CONCEPTE DE BAZĂ PENTRU UTILIZAREA

CALCULATOARELOR PERSONALE

1
 CUPRINS
1. CONCEPTE DE BAZĂ PENTRU UTILIZAREA CALCULATOARELOR PERSONALE …........3

1.1. Terminologie de bază pentru utilizatorii tehnologiilor informatice .......................................3

1.2. Componentele unui calculator ....................................................................................................... 4

1.2.1.1 Dispozitivele de intrare: tastatura, mouse ........................................................................... 4

1.2.1.2. Dispozitivele de ieşire: monitorul, imprimanta ...................................................................... 6

1.2.1.3. Suporturi / Dispozitive de stocare: hard disk, memorii flash ............................................. 7

1.2.2. Componentele software ................................................................................................................ 7

1.3. Utilizarea unui PC ................................................................................................................................8

1.4. Reţele de calculatoare ....................................................................................................................... 8

1.5. Probleme de mediu şi riscuri implicate de utilizarea tehnologiilor informatice ................ 9

1.5.1. Mediul de lucru ergonomic ........................................................................................................... 9

1.5.2. Riscuri pentru sănătate ................................................................................................................. 10

1.5.3. Efecte asupra mediului înconjurător ......................................................................................... 10

1.6. Noţiuni generale despre viruşii calculatoarelor ........................................................................ 10

1.7. Legislaţie în domeniul IT Copyright-ul (Dreptul de autor) ........................................................... 11

1.8. Protejarea datelor în legislaţia românească ............................................................................... 11

2
 1. Concepte de bază pentru utilizarea calculatoarelor personale
1.1. Terminologie de bază pentru utilizatorii tehnologiilor informatice

În istoria civilizaţiei umane informaţia a avut întotdeauna un rol foarte important. Odată cu
dezvoltarea socio-economică rolul informaţiilor a crescut tot mai mult. Găsirea la timp a informaţiilor
de care avem nevoie, prelucrarea şi folosirea acestora în timp util a devenit o condiţie esenţială în orice
domeniu de activitate. Dezvoltarea tehnologică şi apariţia calculatoarelor electronice au condus la noi
posibilităţi de prelucrare şi utilizare a informaţiei. Astfel calculatorul a condus la folosirea pe scară tot
mai largă a sistemelor informatice ca şi componente ale sistemelor informaţionale.

Ce se înţelege printr-un sistem informatic?

Sistemul informatic cuprinde date, sisteme de stocare şi transmitere a datelor, software
(programe), metode, calculatoare implicate în prelucrarea datelor, etc.. Capacitatea calculatorului de a
prelucra un volum mare de date într-un timp relativ scurt îl face indispensabil astăzi aproape în toate
domeniile de activitate. Utilizarea noilor tehnologii informatice va conduce cu siguranţă la
eficientizarea activităţilor din domeniile respective.

Calculatorul este instrumentul folosit la prelucrarea informaţiilor. În limbajul de specialitate se

folosesc noţiunile de hard (hardware) şi soft (software) pentru a desemna cele două componente ale
unui sistem de calcul (calculator electronic). Un calculator funcţional este format din hardware şi
software.
Un sistem de calcul este compus din:
subsistemul hardware (toate echipamentele fizice din configuraţie):
- circuite integrate;
- dispozitive electronice;
- echipamente de intrare – ieşire;
- memorii;
- surse de alimentare;
- cabluri;
- carcase.
subsistemul software (toate programele):
- software de bază: - sistemul de operare;
- rutinele din BIOS;
- compilatoare.
- software de aplicaţii: - programele de aplicaţii elaborate de:
- companii specializate;
- utilizator.
Hardware-ul sau prescurtat hard, reprezintă componenta materială a unui calculator. Ea
cuprinde totalitatea echipamentelor utilizate în sistemul informaţional pentru culegerea, validarea,
stocarea, prelucrarea, vizualizarea şi transmiterea datelor
Software-ul sau prescurtat soft, reprezintă componenta logică, adică totalitatea componentelor
nemateriale (programe, proceduri, rutine, date). Software-ul conduce şi controlează activitatea
componentelor hardware în rezolvarea problemelor concrete

3
 1.2. Componentele unui calculator

Privit din exterior un PC este compus din: unitatea sistem (numită după unii autori - unitatea
centrală), monitor, tastatură şi maus (mouse).
Unitatea sistem este alcătuită dintr-o carcasă care adăposteşte în interior componentele de bază
ale calculatorului: - placa de bază împreună cu microprocesorul,
− unitatea de memorie internă,
− unităţile de memorie externă (care pot fi şi detaşabile),
− magistralele,
− interfeţele,
− plăcile de extensie.
Dintre acestea, componenta cea mai importantă este microprocesorul aflată pe placa de bază. În
exterior carcasa calculatorului prezintă în partea frontală butoane pentru pornirea (Power On/Off) şi
resetarea (Reset) calculatorului, leduri ce indică funcţionarea calculatorului, fanta de intrare pentru
unitatea de dischetă, de CD, DVD. În partea din spate a carcasei sunt vizibile mufele de alimentare la
reţeaua electrică, interfeţele (prin care se conectează la calculator diverse dispozitive), ventilatorul.
Monitorul este folosit pentru vizualizarea informaţiei. El este conectat la reţeaua electrică şi
printr-o interfaţă la unitatea sistem.
Tastatura este cel mai răspândit dispozitiv de introducere a textului pe calculator. Ea foloseşte
modelul maşinii de scris. Este conectată la unitatea sistem printr-o interfaţă.
Mouse-ul este conectat la unitatea sistem printr-o interfaţă, dar există şi variante fără fir. Este
utilizat în general pentru selectarea unor comenzi aflate în liste de meniuri.

1.2.1.1 Dispozitivele de intrare : tastatura, mouse

Tastatura, cel mai important dispozitiv de intrare.

