$iruf acuzaliilor de plagiat ?
n literatura romand ratura romand gi este inexplicabir cum un istoric
se compfeteazd, in 1979, cu ,,cazul Incognito". Un
roman de Eugen Barbu, &juns la al treilea volum
?n 1978, este pus sub acuzalia de plagiat. 0 su-
mard disculie de presi este urrnati de o discutie
cu uqile inchise la Uniunea Scriitorifor, care pu-
blica, Tn ,,Romania literara" diR 23 februarie 'lg7g,
o gtire prin care cititorul era invitat si afle ci or-
ganismul afes al acestei organiza{ii profesionafe a
dezavuat ,,procedeul plagiatului" folosit in Incog-
nito, lNf . Dupd cum vedern aici, f ucrurile stau ih-
trucitva diferit de acuza{ia de plagiat adusd, sa zi-
cenn, lui Cogbuc. Acesta a fost atacat de N. Lazu
Si apdrat de D. Evoiceanu. Chestiunea s-a desfi-
gurat in public. Nici un sinedriu nu s-a intrunit
pentru a decide daca G. Co*buc va ti sau nu
dezavuat. $i, astfef , G. Co bue intra in mernoria
posteritdl'i_ fdri etichete institui*onale" Acuza{ia
adi;"*a lui Caragiale a fost chematd ?n tata justif iei
d* rnarele comediograf. Dar procesui n-a stuiit ta
nimie. Acuzatorii lui Caragiale au scipat eu fa{a
cu ratA. Noutatea in ,,cazuf Ineognito" nu std ?n
faptul ci s-a adus o acuza{ie de plaSiat, care nu e
nici prima, nici uftima ?n literatura romdni, ci mo-
dul ?n care s-a urmarit etichetarea autonului lui
tncognito. Recapitularea acestui cae de istorie f i-
terard, ca!'e a pasionat pe arxatorii de f iteraturi gi
pe unii litera{i, este neces&r'a, cu at?t mai mult, cu
c?t pind acum n-au fost adunate la un foc toate
faptele legate de aeest caz, iar atunci cind s-a in-
ce;"cat o reconstituire, ea a avut in vedere numai
anum'e elemente, l;is?nd, dupa cum vom vedea,
aftele pe dinafard, formufind in pfus afirmafii fdrd
aco.p.erire. Prima dintre ele este Ei cea mai pu{in
justif icatd. ,,Ld sfirgitul anului 1g7g si inceputll
anului 1979, opinia publica scriitoriceascd (Si nu
numai eg) a fost confruntatd cu un caz t6ri pre-
cedent ?n intreaga noastrd istorie literarfr: cazul
romanului .fncognito" vol. lfl", de Eugen Barbu.
ASa incepe articolul ,,Un manechin numit "lnceo-
nito"ft din volumu! ,,Lancea lui Achile" de Mircda
Zaciu. Acuza{iile cje plagiat nu-s o raritate in rite-
literar atit de avizat ca Mircea Zaciu, sd considere
acuzalia de plagiat in 1g7g tipsit6 de precedente.
Aceste precedente sint de o eviden{i'agresivii in
istoria noastrd litera16. Reconstituirba l[i Mircea
Zaclu incepe cu un articol din ,,Flarnuri',, 1979, al
'
fui Marin Sorescu, gi continui cu un interviu pe
care Eugen Barbu il de, tot in'78, revistei ,,Fia-
cara". Dar Eugen Barbu a mai fost supus o data
acuza{iei de plagiat.
Princepele (dil 1969) se deschide cu urmatorul
,,Avertisment": ,,1 fl dorin{a autoru lu i de a reda cit
mai fidel epoca fanariota, el anunid pe cititor cd a
fofosit fragmente din texte veehi bisericegti, cro-
nici ale timpului, precurn si documente autentice,
incepTn'J^ de la scrieri particufare Si p?n6 la acte
oficiaie. in aceasti privinld nu are nici o preten{ie
de originalitate, dupa cum nu a dorit sa facd o re-
constituire istorici fidela a vreunei ciomnii. Roma-
nul acesta este o sintezio ur basm gi o operd li-
rica ln acelagi timp. cine vrea s-o ia in alt fel, nu
o -face dec?t pe rispundere proprie".
intre personajele ierlii, citeva's?nt evident cu
cheie {Cuful, Spandone, Buhug etc.), revan$a in
scris a prozatdrului asupra cblegitb'r care-l-aLr
scos de ia revista ,,Luceafirul" ?n 1969. La scurt
timp dupi apari{ia cdrtii,,prin pana lui Finus
Neagu, .,,Rqmdnia literara" a denunlat princepele
ca operd. ptagiatS. Cum acuzaliile cie plag at:prr-
veau mai afes descrierea unor bijuterii de epoci
imprumutate dupd Odobescu, ch-estiunea s-a re-
sorbit de la sine.
Cu alte cuviltg, istoria,,cazului Incognito" are
o... preistorie. Princepele a fost acceptdt de citi-
tori sr critica cu aprecreri superlative gi a intrat in
rnanuale" Euge.n Barbu gi-a vdzut, astfel , confir-
matd maniera de lucru pe care o va aplica'apoi si
in Incognito.
Eugen Barbu n-a rimas ?nsd indiferent la cam-
pania deschisd ?mpotriva lui ?n paginife,.R,oma-
niei literare". Din 1971 a inceput ba-Bublicb Caie-
tele Prineepelui, ,jurnal de lectura si de rndrturir
 de scriitor", care au ajuns fa opt vofume gi au, [n-
tre alte teme, Si pe aceea a lstoriei plagiatului.
Caietele Princepelui, S, din 1973 se ocupd, de
exemplu, pe larg de ,,colajele" sau ,,plagiatele'l
din literatura anticd, spre exemplu, ori de colabo-
rarea plind de peripefii dintre Al. Dumas si ,,ne-
grii" sdi. Intenf ia scriitorului este de a se des-
chide o perspectivi istoricd adecvatd asupra pro-
blemei.
Cazul Incognito incepe deci mai inainte decit
se afirrni in singura lui recapitulare de pind acum
si firesc pentru oricine se'ocupd de el este si ci-
teze avertismentrl dinrcapul primului volum al ro=
manului: ,,Ca materi,al documentar, autorul a folo-
sit diverse iexte din diverse publicafii, cdrli ape-
rute. la noi sau in alte !dr,i, de autori mai mult sau
mai Futin cunoscufi, din dorinla de a da autenti-
citate f aptelorr descrise. Cititorul poate recu-
noaste cu ugurinld acele scurte fragmente".
Scriitorul igi previne cititorul, fie el amator, fie tie, dar conchide: ,,Caracterul ilegitim al procede-
el critic, asupra caracterului compozit al scrierii
sale, pe care o subintituleazd semnificativ ,,ci-
n6-roman". lar rprevenirea a fost dubld: .o datd .,,Romdnia literaia".'Reproducem integral
. prin
Princepele, a doua oard prin lniognito.
Despre primul gi al doilea volum dih Incognito
critica a scris normal, fard a discuta metoda Ei a
contesta cartea gi autorul. Mai mult, in ,,Luceaft-
rul", intr-un eseu despre Pandrea, Eugen Barbu-
atraEe din nou atenlia asupra modului cum a
scris toate paginile din lnmgnito care-l privesc
pe Paul Candrea, alias Petre Pandrea: 'prin me-
toda ,,colajului'r {,,Luceafdrul", 29 iulie 197S). Dar
critica nu s-a sesizat nici atunci, dupd cum n-a
acordat atentie nici incerciirilor de clarificare teo-
retici gi istoricd intreprinse de Eugen Bar,bu in
toate Caietele Prlnepelui,
Bilanlul exact al acestui prolog al cazului .este . bat pe mine, eu i-a$ fi dat gi mai multe exemple
urmdtorul: ca redactor-gef al ,,Luceaf€irului", Eu-
gen Barbu intrd in conflict cu o parte a scriitori-
mii bucuregtene $i, jn cele din urmd, e obligat sd
pdrdseascd revista. {n a doua etapd, Eugen Barbu
publici romanul Princepele, urmat de Caietele
Prlncepelui, pentru care este atacat in pres6, re-
zultatul rriminind de aceastii datd incert. Eugen
Barbu continui sd scrie pamflete +i sd pubfice
carli, intre care Incognito. Intre timp, in i970, el
devine redactor-sef la revista,,Sdptemina".
,,Cazul Incognito lll" incepe, intr-adev€ir, sub
semndtura lui Marin Sorescu (lansat gi format; de
altfel, in ,,Luceafdrul" de Eugen Barbu), in revista
,,Ramuri" ( 15 decembrie 1978), care ia in deri-
ziune intreaga carierd literara a lui Eugen Barbu,
sub pretextul unei cronici literare la Incognito l!1.
