la preŃuri mult mai mari.
AutorităŃile considerau şi consideră că prin acest efort al
întreprinzătorilor privaŃi, deşi se pierd o seamă de diamante, se obŃin
detalii însemnate asupra zăcămintelor şi se economisesc sume
enorme.
Valorificarea diamantelor: o veritabilă aventură, transformată
în anii acestui secol, din ce în ce mai mult, în industrie. Dar, prin
exploatarea propriu-zisă, drumul lor spre cei bogaŃi şi puternici, spre
frumoasele lumii "cu preŃ", spre sculele şi instrumentele sofisticate
ale industriei moderne abia începe. Stocajul, triajul, evaluarea,
şlefuirea şi vânzarea sunt alte momente fundamentale ale activităŃii
diamantifere, unde, la fel ca şi în producŃie, se profilează umbra
aceleiaşi instituŃii cu nume de temut – "Sindicatul".
Iată. Londra anilor '80, într-o zi obişnuită, cu ceată şi ploaie.
Călătorul care merge pe o mică arteră ce pleacă din Hatton Garden,
spre Fleet Street, va observa la un unghi al străzii un imobil solid
care impune, în primul rând, prin austeritatea sa; pe imobil, o plăcuŃă
discretă: "2, Charterhouse Street". Această clădire este ceea ce
iniŃiaŃii numesc "Templul diamantelor", iar plăcuŃa de pe clădire
indică adresa sa. Aici ajung pentru a fi pregătite, în vederea vânzării,
patru cincimi din pietrele diamantifere smulse pământului în întreaga
lume. Aici îşi are adresa "Central Selling Organization", organul
central al vânzărilor gigantului trust diamantifer De Beers, privit cu o
veneraŃie temătoare de către aproape toŃi specialiştii în diamante. În
general, în lumea diamantelor, acest organ decide, decizia lui este
ascultată. El este "Sindicatul"…
Atotputernic, tiranic, redutabil, "Sindicatul" deŃine în prezent
controlul absolut al pieŃei diamantelor. El pune în circulaŃie stocurile
sau le reŃine, fixează preŃurile, alege clienŃii, hotărăşte numărul,
216
calitatea şi greutatea "pietrelor" pe care le repartizează unui sau altui
client şi nu admite nici un fel de discuŃii cu nimeni. Pentru a înŃelege
însă mai bine rolul şi activitatea "Sindicatului" ar fi poate necesar
redarea câtorva secvenŃe din istoria doctrinelor economice. Adam
Smith, mai întâi, apoi Jean-Baptiste Say, John Stuart Mill, Alfred
Marshall, Joseph Schumpeter, John Maynard Keynes şi mai târziu,
dar nici pe departe în ultimul rând, Milton Friedman au adus fiecare
contribuŃii la definirea noŃiunii de întreprinzător, antreprenor şi
manager în activitatea economică. În acest cadru, în obŃinerea
profitului, dictonul "the best man in the best place" a jucat şi joacă un
rol esenŃial. În fapt, au fost subliniate cel puŃin patru ipostaze ale
funcŃiilor amintite, şi anume: fabricantul comerciant; conducătorul de
industrie; directorul unei exploatări; întreprinzătorul care întemeiază
sau lansează o firmă. Diriguitorii industriei diamantelor din Africa de
Sud au sesizat bine aceste valenŃe, şi le-au însuşit şi au acŃionat în
consecinŃă. Existau deja mari acumulări, întrevăzându-se, totodată,
posibilitatea obŃinerii unor mari profituri, excluzându-se, deci,
condiŃiile – raritatea creditului şi lipsa beneficiilor – care – potrivit a
ceea ce spuneau latinii, "Ex nihilo nihil!“ (Din nimic, nimic se obŃine!)
– ar fi putut compromite afacerea.
Un nume s-a impus în anii '20 şi '30: Ernest Oppenheimer.
