DIABETUL ZAHARAT

DEFINIŢIE :

DZ (diabetul zaharat) este un grup eterogen de boli metabolice caracterizat prin

hiperglicemie cronică, datorită defectelor în secreţia şi/sau acţiunea insulinei.
Acestea sunt însoţite şi de modificări în metabolismul lipidic şi proteic, ceea ce,
pe termen lung, produce complicaţii cronice cu lezarea unor organe importante:
inima, ochiul, rinichiul şi nervii.
Majoritatea tulburărilor metabolice şi a complicaţiilor DZ sunt controlabile şi pot fi
chiar prevenite printr-un bun management clinic. În lipsa acestuia calitatea vieţii
bolnavului diabetic este serios afectată, prin reducerea speranţei de sănătate şi
de viaţă.

CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ A DIABETULUI

Diferenţierea tipologică s-a făcut în funcţie de mecanismele etiopatogenetice
primare:
Tipul 1 (denumit anterior insulinodependent) produs prin deficit absolut de insulină ca
urmare a distrucţiei celulelor β pancreatice.
•

• subtipul autoimun
•

• subtipul idiopatic

Tipul 2 (denumit anterior noninsulinodependent) cauzat de un

deficit relativ de insulină produs prin
scăderea capacităţii secretorii a celulelor β pancreatice şi/sau insulinorezistenţă.

Tipuri specifice produse prin:

•

defecte genetice ale celulelor β

•

defecte genetice ale acţiunii insulinei

•

pancreatopatii exocrine (pancreatite, tumori, pancreatectomii etc)

•

endocrinopatii (sindrom Cushing, feocromocitom etc)

•

medicamente sau substanţe chimice (acid nicotinic, glucocorticoizi, hormoni

tiroidieni,
simpatomimetice, tiazide în doze mari, pentamidină, interferonα)
•
infecţii (rubeola congenitală, virusul citomegalic)
•

forme rare autoimune

•

sindroame genetice rare

Diabetul gestaţional produs prin mecanismele tipului 1 sau 2;

apare în timpul sarcinii.
MANIFESTĂRI CLINICE
Simptomele sunt similare în DZ tip 1şi DZ tip 2, deosebindu-se prin intensitate.
•

Simptome comune: poliurie, polidipsie (consecinţe ale diurezei osmotice, ca

urmare a
hiperglicemiei susţinute);
•

Alte manifestări: tulburări de vedere, astenie, scădere în greutate în ciuda unui

apetit normal sau
crescut, candidoze cutaneo-mucoase, constipaţie.
DZ tip 1:
•

debutează, cel mai frecvent, sub vârsta de 40 ani; vârsta este doar un criteriu
orientativ de
diagnostic pentru DZ tip 1;
•

tendinţă la ceto-acidoză.
DZ tip 2:
•

debutul este lent, insidios, producându-se, de obicei, după 40 de ani;

•

pacientul poate fi asimptomatic, diabetul descoperindu-se întâmplător cu ocazia

unor examinări medicale de rutină sau ca urmare a apariţiei complicaţiilor
cronice (tulburări de vedere, leziuni ale picioarelor);
•

infecţiile cutanateşi genito-urinare „trenante” sunt frecvente, putând constitui

modul de debut
al diabetului;
•

obezitatea este este prezentă la debut la majoritatea pacienţilor.

COMPLICAŢII ALE DIABETULUI
COMPLICAŢII METABOLICE (ACUTE)
Reprezintă urgenţe medicale, punând în pericol viaţa pacientului
•

cetoacidoza (deoarece organismul nu poate utiliza glucoza ca sursă de energie,

se produce
mobilizarea unei cantităţi crescute de acizi graşi, determinând creşterea nivelelor
plasmatice ale acizilor graşi şi ale metaboliţilor acestora, corpii cetonici);
complică mai ales DZ tip 1;
•

coma hiperosmolară (datorită deshidratării severe ca urmare a hiperglicemiei);

complică DZ tip
2 la persoanele în vârstă;
•

acidoza lactică (datorită tratamentului cu biguanide); este rară, apare doar dacă
nu se respectă
contraindicaţiile;
•

hipoglicemii (efect secundar al tratmentului cu insulină sau sulfamide

antidiabetice)