Prin intermediul acesteia utilizatorul introduce textul
format din litere, numere, caractere speciale. Tastatura
transmite comenzi date de utilizator, calculatorului.
Tastatura reprezintă dispozitivul standard de intrare.
Numărul de taste şi inscripţionarea acestora poate
fi diferit de la o tastatură la alta. Pot fi configurate
conform particularităţilor fiecărei ţări.
Cele mai noi au în componenţă taste speciale
pentru navigare pe internet şi sunt tastaturi ergonomice.
Tastatura conţine 4 blocuri mari de taste:

4
 Tastatura alfanumerică (asemănătoare cu maşina de scris) conţine taste care pot genera:
o codurile caracterelor
- cifre (0,..9),
- litere (a A,…z Z),
- semne speciale ($, #, @,…),…
- caracterul “space” (spaţiu) se introduce cu cea mai mare tastă
o codurile comenzilor
- “retur de car” şi „salt la linie nouă” : ENTER,
- saltul cursorului cu un număr de coloane : TAB.
- tasta BackSpace şterge caracterul din stânga cursorului.
- Ctrl (Control) se apăsă în acelaşi timp cu o altă tastă, generând diferite comenzi, funcţie de
programul în care sunt folosite. Unele dintre aceste combinaţii se regăsesc în multe programe: de ex.
Ctrl +A = selectează tot, Ctrl +S = salvează, etc.
- Alt se foloseşte tot apăsată simultan cu o altă tastă: de ex. Alt + F4 = închide programul activ.
- CTRL + ALT + DEL - provoacă activarea aplicaţiei Task Manager (presupunând că suntem
sub sistemul de operare Windows XP). Aceasta permite gestionarea programelor aflate în execuţie. Se
poate utiliza pentru a termina execuţia unui program mai ales în situaţia în care acesta nu mai răspunde
la comenzi.
- Taste speciale pentru Internet şi/sau acces la comenzi ale sistemelor de operare de tip
Windows.
o taste comutator care comută starea tastaturii intre 2 stări:
- CapsLock comută între starea de litere mici în starea de litere mari. Ledul cu acelaşi nume
aprins indică starea majuscule, stins – minuscule.
- Shift nu are nici un rol singură, ci numai în combinaţie cu altă tastă.
Apăsată simultan cu o tastă dublu inscripţionată activează semnul din partea de sus a tastei.
Apăsată simultan cu o literă inversează modul de scriere al literelor stabilit de tasta “Caps Lock”.

Tastatura de editare conţine taste care se folosesc pentru a edita text şi grafică. Editarea unui
text reprezintă scrierea textului şi corectarea acestuia utilizând o aplicaţie specifică.
Tastele de editare permit:
o deplasarea în text cu:
- tastele săgeţi ce deplasează cursorul în direcţiile sus, jos, stânga, dreapta cu o poziţie,
- tastele Page up şi Page down ce deplasează cursorul o pagina în sus, o pagina în jos,
- tastele Home şi End ce deplasează cursorul la începutul, sfârşitul rândului de text;
o corectarea textului:
- tasta Delete care şterge caracterul din dreapta cursorului,
- Insert comută între modul de scriere inserare (Insert) sau suprascriere (Overtype). Modul
“Insert” permite scrierea unui text în poziţia cursorului fără să şteargă textul deja introdus. Modul
“Overtype” permite scrierea unui text în poziţia cursorului ştergând textul aflat deja la acea poziţie.

Tastatura numerică se foloseşte în special pentru introducerea datelor numerice.

- NumLock comută tastatura de editare în cea numerică. Ledul corespunzător, aprins indică
starea de tastatură numerică.

5
 Tastele funcţionale F1 , F2 , …, F12 , au asociate diferite comenzi sau grupuri de comenzi
specifice fiecărui program. În majoritatea programelor apăsarea tastei F1 duce la apariţia ferestrei de
ajutor (Help).
- ESC (Escape) ne permite în general să părăsim un context în care am ajuns accidental: să
părăsim o listă de meniu, să închidem o fereastră de dialog, etc.
- Print Screen copiază imaginea existentă pe ecran în momentul acţionării ei într-o zonă de
memorie internă numită „Clipboard”.

Tastatura pentru Windows – prezintă trei taste noi cu care se pot înlocui diverse comenzi date
cu mouse-ul. Avantajul acestui tip de tastatură este că nu mai trebuie ridicată mâna de pe tastatură la
apelul meniului de start sau de context.
Cu tasta [Win] – cea cu logo-ul Windows – se poate ajunge mai rapid la unele funcţii.

Mouse-ul este un dispozitiv de intrare folosit pentru a selecta obiecte şi

comenzi, şi pentru a lansa comenzi în execuţie. Pentru lucrul cu o interfaţă
grafică (în cazul Windows XP), mouse-ul este absolut necesar.
Funcţionarea oricărui mouse se bazează pe:
– detectarea mişcării de către un sistem opto-mecanic sau optic;
– realizarea selecţiei prin intermediul a două sau trei butoane.

Poziţia selectată la un moment dat este marcată pe ecranul calculatorului printr-un semn grafic
numit cursorul mouse-ului. Acest cursor ia diverse forme în funcţie de suprafaţa grafică sau de
elementul deasupra căruia se află pe ecran. Mouse-ul se deplasează pe o suprafaţă numită pad.

Acţiunile ce pot fi făcute cu mouse-ul:

Clic – o singură apăsare scurtă a unui buton al mouse-ului. De regulă se spune “clic” dacă se
apasă butonul stâng şi “clic dreapta” dacă se apasă butonul drept. Această acţiune se foloseşte pentru
selectarea unui obiect, a unui simbol, pentru alegerea unei comenzi dintr-o listă de meniu, etc. Pentru a
selecta se poziţionează cursorul mouse-ului pe elementul respectiv şi se apasă scurt butonul stâng.
Dublu clic – două apăsări rapide ale butonului stâng, fără a deplasa mouse-ul între timp. Se
utilizează pentru deschiderea unor programe, pentru selectarea rapidă a unui cuvânt într-un program de
procesare text, etc. Cursorul mouse-ului trebuie să fie deasupra elementului respectiv.
Drag and drop (“trage şi lasă să pice” sau “prinde şi deplasează” sau “glisează şi fixează”) – se
deplasează mouse-ul menţinându-se un buton apăsat (de obicei butonul
stâng). Se utilizează pentru a deplasa obiecte şi text pe ecran.

