UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ, IAȘI

PERICOLE FIZICE DIN ALIMENTE:

CONTAMINAREA RADIOACTIVĂ A PRODUSELOR
ALIMENTARE DE ORIGINE ANIMALĂ ȘI
NONANIMALĂ

Profesor:

Student:

IAȘI, 2019
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
CUPRINS

Lista tabelelor..................................................................................................................................3

INTRODUCERE...........................................................................................................................4

CAPITOLUL 1. SURSE DE CONTAMINARE RADIOACTIVĂ.........................................6

1.1. Surse naturale de contaminare radioactivă......................................................................7

1.2. Surse artificiale de contaminare radioactivă...................................................................7

CAPITOLUL 2. CONTAMINAREA PRODUSELOR ALIMENTARE.............................11

CONCLUZII................................................................................................................................18

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................20

2
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
Lista tabelelor

Tabelul 1. Nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă..............................................14

Tabelul 2. Conținutul Cs-137, Cs-134 și Sr-90 în oranismul uman (măsurare/estimare a ingerării de

alimente), în România...............................................................................................................15

Tabelul 3. Conținutul Cs-137 în apa potabilă și alimente..............................................................16

3
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM

INTRODUCERE

Începuturile fizicii nucleare coincid cu începuturile secolului nostru şi se poate spune că

descoperirea radioactivităţii, care a marcat acest eveniment în 1896, a fost întâmplătoare. Istoria
acestei descoperiri este foarte instructivă şi se consideră că este una din cele mai mari descoperiri din
secolul nostru, atât prin implicaţiile ştiinţifice cât şi prin cele sociale şi economice. Aceste radiaţii au
făcut posibilă descoperirea nucleului atomic de către Rutherford, astfel a apărut modelul lui Bohr care
a impus cuantificarea la nivel microscopic. Nucleul a generat la rândul său un vast câmp de cercetare şi
studiul proprietăţilor acestuia a condus la descoperirea fisiunii, fuziunii şi a energiei nucleare.

Astăzi fizica nucleară a pătruns în aproape toate domeniile de activitate umană: agricultură,
industrie, medicină, energetică, geologie, chimie, biologie etc. Cu alte cuvinte, descoperirea
radioactivităţii (termenul provine de la elementul chimic radiu) a semnat certificatul de naştere al
fizicii nucleare. Această descoperire a fost însemnată şi prin faptul că lumea ştiinţifică a acelei vremi
nu se aştepta la un astfel de fenomen. De fapt, descoperirile neaşteptate reprezintă de multe ori foarte
fertile direcţii de dezvoltare.

Einstein spunea ca cea mai mare descoperire, dupa cea a focului este reprezentata de cea a
radioactivitatii.

În 1895 Rötgen descoperea radiaţia X. La comunicarea descoperirii, pe care a făcut-o în Franţa

profesorul H. Poincaré, era de faţă şi H. Bequerel pe care l-a interesat faptul că radiaţiile X proveneau
dintr-o regiune a sticlei care devenea fluorescentă sub acţiunea radiaţiilor catodice. El şi-a propus să
verifice dacă şi alte substanţe, care pot deveni fluorescente prin alte mijloace, au proprietatea de a
emite radiaţii X. Posedând de la tatăl său o bogată colecţie de minerale, a ales pentru experienţe nişte
minerale de uraniu ale căror proprietăţi chimice şi optice le cunoştea foarte bine. Câteva cristale din
această sare erau expuse la Soare devenind fluorescente. Apoi cristalele erau aşezate pe o placă
4
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
fotografică învelită în hârtie neagră. Developând placa fotografică, Bequerel a observat nişte pete
închise, deci că placa fotografică a fost impresionată. De aici a tras concluzia falsă, pe care a şi
publicat-o, că radiaţia X poate fi provocată şi de către lumina solară, deci că radiaţia vizibilă se poate
transforma în radiaţie X. Într-o zi noroasă pregătindu-şi experienţele el a aşezat pe o placă fotografică
o sare de uraniu neexpusă la Soare. După un timp, când s-a înseninat şi a apărut din nou Soarele,
reluându-şi activitatea Bequerel a început cu developarea plăcii care era împreună cu substanţa
neexpusă la soare. În timp ce developa Bequerel şi-a amintit acest lucru. însă din curiozitate a
continuat developarea plăcii fotografice aşteptându-se la un rezultat negativ dar spre surprinderea lui, a
constatat că placă era puternic impresionantă. Continuând experienţele cu săruri neexpuse la Soare a
constatat că toate sărurile de uraniu, fluorescente sau nefluorescente au această proprietate de a
impresiona placa fotografică. El a tras concluzia că impresionarea plăcilor fotografice este datorată
unor radiaţii de tip nou, altele decat cele cunoscute pana atunci emise de sărurile de uraniu, pe care le-a
denumit radiaţii uranice.

După doi ani în 1898 soţii Curie descoperă radioactivitatea toriului şi după numai câteva luni
descoperă poloniul şi radiul.

În 1919 Aston construieşte primul spectograf de masă, o invenţie importantă care a dus la
descoperirea protonului şi a izotopilor. De la descoperirea nucleului în 1911 şi până la înţelegerea
structurii acestuia vor trece mai bine de douăzeci de ani.

