Limite de xplozie

Urmarind viteza de reactie a unui amestec de reactie de o anumita cimpozitiela diferite presiuni se constata
urmatoarele :

viteza de reactie

L1 L2 L3 P1

L1 –limita inferioara de explozie

In unele cazuri se constata din nou o crestere brusca a reactiei cu presiune L3 L3 –corespunde unei explozii
termice

Repetand masuratorile la o alta temperatura se constata deplasarealimitelor de explozie.La temperature

joase explozia nu are loc iar la temperature inalte se gaseste o singur limita de explozie.

Reprezentand grafic presiunile care corespund limitelor de explozie functie de timp se obtine o curba de
forma celei din figura.
P, mmHg

L3

Explozie

L2

L1

Ducand dreapta tconstanta se intercepteaza curba care delimiteaza domeniul exploziei de cel al reactiei
lente in 3 puncte care corespund limitei de explozie.

L3 de explozie corespunde unei explozii termice adica se datoreaza caldurii mari de reactii care neputand
fiind transmisa destul de rapid mediului duce la cresterea temperaturii accelerand reactia pana la proportia
unei explozii. Trebuie mentionat faptul ca experimental termodinamic pot suferii si reactiiile in lanturi
drepte cu conditia ca elel sa fie puternic exoterme.

Calitativ si simplificat fenomenul poate fi astfel explicat: Reactia decurge exploziv numai atunci cand
numarul reactiilor de propagare a lantului intrece mult in unitatea de timp pe cel al reactiilor de intrerupere
de lant.

Ridicand temperatura la presiune constanta se atinge curba care delimiteaza domeniul exploziei de cel al
reactiei lente la o temperatura care se numeste temperatura de aprindere. In afara de temperatura si
si presiune aparitia explozie este determinate de compozitie. Limitile de compozitie in care au loc explozia la
o anumita temperatura si presiune se numesc limite de aprindere.

Coroziunea si protectia anticoroziva

Ptin coroziune se intelege distrugerea partial sau totala a materialelor in general si a metalelor in special in
urma unor reactii chiimice sau electrochimice care au loc la interactiunea acestora cu mediul inconjurator.

Distrugerea prin coroziune este defapt un process natural deoarece metalele se gasesc sub forma prelucrata
de utilaje su aparate si din acest motiv prezinta un nivel energetic ridicat. Ca urmare ele prezinta tendinta
fireasca de a reveni la o stare enrgetica mai redusa adica la forma lor naturala de combinatii metalice din
minereu.

Croroziunea metalelor poate fi considerate ca o inversare a proceselor de reducere a mineralelor din

minereuri.

Pierderea anuala de metale este imensa. Aceste pierderi demonstreaza necesitatea de a cerceta sistematic
cauzele si mecanismele proceselor de coroziune pentru a se putea intervene prin masuri de protective
corespunzatoare pt a opri distrugerea necontrolata a materialelor metalice.

Coroziunea poate fi produsa de oxgenul din aer, diverse gaze industrial, apa si diverse solutii, sol,
microorganism ( coroziune microbiologica)

Dupa mecanismul intim al procesului deosebim doua tipuri: -coroziune chimica

-coroziune electrochimica

Coroziunea chimica

Reprezinta procesul de distrugere a metalelor si a aliajelor in urma reactilor chimice care au loc la contactul
acestora cu un gaz uscat sau cu medii de neelectroliti continand agent coroziv.
Exemple tipice coroziun dunt oxidarea metalelor in atmosfera uscata precum formarea de sulfuri, cloruri,
bromuri,ioduri daca agentul agresiv este sulful, Cl, Br, I.

Oxidarea metlica in atmosfera uscata

In atmosfera uscata corziunea este pur chimica si se limiteaza la formarea unu strat artificial de oxid care
afecteaza numai aspectul exterior al metalului fara a influienta prea mult proportiile mecanice.

Reactia care are loc este XMe+Y/2O2 MexOy

a) Termodinamica reactiei

Sensul acestei reactii depinde de marimea presiunii partiale a oxigenului si a tensiunii de disociere a oxidului
metallic la temperatura data. Daca presiunea partial a oxigenului este mai mare decat tensiunea de
disociere a oxigenului atunci coroziunea metalului este termodinamic posibila. Din potriva daca presiunea
partial a oxigenului este mai mica decat tensiunea de disociere a oxigenului atunci procesul este imposibil
din punct de vedere termodinamic. cand cele doua presiuni sunt egale se instaleaza echilibrul
termodinamic.

