Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, solicitam instantei sa dispuna exercitarea

in comun, de catre ambii parinti a autoritatii parintesti fata de minorul C, in temeiul

dispozitiilor art. 397 NCC: „După divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor
părinți, afară în cazul care instanța decide altfel.” De asemenea, art. 398 alin(2) NCC prevede
faptul ca autoritatea părintească poate să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, dacă
există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și
promovarea drepturilor copilului, interesul superior al copilului reprezintă etalonul care trebuie
să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc minorii.

Invederam instantei faptul ca interesul copilului este ca autoritatea părintească să fie exercitată în
comun, de către ambii părinți, prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere si anume: varsta
acestuia, conduita celor doi parinti, situatia materiala a fiecarei parti, posibilitatile lor concrete de
a se ocupa efectiv de copil.

Astfel, având în vedere vârsta fragedă a minorului (respectiv 5 ani), va avea nevoie pe viitor, atât
de atenția și îngrijirea pe care i-o poate oferi mama sa, la aceasta varsta prezenta mamei in viata
copilului fiind extrem de importanta, dar și de prezența tatălui care să supravegheze creșterea și
educarea acestuia. Din probele administrate in cauza nu reiese o conduita ncorespunzatoare a
celor doi soti fata de minorul C, acestia ocupandu-se de de ingrijirea lui si suportand din
veniturile lor toate cheltuielile legate de cresterea acestuia. Mai mult decat atat, din extrasele
privind veniturile celor doi soti rezulta ca acestia au o situatie materiala stabila, avand
posibilitatea de a-l sustine financiar pe copil si dupa desfacerea casatoriei. Cu privire la
posibilitatea concreta de a se ocupa efectiv de copil, apreciem ca programul flexibil al paratei,
generat de profesia sa de avocat, ii ofera toate premisele ca aceasta să aibă posibilitatea efectivă
de a avea grijă de copil ori de câte ori este necesar.

Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie, conform art. 36 alin. (2) din
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului – să aibă în vedere
interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în
special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea
creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea
patrimonniului său.

Invederam instantei faptul ca s-ar putea considera că este în interesul superior al minorului
admiterea cererii de exercitare exclusivă,de unul dintre părinți, a autorității părintești,
numai atunci când ar exista motive intemeiate si celălalt părinte ar avea un comportament față de
minor care are ca și consecințe periclitarea dezvoltării fizice, psihice, spirituale, morale sau
sociale a copilului.
Solicitarea reclamantului ca autoritatea parinteasca fata de minor sa fie exercitata exclusiv de
catre acesta, nu poate fi retinuta, in primul rand pentru ca nu exista un ,, motiv temeinic,, asa cum
acestea se regasesc in acceptiunea prevederilor articolului 398 cod civil, si in al doilea rand
pentru faptul ca nici probele administrate in cauza nu au reliefat un asemenea motiv.

Art.507 NCC, la randul sau, enumera situatii general valabile care vor conduce la exercitarea
autoritatii parintesti de un singur parinte, fiind aplicabil deopotriva pentru ipoteza parintilor
casatoriti si a celor divortati. Dificultatea rezida in aprecierea „motivelor intemeiate”, altele decat
cele mentionate la art. 507. In practica, astfel de motive au fost considerate consumul de alcool,
de droguri, violentele exercitate de catre unul dintre parinti sau stabilirea unuia dintre parinti in
strainatate, aspecte dovedite prin certificate medico-legale, declaratii de martori, chiar
recunoasterea parintelui care a exercitat violentele etc. Potrivit unui alt punct de vedere, aceste
motive pot fi apreciate ca temeinice pentru dispunerea exercitarii autoritatii parintesti de catre
unul dintre parinti doar atunci cand se manifesta in raporturile dintre parinte si copil (de
exemplu, un eventual dezinteres fata de copil manifestat pana la divort), aspect care nu poate fi
incident in situatia de fata, intrucat parata a dovedit un interes major fata de copil, luandu-l cu ea
in momentul in care a parasit domiciliul conjugal.

Replica

(Argumentele reclamantului………………) nu justifica inlaturarea celuilalt parinte de la

luarea deciziilor importante care il privesc, fiind esential pentru dezvoltarea fireasca a copilului
si pentru respectarea interesului sau superior ca mama sa fie o prezenta constanta in viata sa si sa
isi exercite in mod corespunzator drepturile si obligatiile parintesti care ii revin.

Nenumărate articole şi studii au arătat că este în interesul superior al copilului ca acesta să

primească îngrijire şi ghidare din partea ambilor părinţi, fapt pentru care legiuitorul a stabilit
prezumtia de autoritate părintească comună care poate fi răsturnată doar printr-o argumentaţie
extrem de serioasă. Nu reprezintă motive temeinice de a retrage autoritatea părintească asupra
copilului argumente de tipul cum ca un părinte este homosexual, aspect ce ar contraveni disp.
art. 8 și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului. Astfel, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat faptul că acordarea autorității părintești baza orientării sexuale a
unuia dintre părinți reprezintă o încălcare flagrantă a disp. art. 8 rap. la art. 14 din Convenția
europeană a drepturilor omului și o veritabilă discriminare interzisă atât de către Convenție, cât
și de legislația internă.

De asemenea, in sprijinul acestei interpretări au fost aduse şi argumente desprinse din

jurisprudenţa belgiană, în care s-a arătat că exerciţiul autorităţii părinteşti după divorţ de către
un singur părinte nu poate fi justificat de motive precum stabilirea domiciliului în străinătate,
consumul de alcool sau de droguri, orientarea homosexuală a unuia dintre părinţi şi faptul că
acesta trăieşte într-un cuplu de acest fel, întrucât este posibilă consultarea părintelui (aspect ce
ţine de esenţa exercitării autorităţii părinteşti) care are capacitate de exerciţiu, nefiind
împiedicat de nimic să-şi exprime voinţa, iar pe de altă parte, părintele nu trebuie încurajat să
abandoneze obligaţiile pe care le are referitor la deciziile care îl privesc pe copil, să renunţe la
drepturile şi îndatoririle sale părinteşti.