Descoperirea neutronului a deschis calea descoperirii fisiunii nucleare de către O. Hahn în anul
1939 şi la numai trei ani, Fermi a pus în funcţiune primul reactor nuclear funcţionând pe baza
fenomenului de fisiune. Acest lucru a avut o importanţă covârşitoare asupra dezvoltării ulterioare atât a
ştiinţei cât şi asupra societăţii şi chiar asupra relaţiilor internaţionale odată cu fabricarea primelor
bombe atomice. Prin anii 50 erau în funcţiune primii reactori nucleari experimentali iar la începutul
anilor ‘60 funcţionau deja primii reactori nucleari producători de energie. Este de menționat că
România a fost a şasea ţară din lume în care a funcţionat un reactor nuclear.

5
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM

CAPITOLUL 1. SURSE DE CONTAMINARE RADIOACTIVĂ

Contaminarea radioactivă (sau contaminarea radiologică) este procesul de depunere

neintenționată și nedorită a unei substanțe radioactive pe diferite suprafețe sau într-un solid, lichid sau
gaz (incluzând organismul uman).

În cazul dozimetriei, se vorbește de contaminare externă și de contaminare internă (când o

sursă radioactivă pătrunde în interiorul organismului uman). Se poate face referire, de asemenea, la
contaminarea mediului înconjurător (aerului, apei și solului). Dozimetria radiațiilor reprezintă
totalitatea metodelor de determinare cantitativă a dozelor de radiații în zonele în care există sau se
presupune că există un câmp de radiații, cu scopul de a lua măsuri adecvate pentru protecția
personalului ce își desfășoară activitatea în acea zonă.

Dezastrele nucleare, precum cel de la Fukushima din 2011 şi cel de la Cernobâl din 1986, au
sporit îngrijorarea guvernelor, a industriei şi a consumatorilor cu privire la riscul de contaminare prin
radiaţie a alimentelor şi a apei potabile.

Testarea radioactivităţii alimentelor garantează că alimentele şi ingredientele acestora sunt

sigure pentru consum şi respectă limitele internaţionale pentru radionuclizi.

Sursele de radiații pot fi: naturale (de exemplu radiația cosmică, radionuclizii cosmogeni,
radionuclizii primordiali și descendenții acestora) sau artificiale (de exemplu depuneri radioactive,
iradiere în scop medical, teste și accidente nucleare). În funcție de starea de agregare sursele de radiații
pot fi clasificate în gazoase, lichide sau solide. În funcție de prezența/absența încapsulării, se pot
clasifica în surse închise și surse deschise. Acestea pot provoca efecte adverse prin expunere externă
sau contaminare internă (ingestie, inhalar

6
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
1.1. Surse naturale de contaminare radioactivă

 Radiul;
 Radonul;
 Radiația cosmică.

Radiul este un elemenet metalic radioactiv, produs de dezintegrare al uraniului. La scurt timp
după descoperirea radioactivității - în absența cunoștințelor legate de efectul radiațiilor ionizate asupra
organismului uman - a fost utilizat pentru câteva zeci de ani ca vopsea luminescentă, în produse
cosmetice (lapte demachiant, fond de ten, săpun, creme solare etc.). Așa numitul caz „Radium
girls” este un exemplu de iradiere acută colectivă a unor persoane expuse profesional în SUA (în jurul
anilor 1917-1920), în fabrici în care se pictau ceasuri cu vopsea luminescentă cu conținut de radiu.

Radonul este un gaz radioactiv incolor și inodor, produs de dezintegrarea radiului. Acesta este
prezent în majoritatea locuințelor, în special în subsoluri slab aerisite. Odată inhalat, produșii de
dezintegrare radioactivi ionizează materialul genetic, provocând mutații care uneori pot deveni
canceroase, în special la nivelul plămânilor. Riscul crește cu 8-16 % la fiecare creștere de 100 Bq/m³ a
concentrației de radon. Lucrătorii din minele de uraniu sunt cei mai expuși la radon, dar poate fi cazul
și pentru alte ramuri ale mineritului.

Radiația cosmică este radiația de natură corpusculară provenită direct din spațiul cosmic
(„radiație cosmică primară”) sau din interacțiunile acesteia cu particulele din atmosferă („radiație
cosmică secundară”). În plus, radioizotopii sunt produși continuu în biosferă, contribuind la fondul
natural de radiații. Expunerea prelungită la radiația cosmică poate crea probleme pentru personalul
liniilor aeriene și - mai ales - pentru echipajele misiunilor spațiale.

1.2. Surse artificiale de contaminare radioactivă

 Contaminarea radioactivă cauzată de aplicații militare

- Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki
Armele nucleare au fost folosite în scop beligerant în anul 1945 în jurul încheierii celui de-al
doilea război mondial. Bombardamentele atomice au constat în două atacuri nucleare implicând
bombardarea de către Statele Unite ale Americii a orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, fapt care a
condus la capitularea necondiționată a Japoniei. Folosirea acestor două bombe a dus la moartea
imediată a peste 100000 de oameni (majoritar civili), numărul acestora crescând semnificativ cu

7
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
trecerea timpului (ca urmare a efectelor contaminării). Independent de problemele etice, evenimentul a
avut drept rezultat o contaminare masivă a populației și a mediului înconjurător.

