Sunteți pe pagina 1din 10

Morometii- eseu de argumentare

Obiectivitatea, ca deziderat al prozei romaneşti în care factorul estetic primează, a fost


impusă în literatura română aproape ca literă de lege în perioada interbelică şi promovată
şi în perioada postbelică. Literatura postbelică va sta sub semnul politicului, influenţa
acestuia generând o stratificare în toate genurile. Sub influenţa acestui cadru istoric se
vor afirma trei direcţii: prima vizează scriitorii care vor continua tradiţia interbelică
G.Călinescu, M.Sadoveanu, T.Arghezi, LBlaga, aceştia păstrând ridicată ştacheta valorilor
şi reuşind să ofere astfel un termen de comparaţie. A doua direcţie este reprezentată de
„subcultură", „subliteratură", adică literatura „proletcultistă” cum a numit-o N.Manolescu,
aceasta integrând scriitori care s-au afiliat puterii şi care creează opere în care valoarea
estetică a dispărut, primând politicul. A treia direcţie integrează poeţi şi scriitori care vor
apela la un stil conotativ, subliminal din nevoia de a păcăli cenzura: N.Stănescu,
M.Sorescu, Ana Blandiana, M.Dinescu, M.Preda. Marin Preda debutează în anul 1941 cu
schiţa „Salcâmul" în ziarul „Timpul", schiţă care va fi integrată ulterior în volumul de
nuvele „Întâlnirea din pământuri", alături de „Colina", „Calul" opere care reprezintă
elemente hipotext pentru romanul „Moromeţii".

Fiind o specie literară a genului epic în proză, de mărime substanţială, complexă în raport
cu celelalte specii literare înrudite, prin dezvoltarea de regulă a unei problematici grave,
cu o naraţiune fictivă în care acţiunea dominantă bazată numai pe evenimente reale se
desfaşoară pe mai multe planuri, fiind susţinută de numeroase personaje bine
individualizate, antrenate de o intrigă complicată, opera “Morometii” este un roman.

Un prim argument care coroboreaza statutul de roman obiectiv este reprezentat de tema
romanului care presupune angrenarea in social, primul volum prezentand societatea
rurala interbelica, avand ca subteme: familia, copilaria, scoala, timpul, raportul dintre
individ si timp si cel dintre taran si pamant. In al doilea volum este prezentata societatea
rurala postbelica avand ca subteme colectivizarea si caracterul agresiv al acesteia,
iubirea si raportul dintre individ si istorie.

Al doilea argument care valideaza caracterul de roman obiectiv vizeaza conflictul, un


factor important in desfasurarea actiunii unei opere epice sau dramatice ce consta in
ciocnirea de interese, fapte, caractere intre doua personaje sau grupuri de personaje.
Tipul de conflict prezent in aceasta opera este conflictul de tip manifest exterior intre
fratii vitregi din familia Moromete, intre Moromete si fiii cei mari, intre taranul bogat si cel
sarac, intre reprezentanti ai autoritatilor si taran, dar este prezent si conflictul interior:
dorinta de sintalitate a familiei si incapacitatea lui Ilie Moromete de a intelege
inversunarea fiilor celor mari.

Un alt argument in sprijinul ideii ca opera literara “Morometii” este un roman obiectiv il
reprezinta modul de abordare a temei social-taranesti pe tot parcursul diegetic. In ambele
1
volume este prezentata lumea satului romanesc din Campia Dunarii, ilustrata prin familie,
taranime si drama ei istorica. Astfel, in expozitiune se individualizeaza ca scena cheie
cina dintre membrii familiei Moromete din capitolul al patrulea, asezati la “o masa joasa si
rotunda”. Al doilea epitet din aceasata asertiune asimileaza simbolul cercului, simbol a
carui signaletica dominant este cea a perfectiunii, a universului autogenerator. Faptul ca
Ilie Moromete, personajul principal, “statea parca deasupra tuturor” evidentiaza
autoritatea sa asupra sotiei si copiilor, statutul sau de cap al familiei, care este constituita
din Catrina, actual sotie, mama Titei, a Ilincai si a lui Niculae si alti trei baieti, Paraschiv,
Nila si Achim, copii dintr-o casatorie anterioara a lui Ilie cu Radita, ce murise.