Presiunea partial a oxigenului in aerul atmospheric fiind considerate constanta 0,2 atm (21% oxigen), se
poate aproxima ca in atmosfera uscata sunt termodinamic posibile acle reactii de oxidare care coduc la
formarea oxizilor cu tensiunea de disociere mai mica de 1.2 atm.

Tensiunea de disocierea oxizilor creste odata cu cresterea temperaturii astfel ca un metal la temperatura
camerii poate fi oxidabil.

Pentru micsorarea afinitatii metalului fata de oxigen si pentru reducerea oxidului trebuie asigurata p
presiune partial a oxigenului mai mica decat tensiunea de disociere la temperatura repectiva. Asemenea
conditii sunt mentionate in vederea atenuarii coroziunii la tratamentul termic al unor aliaje in conditiile
folosirii mediilor protectoare.
b) Cinetica reactiei

In functie de viteza de crestere a peliculelor formate in timpul oxidarii in atmosfera metalele se pot oxida
dupa legea parabolica sau logaritmica.

Metalele care nu pot forma pelicule protectoare fizice, acestea nu sunt continue cum este cazul metalelor
alkaline , fie ca produsele de oxidare sunt volatile cum se intampla in cazul osmului, iridiului, se oxideaza
dup o lege liniara cu viteza constanta in timp.

dy
=k
y- grosimea peliculei de oxidare; t- timpul de oxidare; k- cst vitezei de reactie

dt

0
y=kt+C

dy=kdt;

y= kt - legea liniara
Legea parabolic – in cazul multor metale pe care oxidarea chimica produce pelicule continu, coroziunea se
atenuiaza cu timpul odata cu cresterea grosimii peliculei.

°
Experimental sa stabilit ca fierul intre 500-1500 C, cuprul 300-1000°C, nichelul in aerul atmospheric se
caracterizeaza cu viteza invers proportional cu grosimea peliculei.

dy

=
k'

2
y = 2k’t+2c’

dt

y
ydy=k’dt
2 0
y =k’t+C

y2

k’t+c’

y =kT
 n
In practica oxidarii chimice se intalnesc de foarte multe ori relatia y =kt n≠2 < < 3 insa luand valori fractionale. Din aceasta grupa fac parte metalele
mintite, cobaltul,beriliu, zinc, manganul. In general legea parabolic se respecta la coroziunea chimica a multor metale la temperature inalte.

Legea logaritmica – aluminiu, crom, siliciu, zinc la diverse precum si numeroase alte metale la temperature
joase se oxideaza mult mai incet decat metalele grupelor precedente.

Oxidarea acestor metale se supune unei leg logaritmice

dy
=
k
y=lnKT. Legea logaritmica nu are in

dt

ey
present o interpretare teoretica satisfacatoare.

Se admite ca franarea deosebit de intensa coroziunii chiar la grosimi mici ale peliculi se datoreaza unor
cause suplimentare ca micsorarea difuziunii prin pelicule, compactizarea peliculei datorita eforturilor
interne de compresiune, inrautatirea conductibilitatii electrice a peliculei.

Metalele acestei grupe dau peliculele cele mai termorezistente de aceea se folosesc adaosuri pentru
obtinerea otelurilor special; metalele nobile- paladiu, platina, argintul si aurul nu se corodeaza in atmosfera
oxidanta nici la temperaturi de topire a metalului.

Clasificarea de mai sus a metalelor dupa legile de crestere a peliculelor de coroziune nu este strict riguroasa
caci in functie de concentratia reactantilor, de durata coroziunii metalul se poate comporta dupa legi
diferite. In general la temperaturi joase se comporta dupa legea logaritmica iar la temperaturi inalte dupa
legea parabolica.

Pentru a stabili legea de crestere a peliculei pentru un caz de crestere oarecare se construieste cu ajutorul
datelor experimentale un grafic y=j(t) in functie de rezultatele obtinute o dreapta , o curva parabolica, una
logaritmica , metalul considerat se corodeaza dupa o lege sau alta.

1- dreapta

2
3
2- parabolica
3- logaritmica