- Testele nucleare
Primul test nuclear a fost efectuat în Alamogordo, New Mexico, la 16 iulie 1945, în cadrul
Proiectului Manhattan și a avut numele de cod Trinity. Tonul proliferării nucleare l-a dat competiția
SUA-URSS. De atunci au avut loc peste 2000 de teste nucleare. Singurele țări cunoscute că au detonat
asemenea dispozitive sunt Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Franța,
China, India, Pakistan și Coreea de Nord. Producea și testarea armelor nucleare a condus la
contaminarea excesivă a anumitor regiuni, peste limitele admisibile (Semipalatinsk în fosta URSS,
Nevada în SUA, Atolul Bikini din Insulele Marshall etc.), ceea ce le face nelocuibile pentru mult timp
de acum încolo.

- Submarine nucleare
Mai multe submarine sovietice din seria K (K-8, K-19, K-27, K-140, K-141, K-171 etc.) cu
propulsie nucleară au suferit accidente de-a lungul timpului. Pe lângă victimele omenești, aceste
accidente au condus la creșteri ale radioactivității apelor prin dispersarea componentelor reactorilor în
oceanul planetar. Din cele 184 submarine nucleare scoase din uz acum circa 20 de ani, 104 au rămas
cu combustibilul ars la bord, iar starea lor precară reprezintă un mare pericol pentru mediu.

- Arma radiologică
Arma radiologică (cunoscută și sub denumirea de „bombă murdară”) este o armă de distrugere
în masă cu rol de dispersie radiologică care combină materialul radioactiv cu explozivi convenționali,
în scopul contaminării radioactive în aria de dispersie a agentului exploziv convențional. Astfel de
dispozitive nu au fost utilizate până în prezent, dar sunt considerate ca surse potențiale de contaminare
radioactivă în contextul proliferării terorismului.

 Contaminarea radioactivă cauzată de aplicații civile:

- Accidente nucleare civile
Sunt cunoscute două accidente nucleare civile majore (Cernobîl, 26 aprilie 1986 și Fukushima-
Daiichi, 11 martie 2011) precum și alte câteva incidente. Contaminarea radioactivă cauzată de către
acestea a afectat lichidatorii și este încă prezentă, în special din cauza unor produși de fisiune precum
90Sr și 137Cs de viață medie (timpi de înjumătțire de circa 30 de ani). O altă problemă gravă
privește stocarea necorespunzătoare a deșeurilor radioactive, practicată în special la începuturile

8
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
energeticii nucleare civile. De exemplu, la Mayak (uzină de repocesare a plutoniului din fosta URSS),
deșeurile radioactive erau stocate într-un depozit subteran. Sedimentându-se la baza cavității, pe 29
septembrie 1957, în absența răcirii, s-a produs o explozie, 800 de km pătrați au fost contaminați pe
termen lung cu 90Sr și 137Cs. Deși guvernul sovietic nu a dat nici o informație despre cele întâmplate,
se estimează că peste 200 de persoane au murit imediat după accident. Cel puțin 22 de sate au fost
afectate de explozie, 10000 de oameni fiind evacuați. Se estimează că 8015 persoane au murit pe
parcursul a 32 de ani după accident ca urmare a efectelor contaminării. Pentru a reduce gradul de
contaminare după accident, solul radioactiv a fost excavat și depus în așa numite „cimitire de pământ”.
Cu toate acestea, contaminarea radioactivă a mediului ca rezultat al acestor accidente este
nesemnificativă raportat la activitatea eliberată în mediu ca urmare a celor circa 2000 de teste nucleare
efectuate în perioada Războiului rece.
Se estimează că explozia de la Cernobîl a eliberat în atmosferă de 400 de ori mai mult material
nuclear comparativ cu bomba atomică de la Hiroshima. La rândul lor, testele nucleare realizate în
perioada '50-'60 însumează o eliberare de material nuclear a cărei activitate ar fi de 100-1000 de ori
superioară celei a exploziei de la Cernobîl. Este important a se menționa aici că doar 0,2% din
expunerea cumulativă de radiații recepționată de o persoană din public își are originea în depunerile
radioactive rezultate din teste și accidente nucleare, Cu toate acestea, numărul și amploarea testelor și
accidentelor nuclear au contribuit la radiofobia generalizată a populației civile.

- Ciclul combustibilului nuclear (în operare normală)

Una dintre consecințele activităților nucleare a fost apariția deșeurilor radioactive de origine
nucleară care adaugă noi componente la fondul natural de radiații. Deșeurile radioactive de origine
nucleară sunt deci un rezultat al erei atomice și reprezintă practic problema cea mai mare a energeticii
nucleare. Un pas critic la sfârșitul procesului de operare îl constituie dezafectarea facilităților nucleare.
În perioada 1946-1993, 13 țări au depozitat deșeuri radioactive lichide și solide în Oceanul planetar,
inclusiv miezul unor reactori, conținând sau nu combustibilul nuclear epuizat. După 1993 acestă
practică a fost interzisă în baza unor tratate internaționale. Chiar și așa, conform ONU,anumite
companii, profitând de instabilitatea politică, încă aruncă deșeuri radioactive în apele teritoriale ale
Somaliei, periclitând sănătatea publică și a mediului înconjurător.