1.2.1.2. Dispozitivele de ieşire : monitorul, imprimanta

Monitorul este cel mai important dispozitiv de ieşire. Pe ecranul monitorului sunt afişate datele
sub formă de texte, desene, imagini, etc.
Calitatea imaginii afişată pe ecranul monitorului depinde de dimensiunea acestuia, de
rezoluţie şi de frecvenţa de reîmprospătare. Un element de luat în seamă la achiziţionarea unui
monitor este nivelul de radiaţie emis.

Imprimanta reprezintă un dispozitiv periferic prin intermediul căruia se tipăresc pe hârtie texte
şi imagini preluate de la calculator. Acestea pot afişa imaginea alb-negru sau color în funcţie de modul

6
de construcţie.

1.2.1.3. Suporturi / Dispozitive de stocare :Hard disk, Memorii flash

Hard disk-ul poate fi fix (situat în interiorul carcasei calculatorului) sau mobil (detaşabil). Din
punct de vedere al capacităţii de memorare şi al vitezei de lucru este superior altor dispozitive de
stocare. Informaţiile stocate pe hard disk pot fi în egală măsură citite, modificate, şterse, sau scrise.
Din acest punct de vedere se consideră hard disk-ul un echipament şi de intrare şi de ieşire.

Memorii flash sunt memorii externe portabile de capacitate de peste 4 GB.

Sunt de dimensiuni mici (cât un deget) şi au o viteză remarcabilă de transfer a
datelor. Se folosesc pentru stocarea datelor în vederea transferului acestora între
calculatoare. Sunt variate ca formă şi dimensiune. Se conectează la interfaţa USB
printr-un dispozitiv ce se numeşte Flash Pen Drive.

1.2.2. Componentele software

Prin software desemnăm totalitatea programelor, procedurilor, rutinelor împreună cu datele

folosite de acestea, care coordonează componentele hardware ale calculatorului, pentru a rezolva
diferite probleme concrete.
Tipuri de software: Software de bază (Programe de sistem)
Software de aplicaţii (Programe de aplicaţie)
Software de bază (Programe de sistem) - sunt acele programe care dirijează modul în care
lucrează componentele hard şi asistă utilizatorul în utilizarea programelor de aplicaţii sunt cunoscute
sub denumirea de Sistem de operare (SO). Sistemul de operare este format dintr-un ansamblu de
rutine şi programe prin intermediul cărora se administrează resursele de bază ale unui sistem de calcul
(memoria, procesorul, sistemul de intrare-ieşire, etc.) şi se asigură comunicarea cu utilizatorii.
Cele mai utilizate sisteme de operare pe microcalculatoare sunt:
1. Sisteme MS-DOS
2. Sisteme de tip Microsoft Windows: Windows 98, Windows XP,Windows VISTA, etc.
3. Sisteme UNIX/LINUX
4. Sisteme IBM-OS/2

Programele de aplicaţii sunt destinate rezolvării problemelor din diverse domenii.

Enumerăm mai jos câteva dintre tipurile de programe de aplicaţii:
− editoare şi procesoare de texte (NotePad, WordPad, Word, WordPro, WRITER);
− programe de desenare şi prelucrare a imaginilor (Paint, PhotoPaint, PhotoShop, DRAW);
− programe de calcul tabelar (EXCEL, LOTUS 1-2-3, Quattro, CALC);
− programe de prezentare (PowerPoint, IMPRESS);
− programe de comunicare şi navigare în Internet (Internet Explorer, Netscape Navigator,
Outlook, Mozilla, Windows Mail);
− sisteme de gestiune a bazelor de date (Access, VisualFoxpro, Oracle, Paradox, Base);
− compilatoare şi interpretoare pentru limbaje de programare (Visual Basic, Visual C++,
Delphi);
− programe utilitare (Norton Utilities);
− programe distructive şi antidistructive (viruşi şi antiviruşi);

7
 − programe de divertisment ( jocuri, filme);
− programe create pentru rezolvarea unor probleme particulare ale utilizatorilor.

1.3. Utilizarea unui PC

1. Pornirea calculatorului: a) Se apasă butonul de pornire (inscripţionat de regulă Power sau

On) aflat pe unitatea sistem; b) Pentru monitor se apasă butonul de punere sub tensiune. c) Se încărcă
automat sistemul de operare şi începe o nouă sesiune de lucru
2. Se lansează în execuţie programul folosind elementele interfeţei grafice
3. Se utilizează programul (aplicaţia)
4. Se termină execuţia programului
5. Paşii 2 3 şi 4 se pot repeta pentru diverse programe
6. Oprirea calculatorului a) Se închide sesiunea de lucru cu funcţia specială a sistemului de
operare (S.O.) b) Dacă este necesar se deconectează de la alimentarea cu energie electrică.
Mai multe lucruri despre utilizarea propriu-zisă a PC-ului veţi învăţa în modulele următoare.

1.4. Reţele de calculatoare

Ce este o reţea? O reţea este un grup de calculatoare autonome, interconectate, care pot
comunica între ele (cu scopul de a putea schimba informaţii) şi care folosesc în comun o serie de
resurse, atât hard cât şi soft (de exemplu: hard-discuri, aplicaţii (programe), structuri de date sau
imprimante).
În funcţie de destinaţia reţelelor şi de informaţiile vehiculate prin ele, acestea se pot grupa în
două tipuri:
reţele de întreprindere (pentru firme companii, etc.);
reţele pentru persoane particulare utilizate pentru: – comunicaţii la distanţă;
– accesul la informaţii la distanţă;
– divertisment interactiv.
În raport cu serviciile, participanţii la reţea se împart în furnizori de servicii şi clienţi ai
serviciilor. În raport cu poziţia lor faţă de serviciile partajate, participanţii la reţea se împart în
următoarele categorii: servere (servers);
clienţi (clients);
egali (peers).
Aceste entităţi sunt diferenţiate după operaţiunile ce le sunt permise în reţea: - serverele pot să
furnizeze servicii;
- clienţii accesează serviciile oferite de alţii;
- egalii (peers) pot să ofere şi să acceseze servicii în egală măsură, în mod concurent.