Intriga romanului integreaza dorinta celor trei frati Paraschiv, Nila si Achim, de a fugi de
acasa, ai ajungand sa-i urasca pe Catrina si pe copiii ei din cauza surorii lui Moromete,
Maria, poreclita si “Guica”, si care i-a convins pe baieti ca ei muncesc doar pentru a o
intretine pe mama lor vitrega. Guica nu a fost niciodata de accord cu cea de-a doua
casatorie a fratelui ei, crezand ca ea singura putea sa aiba grija de cei trei si din aceasta
cauza a facut tot posibilul pentru a-i starni impotriva propriei familii.

Desfasurarea actiunii debuteaza cu capitolul al 12-lea, cand Ilie Moromete se hotaraste


intr-o dimineata sa taie salcamul din spatele gradinii pentru a-l vinde vecinului sau, Tudor
Balosu. Salcamul se valideaza astfel ca un “axis mundi”-Mircea Eliade, acest statut fiind
demonstrat de prezentarea initiala a importantei salcamului in viata satului: “Toata lumea
cunoastea acest salcam”, de interogative retorica “Salcamul asta?” si de reactiile
oamenilor: “De ce-ai taiat salcamul, tata?”. Salcamul are valoare premonitorie,
reprezentand trainicia Morometilor, iar prabusirea lui anunta un sfarsit, o destramare, o
modificare de ierarhii in lumea acestora. Odata cu taierea arborelui incepe si declinul
familiei anticipat in acest chip de o drama in lumea vegetala. Alta scena cheie din
desfasurarea actiunii este reprezentata de adunarea de la fieraria lui Iocan, unde se
strangeau aproape toti barbatii din sat pentru a citi din ziare si a discuta despre
evenimentele politice. Se observa faptul ca printer grijile gospodariei taranesti isi face loc
si contemplarea filosofica a lucrurilor, taranul avand inca placerea de a vorbi si dorinta de
a evada din cotidian prin “politica”, aceasta adunare validandu-se ca un cenaclu “sui
generis” si ca o ”stoa taraneasca”. In desfasurarea actiunii volumului intai mai sunt
cuprinse si scena foncirii, jocul calusarilor, bautul aldamasului, bocitul ritualic, scena
secerisului. Aceasta din urma prezinta aspecte din viata satului traditional, realizandu-se
o adevarata monografie a obiceiurilor si ritualurilor statornicite aici din timpuri stravechi,
culegerea roadelor pamantului fiind un moment de bucurie.

Punctul culminant este reprezentat de faptul ca Ilie Moromete, dupa ce afla de la


Scamosu ca Achim nu se va mai intoarce cu oile si cand observa ca Paraschiv si Nila nu il
mai asculta spargand lada cu zester a fetelor, ii bate pe cei doi, care pleaca a doua zi de
acasa. In deznodamant, reprezentat de ultimul capitol, este punctata schimbarea lui
2
Moromete care, vazandu-si daramate idealurile, nu mai merge la intrunirile din poiana lui
Iocan si nu mai saluta ca inainte. Incep sa izbucneasca in viata societatii rurale intamplari
si conflicte majore, pe care individual nu le poate anticipa si care reusesc sa
dezechilibreze existenta imediata a acestuia.

Volumul al doilea este mult mai dens ca informatie, dar si mult mai discursiv, cuprinzand
foarte multe scene retrospective. In expozitiune lectorii afla din scenele retrospective ca
sora lui Moromete a murit, ca Niculae nu mai este lasat sa mearga la scoala, deoarece
tatal sau incearca sa stranga cat mai multi bani pentru a-i aduce acasa pe Paraschiv, Nila
si Achim. Eforturile acestuia si descinderea la Bucuresti sunt in zadar, deoarece acestia
trei nu accepta sa se intoarca in sat, Nila murind la scurt timp in razboi la Cotul Donului.