- Activități nenucleare:
o Utilizări medicale și farmaceutice
Radioizotopii utilizați în tratamentul cancerelor sau radiodiagnostic prezintă - în general - timpi
de înjumătățire de ordinul orelor, așa că nu ridică probleme pe termen lung. Probleme pot însă să apară
în cazul surselor de radioterapie orfane. Un astfel de caz este așa numitul „accident Goiânia”. Astfel, la

9
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
13 septembrie 1987, o sursă de radioterapie de 137CsCl a fost uitată într-un spital abandonat din
Brazilia, manipularea ei improprie ulterioară conducând la contaminarea a cel puțin 249 de civili.

o Explorarea spațiului
Unii radioizotopi pot fi folositi ca generatori termoelectrici (în baza efectului Seebeck) pentru
sonde spațiale trimise în misiuni în spațiul cosmic. De asemenea, unele misiuni spațiale au utilizat
reactori nucleari pentru propulsia sateliților. În cazul unor misiuni eșuate este posibilă contaminarea
radioactivă a atmosferei, cu efecte similare (chiar dacă la scară mult mai redusă) celor ale testelor
nucleare. De exemplu, la 24 ianuarie 1978, satelitul artificial Cosmos 954 (echipat cu un reactor
nuclear ce conținea 90 kg uraniu înalt îmbogățit - HEU, 90% 235U) nu a reușit să se separe de racheta
purtătoare și s-a prăbușit în centrul Canadei, contaminând radioactiv teritorii extinse. Cosmos 954 nu a
fost singurul satelit sovietic cu astfel de probleme, situații asemănătoare -dar nu la fel de grave -
înregistrându-se în 1973 și 1988.

10
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM

CAPITOLUL 2. CONTAMINAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Alimentele reprezintă factori de mediu cu importanţă deosebită în asigurarea sănătăţii omului.

Aliment sau produs alimentar - se înţelege orice produs sau substanţă, indiferent dacă este
prelucrat integral, parţial sau neprelucrat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat
consumului uman. Alimentele includ şi băuturile, guma de mestecat şi orice altă substanţă, inclusiv
apa, încorporată intenţionat în hrana în timpul producerii, pregătirii sau tratării acesteia (articolul 3 al
Legii nr.150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale).

Produse de origine non-animală - vegetale şi produse vegetale: legume (inclusiv cartofi şi

sfeclă de zahăr), fructe proaspete sau conservate, seminţe de leguminoase, oleaginoase, seminţe pentru
băuturi şi dulciuri, cereale boabe, produse din cereale, condimente, alimente procesate, altele decât
cele de origine animală, grăsimile şi uleiurile de origine vegetală, băuturi alcoolice şi non-alcoolice,
orice altă substanţă, inclusiv apa, încorporate intenţionat în alimente în timpul producerii, pregătirii sau
tratării acestora; (articolul 1, (a) Ordinul nr. 145/ 2007 ).

Orice dezechilibru apărut în cantitatea factorilor nutritivi, are repercusiuni imediate sau în timp
asupra sănătăţii. Datorită complexităţii sale compoziţionale, a posibilităţilor de contaminare biologică,
chimică cât şi nenumăratelor manipulări prin care pot trece în timpul preparării, condiţionării, stocării,
desfacerii sau chiar consumului, alimentul este supus riscului de alterare, degradare, impurificare şi
insalubrizare.

Accident nuclear - eveniment nuclear care afectează instalaţia şi provoacă iradierea sau
contaminarea populaţiei sau mediului peste limitele permise de reglementările în vigoare.

Contaminare radioactivă - contaminarea unui material, a unei suprafeţe, a unui mediu oarecare
sau a unei persoane cu substanţe radioactive; în cazul specific al corpului uman, contaminarea
radioactivă include atât contaminarea externă a pielii cât şi contaminarea internă, indiferent de calea de
încorporare.
11
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
În octombrie 1990, o misiune olandeză de identificare a faptului umanitar privind ajutorul
acordat persoanelor afectate de dezastrul de la Cernobîl a vizitat regiuni contaminate din Rusia,
Belarus și Ucraina. Misiunea a constat din experți medicali, social-psihologici și agricoli. Rezultatele
măsurărilor de radioactivitate asupra produselor alimentare prelevate în zonele contaminate sunt
prezentate în continuare.

Datorită precipitațiilor și fenomenului natural de depunere, radionuclizii din atmosferă au ajuns

pe sol sau plante, intrând apoi în celelate componente ale biosferei. Radioactivitatea, dată de produșii
de fisiune, a crescut semnificativ în vegetație (spontană și cultivată), mai apoi în organismele animale
și în om.