INTERNET O aplicaţie distribuită pe calculatoare răspândite în toată lumea.

Care sunt cele mai utilizate Servicii Internet ?
Cele mai importante Servicii Internet, atât din punct de vedere al informaţiei cât şi al
comunicării sunt WWW (World Wide Web) - sau simplu: Web şi E-mail (Electronic mail).
Numele calculatoarelor conectate la Internet sunt stocate în baze de date distribuite şi
organizate ierarhic. În aceste baze de date există domenii organizaţionale diferite cu nume
semnificative:

8
 Domeniu Utilizare
.com Entităţi comerciale
.edu Organizaţii educaţionale
.gov Instituţii guvernamentale nemilitare
.mil Organizaţii militare
.org Alte organizaţii (www.cnpas.org)
.net Resurse pentru reţea
.int Instituţii internaţionale (de ex. NATO)

În afară de domenii organizaţionale există domenii geografice. Dacă domeniul este în afara Statelor
Unite, el include un cod (din două litere) care arată ţara căreia îi aparţine. Fiecare ţară are câte un cod,
astfel încât privind la numele unui calculator putem afla unde anume se află.
Câteva coduri mai comune:

Domeniul Ţara Domeniul Ţara

.ro România .fr Franţa
.ca Canada .it Italia
.ch Elveţia .pl Polonia
.de Germania .ru Federaţia Rusă
.dk Danemarca .uk Marea Britanie
.es Spania .au Australia

Ce este WWW ?
WWW a fost “inventat” în anul 1989 de Tim Berners-Lee pentru a oferi o metodă de transfer în
Internet a tuturor tipurilor de informaţii (text, multimedia, etc.).
World Wide Web este serviciul Internet cel mai folosit, datorită modului simplu şi atractiv în care
se accesează informaţiile. Cele mai utilizate prescurtări ale acestui serviciu sunt WWW şi Web. Utilizatorii
Web-ului pot obţine informaţii din cele mai diverse folosind accesul la Internet de la birou, de acasă sau de
la Internet Caffe.

1.5. Probleme de mediu şi riscuri implicate de utilizarea tehnologiilor informatice

1.5.1. Mediul de lucru ergonomic

Această cerinţă se referă la acele elemente care duc la crearea unui mediu sănătos, comod şi
plăcut de lucru, şi anume:
 aşezarea monitorului la distanţă optimă şi o poziţionare adecvată a lui pentru a evita
afectarea ochilor;
 poziţionarea adecvată a mouse-ului şi tastaturii;
 aşezarea tălpilor picioarelor pe podea sau pe un suport stabil;
 utilizarea unei suprafeţe de lucru stabile;
 utilizarea unor scaune ergonomice, reglabile, dotate cu un spătar comod, confortabil;
 poziţie comodă pentru genunchi coapse şi mâini faţă de birou;
 luminozitate corectă a încăperii; neacceptarea reflectării unor surse luminoase în ecran
(dotarea ferestrelor cu jaluzele ajustabile). Staţia de lucru nu se va aşeza niciodată astfel încât ecranul
monitorului să fie paralel cu fereastra cea mai apropiată; ori de câte ori este necesar, se vor asigura
surse de lumină cu scopul de a evita oboseala ochilor;
 aerisirea frecventă a încăperii;

9
  luarea frecventă a unor pauze mici (sau schimbarea poziţiei corpului-coloana vertebrală,
articulaţii).

1.5.2. Riscuri pentru sănătate

Cu toate măsurile de protecţie, utilizarea îndelungată a calculatorului, care presupune realizarea

unor mişcări stereotipice poate duce la anumite afecţiuni ale corpului uman.
Exemple de afecţiuni datorate utilizării îndelungate a calculatorului:
 afecţiuni ale sistemului locomotor sau ale celui circulator, datorate şederii prelungite a
organismului în poziţii incomode;
 dureri de cap, de umeri, de coloana etc.;
 probleme cu vederea, cu articulaţiile membrelor etc.;
 oboseală psihică;
 ceva mai rar, pot apare şi afecţiuni datorate lipsei aerisii adecvată.

Echipamentele hard ca şi soft-ul sunt gândite din ce în ce mai consistent în ideea de a veni în
întâmpinarea acestei cerinţe globale. Astfel că, prezenţa monitoarelor low radiation sau fără radiaţii,
manevrabilitatea extinsă a monitoarelor şi a celorlalte echipamente, setarea standard a culorilor,
utilizarea unor interfeţe care combină în mod optim culorile de bază, sunt o parte dintre elementele
care justifică preocuparea pentru evitarea accidentelor de muncă datorate utilizării defectuoase a
calculatoarelor.

1.5.3. Efecte asupra mediului înconjurător

Studiile de specialitate arată faptul că mediul înconjurător este afectat de funcţionarea unui
calculator deoarece acesta utilizează energie electrică şi emite radiaţii. Din acest motiv, este
recomandabil să folosim monitoare şi alte echipamente periferice care consumă cât mai puţină energie
electrică. Sunt cunoscute insistenţele cu care sunt realizate monitoare care au un nivel scăzut de
emitere a radiaţiilor (Low radiation). De asemenea, au intrat în uz calculatoarele care în caz de
nefolosire îndelungată îşi reduc la minimum alimentarea cu energie electrică.
Din raţiuni ecologice, se recomandă, pe cât posibil, reciclarea hârtiei utilizată la tipărirea
rezultatelor unor aplicaţii precum şi reîncărcarea cartuşelor folosite în procesul de printare. Din
fericire, tendinţa de a utiliza pe scară tot mai largă documente în format electronic, contribuie în mod
natural la protejarea mediului faţă de consumul abuziv de hârtie.