Era timpul marilor dezvoltări în industria diamantiferă a Africii de
Sud. Se vădea însă un fenomen economic îngrijorător: existau
momente când supraproducŃia respectivă putea ameninŃa grav nu
numai preŃul diamantelor, dar chiar şi exploatările. Pentru a menŃine
profiturile la nivel ridicat trebuia – şi se simŃea limpede acest lucru –
"stabilizată" piaŃa. Proprietar şi conducător al uneia din cele patru
mari mine sud-africane, Oppenheimer a propus atunci marilor
proprietari şi producători africani să-şi unească mijloacele pentru a
putea cumpăra diamantele care proveneau din alte surse decât cele
africane şi a le vinde apoi pe toate – şi cele provenite din afară, şi ale
lor - prin intermediul unei unice centrale de vânzări. Imensa putere
financiară a acestei organizaŃii îi permitea – indiferent care erau
starea pieŃii, dimensiunile ei – să cumpere producŃia tuturor
furnizorilor, cărora le garanta un debuşeu regulat, cu preŃuri relativ
217
stabile. Vânzarea era însă condiŃionată, un client sau altul trebuind
să cumpere la un anume număr, la o anumită cantitate de "pietre
bune", şi "pietre mai slabe". Diamantele se vindeau practic în loturi,
iar clienŃii nu aveau posibilitatea de a alege. Se năştea astfel unul din
cele mai mari monopoluri din toate timpurile…
Să fii client al "Sindicatului" - afirmă unii autori englezi –
este o mare onoare. Ca s-o obŃii - o spun tot ei – este chiar mai greu
decât să devii membru titular al Jockey Club-ului. Nu este suficientă
o bună reputaŃie, mai trebuie să dispui de o "suprafaŃă financiară"
capabilă să reziste eventualelor depresiuni ale pieŃii. Şi să fii în
măsură - toată vremea – să poŃi aplica politica firmei De Beers:
"preŃul nu trebuie scăzut niciodată". Mai puŃin de 300 de societăŃi
deŃin – se pare – în prezent "privilegiul" de a fi clienŃi ai "Sindicatului".
Ele nu tratează însă direct cu acesta, ci ajung la el prin cinci super-
birouri de reprezentare a lor, unităŃi care le selecŃionează cu o mare
exigentă, eliminând din sistem verigile ce suferă de debilitate,
supraveghind activitatea şi realizând, după caz, servicii de consilieri
tehnici şi financiari. Pentru "Sindicat" este deci suficient ca el să
controleze aceste cinci unităŃi centrale pentru a controla efectiv
întreaga lume a diamantelor.
De mai multe ori pe an, "Sindicatul" îşi invită clienŃii la
Londra, pentru a examina loturile preŃioaselor pietre şi a pune la cale
afacerile. Există o clădire specială unde are loc "vederea", clădire
deloc austeră, unită printr-un coridor de sediul sobru al "Sindicatului"
din "Charterhouse Street". Sunt două lumi complet diferite.
Atmosferă glacială, apăsătoare chiar, un dispozitiv de securitate
extrem de sofisticat şi pregnant vizibil în localul "Sindicatului", unde
se face în tot cursul anului trierea pietrelor. AmbianŃă caldă, lumini
mângâietoare, supraveghere aproape invizibilă în buildingul unde
sunt primiŃi cumpărătorii. Pe pereŃi, aici – aproape 300 de tablouri şi
tapiserii ale unora din cei mai mari maeştri contemporani: cadouri
oferite de clienŃi, dar la… sugestia "Sindicatului".
La ora fixată pentru întâlnirea cu clienŃii, aceştia sunt
aşteptaŃi în holul de intrare al clădirii, decorat în manieră cubistă, şi
sunt conduşi cu discreŃie la etajul al doilea. De aici, ei sunt duşi mai
218
departe în mici birouri cu supraveghere fotoelectrică şi puşi să facă
opŃiuni în faŃa cutiilor – semănând cu cutiile de pantofi – ce conŃin
pliculeŃe cu diamante. Valoarea cutiilor respective variază între 200
de mii şi 5 milioane de dolari. "C'est à prendre, ou à laisser" - cum
zice francezul, discuŃia preŃului nefiind în nici un fel admisă. Şi este
bine ca mai mult să fie "à prendre", pentru că refuzurile pot echivala
adeseori cu o veritabilă sinucidere profesională a mult prea
pretenŃiosului client: excluderea din Clubul cel mai puŃin deschis al
lumii şi, deci, imposibilitatea de a procura pe altă cale diamantele
necesare. Afacerea se încheie, dar cumpărătorul pleacă cu mâinile
goale. Nici o grijă, câteva zile mai târziu, cutia dorită, achitată,
sigilată, îi va parveni printr-un mijloc Ńinut secret din raŃiuni normale
de securitate. Este vorba de diamante, şi nu de soldaŃi de plumb.