Acolo, unde solul este sărac în substanțe minerale, plantele absorb foarte mult cesiu deoarece îl
confundă cu potasiul. Este important și cât de prelucrat este solul, vegetația de pe suprafețele nearate
este de 2 până la 5 ori mai afectată, decât cartoful și grâul de pe suprafețele cultivate anual. Urmările
asupra materiarului gentic al plantelor sunt diputate, însă s-a constatat o diminuare a puterii de
germinare, precum și reduceri în procesele de fotosinteză și sinteza proteinelor. Oameni de știință de la
1nstitutul Friedrich-Miescher din Basel au plantat dupa 14 ani de la accident grâu în zona de lângă
reactor și la o distanță de 30 de km. Deja după 10 luni, în prima generație, s-a constatat o rată a
mutațiilor de 6,36 la mie, față de suprafața de control, unde cifra constatată este de doar 1,03 la mie.

La animalele domestice, în special la ierbivore, se poate constata o acumulare a radioactivității

în corp, carne și lapte. Aceste fapte sunt agravate de faptul că în zonă se practică pășunatul în păduri,
unde contaminarea este mai ridicată, decât pe pășuni deschise.

În fauna pădurilor se poate constata o acumulare pronunțată a radioactivității, pe de o parte

datorită vegetale mai contaminate, pe de altă parte, la prădători ca lupul și vulpea, se poate constata o
acumulare de până la 12 ori mai mare decât în ierbivorele pe care le-au consumat.

În râuri și lacuri se poate constata o depunere a materialului radioactiv în sediment, astfel sunt
și animalele acvatice puternic afectate, având în vedere valorile de până la 1 milion Becquerel la
metrul cub de mâl.

Oamenii sunt permanent expuși la o radiație de fond din surse naturale. Dacă doza de radiație
este mică sau persoana o primește de-a lungul unei perioade îndelungate de timp, organismul poate în
general să repare sau să înlocuiască celulele afectate, fără a se înregistra efecte negative asupra
sănătății.

Contaminarea radiocesională măsurată în 19 produse alimentare a variat între 0 și 170 Bq kg-1

și 40K între 25 și 200 Bq kg-1 în produsul proaspăt. Stronțiul-90, măsurat în câteva probe, a fost găsit
12
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
între 1,8 și 30 Bq kg-1. Ciupercile și mușchiul au fost foarte contaminate: de la 103000 la 284000 Bq
kg-1 de radiocesiu în produsul proaspăt. Stronțiu-90 în aceste probe a fost de 7,8-1550 Bq kg-1.
Contaminarea tuturor produselor alimentare a fost cu mult sub limitele stabilite, cu excepția
ciupercilor. Extrapolarea rezultatelor la consumul total de alimente a dat povara radioactivă datorată
acestui produs alimentar, estimată la 0,2 mSv pe an.

Toate produsele alimentare investigate, cu excepția ciupercilor, pot fi considerate ca fiind

sigure în ceea ce privește contaminarea radioactivă. Pe lângă eșantionarea produselor agricole, s-au
efectuat și măsurători ale expunerii la câmp. Valorile măsurate, exprimate în doze echivalente, au
variat de la 1,8 la 14 mSv pe an la o înălțime de 1 m, cu o valoare medie de aproximativ 4 mSv pe an.

Contaminarea mediului, alimentelor și omului în România.

În urma coroborării rezultatelor de monitorizare a radioactivităţii factorilor de mediu, apei şi

alimentelor, a fost realizată harta pătrunderii norului radioactiv pe teritoriul ţării noastre în trei etape, 1
– 2 mai, 3 – 4 mai şi respectiv 5 – 6 mai. Dintre acestea, contaminarea cea mai mare s-a produs
datorită norului din 3 – 4 mai, care a pătruns din N-E şi a urmat lanţul Carpaţilor orientali şi
meridionali, în special în zona sudică.

În apa de suprafaţă, valorile mai mari de Cs-137 au fost determinate cu 2- 3 zile mai târziu
decât cele din atmosferă, acestea situându-se către 50 Bq/m3, cu scădere rapidă sub 10 Bq/m3 în 1987
şi 1988, revenind abia către 1993 la valorile din 1985.

Contaminarea vegetaţiei spontane s-a realizat prin depunerea particulelor fine încărcate
radioactiv și a prezentat valori medii ale Cs-137, destul de ridicate, către 1000 Bq/kg uscat, cu scădere
către 1990 la valorile anterioare accidentului. Contaminarea vegetației cultivate prin absorbția
radionuclizilor din sol a fost destul de redusă, astfel că valorile radionuclidului au scăzut rapid în anii
următori.

Dacă imediat după accident specialiştii au acordat atenţie deosebită radionuclizilor I-131 şi Cs-
137, uşor de determinat prin spectrometrie gama direct din probe, către sfârşitul anului şi în ani
următori au fost efectuate determinări şi de conţinut al Sr-90 din apă şi alimente. Contaminarea
aerosolilor inițiali cu Sr-90 a reprezentat sub 1/10 din Cs-137, astfel că și nivelul de contaminare a
alimentelor cu Sr-90 a fost mult mai redus, în general sub 10 Bq/kg sau L de produs.