1.6 Noţiuni generale despre viruşii calculatoarelor

Viruşii calculatoarelor sunt, în fapt, programe create de oameni cu scopul de a provoca

disfuncţii în procesul de utilizare a calculatoarelor. Pe lângă capacitatea de a provoca aceste disfuncţii
(care merg de la îngreunarea funcţionării unui calculator până la aducerea acestuia în starea în care nu
mai poate fi utilizat), viruşii mai au şi capacitatea de a se replica (clona) cu mare rapiditate.
Viruşii pot provoca: anomalii în funcţionarea programelor utilizator, anomalii în funcţionarea
sistemului de operare, distrugeri de fişiere, alterarea de documente sau baze de date, etc.

De unde “luăm” viruşii? Cum luptăm împotriva lor?

Viruşii pot ajunge într-un calculator de pe dischete, CD-uri, alte dispozitive de stocare, care pot
conţine programe deja virusate şi care aşteaptă să fie activate pentru a-şi începe activitatea distructivă

10
pentru care au fost creaţi. O altă modalitate importantă de răspândire a viruşilor o reprezintă aducerea
programelor sau documentelor din Internet în urma unei operaţii de descărcare (download).
În toate aceste cazuri este recomandat ca sistemul să fie prevăzut cu un program antivirus, a
cărui menire este de a detecta programele sau documentele virusate, atenţionând utilizatorul de
prezenţa lor şi lăsându-l pe acesta să decidă într-o astfel de situaţie (distrugerea programului sau
documentului descărcat şi virusat, dezinfectarea programului sau documentului, atunci când programul
antivirus este capabil să facă acest lucru).
Aşadar, pentru a evita anumiţi viruşi sau pentru a scăpa de aceştia se recomandă:
- instalarea unui program antivirus eficient şi cât mai recent, cu ajutorul căruia se pot depista şi
elimina tentativele de virusare, accidentală sau premeditată;
- procurarea sistematică a ultimei versiuni a programului antivirus pentru a avea speranţa unei
protecţii cât mai bune împotriva viruşilor;
- scanarea sistematică utilizând programul antivirus, a fişierelor sistemului, a dischetelor cu
provenienţă dubioasă şi a fişierelor primite prin e-mail, etc.;
- evitarea executării programelor necunoscute; pagubele pe care le pot provoca astfel de
exerciţii pot fi incalculabile.
Prin devirusarea unui calculator sau a unui fişier se înţelege operaţia de eliminare a viruşilor.
Operaţia de devirusare se face în doi paşi: mai întâi are loc detectarea viruşilor, apoi, în funcţie şi de
decizia utilizatorului, se procedează la eliminarea virusului sau dacă această operaţie nu este posibilă,
la eliminarea fişierelor infectate, pur şi simplu.

1.7. Legislaţie în domeniul IT

Copyright-ul (Dreptul de autor)

Termenul de copyright pentru software dar şi pentru fişiere de tip text, audio sau video
În ţările civilizate, legea protejează, printre altele şi proprietatea intelectuală.
Pentru a permite creatorilor de bunuri intelectuale să trăiască din comercializarea într-un
anumit mod a acestor bunuri, legea ocroteşte dreptul de autor.
Copyright-ul reprezintă modalitatea legală prin care se protejează lucrările literare, ştiinţifice,
artistice sau de orice altă natură, publicate sau nu, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă o formă
tangibilă (adică se pot vedea, auzi sau atinge, nu sunt doar în închipuirea unei persoane).
În informatică, problema care se pune este simplă: “Cel care a realizat un program sau orice alt
produs informatic de care au nevoie şi alţi utilizatori, cum este ajutat de lege pentru a i se respecta
dreptul de autor?” Legea apără formal dreptul de autor al unui individ, dar, faptic, acest individ trebuie
să se lupte pentru a i se respecta acest drept.
Exemplul clasic în această privinţă sunt kit-urile de instalare a soft-urilor realizate de marile
firme, prevăzute (dacă nu sunt piratate) cu serial number, modalitate prin care firma producătoare
acordă licenţă de utilizare a soft-ului în cauză. Evident, pentru licenţa respectivă se achită o anumită
sumă de bani.

1.8. Protejarea datelor în legislaţia românească

Spicuiri din Legea Nr. 8/1996 privind Drepturile de Autor şi Drepturile Conexe
Este vorba de o lege care reglementează, în România, într-un spirit apropiat de abordările altor
legi similare din ţările europene, modul de manifestare a proprietăţii intelectuale şi a drepturilor ce
decurg din aceasta.
În industria softului principala problemă care trebuie să fie reglementată şi cunoscută de către

11
utilizatorii de produse informatice este problema dreptului de autor.
Prezentăm, în acest sens o serie de prevederi, esenţiale, în domeniu, prevederi care apar în
legea mai sus menţionată.
Cap. 5 Durata protecţiei dreptului de autor Art. 30
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii
autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă
de 50 de ani.
Cap. 9 Programele pentru calculator Art. 72
1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui
program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod
sursă sau cod obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.
2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la
baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor
sale, nu sunt protejate.
Art. 73 Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile
prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi
de a autoriza:
a) Reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice
mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea,
afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator.
b) Traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru
calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei
care transformă programul pentru calculator.
c) Difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă,
inclusiv prin închiriere.
Art. 74 În lipsa unor convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor
pentru calculator, create de unul sau de mau mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau după
instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.
Art. 75 a) În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru
calculator se prezumă că:
b) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
c) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru
calculator.
d) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul
dreptului de autor asupra acestuia.
Art. 76 În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor
actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să
utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru
corectarea erorilor.

12
Calculatorul – prezentare generală
Cursul I (ECDL)
Obiective

Clasificarea calculatoarelor

ComponenŃa şi funcŃionarea calculatoarelor

Dispozitive periferice

Tipuri de software

ReŃele de calculatoare

Sănătate şi siguranŃă

Securitatea informaŃiei

LegislaŃie

Descriere
Acest curs îşi propune să-Ńi prezinte clasificarea calculatoarelor, componentele de bază ale unui
calculator personal precum şi dispozitivele periferice care însoŃesc un calculator.
De asemenea vei obŃine informaŃii despre reŃele de calculatoare, securitatea informaŃiei, tipuri de
software şi legislaŃie în domeniu.