Romanul, considerat ,,h-ibrid gi mozaical", e vizut
ca o ,,senzalie a anului 1978". Acuza{ia de plagiat
nu se formuleazd f6!ig, ci se insinueazd: ,,Eugen
Barbu, ori a primit moqtenire o mare bibliotecd,
ori cineva i-a imprumutat un important transport
de cdrli gi i le cere inapoi", scrie Marin Sorescu,
pentru a caracteriza'ceea ce i se pare a fi folosi-
rea netopitd in lncognito lll a qcestui transport de
'punde,
cdr!i
Textul lui Marin Sorescu nu are caracterul unei
cronici literare. ci al unui foileton. Cauza acestui
-pamflet deghizat in ,,cronicd literard" se divulga
insd in chiar cuprinsul lui: ,,Eugen Barbu declan-
$eazi campanii dupd campanii impotriva mai tu-
turor scriitorilor importan!i ai momentului". Nu
lncognito era deci cauza.
Urmeazai, la pulind vrerne, un interviu pe care " siunea unei anchete literare decisive asupra cazv-
Eugen Barbu il oferd revistei ,,Flacdra" (28 dec.
1978) 9i in care vorbeste. asa cum o fdcuse si in
Caielele Prinepelui, despre,Jstoria plagiatului".
Nimic nou aici fald de aceste Caiete, ln atara
,,sintezei" pe care Eugen Barbu o face preventiv
in fala cititorilor asupra chestiunii. lstoricul literar
Mircea Zaciu declarii,o ,,legitimd uimire" in fafa
acestui interviu: ,,Eugen Barbu se apdrd de pla-
giat, inainte de a-l ti acuzat cineva in presa noas-
trd". Pentru un istoric literar, uimirea este ilegi-
timd: Eugen Barbu a mai fost atacat in presa
noastrd pentru plagiat. ,,Legitima uimire" igi are
rostul de a justifica, in expunerea sa, o cronicd li-
terard a lui Nicolae Manolescu (,,Rorhania lite-
rara'|, 11 ian. 1979), in care se face afirmatia cii
Eugen Barbu ,,urmeazd indeaproape pe Paustov-
ski. Ceea ce Eugen Barbu pune de la sine -_ zice
N.M. -_ e neinsemnat in raportul cu ce se gasegte
de-a gata in "Vremuri de demult'. Din loc in loc
trazele memorialistului trec aidoma in "lncog-.
nito,"'. Criticul nu aduce probe nin aceastii direc-
ufui mi se pare in atara oricdrui dubiu". Aceste
afirmalii duc la o polemicd intre ,,Sdptdmlna" gi
Post-scriptumul lui Eugen Barbu din ,,Sdptdmina"
(12 ian. 1 979) :
P.S. 1. ,,..Romdnia literara,, de ieri imi face cin-
stea de a-mi aminti ca sint un plagiator: N; Ma"no-
lescu stabilegte, intr-o pagind intreagd, cd mi-arn
insugit din Paustovski nigte plopi piramidali care
miroseau a tdmiie gi nigte fluturi care intr"au pe
geqmql uhui tramvai. Este adevdrat, yai mie, nu-
mai cd regula jocului cum zice d-sa nu e
respectatd. Se suger:eazd ca am imprumutat - traze
intregi, ceea ce nu este exact. Asta gi'explicd de
ce N.M. de numdrul paginilor din Paustovski, si
pe cele din Incognito le uiti. Daci m-ar Ji intre-
cu' 2.care
putea sd-gi ilustreze frumosul atac.
in 'care
aceea$i revistd, Geo Bogza deplinge pe
scriitorii nu gtiu sd rogeasca. Se-i aduc eu
aminte d-sale cine traducea in iiarele franluze$ti
reportaiele de pe fronturile din Spania de pe tim-
pul rdzboiului civif si el le semna fdra rugine?'Se-i
amintesc eu cine a fost rechemat in lard tocmai
pentru cd ar fi trebuit sd rogeascd in calitatea de
inaintag in materie de imprumuturi literare?".
P.S.-ul lui Eugen Barbu este o simpld riposta
fdrd eficacitate, deoarece,,arrnele" nu sint de-
puse. Geo Bogza rdspunde aluziv intr-o tableta
din ,,Romtnia literara" (25 ian. 1979), iar ,,Siipta-
mina" replicd prin rEugen Barbu : Oare Socrate
$i-a pus cenugd-n cap? gi prin Dan Zamtirescu,
care scrie articolul ,,Tuinesolul". Dan Zamfirescu
considerd acliunea Incognito unul din ,,reinnoi-
tele atentate la valorile cu lturii noastre", ,,o ur-
zeal6 de ultimd ord" (ceea ce am vdzut ca nu e)
etc. Se rdspunde aici lui Marin Sorescu gi Nicolae
Manoiescu pe ideea cd acest caz Incognito a de-
venit ,,hirtia de turnesol" a migcdrii culturale gi li-
terare rom Anegti.
Disculia se ramif icd: Nicolae Manolescu riis-
intr-un P.S., lui Dan Tamtirescu (,,Roma-
nia literard", 1feb. 1979), iar acesta din urmd, in
,,Sdptdmina" (2 feb. 1979), printr-o'ldmurire preli-
minard. Aspectul teoretic este absent, degi un ln-
:beput in acest sens fdcuse Dan Zamtirescu.
Ceea ce decfan$ase atit de tare condeiele era
?nsd aparilia unei echipe de ,,textieri improvizali",
pomenitd de Dan Zamtirescu, care primiserd rni-
lui Incognito. Mircea Zaciu omite episodul, mar-
ginindu-se la bdtdlia de presd care, gin,gur recu-
 noa$te mai tirziu, r"r-€l fost decisivd, lntr-o sedinta
de Birou a Uniunii scriitorilor (17 ianuarie-1gigi,
preqedintele George'Macovescu a citit scrisoarea
9gqchiffi pe care Geo Bogza o adresa conducerii
uniunii qi in care cerea punerea in discufie a lui
Eugen Barbu pentru plagiat. Marin preda
s-a ridi-
cat. gi ?. propusr peltru -clarificarea situaliei', dig-
. cufia din glega nefiind edificatoare, cdnvinge
toare, constituirea unui colectiv care sd cercet6ze
daryr Incognito lll cuprinde texte din autorii citati
de Eugen Barbu sau nu. s-a supus la vot, s-au ti'-
cut prppuneri: Dan H'dulicd, ov. s. crohmdf ni-
ceanu, Eu:gen_Simign, Radu Boureanu (toli pro_
qu$i de_ Geo Bogza) Ei At. piru (propus be'Civ.S.
crohmalniceanu) au fost desemribt; ia taca acest
examen. comisia de expertizd a oferit, drptmai
multe*intruniri, un dosar prefalat de un ,,prCI_
ces-verbal" conducerii Uniunii.
$edinla de Birou nu s-a desfdsurdt fdrd int?m-
plari. scriitorul reodor Balg, prdgedintele comi-
siei de cenzori, a intrebat 'de ce' pentru Eugen
Barbu se creeaz.ii o procedurd speciald qi Je*cet
s?ncliuni, mai ales cd totuf este'?nca ?n bisculie,
c?nd, . in ca.zuri sigure de plagiat, conduceiea
uniunii n-a.luat nici- o atitudine g-i n-a propus nici
o masurei? Daca uniunea intenlionea2ii Ln gest
de asanare "moraldr €€l tr:ebuie sd priveasci tdate
semnafdrile 9q plagiat. ale momedtului, ca gi pe
cele mai vqcfi,
colqreliu gtefanache, fvhrcel pe=
ru$, Chiril Tricolici, in moq egal, gi sd le supuni
aceleia$i comisii de lucru. proirundrea lui Teodor
Baf g a fost insd respinsd.
_ Dispqla n-a rdmas fdrd ecou la publicul larg.
Eugen Barbu, un scriitor care se stu'dia in EcoalE,
era acuzat de ceva incompatibil cu situdlia de
clasic, iar 9go Bogza, alt ciasic ,,qcolar,,, era Ce-
nun[at ca fals autor ar propriilor scrieri. Efectul
negativ la public gi la elev.i al unei ,guerild,,, in
care sint acuzafi vehement gi f6rd arguhente scri-
itori care se studiazd, ?n scoald, det6rmirr6 pe un
gyof.es.gr bucuregtean sd scrie o scrisoare ,,Lucea-
fdrulyll' pe. care revista _o puuicd ta rubrica biaiog
cu cititorul (20. ian. 1gzgi. ,,M'i-ar plicea si cred]
gc.ri1 profesorul Mircea Rgsoga, dbspre acuzaliile
lui Eqggn Barbu qi Geo Bog?a, cd aceste acuze
nu se ?ntemeiTz6- ge probe- evidente gi ca iint
efectul unor rdbufniri dubiective Cum au mai fost
$l aftele". cit despre asemenea oeiviruiii-lprJ-
piate l.nai afes de cercurire intime ale scriitoiimii;
el scria: ,,Revistele literare, sd nu uitdm, nu se
adreseazd n umai scriitorilor". Acest semnal de
afarmd n-a avut insd urmdri. Disputa a continuat
vehement, in rolurile principa-te fiind ,,Romdnia li-
terard" si ,.Saptdmina".