Analiza contaminării radioactive a factorilor de mediu şi a alimentelor se face în mod organizat

de principalele două reţele de supraveghere, a Ministerului Mediului, respectiv a Ministerului
Sănătăţii. Anual se evaluează doza de expunere, unde partea datorată radionuclizilor artificiali de la
teste nucleare şi accidentul de la Cernobâl, constituie mai puţin de 1% din fondul natural de expunere.

13
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
Tabelul 1

Nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă (Bq/kg)

Produse alimentare
Izotopi Lapte şi produse Produse alimentare
Pentru sugari
lactate lichide
Izotopi ai stronţiului (Sr-90) 75 125 125
Izotopi ai iodului (I-131) 150 500 500
Izotopi ai plutoniului şi ai
elementelor de transplutoniu alfa- 1 20 20
emiţători (Pu-239, Am-241)
Ceilalţi nuclizi cu timp de
înjumătăţire mai mare de 10 zile (Cs- 400 1000 1000
134, Cs-137)

Radionuclizii Cs-137, Cs-134 şi Sr-90, puţin transferaţi din sol în plante, au fost totuşi decelaţi
în alimente mulţi ani după accident; conţinutul radioactiv a scăzut brusc în 1987 şi apoi constant,
ajungând în prezent în majoritatea produselor alimentare mult sub 1 Bq/kg, greu de detectat și prin
analize radiochimice. Se mai menţin valori foarte scăzute pentru Cs137 (unități de Bq/kg) în fructele
de pădure, ciuperci spontane şi vânat.

Contaminarea internă a omului s-a făcut, mai ales, cu iod 131 preluat în mod deosebit din lapte
şi produse lactate, cu valori maxime de 1850 Bq pentru populaţia din sudul ţării. Radionuclidul s-a
fixat în tiroidă, dar prin dezintegrare a scăzut rapid în luna iulie. Cesiu 137 a prezentat valori mai
ridicate, până la 20000 Bq datorită consumului de alimente contaminate tot timpul anului 1986. Cesiul
încorporat în om a scăzut foarte mult în 1988, datorită atât reducerii radionuclidului în alimente, cât şi
eliminării prin metabolizare (timpul de înjumătăţire biologică pentru om situându-se între 50 şi 150
zile). Nivelul de contaminare a omului cu stronţiu 90 a fost destul de redus, evaluarea făcându-se prin
calcul în funcţie contaminarea alimentelor consumate.

Dintre alimente, nivelul de contaminare cel mai ridicat al conţinutului I-131 a fost determinat
în laptele de oaie, cu valori de cca 1300 Bq/L sau mai mari, ceea ce a dus la restricţia temporară, dată
de Ministerul Sănătăţii, asupra consumului produselor derivate din lapte. Cs-137 a prezentat valori, în
lapte şi derivatele din lapte, de cca 500 Bq/kg.

Conţinutul acestui radionuclid în produsele alimentare a scăzut mult după 1990, iar după anul
2000 a ajuns la valorile din 1985.

Evaluarea contaminării interne umane (Tabelul 2) cu radionuclizii I-131, Cs-137, Cs-134 şi Sr-
90 a fost efectuată atât direct pentru primii trei radionuclizi (măsurarea radionuclizilor din om), cât şi

14
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
prin estimarea contaminării în baza valorilor de conţinut radioactiv determinate în apa potabilă,
alimente, precum şi în meniul real sau ipotetic (Tabelul 3).

Tabelul 2

Conținutul Cs-137, Cs-134 și Sr-90 în oranismul uman (măsurare/estimare a ingerării de alimente), în

România

Radionuclid 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993

1000- 2000- 800- 500- 300-
Măsurare <300 <300 <300
2000 2500 1700 1100 500
Cs-137
1538- 2335- 415- 106- 82- 80- 60-
Estimare 19-38
20383 12774 673 198 150 140 119
686- 729- 94-
Cs-134 Estimare 18-33 10-18 5-10 1-3 -
8703 4894 153
Sr-90 Estimare 30-100 18-57 12-38 12-34 11-32 10-30 9-28 8-25

Elementele radioactive sau radiațiile ionizante pot contamina toți factorii de mediu, iar prin
intermediul acestora pot acționa nociv asupra organismului uman și animal. Efectele nocive ale
radiațiilor ionizante asupra organismelor animale și vegetale sunt de natură acută, cronică, tardivă și de
acumulare cu grade de periculozitate diferite, în funcție de doze și de nivelul natural al radiațiilor. Din
constatări experimentale rezultă că radiațiile nucleare ionizante cauzează distrugerea celulelor din
țesuturile vii, produc mutații genetice cu repercusiuni negative asupra stării de sănătate a organismului
iradiat.

După cca 80 zile I-131 a dispărut din alimente și om prin dezintegrare fizică (dacă trec 10 Tf se
consideră că radionuclidul scade la valori greu de determinat; Tf al I-131 este de 8,1 zile). În ceea ce
priveşte conţinutul I-131 în tiroidă, acesta a prezentat valori foarte diferite, până la câteva mii de Bq,
numai în lunile mai şi iunie, în funcţie nivelul de contaminare al zonei studiate şi alimentele
consumate. Aceste valori au fost totuşi mult mai mici în comparaţie cu activitatea primită de om în
cazul unei scintigrafii tiroidiene (iodocaptare), zeci - sute de kBq.

