Complexul de monumente ce alcatuiesc Curtea Domneasca de la Targoviste reprezinta

unul din cele mai importante ansambluri de arhitectura din Tara Romaneasca, si are o mare
valoare istorica si artistica. Resedinta domneasca de mai multe secole, Curtea Domneasca
ofera posibilitatea cunoasterii unui capitol din istoria si arta medievala a Romaniei.

Din anul 1967, Curtea Domneasca este transformata in ansamblul muzeal al Muzeului
Judetean Dambovita, iar in prezent face parte din Complexul National Muzeal "Curtea
Domneasca" Targoviste. In afara de muzeul in aer liber, in Turnul Chindiei functioneaza o
expozitie dedicata lui Vlad Tepes, ctitorul fortificatiei; un lapidarium la subsolul Casei
Domnesti ridicate de Petru Cercel, iar in Biserica mare domneasca, o expozitie de arta
religioasa.

Turnul Chindiei

Situat in partea de nord-vest a curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente

de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit
dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric
din caramida al carui diametru masoara 9 m.
Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc
frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a
turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al
constructiei.

Turnul Chindia a fost construit in a doua jumatate a secolului al XV-lea, in timpul domniei
lui Vlad Tepes, peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput,
turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel,
direct din casa alaturata. Modificarile suferie de aceasta constructie ne impiedica sa stabilim
cu exactitate forma sa initiala, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu,
ce ordona restaurarea lui in 1847.

Una dintre legendele care circulă în jurul Turnului Chindiei este accea că mormântul lui
Dracula ar putea fi situat la baza construcţiei.

Biserica Mănăstirii Dealu îmbogăţeşte patrimoniul cultural românesc, numărându-se

printre cele mai vechi ctitorii domneşti, suferind puţine modificări de-a lungul timpului, deşi
nu a fost cruţată de vremurile vitrege ce au afectat Ţara Românească.

Prima biserică datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-
lea, din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pe locul ei domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) a
construit o prea măreaţă biserică din cărămidă placată cu piatră şi împodobită în chip deosebit.

Ea avea să fie luată ca exemplu de către urmaşul lui Radu, Neagoe Basarab (1512-1521),
atunci când a ridicat biserica episcopală din Curtea de Argeş. Numai că sobrietatea clasică a
vocabularului decorativ întâlnit la Dealu avea să fie abandonată în favoarea unei încărcături
de tip baroc – dar care a încântat în chip deosebit pe contemporanii lui Neagoe şi pe urmaşi
deopotrivă.

Se spune ca la Manastirea Dealu se afla capul domnitorului Mihai Viteazu.