ClienŃii "Sindicatului" nu se ocupă ei înşişi decât de
"pietrele" de care au nevoie. Ce le rămâne - cum spuneam,
"Sindicatul" îi obligă să cumpere în bloc – e revândut în diferite
centre ale lumii diamantifere – Anvers, Tel Aviv, New York sau
Bombay – direct sau prin intermediul uneia din cele 18 Burse cu
specific "diamante" din lume, unor clienŃi de importanŃă mai mică, dar
tot atât de dornici să ajungă la preŃioasa marfă. Prin asemenea
canale, preŃuitori de prestigiu, comercianŃi de vază, şlefuitori şi
colŃuitori de renume, importatori şi exportatori cunoscuŃi, bijutieri
dintre cei mai de seamă, specialişti de mare rafinament în utilizarea
industrială a diamantelor de fapt, uriaşa armată de oameni ai
diamantelor, se pun în mişcare cu fiecare transport. Sunt circa 7 mii
de persoane la Anvers; 12 mii la Tel Aviv; 3,5 mii la New York. Ani
de-a rândul, ei au colaborat continuu, constituindu-se în prezent într-
o lume cvasisecretă, familială, închisă, sudată. Meseria şi
preocupările se transmit din tată în fiu, în familie. Foarte mulŃi din
această lume a negustorilor şi şlefuitorilor de diamante sunt evrei
hasidimi, conservând tradiŃiile şi deosebit de religioşi. Ceea ce
explică în parte, după unii într-o mare măsură, chiar forŃa şi
solidaritatea mediului diamantifer. Codul de onoare al acestui mediu
este celebru: "Mazel un broche", "Noroc şi prosperitate", cuvinte
care, rostite de parteneri, pun punct în încheierea unor afaceri de
219
sute de mii şi milioane de dolari, Ńinând locul celui mai solid contract
parafat de semnături şi sigilii, oficializat la tribunale şi notariate.
…La Anvers, oraş pe care l-am vizitat de curând, cartierul
diamantifer s-a dezvoltat o vreme împrejurul Pelikaanstraat-ului,
arteră largă, paralelă pe o bună porŃiune cu linia ferată, ca o amintire
a timpului când afacerile diamantifere se tratau îndărătul unor
gherete de către localnici cu negustori coborâŃi din tren. Acum, cei
din mediul diamantelor preferă să se întâlnească la una din cele
patru burse ale oraşului. Afacerile mai serioase, însă, se încheie în
birouri, câteva etaje deasupra sălilor de bursă, cu atât mai mult cu
cât, contrar burselor de valori, la bursele de diamante nu se stabilesc
cotaŃii. Este vorba, de fapt, de întâlniri între profesionişti, unde
fiecare parte fixează preŃul tranzacŃiei, căzându-se, de multe ori
rapid, de acord. Pentru această lume originală şi cvasiimpenetrabilă
a diamantelor, o lume cu interese relativ comune, cu oameni strâns
legaŃi între ei, este semnificativ că la Anvers nici un vehicul nu poate
intra fără permis într-unul sau altul din "Diamond Center"-uri. Mai
este semnificativ şi faptul că oamenii diamantelor se preumblă, aici,
adesea, cu o mică sacoşă de piele în mână sau cu buzunarul umflat
de plicuri albe, aproape "tip". Dacă cumva, luaŃi de valul afacerilor, ei
rătăcesc astfel de obiecte, nu este motiv de îngrijorare, cei ce le
găsesc le predau oamenilor de ordine, care apoi proiectează pe un
ecran sacoşele şi plicurile rătăcite, cu descrierea conŃinutului lor, în
aşteptarea momentului în care proprietarii vor veni să le preia.
