ADIO, ŞORŢULEŢ PEPIT !

Vin doi elevi de serviciu , unul cu un clopoţel în mână celălalt cu un buchet

de flori

Mult iubite spectator !

Prea iubit auditor !
Am venit astăzi pe scenă
Cu o foarte grea problemă…..

O fetiţă vine grăbită

Colega, colega, am întârziat ?

Ce bine că te-am întâlnit !
Ce zici, am întârziat ?

Cred că nu , căci n-a sunat.

Sună clopoţelul

Bine v-am găsit, prieteni !

Ziua bună tuturor !
Astăzi vom juca o piesă !

Ce-ţi veni? N-avem decor !

Bine, nu vom juca teatru…

Vom cânta cu toţi în cor.

Ce tot spui acolo, frate ?

Uiţi că n-avem dirijor ?

N-avem una , n-avem alta,

Totuşi noi…..suntem actori.
S-arătăm ce ştim cu toţii
Că-s în sală spectatori !

Ei, atunci, fiecare,

O să spună tot ce ştie
Cu o glumă, cu un cântec
Şi cu voia dumneavoastră
Cred că poate să prezinte
Un mic program clasa noastră.

A-nceput de ieri să cadă

 Câte-un fulg, acum a stat
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Ha,ha,ha! Ce zăpadă? Care zăpadă ?

Cred c-ai încurcat serbările !

Mâine este sărbătoare

Zi de aur şi de soare
Mamei vreau să-i fac un dar,
Ceva……..extraordinar !

Fii atentă! Şi tu ai încurcat serbările !

Vine, vara ! Prin urmare,

Pe aripi de porumbei,
Vine pentru fiecare
Şi vacanţa, darul ei.

Stop ! Cred că ne apropiem de adevăratul motiv pentru care

ne-am adunat aici !

Da ! Aveţi dreptate ! După câteva momente de descumpănire,

după clipe de nehotărâre trebuie să recunoaştem cu bucurie ,
dar şi cu tristeţe în suflet că încheiem , peste câteva zile, ceea ce
se numeşte în lumea şcolară, CICLUL PRIMAR.
În curând vom spune: ADIO , ŞORŢULEŢ PEPIT !

Şi acum, dragi colegi, să depănăm amintirile frumoase ale

acestor ani, ce au trecut peste chipurile noastre alături de cei drag

Ne amintim cum a-nceput

Prima zi de şcoală…………
Ţineam stângaci, nepricepuţi ,
Creionul pe o coală,

Când am intrat pe poarta şcolii

Eram un pui de om timid
Şi mâna mea strângea puternic
Pe-a mamei ce m-a însoţit.

Copil din ţara mea,

Copil din depărtare,
Oricum îţi este faţa
Sau graiul ce-l rosteşti,
O mamă ţi-a dat viaţa
 Şi vrea ca să trăieşti.

Patru ani trecut-au

Şi iată-mă acum mai mare
Gândul meu se – îndreaptă
Către d-na învăţătoare

M-a învăţat să-mi fie dragă munca

M-a învăţat să scriu şi să citesc corect
Când am greşit m-a corectat
Ce-i bun şi drept m-a învăţat

Semestrele au trecut pe aripa vremii

Şi anul , dragi copii , a luat sfârşit
În clasa noastră băncile sunt goale
Şi zgomotele toate au amuţit

Pentru noi şcolari , ca pentru toţi acei care ne urmăresc

şi ne îndrumă activitatea: părinţi, învăţători, profesori, ziua de
azi este capăt de drum.
După un alt an de muncă intrăm în iureşul vacanţei.
Dubla bucurie a efortului şi a odihnei bine –meritate ne face
să spunem:
AM MAI CRSECUT CU-N AN!

Anul şcolar a trecut. Când ?

Nu ştiu, aşa cum nu ştiu când am învăţat alfabetul.

Parc-a fost ieri clipa de vis

Cu-atâtea emoţii în ea
Când mama cu dragostea ei
De mână aici mă aducea.
Din pieptu-mi inima de teamă
Voia să sară…….dac-aţi şti…
Eram asemeni unui muguraş
Ce stă pe-o creangă gata să se rupă.

La şcoală am desluşit tainele cuprinse-n carte;

Istoria am îndrăgit-o în ţara fără de pereche
Am învăţat prin ea că suntem un neam de oameni ne-nfricaţi
Şi că putem fi şi noi bravi ,,pui de lei,, între Carpaţi.

De la d-na învăţătoare am învăţat respectul

Pentru muncă, pentru pâine,
Pentru gloria străbună,
Pentru azi şi pentru mâine.