CerinŃe finale
La sfârşitul acestui curs vei obŃine informaŃii despre:

 Clasificarea calculatoarelor
 Mod de funcŃionare
 Dispozitive periferice şi caracteristicile lor
 ReŃele de calculatore
 Securitatea informaŃiei
 Tipuri de software
 Utilizarea calculatorelor în diferite domenii
 Sănătate şi siguranŃă în utilizarea calculatoarelor
 LegislaŃie în domeniu

Notă: InformaŃia din acest modul se poate aplica tuturor calculatoarelor compatibile IBM.
MODELE DE CALCULATOARE

MODELE DE CALCULATOARE

Calculatorul personal (PC- Personal Computer) ca tot unitar are în componenŃa sa două părŃi şi anume:

♦ Partea HARDWARE – ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu ajutorul

cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra, suporturile de
memorare a datelor precum şi echipamentele de redare a rezultatelor (reprezintă
compomentele ce pot fi practic atinse);
♦ Partea SOFTWARE – ansamblul programelor, procedurilor, rutinelor care
controlează funcŃionarea corectă şi eficientă a elementelor hardware; există sub
formă de concepte şi simboluri şi nu are substanŃă.

TEHNOLOGIA INFORMATIEI (TI) reprezintă normele şi procedeele de colectare, memorare,

transmitere şi prelucrare a datelor, în vederea obŃinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului
electronic.
Calculatorul este unul dintre instrumentele ce permit mărirea eficienŃei muncii intelectuale.
Se poate face o simplă clasificare a calculatoarelor astfel:
 Microcalculatoarele – calculatoare cunoscute sub denumirea de
calculatoare personale (Personal Computer – PC). Acestea au cunoscut cea mai
rapidă dezvoltare şi diversificare odată cu apariŃia chip-ului (cip) – circuit integrat
obŃinut prin încapsularea a milioane de tranzistori într-un înveliş ceramic, pe o
singură pastilă de siciliu.
 Minicalculatoarele – au fost create pentru executarea unor funcŃii
specializate: aplicaŃii multiutilizator, maşini cu control numeric, automatizări
industriale, transmisii de date între sisteme dispersate geografic. Sunt calculatoare
de dimensiuni medii, compuse din module structurale cu funcŃii precise. Au putere
şi capacitate de stocare mai mare, UCP complex, sistemul de intrare/ieşire foarte
dezvoltat în sensul comunicării prin reŃeaua de dispozitive periferice în sistem
multiutilizator.
 Calculatoarele „mainframe” – constituie o categorie aparte, situată între
supercalculatoare şi minicalculatoare, operând cu viteze ridicate şi administrând un
volum foarte mare de date. Au procesorul foarte complex, volum mare de stocare
în UM, Sistem de Intrare/Ieşire complex, orientat pe gestionare de staŃii de lucru.
Permit acces multiutilizator (pot suporta sute şi chiar mii de utilizatori simultan).
Ele funcŃionează, de regulă, fără îintrerupere, ceea ce presupune accesul controlat
la date şi un sistem de protecŃie adecvat. Se utilizează în spitale, bănci, etc.
 Supercalculatoarele – cele mai puternice, complexe şi scumpe sisteme
electronice de calcul, care pot executa peste 1 bilion de instrucŃiuni pe secundă. Au
procesorul format dintr-un număr mare de microprocesoare. Sunt proiectate pentru
calcul paralel şi au costuri şi performanŃe foarte ridicate. Sunt utilizate în domenii
care necesită prelucrarea complexă a datelor, cum ar fi: reactoare nucleare,
proiectarea aeronavelor, seismologie, meteo etc.

Calculatoarele personale se pot clasifica după locul de utilizare astfel:

2
 MODELE DE CALCULATOARE

Desktop – calculatorul de tip clasic, la care monitorul este asezat în general pe carcasa unităŃii centrale;

Tower – calculatorul la care carcasa unităŃii este mai îngustă dar mai înaltă decât la desktop şi este
asezat lângă monitor;

Laptop – Calculator portabil, uşor de transportat, având o sursă independentă de alimentare. Are
componente uşoare şi mici , tastatură şi înlocuitor de mouse (touchpad).

Palm PC (PalmTop, Handhold sau Organizer) – se utilizează ca blocnotes, agendă telefonică,

calculator de buzunar, calendar etc. Poate transfera date prin PC, recunoaşte scrisul de mână, poate
accesa Internet-ul.

PDA (Personal Digital Assistant) – dispozitiv de dimensiuni foarte mici care poate fi purtat în mână.
Combină facilităŃi de calcul, telefon/fax cu cele de reŃea. Foloseşte un stilou special în locul tastaturii.

3
STRUCTURA INTERNĂ ŞI MODUL DE FUNCłIONARE

STRUCTURA INTERNĂ ŞI MODUL DE FUNCłIONARE

Din punct de vedere structural, calculatorul se compune din:

 Unitate centrală
 Monitor
 Tastatură

UNITATEA CENTRALĂ

Este principala componentă a calculatorului care coordonează

întreaga activitate a acestuia. De aici se solicită informaŃii pe
care utilizatorul le va introduce de la tastatură iar rezultatele
vor fi afişate pe monitor. Tot în unitatea centrală sunt realizate
prelucrările de date prin executarea unui program. ImportanŃa
deosebită a unităŃii centrale este evidentă, aşadar este uşor de
înŃeles de ce caracteristicile principale ale unui calculator
personal sunt date de caracteristicile şi parametrii de
funcŃionare ai unităŃii centrale.
Unitatea centrală poate fi pusă în poziŃie verticală sau
orizontală în funcŃie de tipul de carcasă pe care o are.