În om, Cs-137 + Cs-134, de la cca 2500 Bq în 1986, au scăzut treptat astfel că după 4 ani au
ajuns sub 300 Bq. Scăderea activității celor doi radionuclizi în om s-a datorat reducerii lor în alimente
dar și proceselor metabolice din organismul uman (Tb pentru cei doi radionuclizi este de 100 – 150
zile), respectiv prin dezintegrare pentru Cs-134 (Tf = 2,05 ani). Astfel că după 1990 Cs-137 a scăzut
sub limita de detecţia a aparaturii utilizate pentru măsurarea directă. Contaminarea omului cu Sr-90 a

15
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
fost mult mai redusă, fiind estimate valori sub 100 Bq (radionuclidul emite numai radiații beta care pot
fi detectate numai în probe biologice iar contaminarea redusă a alimentelor nu a permis măsurarea
acestui radionuclid în om).

Tabelul 3

Conținutul Cs-137 în apa potabilă și alimente

Aliment 1986 1987 1988-1991 2003

Apa potabilă - 0,05 0,002 - 0,009 0,002 - 0,009
Lapte 10 - 200 27,92 1,02 - 5,13 0,01 - 0,137
Derivate din lapte 10 - 500 61,98 5,07 - 16,61 -
Carne 50 - 300 47,50 1,31 - 39,25 0,014 - 10,28
Derivate din carne 10 - 727 23,19 1,50 - 19,15 -
Produse din cereale 50 - 100 42,16 1,01- 12,15 0,251
Legume - fructe 7 - 411 46,43 1,89 - 23,39 0,037 - 0,265
Meniu/24h - 23,69 1,50 - 4,49 -

Estimarea dozei de expunere a populației din România. Imediat după accident, Oncescu şi
Galeriu (IFA București - Măgurele) au calculat doza de expunere datorată contaminării radioactive a
populației din țara noastră care s-a situat la o valoare de cca 1 mSv pentru primul an de după accident.
Valorile sunt asemănătoare celor publicate de către OMS şi AIEA pentru alte state europene (Finlanda:
0,44 mSv, Germania: 0,5 – 1,1 mSv, Italia: 0,61 mSv, Polonia: 0,95 mSv, Elveţia: 1,3 mSv etc.).
Calcularea ulterioară a dozei efective primită de om de la radionuclizii determinaţi în aer, apă şi
alimente, pentru cele mai contaminate zone din România, exceptând contribuţia I-131, a dus la valori
medii apropiate de 1 mSv în primul an după accident, cu scădere mare din anul 1988 (contribuţia cea
mai mare având contaminarea cu Cs-137 şi Cs-134 a alimentelor). Între anii 1990 şi 2000 şi în prezent,
doza efectivă anuală pentru om a scăzut sub 50 μSv, deci cu valori de peste 40 ori mai mici decât doza
primită de om de la fondul natural de radiații.

Fondul natural de expunere la radiații (radiația cosmică, radiația terestră dată de radionuclizii
naturali prezenți în mediu, alimente și în organismul uman) este de cca 2 mSv pe an la nivelul planetei,
cu excepția unor zone cu fond natural crescut (chiar peste 20 mSv pe an în unele zone din India,
Brazilia, Congo, Suedia) datorat prezenței masive a unor radionuclizilor naturali.

16
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
Având în vedere nivelul de contaminare radioactivă a mediului în România, mult mai mică în
comparaţie cu Ucraina, Belarus şi Rusia, dozele de expunere primite de populația țării noastre au fost
relativ reduse (0,2 – 2,1 mSv în 1986), cu mult sub cele care ar fi putut produce efecte biologice
semnificative asupra sănătăţii omului. De altfel, studiile efectuate de institutele de igienă din România
nu au evidenţiat o creştere a incidenţei malformaţilor congenitale la copii născuţi între 1.10.1986 şi
31.12.1987 comparativ cu grupul de referinţă (cei născuţi înainte de 1986).

Principalii radionuclizi contaminanţi, I-131, Cs-137, Cs-134, chiar şi Sr-90, din depuneri şi
aerosoli, imediat după accident au ajuns rapid în plante și în animale. I-131 a prezentat valori apropiate
de 1 kBq/kg, Cs-137 şi Cs-134 până la câteva sute de Bq/kg, în timp ce Sr-90 s-a situat sub 10 Bq/kg.

Radionuclizii Cs-137, Cs-134 şi Sr-90, transferaţi cu dificultate din sol în plante prin absorbție,
au fost totuşi decelaţi în alimente mulţi ani după accident; conţinutul radioactiv a scăzut brusc în 1987
şi apoi constant, ajungând între 1990 și 2003 sub 1 Bq/kg în majoritatea produselor alimentare. In
aceeași perioadă de timp, s-au detectat valori ceva mai mari în fructele de pădure, ciuperci spontane şi
vânat.