Intriga celui de-al doilea volum integreaza critica la adresa celor care promoveaza
ideologia comunista si care este ascunsa ascunsa in subtext, iar ironia acerba a
prozatorului se valideaza prin mai multe procedee, precum: numele derizorii ale celor
care se afiliaza P.C.R.-ului: Gogonaru, Ouabei, Mantarosie, Zdroncan, sorginta precara a
celor ce se inscriau, faptele reprobabile comise de cei care intrau in partid, Ilie al Mariei
lui Usturoi violand o fata, precum si infatuarea activistilor de partid si dorinta de a epata
prin crearea unor cuvinte inexistente: “fortamente”. In desfasurarea actiunii Niculae
pleaca la o scoala de partid, el afiliandu-se P.C.R.-ului numai din considerente
intelectuale. In punctual culminant naratorul da un indiciu ca tanarul Niculae Moromete,
ajuns inginer horticultor, la o sera din Mogosoaia, revenea in sat foarte rar, determinat
doar de un eveniment iesit din comun. Deznodamant celui de-al doilea volum integreaza
scena mortii lui Ilie Moromete, mai intai in capitolul al unsprezecelea fancadu-se apologia
lui de catre alte doua personaje: Ilinca si Alboaica, episodul mortii fiind de marime redusa
pentru a se crea puternica impresie ca se vorbeste despre o veritabila “gesta” si nu
despre banale sau prozaice evenimente din viata unui taran.

Al patrulea argument pertinent in statutarea acestei opere ca roman obiectiv este


evidentiat de modul de individualizare a personajelor, in special a personajului Ilie
Moromete, primul taran filosof al literaturii romane. Ca orice personaj literar, Ilie
Moromete este construit pe baza a doi parametri: ca instanţă narativă si ca referent
uman. Primul parametru vizeaza incadrarea sa estetica intr-un anumit tipar, fiind un
personaj principal datorită ocurenţei sale pe parcursul discursului narativ, protagonist
deoarece el centrează diegeza, central, datorită rolului important pe care il are în
transmiterea mesajului operei, eponim, întrucât numele sau se regăseşte si în titlul
operei, “tridimensional” deoarece evoluează pe parcursul diegezei. Ca referent uman,
personajul beneficiază atât de un portret fizic, cât şi de unul moral. Prosopografia
personajului este realizata in mod direct prin asertiunile naratorului: “era capul unui om
care se uita parca in jos… nasul se prelungea din fruntea boltita in jos spre barbie, drept
si scurt cu ceva din linistea ganditoare a fruntii.”. Spre deosebire de portretul fizic,
3
ethopeea personajului este ampla, unele trasaturi fiind sugerate prin intermediul
prosopografiei, naratorul uzitand tehnica interpretarii fiziognomonice: se deduce
propensiunea telurica a lui Moromete, caracterul meditativ, fermitatea personajului,
caracterul autoritar, onestitatea. Ilie Moromete este un autentic model parenetic pentru
consateni. El are tot timpul constiinta ca se produce in fata unui public, stie ca vorbele,
gesturile lui vor fi comentate de catre toti. Moromete se dovedeste a fi un bun cunoscator
al limbii romane avand capacitatea de a jongla cu cuvintele pentru a scapa dintr-o
situatie posibil neconvenabila, aceea de a explica un cuvant pe care nu il cunoaste. Fire
autoritara, Ilie Moromete este “capul familiei” numeroase, greu de tinut in frau, avand in
vedere si conflictele ce mocneau, fiind gata sa explodeze, intre membrii familiei. Ironia
ascutita, inteligenta iesita din comun si spiritul jucaus, felul sau de a face haz de necaz
contureaza un personaj aparte intre taranii literaturii romane, stand mai aproape de
realitate decat de fictiune.

In romanul “Morometii”, pe langa taranul filosof mai sunt prezente si alte tipuri de tarani:
raisonneur-Niculae, care este un continuator al tatalui, bigot-Catrina, coleric-Paraschiv,
natang-Nila, bogat-Tudor Balosu, revoltat-Tugurlan, de o rautate gratuita-Guica.