Unitatea centrală conŃine următoarele componente principale:

 Microprocesorul;
 Memoria internă;
 Memoria externă;
 Magistrala de date şi magistrala de comenzi;
 Placa video;
 Placa de sunet;
 Placa de reŃea.

MICROPROCESORUL (UCP – Unitatea Centrala de Prelucrare)

Microprocesorul este un circuit integrat (o componentă electronică complexă, numită CIP) şi

reprezintă “creierul” întregului calculator, coordonatorul tuturor operaŃiilor ce sunt efectuate de către
acesta şi se află montat pe placa de bază a calculatorului (mainboard) în interiorul carcasei.
Microprocesorul este conectat la celelalte componente ale calculatorului prin intermediul magistralei
de date şi magistralei de comenzi.
Microprocesorul este format din:
 UCC (Unitatea de Comanda şi Control) – primeşte instrucŃiunile de la
memorie, le interpretează şi emite comenzi către UAL şi memoria internă,
respectiv comenzi de transfer către disp. periferice şi memoria externă.
 UAL (Unitatea Aritmetică şi Logică) – are rolul de a executa operaŃii
aritmetice şi logice cu date furnizate de memorie şi de a depune în memorie
rezultatul obŃinut.
4
 STRUCTURA INTERNĂ ŞI MODUL DE FUNCłIONARE

Dintre funcŃiile procesorului pot fi amintite:

♦ Execută instrucŃiuni individuale pentru programe şi controlează operaŃiile
efectuate de alte componente ale computerului;
♦ Realizează calculele şi operaŃiile logice.
Una din principalele caracteristici ale microprocesorului este reprezentată de viteza de lucru. Viteza de
lucru a unui microprocesor este determinată de mai mulŃi factori:

 frecvenŃa de tact;
 tipul constructiv al microprocesorului;
 dimensiunea memoriei cache.

Fiecare microprocesor este alcătuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor
cai de comunicaŃie numite magistrale interne, pe care circulă date sau instrucŃiuni, a căror viteză de
deplasare depinde de doi factori:
♦ lăŃimea benzii – numărul benzilor de circulaŃie; deoarece pe fiecare bandă
circulă un bit se poate vorbi despre lăŃimi convenabile (de la 8, 16, 32, 64 sau 128
de biŃi transmişi în paralel);
♦ frecvenŃa de tact – numărul de paşi de lucru (tacturi) pe care poate să îi facă
procesorul în fiecare secundă

Unitatea de măsură pentru frecvenŃă este Hertz-ul, împreună cu multipli săi:

1 KiloHertz (KHz) = 1.000 Hz
1 MegaHertz (MHz) = 1.000 KHz = 1.000.000 Hz
1 GigaHertz (GHz) = 1.000 MHz = 1.000.000 KHz = 1.000.000.000 Hz
Câteva din valorile standard folosite în prezent sunt: 500 MHz, 600 MHz, 933 MHz, 1,4 GHz, 1,7 GHz,
2 GHz

Un alt factor care influenŃează viteza de lucru este tipul de microprocesor. Datorită evoluŃiei
microprocesoarelor de-a lungul timpului, performanŃele acestora s-au îmbunătăŃit foarte mult.
Tipuri de microprocesoare:
80386, 80486, 80586, Pentium I-IV

O altă caracteristică este dimensiunea memoriei cache. Respectiva memorie este concepută pentru a fi
legată mai direct de microprocesor decât memoria internă, pentru a evita toate operaŃiile intermediare.
Valori standard:
64 Kb, 128 Kb, 256 Kb, 512 Kb, 1 Mb.

MEMORIA INTERNĂ (UM – Unitatea de memorie)

Unitatea de Memorie (UM) sau memoria internă (principală) este

componenta sistemului de calcul destinată păstrării datelor şi

5
STRUCTURA INTERNĂ ŞI MODUL DE FUNCłIONARE

instrucŃiunilor programelor în locaŃii bine definite prin adrese. Este formată dintr-un sistem de
circuite integrate alcătuite, în principal, dintr-un număr mare de celule de memorie, fiecare
celulă fiind un circuit care poate stoca 1 bit de informaŃie.

Memoria internă este formată din:

 Memoria RAM (Random Access Memory). Caracteristicile acestei
memorii:
♦ poate fi citită sau scrisă;
♦ este volatilă;
♦ Memoria RAM se măsoară în Mb;
♦ Variante constructive: SDRAM, DDRAM, RIMM.

BIT (Binary Digit) – cea mai mică unitate de informaŃie reprezentabilă într-un calculator. Poate lua
doar valorile 0 şi 1.

Multiplii bit-ului sunt puteri ale lui 2 iar sistemul de numeraŃie folosit se numeşte sistem
binar.
1 byte = 23 biŃi = 8 biŃi
1 KiloByte (Kb) = 210 bytes = 1.024 bytes
1 MegaByte (Mb) = 220 bytes = 1.024 Kb
1 GigaByte (Gb) = 230 bytes = 1.024 Mb
1 TeraByte (Tb) = 240 bytes = 1.024 Gb
1 Petabyte (Pb) = 250 bytes = 1.024 Tb
1 Exabyte (Eb) = 260 bytes = 1.024 Gb
Valori standard (în Mb): 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, 512

 Memoria ROM (Read Only Memory). Reprezintă acea parte din memoria
internă care poate fi doar citită. Ea este scrisă o singură dată de către producător cu
informaŃia necesară. Este nevolatilă informaŃia păstrându-se chiar şi după ce CIP-
urile respective nu mai sunt alimentate cu energie. Are o capacitate redusa (pana la
2 Mb).
♦ Versiuni constructive: PROM, EPROM, EP2ROM.

 Memoria CMOS (Complementary Metal Oxid Semiconductor). Este o

memorie de tip citire/scriere şi nevolatilă. Este alimentată permanent de un mic
acumulator. Această memorie se foloseşte pentru memorarea unor informaŃii
necesare BIOS-ului, informaŃii ce pot fi citite sau scrise.

BIOS-ul (Basic Input Output System) este format dintr-o serie de mici programe care asigură
comunicarea cu perifericele calculatorului şi prin intermediul cărora se realizează diferite configurări
ale componentelor interne.