17
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM

CONCLUZII

Orice dezechilibru apărut în cantitatea factorilor nutritivi, are repercusiuni imediate sau în timp
asupra sănătăţii. Datorită complexităţii sale compoziţionale, a posibilităţilor de contaminare biologică,
chimică cât şi nenumăratelor manipulări prin care pot trece în timpul preparării, condiţionării, stocării,
desfacerii sau chiar consumului, alimentul este supus riscului de alterare, degradare, impurificare şi
insalubrizare.

Consumul de alimente poluate îi afectează pe adulţi, dar mai ales pe copiii mici, la care
sistemul nervos, aparatul renal, aparatul excretor şi ficatul sunt de zece ori mai vulnerabile la multe
substanţe toxice decât la adulţi. Pe termen lung, alimentele radiocontaminate produc reacţii alergice,
cancer sau efecte teratogene, precum anomaliile în dezvoltarea aparatului genital masculin. Acest gen
de efecte metabolice, nu se traduc obligatoriu simptomatic, ci în manifestări nespecifice, afectând
potenţialul de reacţie al organismului, încetinesc ritmul de creştere, afectează capacitatea de
reproducere, potenţialul imunitar al organismului etc.

Elementele radioactive sau radiațiile ionizante pot contamina toți factorii de mediu, iar prin
intermediul acestora pot acționa nociv asupra organismului uman și animal. Efectele nocive ale
radiațiilor ionizante asupra organismelor animale și vegetale sunt de natură acută, cronică, tardivă și de
acumulare cu grade de periculozitate diferite, în funcție de doze și de nivelul natural al radiațiilor. Din
constatări experimentale rezultă că radiațiile nucleare ionizante cauzează distrugerea celulelor din
țesuturile vii, produc mutații genetice cu repercusiuni negative asupra stării de sănătate a organismului
iradiat.

Datorită faptului că se presupune că orice doză de radiaţii generează anumite riscuri şi fiindcă
întotdeauna există un anumit nivel de radiaţii de fond în natură, nu este posibil să eliminăm toate
riscurile asociate cu aceste radiaţii. Pentru a menţine acest risc la un nivel cât mai scăzut, permiţând, în
acelaşi timp, utilizarea benefică a radiaţiilor şi a materialelor radioactive, trebuie respectate principiile
18
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
de protecţie pentru acele activităţi care conduc la creşterea dozelor încasate de oameni: aceste activităţi
trebuie desfăşurate numai dacă efectele pozitive le depăşesc pe cele negative, adică în cazul în care
beneficiile rezultate din aceste practici vor fi mai mari decât riscurile generate; riscurile de radiaţii,
dintr-o anumită activitate, nu trebuie să depăşească limitele specificate; chiar şi sub aceste limite,
riscurile de radiaţii trebuie menţinute la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil, adică trebuie luate
măsuri pentru a reduce riscurile cât mai mult, cu excepţia cazului în care acestea sunt prea costisitoare
sau dificile în comparaţie cu posibila reducere a dozei.

Analiza contaminării radioactive a factorilor de mediu şi a alimentelor se face în mod organizat

de principalele două reţele de supraveghere, a Ministerului Mediului, respectiv a Ministerului
Sănătăţii. Anual se evaluează doza de expunere, unde partea datorată radionuclizilor artificiali de la
teste nucleare şi accidentul de la Cernobâl, constituie mai puţin de 1% din fondul natural de expunere.

19
 Uliciuc Alexandra, Grupa 510 PCM
BIBLIOGRAFIE

1. Banu C. și coord., 2009. Tratat de industrie alimentară. Vol I - Probleme generale, Editura
ASAB, București
2. Banu C. și coord., 2009. Tratat de industrie alimentară. Vol II - Tehnologii alimentare, Editura
ASAB, București
3. Bondoc I., 2002. Controlul sanitar veterinar al calității și salubrității animalelor, Editura "Ion
Ionescu de la Brad", Iaşi
4. Bondoc I., 2014. Controlul produselor şi alimentelor de origine animală, Ediţia I, Editura "Ion
Ionescu de la Brad", Iaşi
5. Chioșilă I., 2004. Radiațiile și viața, Editura KARTA-GRAPHIC
6. Comby B., 2001. Energia nucleară şi mediul. Editura TNR.
7. Cosma C., 1997. Fizică atomică şi nucleară, Ed. Univ. Babeş-Bolyai.
8. de Rulg, Willem G., and Teunis DB van der Struijs, 1992. Radioactive contamination of food
sampled in the areas of the USSR affected by the Chernobyl disaster. Analyst
9. Cosma, 1996. Radonul și mediul înconjurător, Editura Dacia, Cluj Napoca.
10. Onutu I., Stanica-Ezeanu D., 2003. Protectia mediului, Editura UPG
11. Papa G., 1974. Controlul sanitar - veterinar al alimentelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
12. Savu Constantin, 2008. Igienna, calitatea şi controlul sanitar veterinar al produselor de
origine animală, Editura Semne, Bucureşti
13. Stoici S., Tătaru S., 1989. Uraniul şi Thoriul, Editura Tehnică, București.
14. Văsaru Gh., Cosma C., 1998. Geochronologie Nucleară, Editura Dacia, Cluj Napoca
15. EUR-Lex
16. http://www.ansvsa.ro/
17. http://www.anpm.ro/ro/protectia-impotriva-radiatiilor

20