Dar ce este cu ?nvinuirile pe care Eugen Barbu
le arunci lui Geo Bogza? Ciudat, nimeni n-a rds-
puns acestor invinuiri, ldsind in jurul lor o tdcere
suspecta. A fost Gqo BoEza pe fronturile-rdzboiu-
lui civil spaniol? ii apa-r!in ' textete privitoire ia
,,Tragedia bascri"? lntr-un vof um intitulat Spania
in inima qi- congtiinfa mea (Editura potiticA, iSety,
$qo BgOzg nu'avanseazd niciieri afirrnalia cd ar
fi fost de fafi la atrocitdfile despre care sirie. ,,un
an mai tirziu, mi-a fost dat sd vdd in cele mai su-
dice porturi atlantice ale Fran{ei, revdrsindu-se
. puhoiul de oameni scdpali din infernul de la Bil-
bag, g! sd ascult. ingrozitele lor mdrturii, .ca gi pe
cele ale unora dintre cei ce se aflau la Gueini'ca
gi Duranqo, q?ld aceste ora$e au fosi rase de. pe
tata pdmintului". Atit. Deci, este vorba doar' be
victimete pg care reporterul le intilnea in porturile
atlantice din sudul Franlei. Aceastd pbranteza
este necesara, deoarece istoricuf titerar Mircea
Zaciu vorbeEte gi despre ,,insinuiirife galomnioase
viz?nd scriitori/ romani, de la Eminescu la Geo
Bogza". Dacd se referA la pS0l lui Eugen Barhu.
3cesta, d.up" chiar textele lui Geo Bolza, nu se
insgrle aici.
lriumdrul din 1 teb. 1g7g al ,,Romaniei literare"
face din cazut- lncognito caput 3e afig ;i uioiii tit;-
rare. Nicofae Manofescu ii raispunde, intr-un p.s.,
lui Dan Zamfirescu; Marian .popa scrie
'lorgufescudespre
,,Tipuri . de- imita!ii",. .iar Mir:cea vor-
begte d.espre ,,condifia originalitetii"l Fiecare din
aceste intervenlii se caracterizeazd prirr ea ?nsigi.
Pe 3 febr. 1979 se ?nscrie in disculie, dar iu
obiective teoretice, qi revista,,Luceafdrul,,:,,pen-
tru a oferi . posibilitatea de a se exprima gi alte
gpin;i referitoare la romanul lncognito, putitic6m
?n acest numdr .prima parte a art'icoluirii propus
redac{iei de scriitorul victor B?rfddeanu: cotAJ
ps.v. r.L4c"tAr? o PROBLEMA L|TERARA $t NU
NUMAI ATlrr'. Este unul din cele mai calme'si lu*
cide texte care s-au scris asupra chestiunii 'gi e
fegrgla.bil cd el s-a oprit doar tb prima parte. Vic-
tor BTrlddeanu pune problema ?n contei<t culturaf
e.uropean. El se autorizeaE.ir de la Louis Aragon gi
de la cartea. les collages {cotaiele} a acdstuii,
pen.tru a defini termenul gi apticabiliiatea lui lite-
1ard. Louis Aragon, care distinge intre citat gi co-
Iai, nu excfude dintre operele-literare autonome
numeroase scrieri de colaj. Mai sint gitafi gi folo-
sili suprarealigtii, care au teoretizat g-i foiosit larg
cofgjul fn poezie.- Dos passos cu pbraleta qZ b
cqrte exernplard pentru fecunditatea ,,metodei 6o-
,lajului", i se pare lui victor B?rlddeanu a fi Rela-
larg {*Jpne, r,egqle Dlvid de gtefan Heyrn, apiirutd
in 1979 ?n izbutita tilmdcire iomdneas'cd'a iui Mi-
ngi
.lzbd$esc!, . sub egida prestigioasei coteCiii
,,Globusn' a Editurii Univers. gtetan Heym'fol6-
segte pe larg in acest roman tbxtul biblia" Exem-
pfelq aduse de Victcr tsirlideanu, pentru a proba
f egitimi_tatea in literatura europeanh a abestui
procedeu, nu pot fi ignorate. simultan cazufui In-
cognito piala cdrlii romdne$ti oferea chiar cele-
bruf rornan al lui $tefan Heym alcdtuit prin ,,co-
L?i". Din pdcate, articoful ,,Colaj sau plbgiat?., a
rdmas doar la. partea ?ntli. Cinb scri6: ,lDreptut
afirrndrii opiniei adverse (adverse fui Barbu, z'am-
f irescu etc. n.n.) a fost mult resirins " . zaciLt
face o afirma{ie contrarie adevdrurui. practic, res-
tricliunile qu ,plivit nurnai ?ncercarea de a replica
acuzaliei de plagiat.
Ca sd fim sinceri, Mircea Zaciu era ceN mai pu-
tin indicat si se pronunte asupra chestiunii. cu
F!!in tirnp inainte de decran$area siinoaiurui
,,Diclionarul scriitorilor Romanii' {ingrijit chiar de
el) ef og1a.... modernul procedeu ae! cotrii folosit de
Euge.n Barbu in romanul ,,lncognito"! interssant,
nu vi se pafe?
Dupd ce a ardtat rdspindirea procedeului in li-
teratura europe?ne, deci legitimitatea lui, dupd ce
produce exemplu, cu at?t mai edificator af ioma-
nuJu! .lui $tgf-a[ l.leym, Rgt-atare despre regele Da-
vid, victor Birlddeanu i$i formuleazh nedJmeririle
sale. fajd de aceastd acuzalie de pf agiat, intr:o
'urii
,,Bine * qq.vor gisi
"
acsladd finald: sd spuni
-_ dar aici e vorba de Biblie, oper6 fundamghtata
intratd de milenii in patrimoniur"curturaf af umani-
te$i,.pe cihd, ?n fncognito Eugen Barbu a utilizat
.
lucrdri ale' unor autoli modeini Jin covirqitoarea
for majoritalg, trebuie sd precizdm pentru a ne
men{ine in limitefe adevdrului, lucrdii de memo-
rialisticd uneori deghizate intr-o formd roma-
ne.sce). Nu vedem insd, oricit ne-am strddui, in ce
ar consta deosebirea principiala: de ce din Biblie
sau din texte honrerice, ori ale cronica'rilor nostri,
cum au facut al[ii, se- pot utiliza frinturi pentru
colaje, iar din textele memorialistice ale contem-
poranilor, nu? De ce, intr-un caz, e vorba de folo-
sirea u.nui 'procedeu artistic, iar ?n altul de pla-
giat?" Pe acuzatorii lui Eugen B4rbu, nu-i inte-
resa insa in acest moment Europa. Comisia de
expertizii a Consiliului Uniunii Scriitorilor $i-a vd-
z ul m ai departe de treaba.
In mornentul in care articolul lui Victor Birld-
deanu era intrerupt, desi el nu fiicea decit sii cla.
rifice o problemd de teoria Si prractica literaturii la
obiect ?n cazul Incognito, colectivul celor cinci
sf irgea activ itatea lu i detectiv istd si depu nea la
Uniune un dosar al rezultatelor oblinute. Textul
xeroxat al dosarului a fost ltnut la dispozilia ex-
clusivd a membrilor Consiliului Uniunii Scriitori-
lor. circa 9q degi numirul de membri ai Uniunii
era de cel pu{in 10 ori mai mare. Dosarul numara
.80 de pagini gi :era precedat de un proces-verbal
semnat de toli membrii colectivului. Procesul-ver-
bal, de o pagind,spunea ceea ce ardtase gi Eugen
Barbu in interviul sdu. Piesele ilustrative alcdtuiau
80 de pagini pe doud coloane. Practic, deci cam
40 de pagini din lnoognito n-ar fi apar{inut auto-
rului. Coloana din stinga, de obicei, compactd,
conlinea textul , de sur5d.' Coloana din dieapta
con{inea textut bin hcognito, dar acolo unde, in
dreapta, se dddeau traze intregi, paragrafe ma-
sivq in stinga erau abia citeva cuvinte sau propo-
zitii: Cifra acestor pagini de ?mprumut coboarii
practic sub 30 gi nu sint, cu mici exceplii, com-
pacte. De multe ori sint numai traze rdzlele,
Dacii linem seama cd lncognito are 415 pagini
si scadem cele.30 ale dosarului, rdminem cu 385
de pagini, care nu pot fi puse sub nici o acuzalie.