COMPLICAŢII DEGENERATIVE
•

macrovasculare (macroangiopatie): ateroscleroza vaselor marişi mijlocii

- cardiopatie ischemică
- boală cerebrovasculară
- arteriopatie periferică a membrelor inferioare
- anevrism aortic
•

microvasculare (microangiopatie): se caracterizează prin lezarea capilarelorşi

arteriolelor
- retinopatie
- nefropatie
•

neurologice (lezarea nervilor somaticişi vegetativi)

- neuropatie periferică dureroasă
- dureri musculare
- disfuncţii esofagiene
- întârzierea golirii stomacului
- constipaţie
- diaree
- disfuncţii vezicale
- incontinenţă urinară
- hipotensiune ortostatică
- la bărbaţi, impotenţă sexuală erectilă
PICIORUL DIABETIC
Este un sindrom care reuneşte diverse modificări al căror element comun este
riscul pentru leziuni
(ulceraţii) ale picioarelorşi apoi pentru amputaţii ale membrelor inferioare.
Factori implicaţi:
- tulburări vasculare
- neuropatie
- infecţii
- igienă necorespunzătoare
- diabet necontrolat
COMPLICAŢII INFECŢIOASE
Sunt favorizate de controlul deficitar al diabetului. Frecvent sunt localizate la
nivelul:
- piciorului (gangrenă)
- tractului urinar
Infecţiile acute pot dezechilibra rapidşi grav diabetul.
Semnele de alarma ale acestor complicatii sunt:
- amorteli, furnicaturi, durere, arsura, umflarea membrelor superioare
sau inferioare (neuropatie diabetica)
- vedere intetosata, distorsionata sau puncte luminoase sau intunecate
in campul vizual, pierdere a vederii partiala sau totala sau senzatia de
"vedere printr-un val" (retinopatia diabetica)
- dureri la nivelul toracelui sau dificultati in respiratie: acestea pot fi
semne ale unor probleme cardiace sau vasculare.

Mecanism fiziopatogenetic
Diabetul zaharat este o afectiune cronica in care apar perturbari ale
metabolismului (proces prin care organismul acumuleaza energie din
alimente). Diabetul este prezent atunci cand apare rezistenta la nivel
celular la actiunea insulinei sau cand pancreasul nu mai secreta o
cantitate adecvata de insulina. Insulina este hormonul care asigura
necesarul energetic
celular, prin utilizarea glucozei (zaharului).

Hiperglicemia este principala cauza a alterarilor care apar in timp la

nivelul altor organe: cord, vase mari, ochi, rinichi, nervi.
Diabetul zaharat tip 2 apare in special la adult, dar din ce in ce mai
multe cazuri sunt diagnosticate la copil. Adesea, persoanele cu
diabetul zaharat tip 2 sunt supraponderale si sedentare. Multi oameni
au prediabet (toleranta alterata la glucoza) care se caracterizeaza prin
valori crescute ale zaharului din sange, dar nu suficient de mari pentru
a fi pus diagnosticul de diabet. Odata pus diagnosticul de diabet
zaharat tip 2, echipa de medici trebuie sa elaboreze un plan terapeutic
individualizat. Tratamentul include, de obicei, dieta adecvata, program
de exercitii fizice, scadere in greutate, monitorizarea glicemiei si daca
este nevoie tratament medicamentos. O buna cooperare cu medicul
specialist ajuta pacientul sa tina boala sub control si sa previna
aparitia unor complicatii grave. In timp, capacitatea secretorie a
pancreasului endocrin devine din ce in mai insuficienta, astfel incat
insulina secretata nu mai poate mentine glicemia in limite normale.