Un argument care valideaza caracterul de roman obiectiv vizeaza modul inedit de


constructive a discursului narativ. Astfel, tiparul narativ prezent în această operă fiind cel
auctorial, deoarece naratorul cunoaşte deznodământul, perspectiva narativă este
heterodiegetică, fiindcă întâmplările sunt narate la persoana a treia. In volumul al doilea
este prezenta o abatere de la acest tipar si aceasta perspectiva: “Un an mai tarziu,
razboiul izbucni la granita noastra […] si ne lua si pe noi”. In cazul in care aceasta
abatere este voita, pronumele la persoana intai al unui plural inclusiv marcheaza
solidaritatea naratorului cu poporul sau. In cadrul tiparului narativ auctorial, naratorul
este extradiegetic nefiind implicat in acţiune, heterodiegetic, deoarece narează la
persoana a treia omniscient, având o viziune de ansamblu asupra universului ficţional si
omniprezent, fapt demonstrat de utilizarea tehnicii instantaneelor sincrone, iar
focalizarea este “internă-fixă”, echivalenta cu viziunea “impreuna cu”, naratorul ştiind
atât cât personajul central. Pe parcursul romanului se observa prezenta multor tehnici
narative modern, cea mai des uzitata fiind cea a “contrapunctului”, ceea ce presupune ca
fiecare capitol este afectat unui alt personaj, unei alte familii sau unui alt aspect al
realitatii, pentru ca ulterior sa se revina succesiv la aceste aspecte. In descrierea casei lui
Balosu este uzitata tehnica descrierii balzaciene, fiecarui detaliu fizic corespunzandu-i
unul de profil moral. Un alr procedeu modern este si intertextualitatea prin intermediul
caruia se insereaza titluri de ziare: “Miscarea”, “Curentul”, “Dimineata”.

Autenticitatea romanului este conferita si de o oralitate de tip neprotocolar, reprezentata


de imprecatii populare: “Pe ma-ta si pe tine chiorule”, “Tu-ti adineaurea matii”, de
apelative populare: “fa” sau de tabuizare: “Iacacine”, “Cinenupoate”. Alte elemente de
4
oralitate mai sunt si amputarea vocalei finale: “ba Nila-m’”, “Ce-i m’?” sau a consoanelor
initiale: “a duc ana la inmatu-meu, a-mi dea un apastru”, expresiile idiomatice: “ca sa se
mire prostii’. Pentru a evidentia rautatea, dar si prostia lui Paraschiv, naratorul se
uziteaza de un procedeu de tip caragialesc, gasind trei forme incorecte: “singu-ra-lal”,
“singu-ral”, “singur-lal” pentru acelasi cuvant, “singular”.

Romanul „Moromeţii” aduce elemente de o netă originalitate: propune un univers sătesc


autonom, cu un ţăran de egală viabilitate artistică, comportament şi problematică
specifice, dă prozei o dimensiune psihologică profundă şi consolidează orientarea
realistică şi un stil propriu, pregnant, în care formele oralitaţii coexistă cu cele scriptice,
exprimarea populară cu cea intelectuală.

FEMEIA / ŢĂRANUL / INTELECTUALUL

Personajul literar, ca instanţă definitorie a comunicării narative, „fiinţă de hârtie” cum


îl statuta Roland Barthes, va beneficia de multiple ipostazieri pe parcursul evoluţiei
literaturii. Între acestea ipostaza feminină/ ţăranul / intelectualul ocupă o poziţie
privilegiată, ea/el fiind o ipoteză de lucru şi de gândire pentru toţi scriitorii, indiferent de
epoca sau curentul în care au fost integraţi. Perioada …..nu face excepţie de la această
preferinţă a creatorilor epici.

- date despre perioada respectivă


Între creatorii de personaje feminine/ ipostaze umane ale ruralului / ipostaze umane ale
intelectualului reprezentative din această perioadă…………se evidenţiază ……..

- date despre autorul ales


Din galeria impresionantă de personaje create de ….se evidenţiază personajul……din
opera….

- definiţia speciei literare în acord cu opera.


Ca orice personaj literar şi….va fi construit pe baza a doi parametri : ca instanţă narativă
şi ca referent uman. Astfel, …. ca instanţă narativă, adică din punctul de vedere al
încadrării estetice, este………principal……etc
5
Toate aceste definiri sunt demonstrabile pe baza diegezei pe care o centrează.

SE FACE REZUMATUL DINSPRE PERSONAJ SPRE EVENIMENT

Ca referent uman, adică din punctul de vedere al fiinţei pe care o imaginează,


…..beneficiază atât de prosopografie, cât şi de ethopee. Astfel, portretul fizic……etc

SE FACE CARACTERIZAREA

Personajul nu este individualizat însă numai prin diegeză şi nexurile pe care le operează
cu celelalte personaje, ci şi prin modul de realizare a infrastructurii narative, tehnica
basoreliefului având un rol dominant în potenţarea acestui personaj ca tip al…..