Dosarul a avut un circuit de uz intern Ei a ramas
si astazi sub cheie.
La 20 februarie 1979, Eugen Barbu implinea 55
de ani, 20 februarie a fost ziua aleasa de condu-
.cerea Uniunii pentru discutarea chestiunii Incog-
nito. Ea a fost mutatd, in ultimul moment, cu o zi
mai tirziu, pe 21 februarie. La :asemenea zile,
opera scriitorului Eugen Barbu gi personalitatea
lui f 6ceau obiectul unor articole de presa elo-
gioase. Vilva cazufu.ri lnognito a paralizat iniliati-
vele $i revistele editate de Uniu ne' au fost 3b:
sente,, cu o singurd exceplie, de la aceastd ani-
versare. Revista ,,Luceaf drul" t17 feb.) a fdcut
omagiul marelui scriitor Eugen Barbu la cei 55 de
an i implini{i, prin semniturile acad. Al. Rosetti,
pictorului C. Piliu[d gi criticului Mihai Ungheanu.
$edinla !inuta miercuri a dat publicita!ii urmdto-
ruf comunicat
,,Miercuri, 21 feb. a.c., a avut loc plenara Consi-
liului Uniunii Scriitorilor. In cadrul plenarei, &or-
ge Macovescu, pregedintele Uniunii Scriitorilor.
a infdfigat.sarcinile si riispunderile care revin scri-
itorilor pe anul 1979". Apoi, dupa prezentarea mai
larga a acestora : btiagraf icd a cdr{itor cons ultate in vederea cons-
,,-La punctul 2 al ordinii de zi, George Maco-
vescu a informat Consiliul despre constatdrile co-
lectivului de scriitori desemnat de Biroul Uniunii
'
Scriitorilor, in qedinla din 17 ian. a.c. pentru a
analiza situa{ia creatd de romanul lncognito, vo-
lumul lll, de Eugen Barbu. Consiliul a'luat ?n dis-
cuf ie aceste constatdri si a hotdrit sd dezavueze
procedeu I plagiatului folosit de Eugen Barbu ?n
vol.lll, al romanului Incognito, procedeu contrar
normelor prof esionale Ei rnoraf e, incompatibil cu
principiile eticii Si echitetii scriitoricesti.
La discu[ii au luat cuv?ntul: loan Alexandru.
Paul Anghel, Vasile Baran, Geo Bogza, Radu
Boureanu. Constantin Chiri!a; Serban Ciocu-
lescu, Dan Cristea, Dan DeEliu, Gabriel Dimi-
sianu, $tefan Aug.Doina$, Nicolae Dragog, Geo
Dumitrescu, Fodor Sandor, Laurenfiu Fulga, Ro-
mulus Guga, Dan Hdulicd, Mircea Radu lacoban.
lon lanosi, Eugen Je belean u, Co rneliu Leu.
Nicolae Manolescu, FdnuS Neagu, Alexandru
Oprea, Alexandru Piru, SAnziana Pop, Marin
Freda, Catinca Ralea, Aurel Rdu, Mircea.Sintim-
breanu, Mircea Horia Simionescu, Szasz lanos,
Dorin Tudoran, Lauren[iu Ulici, Petru Vintild, Mir-
eea Zacit"
Concluzia fireascd a oricdrui cititor ar f i fost ca
to{i cei 36 de vorbitori s-au ocupat de cazul In-
cognito. Nimic adevarat. Ordinea de zi a cuprins
aproape 20 de puncte, ?n majoritatea lor covirEi-
toare vorbitorii s-au inscris la cuvint la celelalte.
Chestiunda ln cognito a fost discutata de patru
persoane, intre care Al. Piru, membru al colecti-
vufui de cercetare, a pledat cauza lui Eugen
Barbu: Mircea Zaciu l-a acuzat pe Eugen Barbu.
S-a trecut la vot, despre care nu s-a vorbit ?n co-
municatuf Uniunii Scriitorifor, pentru motivul bine
intemeiat cd, in sald, nu se afla nurndrul de scrii-
tori necesar pentru a oferi consistenld statutara,
ace$tei actiuni.
Textul neobiEnuitei informari s-a stabilit sa
apara ?n toate cele 11 reviste'editate de Uniunea
Scriitorilor" Revista ,,RomAnia literari" a tras un
tiraj deosebit pentru Capitald cu aceasta $tire.
Conducerea celuilalt saptiminal central al Uniunii
Scriitorilor, ,,Luceaf*rul", nu a publicat Etirea, la
fel ca si alte reviste editate de Uniunea Scriitari-
lor {Convorbiri literare, Steaua etc.}.
,,Conternporanul_' din I martie 1979 a tipdrrit o
scrisoare a lui Eugen Barbu de rdspuns la ac{iu-
nea indreptatd impotriva lui.
',,Citre Consiliul LJniunii Scriitorilor din Repu-
blica Socialisti, Rominia.
Tovarige pregedinte
Am luat c|"tnrigtin;a de informalia pubticatd de
*Ramdnia literard". din 22 februarie a.c. in care se
farmuleazd o 'apreciere Fsupra volumului lll din'
rornanul meu lncognitq. In legdturd cu aceasfa a$
tdari sd aduc la cunogfinfd opiniei publice cd ?ncd
de la volumul I am iviz'at c'ititorui asupra proce-
deului 'in care am canceput acesf raman; aviz pe
care il reproduc aldturat in f acsimil.
, Am anunlat, aslfe/, cd vai folssi fexte din autori
cunoscufl .pi ihiar necunoscufr, ?n dorinla de a da
autenticitate reconstituirii epocii istorice pe care
a cuprinde ramanul lncognito- Consider cd acest
lucru esfe suficient pentru a davedi buna mea
credinf d gf lipsa de inten{ie de a-l induce in
era&re pe cititor gi de a-mi insugi ceea ce nu-mi
apar{ine. De altfel, doresc sd informez cititarii cd
la sfirsifui volumului IV voi prezenta o lisfd bi-
truiiii
'tatdacesfef cdrti.
de ce calificativul care i s-a dat volumului
ttt din lngognito m-a mihnit Si nu mi s-a parut
abiectiv. ln ce md priregfe, mi se pare anormat
ca, fala de cele publicate de *Romdnia literara''
sd nu se frna seamd de arientarea, calitatea intre-
gii mete opere gf de aprecierea cu care a fosf in-
iimpinatd'de cdtre criiica gr opini6 publicd. Pe de
altd parteracesf comunicat al Consitiulai Uniunii
Scriitarilor mi-a dat de g?ndit. Vai incerca Ia edi-
 lia a ll-a a.volumului lllsd pun gi mai clar ?n evi-
denla ^aportul meu originai ta 6dificarea acesfel
c.ar{i. n acesf sens voi gdsi gi solulii prin care vor
f
fj Ouse mai bine in lumind unete asSiecte pe care
le-am eludat {de pildd, capitotul privitor-la rdz-
boiul din Spania). E de reftectat, de asemenea,
asupra metodalogiei in care var fi scrise vii.toa-
' rele mele car{i.
Acesfea fiind zise, mul{umesc colegilar care
s-au stradu if sd aiute cu bu na lor credintd
, in
acesfe imprejurari.
AI &., EUGEFS BARBU"
Raspunsul lu,l Eugen Barbu considera neobiec-
tiva acliunea uniunii scriitorilor, deoarece nu tine
seama de Avertismentui din capul primului vo-
lum. Totodata, el sesizeiaza inteni;a Ce a i se nega
?ntreaga activitate +i ?ntreaga oierd. Murfumirrle
se adreseazd, evident, colegilor de bund-ciedintd.
.Sa rnai relinem cd aceasib scrisoare n-a apdrut
acolo unde trebuia si apara. ?n ,,Flomania lite-
ra_ra", organul d-e presa care publicase stirea pri-
vitoare la lncognito. Dreptuf lui Eugen Barbu irin
l-egea presei era de a tipdri Tn organul care-i vi-
zase, in chiar locul cu piicina. Fap-tu! nu s-a pro-
dus.
Edifia a doua a volumului $lf din lncognito n-a
mai aparut, A aprirut, ?n 1980, volumul al-iV-lea al
romanului, insofit de o Bibliografie, ?n care s?nt
citate peste doua sute de titluri. cartea anunti
$il acelagi ciclu: o cronie6 romineasci a sec*lu-
lgi.XX; vcr urma: O lume de cigti$etn .knus, Frica,
critica literard a primit normar cartea, iar consi-
liul uniunii n-a niai dezav-uat nirnic, degi metoca
era aceeasi.