Un salt de lungimea unui continent şi ajungem la Tel Aviv,
unde Bursa diamantelor ocupă două imobile-turn de câte 20 de etaje
şi comandă – se spune – o cifră de afaceri de câteva miliarde de
dolari, un sfert, practic, din bugetul statului Israel. Se spune, de
asemenea, că la intrarea în aceste adevărate temple ale diamantelor
controlul este mai sever decât la intrarea în clădirea Statului Major al
armatei israeliene. Un ochi electronic decelează noaptea orice
mişcare suspectă la mai mult de un kilometru de clădiri. Când a fost
inaugurat primul "turn" al Bursei diamantelor din Tel Aviv, piaŃa
diamantelor era în plină depresiune şi guvernul a fost tentat să-l
transforme în spital. Dar preşedintele FederaŃiei InternaŃionale a
220
Burselor de diamante s-a .opus cu fermitate, în aşteptarea unor zile
mai bune. OpoziŃia i-a reuşit, iar frumoasele zile nu au întârziat să
vină: industria diamantelor din Israel expediază anual pietre şlefuite
în valoare de aproape 6 miliarde de franci francezi. În primele rânduri
ale cumpărătorilor se află, deseori, reprezentanŃi ai şeicilor arabi, în
căutarea unei bune investiŃii. Ceea ce înseamnă, spun negustorii, că
"diamantele n-au miros"…
În mod paradoxal, în New York, "Centrul diamantelor"
prezintă un aspect specific oriental, chiar incluzând în comparaŃie
Bombay-ul unde există, de asemenea, un cunoscut centru al
diamantelor. Aici, la New York, oricare ar fi anotimpul, ziua, ora din
zi şi din noapte, strada strâmtă cu numărul 47 are aspectul unei pieŃe
persane. Albită de neon, o mulŃime heteroclită şi grăbită se mişcă
brownian de o parte şi de alta a străzii, intrând sau ieşind din sediile
unor sucursale diamantifere sau din magazine de bijuterii, pe cât de
simple ca aspect exterior, pe atât de bogate şi fastuoase înăuntru.
Sunt şlefuitori hasidimi, care, după încheierea afacerilor şi lucrului,
se precipită spre autobuzul de seară, membri ai foarte închisului
pentru alŃii "Diamonds Dealers Club", cunoscuŃi negustori
internaŃionali veniŃi să-şi preŃuiască "pietrele" şi să scoată certificat
pentru ele de la "Gemological Institute of America" laborator celebru
în lumea diamantelor, sărăciŃi şi dezmoşteniŃi ai soartei veniŃi să
scoată ceva parale de pe urma vânzării unor bijuterii de familie.
Acest centru din New York se întinde de o parte şi de alta a străzii, în
lungul ei, pe circa 400 m de asfalt, dar se spune că aici se negociază
cele mai frumoase bijuterii din lume, se şlefuiesc şi se vând
diamante de multe sau mai multe zeci de carate.
La Anvers se şlefuiesc diamante de mai mică valoare, în jur
de un carat, la Tel Aviv "pietrele" de "puncte", sub sau cu mult sub
un carat. În India, cu precădere la Bombay, circa 300 mii persoane
sunt angajate în fasonarea "pietrelor" foarte impure sau foarte mici,
care nu pot fi şlefuite şi uneori comercializate, în condiŃii rentabile, în
Europa. DiferenŃele respective au la bază, pe un plan hotărâtor,
costul mâinii de lucru extrem de ridicat la New York şi foarte scăzut,
în condiŃiile aceleiaşi operaŃii, bunăoară, la Surat, lângă Bombay. De
221
multe ori, aici, operaŃii delicate de şlefuire, de "curăŃare" a unghiurilor
le fac chiar şi copiii mai îndemânatici, în vreme ce vânzarea acestor
diamante de calitate slabă se face în stradă, în faŃa unei mici balanŃe
instalate pe trotuar AglomeraŃia uliŃei face ca, deseori, intenŃionat
sau nu, să se producă mici busculade, "pietrele" cad pe jos, se
înghesuie să le strângă atât cei care au fost proprietarii lor cât şi cei
care vor să devină, de multe ori aceştia din urmă câştigând partida
de "lupte", oferindu-le spre vânzare primilor. Sigur, asemenea
secvenŃe din Bombay şi împrejurimi nu trebuie să facă să se creadă
că în lumea diamantelor şlefuirea lor este o treabă de mâna a doua.