SE FAC APOI STRUCTURILE NARATIVE

PERSONAJUL

Personajul literar, ca instanţă definitorie a comunicării narative, „fiinţă de hârtie” cum îl


statuta Roland Barthes, va beneficia de multiple ipostazieri pe parcursul evoluţiei
literaturii, el fiind o ipoteză de lucru şi de gândire pentru toţi scriitorii, indiferent de epoca
sau curentul în care au fost integraţi. Perioada …..nu face excepţie de la această
preferinţă a creatorilor epici.

- date despre perioada respectivă


Între creatorii de personaje reprezentative din această perioadă…………se evidenţiază
……..

- date despre autorul ales


Din galeria impresionantă de personaje create de ….se evidenţiază personajul……din
opera….

- definiţia speciei literare în acord cu opera.


Ca orice personaj literar şi….va fi construit pe baza a doi parametri : ca instanţă narativă
şi ca referent uman. Astfel, …. ca instanţă narativă, adică din punctul de vedere al
încadrării estetice, este………principal……etc

6
Toate aceste definiri sunt demonstrabile pe baza diegezei pe care o centrează.

SE FACE REZUMATUL DINSPRE PERSONAJ SPRE EVENIMENT

Ca referent uman, adică din punctul de vedere al fiinţei pe care o imaginează,


…..beneficiază atât de prosopografie, cât şi de ethopee. Astfel, portretul fizic……etc

SE FACE CARACTERIZAREA

Personajul nu este individualizat însă numai prin diegeză şi nexurile pe care le operează
cu celelalte personaje, ci şi prin modul de realizare a infrastructurii narative, tehnica
basoreliefului având un rol dominant în potenţarea acestui personaj ca tip al…..

SE FAC APOI STRUCTURILE NARATIVE

FAMILIA

Familia este o instituţie sacră, în care îşi găsesc adăpost şi fericire părinţii şi
copiii, un refugiu din faţa singurătăţii şi un spaţiu al perpetuării valorilor, al transmiterii lor
din generaţie în generaţie. Chiar dacă de-a lungul timpului relaţiile în familie au suferit
unele modificări, determinate de contextul istoric, social, economic şi familial, a receptat
şi ea schimbările de mentalitate, anumite aspecte au rămas constante, parcă în afara
timpului: iubirea, voinţa zămislirii, ordinea şi conştiinţa datoriei făcând parte dintre
valorile eterne ale familiei. În plan literar familia este o temă cu o arie de propagare pe
atât de vastă pe cât de diversă este modalitatea de evidenţiere a ei : ea reprezintă o
preferinţă a scriitorilor indiferent de epoca sau curentul în care au fost integraţi. Perioada
marilor clasici / interbelică / postbelică nu face excepţie de la această propensiune
unanimă creatorilor epici.

- date despre perioada respectivă


7
Dintre scriitorii reprezentativi ai acestei epoci………se evidenţiază …..

- date despre opera autorului ales


Tema familiei este evidenţiată cu succes în opera…..

- definiţia speciei în acord cu opera


1. argument /particularitate / trăsătură a ….(specia cerută)… care vizează
această temă, este reprezentată de tema operei, aceasta fiind centrată pe…

Intr-o familie macinata de conflicte si destramata pe fundalul unor schimbari istorice, Ilie
si Catrina Moromete intruchipeaza imaginea unui cuplu care esueaza in realizarea unitatii
familiei, fiind doi soti instrainati, intre care predomina nepasarea si agresivitatea.

CONFLICTUL ÎN NUVELA PSIHOLOGICĂ

Sondarea vieţii interioare a personajelor, preocupare ce a avut ca rezultat conferirea


unei dimensiuni psihologice fenomenului literar a devenit o constantă a creatorilor epici
începând cu perioada marilor clasici.

- date despre Epoca Marilor Clasici


Dintre scriitorii reprezentativi ai acestei epoci de consolidare a „direcţiei noi” în cultura
română, vor fi preocupaţi de adâncimea personajelor create I:L:Caragiale şi Ioan Slavici,
această nouă dimensiune a operei neispitindu-i pe contemporanii lor la fel de valoroşi ,
Mihai Eminescu şi Ion Creangă.