Tot in 1380 a aparut gi volumul l_ancea lui
Achile de Mircea Zaciu, ?n care sub titlul ,,tltr rna-
nechin numit lncognito" se ?ncearca o recoftstitu-
ire a cazului lneognito- Este vorba de o reconsti-
tuire parliala, in care faptele nu pot varbi de la
sine pentru cd multe din ele tibsesc sau sint,
amlntite in .treacat. .Liqseqc, de l}itcli, obiec{iite
aduse in biroul uniunii scriitariior, ds Teoborr
Bals, lipseste precizarea micutdi numar de'vcrbi-
tari din sedinla de consiliu. fa care Mircea Zaciu
a fost prezent ?n calitate de acuzator. Lipsegte ca-
racterul nestatutar ai adundrii, dupi cum si
descriere exacta a Dosarului cu pricina. Lipsiesc,
in cornpara{ie .cu aceastd relatare, si alte ele-
mente. Fleccn*tituirea sa este practic mai mult o
acuzafie in care Mircea zaciu'minuiegi* decrete
si paragraf* de legi"
Citeva inconsecvenfe razbesc ?nsa rapid la su-
prafafa,. dgF:a analiza' ceeului lncosnitd. Seclan-
sata sub deviza eradicarii morale, eclii;ne& Incog-
nlto $-a.sprit d*ar la un singu r ^c'az. d*si suipebTe
de pi"agiat erau si alte tiiluri" ln pius. in*inte de
lnc*gnit* gi *hiar in tirrpul desfa$r-ri.*rii acestui
caz au aparut carli scrise si c$ncepute qJupa me-
toda dszavuata in cazul lneoginitc- iata citeva:
Reabif;itarea t.lmui fraiduc, Fantelir:sn. de Mihai
sioian, Ft*manu! lui Fminescu de Feii'u viitiii,
Flingeree !e.gi sraculeo ds corneliu Le*. o inbire
la. l-leffywood, de Vasile Rebreanu, Tsamna p6ti-
rnirii n*astre, de Vartan Arachef ia*.
Daca lueirn fn consi:derare atitudinea Consillu-
lui uniunii scriitorilor: ?n cazul rncagnito si aceste
carii ar fi trebuit dezavuate, fapt care nu s-a pro-
dus. Ceea ce e legitim la ceilalli scriitori nu era
legitim .la Eugen Barbu. Atitudinea a fost limpede
discriminatorie. Presa a propus confruntarea opti-
cii lui Eugen Barbu cu optica mai muttor scriitori
contemporani de prestigiu ?n Europa, confruntare
avantajoasa pentru Eugen Barbu. Nu s-a.tinut
seamd de acest criteriu. Dacd acceptirn, dupa
definilia lui Maiorescu, ci ceea ce este bun in
Europa este bun si la noi, trebuie sa conchidem
ca in cazul hcognito s-a intors spatele acestui
criteriu maiorescian. Principala acuzatie a fost de
inducere ?n eroare a opiniei publice. Este gi aici o
inconsecven{a: opinia publica era inforrnata asu-
pra caracterului acestui roman, prin Avertismen-
tul de .la primul volrim
Scrisoarea de r6spuns dati de Eugen Barbu in
,,contemporanul" -din g rnartie lsrg anuleazd deza-
vuarea din textul publicart de conducerea uniunii
scriitorilor ?n ,,Romania literaril" din zz tebruarie.
lar faptul ca_ revista care a gizduit atit campania
Inesgnito, c?t Ei cornunicatul a ?ncdlcat normele
presei, refuzind celui atacat dreptul de a ras-
puride, confcr.m Legii presei, ?n publiealia care l-a
vizat, pe locul atacului, arunca o lumina ?n plus
asupra acestui caz.
HPILGG
Dar cazul Incognito a avut gi un epilog, neeg-
tqtat. Atn*ci cind ecourile nu se stinsesei6, *&-
minia lit€rari", public6, sub' semniturb"' lui
Nicolae ffianelesctr, a cranicd titerari extrem de
etrogloasi la un uofum de debtrt :- Farurl, vitrine,
fotografii" de hilircea Gdrtiresc*, cronici axati pe
prezentarea laudativi a poemului ,,Cdder€E*, din
care nu lipsesc apreciei ca ,,marg poet"n ,debit
verbal colosal'n etc. ,, &tini$na" nu icapi prileiul
de a punctq gi publigq la rubrica,k scuf; urnie-
toarea noti: ,,R*foind cartea' lui La*rence
$terne, "Watl gi epi*iunitre lui Tr*strarn Srandy,
gentelmdl*, Bsrc. tSSa Editura pentru Literatbfi
tJniuercal5, ce cr@fiSa afl6*r la pag_ tg4? trigte
rersuri cetribuite" St l*ud*te de il" ffianoteecu ca
aparlinind lul Mircea c6**resct:. *it*rrr rninuna-
tele versuri: o.Afurisit fie el pre din*r"rntr$ Ei Fre
din afarE,l.afurisit fie el intru p&rul din capui s6u,
/ intru creieril sil, Frtru eregt*tul sfru,l lntru tinr*
plele $ale, intru fruntea sa, lntru urechile sale,/
Intru sprlneenele sale, Fntru cbraiii s*i, $'ntru i*l-
o ci3e sale, n*rile safe, din{ii Ei mi*elele sale, bueele
$ale, gltul s*u, umerii 6Ai, incheieturilel rniinilsr
$ale, miinite sale" {...}. Sare criticul !*.*#. laud*
versurile plagiate? Sa* a e,ultat" e6 aceste versuri
ale lui M. C*rt$ressu sint, de f*pt, prar6? $ffuo
p*a!e, cine ?tr_e, i--a se$pat leeiura ecestef c*r{it?
?bate veriantele fflnd posibite, credem c* i-ar I'o-
lcs$ rnult o reflectare seestui apdrfrtcr acerb al
,*rigfnalitilii" {vezi ,,Rosy?6rria titerar*", Sin g ia*
nu*rie 1381 gi vcllunnul
debutents*$ui: FARUR*, V$*
TrulF{f;. FC{OG*AFII}. Si etnd te gtndeEti efr ace-
lagi eritic impreuni ** sv.$, *atrruii**i*ea*r.r
prsp*fteau cartea cu pricina pentru Sreml!$e
u-T.c,",
Slngurele r*spunsuri p*slb$le fiindf t" s* tsxtul
e ur: plagiat deci un gest seri*toricese ,,ilegit*r*"
cctnf*rm teoriei mai vechl; 2- cd textul nu:e $n
plagiat, gi atunci toatd poeilla tui f{.$t. din cazui
tn**gnito $e srlrpin il€isslae ft#anotesc$, virat cei
lndreptfilire, nu rispunde. €l nu-gi ces?firm*, deci,
pc=*!ia rreche, dar iriei nu efirmi'una nou6, Con-
frun{irii, N.frfi. ii prefer6 t6cerea. Dar ,,Fbmd$ia li-
terari" publici, FG t2 februarie IgBl, la aproape
iln an de cind cazul Incognito era in toi, o preci-
zare:
 ,,Prlsnlm urmdtoarea PRECIZARE
Poemul *Cdderea> cu care incepe volumul meu
de debut, Faruri, vitrine, fotogralii (Ed.Cartea
Romdneascd, 1980), cuprinde in substan{a sa ci
teva texte cu caracter de citat cultural, intr-o tra-
di{ie care incluoe qutori pa Ezra Pound, I.S. Eliot
etc. Valoarea acestor citate nu esfe una literard,
ci uea de aluzie cutturatd. De aceea am fi consi-
deiat ca inadecvatd interpretdrii poemului (care
are, in tre'acdt fie spus, 35 de pagini) marcarea
prin ghilimele sau caractere diferite a pasajelor
respective, preferind mdrci de alt gen. Astfel, o
parte din acesfe citate sunf date in limba de ori-
gine (latina, greaca, engleza sau rom1na veche
" cu grafia specificd), altele sinf marcate evident
"
sfi/rsfic (cum esfe Cazul unui act de excomuni-
care original catolic, pe care il citeazd in lati-
ne-sfe gf englezegte gi Lawrence Sferne in roma-
nul sdu Tristram-Shandy), in fine, altele pirin in-
sugi' con{inutul lor (pasajele cu referin{e demono-
Iogice, gtiin{ifice etc.). Aluziile cufturale indirecte
sint gi e/e ugo,' de 'recunoscut. ln contextul poe-
mului ca intreg, acesfe fragmente isi modificd
profund sensu/- inifial, inten{ia poemdui f iind de
a ordona, in spirit eliotian gi ioycean,,,heap of
brocken: images,,; dupq nigte linii de forla care
dau sens acestui amalgam. Citatele propriu-zr'se
&tt; de altfel, o pondere cantitativd foarte micd in
masa poemului, mult inferioard citatelor de ace-
lagi fel din *TartTustie,. Un cititor de bund-cre-
dinla .si cft de cit familiarizat cu paezia modernd
va in{elege, de la prima lecturd,,cd nu intrd in in-
tenliile mele insugirea paternifilii f ragmentelor,
respe:ctive, ci cd esfe vorba d-e un simplu qi foarte
cunoscut procedeu artistic. imi asum' riscurite pe
'care
le comportd folosirea, eproap€ in premierd
in poezia ramilnd, a acesfor miiloace sfi/isf ice cu
convingerea' cd nu esle 'posibild crearea nici unui
obiect artistic valabil fdrd un rnare coeficient de
risc esfefic, fn resf, sper cd volumul se'va apdra
singjur in f a,ta unar ev'entuate obieciii de acesi tet.