Dimpotrivă, şi cu atât mai mult cu cât în aceste operaŃii se riscă, în
afacerile de rangul întâi, sute de mii şi chiar milioane de dolari. În
fapt, valoarea unui diamant depinde de greutatea, culoarea,
puritatea şi talia sa. Îndepărtarea de proporŃiile ideale, sub toate
aceste aspecte, ar putea însemna, bunăoară, o creştere în greutate
dar o pierdere în strălucire, care este urmată, automat, de imense
sume pierdute. În mod paradoxal, piatra diamantiferă, considerată cu
duritatea cea mai mare este şi cea mai fragilă, la un gest mai mult
sau mai puŃin puternic al meşterului cu dalta de dimensiuni
minuscule ea putându-se preface în Ńăndări. Trebuie, deci, ochi,
ştiinŃă, pricepere, meşteşug şi, deloc în ultimul rând, nervi solizi, o
perfectă stăpânire de sine. "Decizia unui şlefuitor angajează mulŃi
bani. Abia după aceea intervine abilitatea sa în a-şi traduce practic
propria decizie", afirma new-yorkezul Machum Stein, un nume de
referinŃă în lumea şlefuirii diamantelor.
*
* *
Se spune aşa: diamantele – o lume de tradiŃii, convenŃii,
rigoare şi prosperitate, în umbra severă şi asigurătoare a
"Sindicatului". Incomplet însă. În primul rând, este vorba de o lume –
cei mai mulŃi dintre cei ocupaŃi în perimetrul diamantelor – care a
muncit şi munceşte din greu pentru a smulge pământului aceste
minunate pietre. Ea îşi face speranŃe şi are visuri că va obŃine ceva.
Apar şi bunuri la nivelul viselor, pentru puŃini. CeilalŃi rămân în
pluton…

222
 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ (SELECTIV)

1. Michel Beaud, Histoire du capitalisme de 1500 à nos jours,

Edit.du Seuil, Paris, 1990.
2. Guillaume de Bertier, Les titans du capitalisme américan, Plon,
Paris, 1992.
3. Dimitrie Cantemir, "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei),
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1973.
4. Al Cebuc, C.Mocanu, Din istoria transporturilor de călători în
România, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1967.
5. Florin Constantiniu, Doi ori doi fac şaisprezece, Eurosong et
Book, 1997.
6. Vasile Gionea, "Cămătăria în Ńările române", Revista "Continent",
nr.1(15) din 1993; "Momente ale circulaŃiei băneşti în
łările Române", Revista "Continent", nr.2(16) şi 3(17)
din 1993.
7. Jonathan Hughes, American Economic History, Scott, Foresman
and Company, Dallas, Texas…London, England, 1983.
8. Constantin Giurăscu, Dinu Giurăscu, "Istoria românilor din cele
mai vechi timpuri până astăzi", Editura Albatros,
Bucureşti, 1969.
9. Nicolae Iorga, "Opere economice", Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
10. Constantin I.KiriŃescu, România în al doilea război mondial,
"Istoria războiului pentru reîntregirea neamului", vol.I-III
şi "România în al doilea război mondial", Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1990, respectiv 1996.
11. David S.Laudes, The Wealth and Poverty of Nations,
W.W.Norton et Company, New-York, London, 1998.
12. Nicolae Marcu (sub redacŃia), Istorie economică, A.S.E.-
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1979.
13. Ulysse de Marsillac, Bucureştiul în veacul al XIX-lea, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1999.
223
14. D.P.Mannix, M.Cowley, Corăbiile negre – o istorie a negoŃului cu
sclavi din Atlantic, 1518-1865, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1968.
15. Costin Murgescu, Mersul ideilor economice la români, vol.I-II,
Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994.
16. G.Zane, "Studii", Editura Eminescu, Bucureşti, 1980.
17. D.Redor, J.P.Rioux, "L'evolution industrielle en Grande
Bretagne", Editura Hatier, Paris, 1980.