Vă mulţumim d-na învăţătoare pentru tot ce ne-aţi învăţat

Vă mulţumim, nu vom uita niciodat
 Pentru înmulţire şi împărţire;
Pentru cântece şi poezie;
Pentru poveştile nemuritoare;
Pentru Ştefan şi Mihai;
Pentru voie bună, vă mulţumim!

Să ne-amintim de zilele în care

Râdeam de poznele copilăreşti,
Să râdem astăzi iar cu toţii
Dar să rămână ca-n poveşti.

Ştiţi….la geografie Tanţa

Este foarte silitoare……
A pus Oltul la Constanţa
Şi Carpaţii lângă mare
N-am să-ţi dau o clipă pace
Vreau să ştie tot poporul
Că istoria îţi place…..
Când…lipseşte învăţătorul.

Când e-n bancă el vorbeşte

Până ce ne ameţeşte
Însă…nu ştiu cum se face…
Când iese la tablă ….tace

Îi spuse mama –mare

Că sunt pete şi pe soare;
Deci pe cărţi şi pe caiete…
El de ce să n-aibă …pete?

Risipeşte energie când produce gălăgie

Însă la citit….face des economie.

Iată că din viaţa noastră

Înc-un an a mai trecut,
Ne privim şi fără voie
Observăm c-am mai crescut;

Ne-au rămas cam mici pantofii,

Pantalonii ni-s cam scurţi,
Suntem, nu ştiu cum, mai altfel
Când ne mai jucăm în curţi.

Eu iubesc foarte mult matematica, iar în aceşti ani am învăţat

că şi cifrele au frumuseţea lor; povestea cifrelor este captivantă.
Când am învăţat jocul adunării repetate, tabla înmulţirii n-a
mai fost o greutate; acum îmi place să rezolv probleme.

La început , comunicarea, mi se părea că are prea multe

denumiri; confundam atributul cu adjectivul, subiectul cu
substantivul, , şi tot aşa de-a valma părţi de vorbire cu părţi de
propoziţii; cuvinte cu silabe….până într-o zi când am înţeles că:

Întotdeauna ,,carte’’este un cuvânt;

,,Eu citesc’’ o propoziţie;

Pentru că tot suntem la comunicare să răspundem la câteva

ghicitori:

În orice propoziţie el este împărat

Nu poate să lipsească şi-i zicem: predicat

Ţine locul unui nume şi se numeşte….pronume.

Este parte de vorbire

Şi arată o-nsuşire,
Stă pe lângă substantiv
Şi se cheamă….adjectiv

Acest semn îl pui mata

Când vorbeşti cu cineva
Cine crezi c-ar fi , mă rog?

Am pregătit şi eu câteva ghicitori:

Numere de se adună
Spunem că aflăm o…..sumă.

Înmulţire când ai spus

Sigur afli un ….produs.

Un tablou am cumpărat
Laturile-i sunt egale,
Are formă de….pătrat.

Am moştenit de la strămoşii noştri o limbă ,,ca un fagure de

miere’’. În această limbă am ascultat primul cântec de leagăn ,
poveştile frumoase. În această limbă dulce şi frumoasă ne cântăm
cântecele care ne însoţesc în tabere şi drumeţii.

Rămas bun, şorţuleţ pepit !

Rămas bun, d-nă învăţătoare!

Nu încape în cuvintele mele toată recunoştinţa pentru

dragostea ce ne-aţi arătat-o;
 Nici un munte, oricât ar fi el de înalt , nu întrece răbdarea
dumneavoastră!

Nici o apă nu este mai adâncă decât iubirea dumneavoastră.

Nici un cer nu este mai senin decât cerul bunătăţii d-voastră

Vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut pentru noi şi vă

promitem că nu vă vom uita.

Am parcurs un drum şi –acum

Noi ne luăm rămas-bun,
Cu toţii vă mulţumim,
Viaţă lungă vă dorim!

Suntem copii vreo 24 în clasă

Unii mai vrednici, alţii mai poznaşi,
Dar toţi tăceam când auzeam pe sală,
Mult cunoscuţii paşi.

Ea mi-a deschis spre lume o fereastră

Atunci când drumul vieţii a-nceput,
De – aceea cânt pe învăţătoarea noastră
Şi-i mulţumesc că m-a instruit.

Atât îmi e de dragă clasa mea…

Atât de mult m-am învăţat cu ea…
Încât de teamă că am să regret,
Mă bate gândul să o mai repet.

Pentru patru ani de veghe şi îndrumare;

Pentru patru ani de zâmbete şi soare;
Pentru patru ani de răbdare;
Pentru patru ani de încurajare;
VĂ MULŢUMIM!

Adio, şorţuleţ pepit ! Azi ne vom despărţi. Dar cu drag de tine

Ne vom aminti !