MIRCEA CANTARESCU
Sd observdm intii cd revista care a refuzat sd
-Barbu,
pubtice scrisoarea de rds;puns a lui Eugen
de1i era datoare prin lege s-o facd, publicd ime-
diat scriso area de dezvinovdtire a debutantului
acuzat de ptagiat. fn at doite'a rind, revista care
s-a drgf ins prin tenacitatea c'u care l-a urmdrit pe
Eugen Barbu in daud rihduri cu acuza de plagiat,
aceea.si *Romdnia literard,, face gi din volumul
Faruri, vitrine, fotogratii un caz. Caz cu atit mai
elocvent cu cit iustificdrile nu sinf pub{icate in
, frunlea volumului, apa cum a procedat Eugen
Barbu, ci vin 9upd ce mistifica{ia a fosf descope-
ritd de alfii. ln logica revistei *Rom6nia literard,
era sd cahsidere textut in disculie un plagiaf gi sd
caracterizeze procedeul de ile;gitim. ,,Romdnia li'
n:e fdcut nici tJna, nici alta. Prin pubtica'
terard,,
rea acesfui text ea lace un gesf involuntar de
utned culpa,. Lipsa reac{iei fa{d de folosirea tex-
tului lui Lawrence Sferne ne aratd cd ,,Romilrtia
.literard, esfe' de acord cu procedeul lui Eugen
Barbu gi cu teoretizarea lui cu condilia sd nu fie
f dcute de Eugen Barbu. Scrisoa rea db dezvinovd'
lire a lui Mircea Cdrtdrescu conline toate elemen'
tele cazului lncognito -si pledeazd, totodatd,
cauza acestuia. $t M. Cdrtdrescu recunoagfe a {i
folosit texte strdine. $i el invacd nume mari in li-
teratura europeand, care au falosit procedeul,
gi foarte 9unoscuf procedeu artistic..
,,un, sirnplu
Desigur, Mircea Cdrtdrescu braieazd, dupd cun
braveazd Si cind isi asigurd condilia de pionier al
gestului. Cezar lvdnescu .si Dan Lauren{iu in poe-
/ie I au folosit mai demult cu mdsura adevdratd,
iar cazul Incognito, la care nu se referd, ii rdpegte
dreptul la premierd in literatura ramdnd. Cit
despre riscuri, ele au fosf suportate doar de Eu-
gen
- Barbu.
lntrebarea esfe, pentru simplul cititor, de ce
paemul debutantului esfe ufi ,,abiect artistic vala-
bil, si de ce Incognilo nu esfe un obiect artistic
val abil ? La aceastd intrebare nu s-a . rdspuns.
MIHAI AHDELEANU I
P.S.: Ci{iva din actorii cazului lricognito, in penu-
rie de reprezentafii agresive, au transmis Europei
Libere o scrisoare in care lon Gheorg'he era acu-
z?t de plagiat. lstoria se repeta in cadru saraca-
ci os
POST-SCRIPTUM
LA O VER$IUNF
INTERZISA
in 1982 se putea reconstitui numai aspeclul ex-
terior al acuzafiei de plagiat adusd lui Eugen
Barbu, Dar'ridicinile acestei acuzafii sint mai
' vechi. Ele vin din doui direcfii principale: '1. din
gpafiul viefii literare; 2. din spafiul viefii politice.
Jn spafiul vie!ii literare, Eugen Barbu, urmind
exemple anteridare (Arghezi, Gilinescu, Petru
Dumitriu), s-a purtat ca un cuceritor, cu trulia
omului de mare 'cetalent; care gtie, ca Aretino, ci
are un condei face cit o sibie. A avul succes
literar scriind cirfi de valoare, a ayut succes soi
cial datoriti yinzirii acestor cirfi, a deyenit, dato-
riti succezului literar, conducitorul unei reyiste
literare de mare audienli, ,,Luceafirul", a condus
un cenaclu literar, ,,Nicolae Labig", care a ficut
epoci.
Eugen Barbu s-a increzut foarte mult in virtufile
lui de polemist, intrind in conflict cu toati.lumea"
$i-a intrebuinfat condeiul nu' numai impotriva
Simplilor impostori, ci gi a edecurilor literaturii
prolelcultiste, contribuind la inmormintarea' unei
epoci literare" Eugen Barbu a lost unul dintre cio-
clii ,,realismului socialist" in literatura ronttnS.
Dar gi-a licul dugmani de moarte din figurile
ilustre ale acestei literaturi.postbelice, oficioase gi
tdrd durati. Gum acesle figuri se aflau intronate
de citre oficiafilatea comunisti in conduceraa
Uniunii Scriitorilor, Eugen Barbu a inlral 0ntr-un
conftict cu - aceasie' condlrcere,-' care avea s5-i
aduci mari dureri de cap. t-n spafiul viefii politice,
Eugen Barbu a intral destul de ,tirziu. Dupi ce
$i-a dat demisia de la ,,Luceal5rul",'conslrins tle
lrupurile de ' presiune din viala literari, Eugen
Barbu a fost ales membru supfeant al C.C. al
P.C.R. Nu existd multe documente ale participirii
lui Eugen Barbu la viafa politici a firii, daci ex-
ceptim citeva cuyinliri de caracter nafional pe
caie fe-a linut la unele festivitSli. Sigur, a lost un
incomod in sinul acestui organ politic, care se ue-
dea profanat de spirite firi-legitura cu cornunis-
mul. Eugen Barbu a fost o persoani nedoriti in
- C.C. al P.C.R., mai'ales de nucleul vechilor acfi-
vigti comunigti, al ilegaligtilor, kominternigtilor,
mCmbrilor Brigizilor civile din Spania. Oricum,
 p_rF atitudinea lui fali de literatura importati din
!,t.S.S", fali de relela ,,realismului sdcialisl.., ca
gi fafi de impostur-a literari care se lolosea de
aceasti reteli, lugen Barbu igi ficuse dugmani
sig.uri_-+i ilt'aggst rf,eoiu" iaG oi piesupuiEi Le-
onle Riulu,_ Walier Roman, $tefin Vdicu, Gogu
Ridulesc!, Mihai Florescu,- Nicofae Moraiu, Aia-
xandru Siperco, George Macovescu. nu ayeau
cum si admili intre eit un astfel de scriitor. Un
persiflant printre dogmatici este o victinii siguri.
Pentru acesle tiguri pofilice de tristi aminlire
tol ceea ce licea Eugen Barbu in
-
tot ceea ce lScuse
,,Siptdrnina.,,
mai inainte in ,,Lucealirut.. era
9 -Frofanare
de spafii ,,sacre". Eugen Barbu com-
bituse gi combitea tot ceea ce preluiau acesle
per?.onalg potitice comunlsle cosmopblite 9i mos-
covite" Era naturaf ca, la un moment dat,'cei pe
care Eugen Barbu ii opirise riu.de lot in yiata -li-
tgrpri. alde Geo Bogza, alde Eugen Jeb€le'anu,
afde Dan Degliu, alde George il-acovescu, afde
Radu .Popescu ll_ q!!ii- ca ei sE cadi ta infeiegere
cu cei care erau iritali pini la paroxism d6 eyolu-
IQ po{itici q fui EugCn Barbu, care fe profanase
pini gi spafiul inviolabil al sililor erclusive ire se-
dinle politice, Pulini oameni intr-o viati de om si
intr-o epoci ajdng la performanla de a iriti,
opi.ri,- infuria nepuiincioC atita lunie, gi la fel de
pufini sint aceia care, producind asemenea-
efecte, si fie atit de indiferenti ta acestea.