18. Dan Popescu, Radical Differences between the Centralized
Planned Economy and the Persuasive Planning –
Based on the Example of the Romanian Economy
between 1918-1989, în volumul "The System of
Centrally Planned Economies in Central-Eastern and
South-Eastern Europe after World War II and the
Causes of its Decay", Milano, Eleventh International
Economic History Congress, University of Economics,
Prague, 1994, pp.323-334.
19. Dan Popescu, Istoria gândirii economice, Editura Continent,
Sibiu-Bucureşti, 1999, vezi studiile: Scandalul Law;
"Strousberg" – o afacere urâtă. Pe urmă: "Cataclisme
economice care zguduie lumea – "PopulaŃia" va
distruge omul?"
20. Dan Popescu, South-Eastern Europe in the Context of
Protectionist Policy, vezi volumul History of Economic
th
Cooperation in the Black Sea Area During the 20
Century, Editura Expert, Bucureşti, Academia Română,
1996, pp.25-37.
21. Dan Popescu, Agricultura românească 1945-1965: schingiuirea
proprietăŃii asupra pământului. Proces şi reverberaŃii în
timp, în volumul "Twelfth International Economic
History Congress, Madrid-Sevilla, 1998, Session B 13,
nd
2 Part, The Cooperative Movement in Historical
Perspective", pp.73-85 (vezi traducere în română în
Dan Popescu, Cetatea Liberă, Editura Continent, Sibiu-
Bucureşti, 2000, pag.244-254).
224
22. Dan Popescu, Canalul Panama – celebritatea nutrită din
grandoare, dramă şi realism, în volumul Istoria gândirii
economice de la Simonde de Sismondi la
postkeynesism, Editura Continent, Sibiu-Bucureşti,
1997, pag.250-258, vezi şi Cataclismele economice
care zguduie lumea – "Joia Neagră" şi urmările ei,
pag.112-135.
23. Le bilan du XX-ième siècle, Editura Herenberg, Bruxelles, 1997.

225
 Cuprins

Capitolul 1. Introducere. obiect şi metodă ............................................ 3

Capitolul 2. Economia feudală în teritoriile româneşti.
FormaŃiunile sociale. Căile apariŃiei şi dezvoltării
feudalismului în condiŃiile suzeranităŃii turceşti şi
ulterior ale spargerii ei ...................................................... 12
Capitolul 3. Dezvoltarea mondo-economică modernă. RevoluŃia
industrială şi industrializarea Europei Occidentale,
Statelor Unite, Rusiei, Japoniei. ComerŃul exterior şi
politica comercială în economia mondială în această
perioadă (sec.XVIII-XIX) ................................................... 24
Capitolul 4. Dezvoltarea economică a łărilor Române în
perioada de început a capitalismului (deceniile 3 – 7
sec.XIX) ............................................................................ 35
Capitolul 5. Economia Transilvaniei în deceniile 3-7 ale
secolului XIX ..................................................................... 49
Capitolul 6. Dezvoltarea şi consolidarea economiei României de
la 1877 până la primul război mondial.............................. 54
Capitolul 7. Economia Transilvaniei sub regimul dualist .................... 66
Capitolul 8. Economia României în vremea primului război
mondial ............................................................................. 76
Capitolul 9. Economia mondială şi economia românească după
primul război mondial (1918 – 1939) ................................ 90
Capitolul 10. Economia României în perioada interbelică................ 102
Capitolul 11. Economia României în perioada celui de al doilea
război mondial şi până la 1948 ....................................... 113
Capitolul 12. Economia României între 1948-1990.......................... 123
Addenda ........................................................................................ 129
1. Tribună de propagare a unor idei economice valoroase ...... 132
2. "Vine trenul! – începutul unei lumi" ....................................... 138
3. Alexandru Bellu şi universul satului românesc ..................... 163
4. "El Libertador", portret pentru o istorie economică a lumii.... 167
5. Diamantele: de la culise la scena centrală a dezvoltării ....... 196
Bibliografie generală (selectiv) ......................................................... 223
226
227