- date despre opera lui Slavici, ultima „Moara cu noroc”


- definiţia nuvelei în acord cu opera
Conflictul, - DEFINIŢIA - ca element ordonator al universului ficţional al operei se va
evidenţia în această nuvelă la toate nivelurile compoziţionale.

Astfel el este anticipat prin temă care, conform caracteristicilor nuvelei psihologice
trebuie să vizeze o problemă morală, o abatere de la un precept etic :- detaliere +bătrâna
tot ca instanţă narativă, vorbele ei, incipit, prolog

- trăsătură de asemenea specifică nuvelei psihologice , este faptul că prevalează


conflictul interior plasat la nivelul conştiinţei personajului, în detrimentul celui exterior
– detaliere + Conflictul interior este anticipat pe baza descrierii balzaciene care surprinde
prezentarea spaţiului din jurul hanului –detaliere

- trăsătură de asemenea specifică nuvelei psihologice este prezentarea gradată a


conflictului, de cele mai multe ori prin climax, pe baza diegezei +REZUMATUL

8
- o altă trăsătură definitorie a nuvelei psihologice în directă legătură cu prezenţa
conflictului este vizat de faptul că personajul aflat sub imperiul acestui conflict va
suferi nişte transformări esenţiale – detaliere citatul cu cocoaşa şi cu împăienjenitul
ochilor

- o altă trăsătură o reprezintă faptul că între modalităţile de individualizare a


personajelor analiza psihologică ocupă un loc esenţial – caracterizarea lui Ghiţă

- conflictul este anticipat şi prin titlul operei prin anticiparea mesajului educativ al operei
este un alt argument….-detaliere

- conflictul se evidenţiază şi prin modalităţile diverse de realizare a analizei


psihologice – detaliere SD,SI, SIL

- într-o nuvelă psihologică limbajul integrează câmpuri semantice ale gândirii, meditaţiei,
zbuciumului interior, motivarea estetică a operei fiind susţinută de arta descrierii , a
dialogului şi naraţiunii-detaliere +infrastructura narativă.

- o altă trăsătură o reprezintă faptul că răul este pedepsit – detaliere

Catrina-caracterizare

Primul parametru vizeaza incadrarea sa estetica intr-un anumit tipar, el fiind personaj
secundar datorită ocurenţei sale reudse pe parcursul discursului narativ si
“bidimensional” fiindca este dat in intregime de la inceputul operei, neevoluand pe
parcursul acesteia.

Desi nu se afla in prim-plan, Catrina Moromete completeaza imaginea familiei taranesti,


ilustrand statutul de sotie, mama naturala, mama vitrega, femeie credincioasa, gospodina
si mana de lucru. Neglijata si lasata sa se ocupe singura de treburile gospodariei,
nemultumirile Catrinei isi gasesc alinarea in credinta, in perseverenta cu care merge la
biserica, expresie a resemnarii. Amestec de duritate si tandrete, de credinta si de ura,

9
Catrina nu isi intelege nici copiii naturali, nici pe cei vitregi, iar nepasarea si detasarea lui
Moromete ii sunt ostile.

Niculae-caracterizare

Primul parametru vizeaza incadrarea sa estetica intr-un anumit tipar, el fiind personaj
secundar datorită ocurenţei sale reduse pe parcursul discursului narativ, antagonist,
deoarece se opune prin interese protagonistului, central, datorită rolului pe care îl are in
transmiterea mesajului operei, “bidimensional” fiindca este dat in intregime de la
inceputul operei, neevoluand pe parcursul acesteia.

Niculae este copilul neglijat al familiei, in ciuda rezultatelor bune la scoala, nimeni din
familie nu il apreciaza la adevarata sa valoare. De aceea Niculae devine insingurat si
neinteles, cautand sensul existentei in carti. Cand tatal sau il retrage de la scoala, Niculae
se indeparteaza de acesta, cei doi avand doua viziuni diferite asupra vietii. Niculae
ilustreaza tipul taranului dornic de a-si depasi statutul social si de a-si gasi propriul drum
in viata, in ciuda obstacolelor intalnite.

10