Efectele s-au vizut in 197g. strigitul sus gi tare al
adversarilor fiterari ai fui Eugen Barbu'eite ci
9cr!!tgr_ul a plagiat 9i ci este un plagiator. Acuza-
lorii fui ii sint toti inferiori ca sciiitoli gi ca valori
titerarg. Aparalui politic, Gare a lost complice la
aceasti combinafie, a inchis ochii, fdcindil-se cd
sli deoparle: ar fi fost yorba doar de o chestiune
profesionafS! Dar lucrurile au stat altfel. Ca mem-
bru supleant af C.C., Eugen Barbu nu putea fi ju-
decat decll de Gole-giul de partid. Fentru ca ,Eu-
gen- Barbu si fie lisat pe-rnina unei erpertifr-a
unei comisii obgtegti, trebuia ca aparatui de par-
tid superior s-o pemritd gi s-o gi incurajeze.- Nu
s,-a yizut membru al C.C. suptis ju{ecifii unui
altfef de colegiu decit cet de ianii. in cizur rui
Eugen Barbu cineya a inchis ochii, cineva a in-
demnal la acfiune pe cei din conducerea uniunii
scriitorilor, allcineva a dat pubficititii un comuni-
cat infamant, mai mult pentru scriiloiimea romini
decit ppn-lrg' Eugel B-arbu. Acuzalia de ptagiat
contra lui Eugen Barbu s-a ficut -cu corisimti-
mintul gi incurajarea P.c.R, cei care fac pe erbii
in numele conducerii uniunii scriitorifor air aclio-
nat, cu yoie de la polilie, fiind doar simple instlru-
naente politice ale aparatului comunisi.
Cine erau acegtia? Ar lrebui si zicem: cine sini
acegtia! Fqntul ci astizi acegiia sint dizidenfi,
spune totul, mai alec lnlr-o etafii cind balonur di-
zidenfei s-a dezumffat ca o iufi cizuli de pe
gard.'Acegti dizidengi au fost UAetii de casi ai
nomenktaturii, au fdst aristocratia' uniunilor de
creafie, profitorii lcr. Atacul la Eugen Barbu nu
are drepl moiiv cinstea profesionalE, ci menline-
Iea- posturilor lor de impostori" Eugen BarSu a
fost o persoani independenti, un orn care a triit
in afara Uniunii $criitorifor. A incerca si pedep-
s-e9ti, p_rintr-o uniune de creafie, un orn care nu e
{ependenl de €i, conslituib ceua tragicomic.
Aceasti tragicopggie _s-a prgdus 9i eJ poarti
g.tampila. cornunigtilor _!lqga!!gti gi a- firtafiror tor
din conducerea Unlunli $criitbril6r. Cazul ,,lncog-
nifo lll" e mai mult decit un caz literar, iiste du
precidere un caz polilic. Acuzafia irnp6triva lui
Fgggo^ Barbu aduce aminte de adu zalia impotriva
lui A.C. Cuza, Pentru cd nu putea fi'atacdt filig,
politic, A.C, Guza a fost atacat ln profesia lui-gi
acuzat de plagiat. Situalia s-a repelat ln condilii
noi.
AL DOILEA EPILOG:
FICTTIDEREA LUI EUGEN BARBU,
tN 1990,
DIN UNIUNEA SCRIITORILOR
Acuzafiile de pfagiat aduse lui Eugen Barbu, in
1979, ca gi denunf area pubticd
a ,,rietodei,, fdlo-
site pentru volurn_ul trei din romanul ,,lniognito^'|,
' au avut, in 1990,_ un epitog foarte grditbr. in
toamna lui 1990, Eugen Barbu a fost exclus din
Uniunea scriitorilor atit p-entru faptuf ci a ptagiat
vqlu$ul ,,lncognito. lll'1, (fapt lrt'cd nedemonstr-at),
cit gi pentru cd editeazi o revistd ,,fascisti,,, adiid
,,Romaniar Mare". l3n comunicat al comitetului
Director al Uniunii scriitorilor a fost dat in presa
" fiterari, cqre, fiind- insd tdr6 audienfi, citevb mii
de exempf are, a fost sustinirtd. de ',,Rom6nia li-
b-erd"r. ce a ofer.it, prin tirajul ei, o deosebitd au-
dienfd' acestei excfuderi.
Efectul n-a fost insd cel scontat, decit acolo
unde existau adversari ai fui Euqen Barbu si ai
pozifiei nalionale a revistei ,,Romdnia Mire;. ime-
d.iat, Televiziunea $i-a ingaduit luxul de a inter-
vieva pe postul nafionaf pe Eugen Barbu, directo-
ruf ,;Romdniei Mari", gi_pe Corhefiu Vadim Tudor,
redactoruf-gef al ,,Rom6niei Mari", dupd care, in
yep.lic6,. s-€t dat cuvintul lui Mircea Dihescu, pre-
sedintefe Uniunii scriitorilor, -si tui Dan Deitiu,
rnembru af Consifiului uniunii Scriitcrrilor. lnter-
viurile au dat- giqli.g de cauzd celor ataca{i, deza-
vantajind pe M. Dinescu gi D. Degliu, in cafitatea
lor de ,,acuzatori publici". Episodul a fost dezas-
truos - pentru agresori, pentru ci excluderea din
, uniunea scriitorilor a lui Eugen Barbu nu avea
motivalie gi se vddea a fi o r6f-uiard subiectivd, dar
gi un act de agresivitate politicd: Revista ,,Romd-
nia Mare" nu. era gi nu este a uniunii scriitorilor,
ci g publicafie pjrticulard, asupra cdreia ^organi,
z$.a projesio-nali nu avea nici un dtept. in plus,
revista ,,Romdnia Mare" nu era gi nu edte o puUi-
iaf ie fascistS.^Dgr. Comitetut diiigent af U.S: a ti-
nut si ducd nlna la capdt o acliune inceputn sdb
controluf partidului comunist, in 1979, gi accep-
tatd de acesta. Dacd vom pomeni aici numefe
componenfilo.r Comitetului dirigent vom ?nfelege
mai ugor excluderea lui Eugen Barbu din U.S, i-n-
tre ,rdirigenfii" uniunii scriitorilor, ei intre ei afegi
dupd evenimentele din decembrie 1ggg, se afl6:
Mircea Dinescu, Ancirei Plesu, Nicofae Mano-
fescu, Gabrief Liiceanu, Afexandru pafeologu, Z.
Ornea, Ana Blandiana, Mircea Zaciu, Oclavian
Paf er etc,, adici tot eroi ai manifestaf iei din
,,Piafa Universitetii", mai exact din bafconrjf ei, tol
aspiranli la..un loc ?n Parlamentul ldrii sau ta pre-
sedinfia firii, prin alegerile de care pe bund diep-
tate se temeau, tot fogti dugmani personali ai tui
Eugen Barbu, din anii anteriori, tot preferati ai
emisiunilor literare ale,,Europei Libere" in care,
intotdeauna, Eugen_ Ba.rQu era injuriat, iar acegti
gf'oi de carton, apdruli in decembrie 1ggp, eriu
l6uda{i, mai aleg. pentrru ce nu ficuserd. in pfus,
to{i acegti eroi tdrd eroism gi pseudodizidenii fu-
 sesera fuafi in tErbaci de ,,Flominia hfiare", care
anafize ideologiee nu prea face, dar gtie sd aplice
bobirnacele mentale farsorilor.
Evident cd hotirirea de a-l exclude pe Eugen
Barbu din Uniunea Scriitorilor a indignat pe orice
iubitor adevirat al 'fiteraturii romine, dat fiind
realul prestigiu literar al lui Eugen Barbu si di-
mensiunea literari redusi a valorii adversaritor
fui. Octavian Paler e un prozator fa o distan{i
amefitoare de Eugen Barbu, dupd cum nici chiar
cei rnai faimogi scriitori din acest Cornitet d'iri-
gent {faimogi mai ales datoriti ,;Europei Libere"
Si rnai putin datoritd literaturii for! nu-s compar&-
bili cu cel excfus" Pe scu*, chestiunea nu a fest
titerar*,ci potitici. Comitetul dirigent al Uniunii
Scriitsrilor a participat Ei et, prin excfuderea lui
Eugen Barbu, ca ,,ptagiator. $l ,,fagcfs!", la carn-
pania eare deforma chipul Rom6niei cu arice
pre{, qi di* care trebuia sd rezulte imaginea unei
t*ri dominati de porniri surnbre, reacticnare, ne-
*ivilirate etc. Nu e nici o deosebire intre cei care
au f*cut din victimele de la Tg. Mureg - agr€sori
sdlbatfci, gi ,dirigenfii" din. bcnducerea Uniunii
Scriitoriior, care au voit si prezinte lur*ii, cu
arice pret, existenfa ,,faseismului'n in Romania. Nu.
?ntfrnpt*tor, irrrediat, cu G agresivitate gl insalenfi
specifici, urr rninistru budapestan s-a legitimitat
cu aceasti etichet& de fasbism dati ,,Rcm*niei
Mari" gi a adresat un - protest Guvernului
Rominiei, susfinind cE minorltatea r*aghlar* di*
Transilvania este an*enin[ati de fascism. lar ei
,,fascisrnul" existi, dovada era csmunlcatul dat de
' clica Dinescu-Fle-su, Liiceanu-Blandiana, -Or-
. r!€a-Paler gi a$a r*ai departe. Pe de o parte, ei
?ncercau si csrnprorniti un fnare scriitcr invidiat,
pe de alta, satisficeau ;i prograr**t antironr#
rlesc, dup& care Ror*inia ar fi sediul a m*tiaane
de ,,Dracula"; al nenurnir*tilor agressri ar*tima-
ghiarl, af copiilor- cei mai tarafi din lume, al na{ier
nafismului gcvin, al fascisrnului, a[ sentir*entelsr
neeurop€ne. Nimic nu putea fi mai praba*t pen*
tru definirea ,,Cazufui fncognito'"" ca aceast* ex-
cludere, executati pe gustul postului de radio
I ,,E*rspa Liberi",'c*fttrdiat de C.l.A.
Cszul ,,lncogrtits" *ste unul politic. El a fast
csnceput inc* de sub Ceaugescu 9i definitivat
Cupi moartea iui Cear.tgescu, Echlpq care l-a
creat in 1g7g este cea care l-a definitivat $upi
zese ani. Numai c€ ql a primit. atu*ci,'blagc$lavi-
rea oficiali a partidului csnftu*ist 5i creatarii ca-
zului ,,[ncsgnito", aga-zigii diziden{i de ast*zi,
n-au fost dscit cclab*ratori ai uncr inatr{i rnembri
ai activului de partid. StAbiciunea majcrtt*fii actu-
aluiui Cemit*t dirigent al Uniunii S*riitoritqr p_en-
,tru Gh. R*di:tes*u-G*gu, fcst r*entbru'al C.P.Ex',
este de altfel f*arte cunsscutfr. A*sst Caffiitet di*
rigent, autaqnstituit in lgg*, ar fi primit binecuvf*.
tarea fard ree*!'ve a lui Gogu R*dulescu, da*a ar
fi fost in libsrtate.'Aproape tcfi rfiernbrii cor*itetu-
tui se afl* c& $es?n*tr^tri pe mers*riui prin care 5s
cere€l safvaf*a lui Gogu R*duf*$cu di*"t pfocqsul
acuzafilor Ce genocid. Fostul membru at C*P.Ex.,
Gogu.Ridul*scu, era Tnsi de nesatvatr a$9 c* me-
rnoiiul reprr:dus de revista ,JatuSi iubirea" rre do*
vedegte fifia{ia existenti lntre pseuda-diaidenfa
rorn&ni gi aparatul superior al partidutui ccr*u-
nist din Ronr&nia" De aftfel, cara*teristica prlnci-
pald a acest*r dlzidenf i creati_de emisiu*ile
iopei 'Llbere" este invirteala. Grup$l Pentru =-Eul
Dia-
-
Iog $ocial; care a ficut at?ta zawl i* iurul lui, s-a
dizotvat nu numai prin csrnprornitere, ci gi pentru
ci fiecare s-a oplogit intr-un toc convenabif- Al.
Pateolcgu a aluns in Ministerut de Externe, o
vrerne ambasador la Paris- Andrei Pfegu a aiuns
rninistru al culturii, itustrindu-se prin vedetisrn gi
spirit csmercial. Dan Ffiulic* s-a retr&s, din
vreme, ?ntr-o funetie connodi ta Paris, ca func{io'
nar U"N.E"S-C-O. Gabriel Liiceanu, predtcatorul
moratist +i misticoid din decembrie 1g8g Si de
rnai tFrziu, s-a araniat, fird cheltuiali, €ntt-a edi-
turfr de stat pe care a ,,privatizat-s", festa, Editurd
Pctitic*, din care a ficut Editura t-luntanitas. hdi-
hai $ora a fast ministru catastrofa* pentru ro:
rndnfi din Tra*sitvania - ta fnviJ*m?nt. .Tafi au
-,
profesat o ideotogie cornpfice etr interesele m['no-
ritifilor din Rorninia. $teta* Augustin Dai*ag gi
Oetavian Paler sirtt doar ,,oncrifici": Unu[ [a Unlu-
nea Scriitorifor, aftu! !a ,Fcrnfinia l-iber*". , Si se
cbserve ci rnai ales cei c&re n-au aiuns rninigtri
sau pr.oprietari de edituri si de ziare desfisoara o
. eusfinuti activitate de... partid" fn vder*a aiunge-
rii le g*vernare. Acesta este scepul ".Alianfei Ci-
vice" in virful c*reia se agiti Nicqlae Manofescu,
Ana Blandiana, Sctavian Paler, $tetan Augustin
Doinas, pifota{i diq urnbr_a de Z. Ornea. Cu alte
cuvinte Partidul Aliantei Cirie.mte tat$*a [a ,ni-
yef de conduceFe c$ Cs*iteft,rt dirigent al Uniunli
Se*Stcrilaa
Aparilia F.A.C. n-a facut dec?t sa scoaia ia ve-
dere pbtltica agresiva, extremisti, terarista a'
rnembrilor grup*rii. Exctuderea tul Eugeri Sarbu
di* Uniu*ea Scriitarilar trebule vizut* ea un act
pregatitor gi definitoriu ai viitorului P.4,. C." care
mcheta, pe atunci, cu diverse forrne de ap*litisrn,
dar face* stra$nic. palitica, de cfte :sri putea.
Cu acestea n-afin pus inci degetul pe rarla. Ca-
zul ,,|liccgnits" face parte dintr-u* nn*i :errrplu
"s&. Eugen Barbu". Sriitorul Eugen El*rbu'a fs$t
urt rronccnforrrrist gi a lntrat. de-a funguf vielii I*i,
in conftict cu rnulte persoa*e Ei in*titu{ii aficiate
din Rcm*nia lstaria literaturii rorn&ne de d*p6
razbi nu se poate scrie ignor?ndu-i persoana $i
asta nu nurnai pentru e*rtite lui, ci $i pentru p**
rioada cind a cc*dus ,,Luceaf*ruf" +i cena*ful
,,Nicslae LaLiiS", ereind uri adevarat cure*t literar
gi lansind riunner*gi scriitori. Frin tatent, autori-
tate pr*fesio*ata, dinarnism fiter*r, Euge* Barbu
n-a mercat deiar s epac* ?* literatura r*m&n*
postbelicA si" ntai rrltflt dec?t attt, a fsvit ?* false[e
autorit*fi fiterar*, iristaurate ca ur$iare * **upa:
tiei savietic* in *smenia $i. rnai ales. in, ag*rrfi; fi-
terari ai. acestei scupalii - d*gmaticii, prc*l*t*u}*
tistii, ide*l*gii de serviciu- Aparitia Ei menife*ia*
rea lui public* lreernnzu, practic, m*artea i*r" [st*
*aeu[ lui ,Dan Segfiu. care se agita pe c?t ps*te.
f*ra a re*f iga c* este un ,.rnort Tiu"- * fant*""ria &
C*cedatsi *iteratuFi,.ro$i1". reaiist-soeialist*, cs-
rnuniste.'kremlinisie. staliniste. Faptul te iJan
De*liu !l ataca pe Eugen Barbli cu at?ta fer***iate
este dovaCa acestei nnacabre supravietuiri
Ecl-lipa Kar*intqrnuiui din Romania ri-a refiu.ri-
t*t la puter*a ei- tn fitet"atura. ea a fcst ser"l*s d*-
ierioratd 'de Eugen Barb'q. Eugen Barbu ti-*buia
$a cad*. A fcst sc*s, in "!SSS, de la ,,i-uceaf.*rt':1".
a fost sdas" t*t ?n lgSS, diri ccndueerea #niunii
Scriitorifcr, printr-un furt de vcturi urial, ' a f*st
'btacat, ?n 1g?0, p*ntru ,,Pri*cepe[e-', oper& mare a
fast atacat mai ap*i pentru c6 era redactor-sef ia
-S*ptamina",- a fost atacat. ?n 1979, ci ,,piagia-
tor"', a fost dln ns$ atacat. ?n 19S$, cind & fasl
scos de ta ,,S*pt*nli*a", p*ntru ca rnai apai sa"f i,e
exctus. in t*arn*a lui t$S, di* Uniunea Scriit*ri-
lor.