6
 STRUCTURA INTERNĂ ŞI MODUL DE FUNCłIONARE

MEMORIA EXTERNĂ
Memoria externă este alcătuită, în principal, din:
 Discuri fixe (Hard Disk-uri)
Au o capacitate foarte mare de stocare a informaŃiei şi o viteză
de lucru (scriere-citire) foarte ridicată. Ele sunt folosite pentru
stocări masive de date sau pentru rularea rapidă de programe.
Hard Disk-urile sunt compuse din mai multe discuri, fiecare
fiind dotat cu propriul cap de citire-scriere. Aceste discuri
asigură o viteză de transfer a informaŃiei mărită faŃă de cea a
floppy disk-urilor. De asemenea dispun de o capacitate mare de
stocare de la 10 până la 80 Gb precum si de un timp scurt de acces la date (65-85 ms).
 Discuri externe
Floppy Disk-uri (dischete) - au o capacitate mică de
stocare (1.44 Mb) a informaŃiei şi sunt folosite pentru a
transfera date între calculatoare sau pentru a păstra în
siguranŃă unele informaŃii cu caracter special.
Pentru a putea lucra cu o discheta, aceasta va trebui initial
formatata. Formatatea unei dischete este necesara pentru
ca discheta respectiva sa fie compatibila cu sistemul de operare folosit. Prin formatare
sistemul de operare sterge toate informatiile legate de gestiunea suportului, testeaza si
eventual marcheaza zonele defecte.
CD-ROM (Compact Disk – Read Only Memory),
dispozitiv ce permite citirea datelor prin mijloace optice
ale unui suport (CD), care poate fi doar citit şi are o
capacitate de aproximativ 650 Mb.
CD-Rewritable (Reinscriptibil), are aceleaşi caracteristici
ca şi cele ale CD-ROM-ului cu deosebirea că poate fi
inscripŃionat sau reinscripŃionat cu dispozitive special create pentru aceasta.
DVD-ul, fizic seamănă cu CD-ROM-ul dar capacitatea de memorare a CD-urilor DVD
este mult mai mare decât pe CD-urile clasice. Cu ajutorul DVD-urilor se pot viziona
filme de o calitate superioară celor pe suport clasic deoarece viteza de citire a discurilor
este foarte mare.
Disk ZIP – dispozitiv cu o capacitate de memorare de 100 – 750
Mb.

Disk Jaz – dispozitiv cu o capacitate de memorare de pana la 2 Gb.

MAGISTRALA DE DATE COMENZI

Dispozitive ce asigură funcŃionarea întregului ansamblu, stabilind legătura
funcŃională între componente. Sunt sisteme de conductoare de semnal care transportă o anumită
cantitate de date, mai repede sau mai încet, în funcŃie de lăŃimea magistralei.

7
STRUCTURA INTERNĂ ŞI MODUL DE FUNCłIONARE

SCHEMA UNUI PC

ALTE COMPONENTE ALE UC

PLACA VIDEO
Subsistemul video al unui calculator personal este format din 2 componente principale:
 monitorul
 placă video (sau placă grafică)
♦ O placă video furnizează semnalele care comandă monitorul. Placa video
poate avea propria sa memorie (măsurată în Mb), cu cât această memorie este mai
mare cu atât placa video este mai performantă.

PLACĂ DE SUNET (multimedia)

Subsistemul multimedia al unui PC este format din:
 placă de sunet
 boxe active sau căşti

PLACĂ DE REłEA
Este un dispozitiv ce permite conectarea calculatorului la o reŃea locală (LAN). Viteza de lucru este
mult mai mare decât în cazul conectării prin modem. Conectarea la reŃea se face prin intermediul unui
cablu de tip UTP sau a unui cablu cu fibre optice.

8
 DISPOZITIVE PERIFERICE

DISPOZITIVE PERIFERICE

MONITORUL (VDU – VIDEO DISPLAY UNIT)

Este dispozitiv periferic de ieşire cu ajutorul căruia un PC poate prezenta

utilizatorului informaŃii sub formă de text şi / sau grafică.
Din punct de vedere constructiv monitorul poate fi cu tub catodic sau
cristale lichide (LCD).
Monitoarele pot fi de asemenea de tip monocrom sau color, însă la ora
actuală cele mai răspândite sunt cele color.
Noile tipuri de monitoare LOW RADIATION sunt cel mai frecvent
folosite în ultima vreme datorită caracteristicilor lor privind radiaŃiile
reduse asupra ochilor, acest sistem fiind aprobat în toata lumea de către
organismele specializate privind protecŃia muncii.
Monitorul are următoarele caracteristici tehnice:
 dimensiunile monitorului
♦ pot fi de la 14” (inch) până la 21” (inch) iar această caracteristică se referă la
dimensiunea diagonalei monitorului, ştiind că 1 inch = 2,54 cm, în cm dimensiunea
variază între 37 cm până la 54 cm;
 definiŃia
♦ imaginea unui monitor este compusă din puncte luminescente numite pixeli;
dimensiunea acestui punct reprezintă definiŃia. Cu cât dimensiunea acestor puncte
este mai mică cu atât imaginea va fi mai bună;
 rezoluŃia
♦ înseamnă numărul maxim de pixeli care pot fi afişaŃi pe orizontală (pe o linie
a monitorului) şi separat pe verticală (pe o coloană a monitorului);
 număr de culori
♦ este specific fiecărui tip de monitor în funcŃie de model şi standard;
♦ în timp au existat mai multe standarde:
Tip monitor RezoluŃie Nr. culori
Hercules 720 x 348 Monocrom
320 x 200 4
CGA (Colour Graphic Adapter)
640 x 200 2
EGA (Enhanced Graphic Adapter) 640 x 350 16
640 x 480 16
VGA (Video Graphic Array)
320 x 200 255
800 x 600 64.000
SVGA (Super Video Graphic Array)
1024 x 768 16.000.000

TASTATURA

Tastatura este dispozitiv periferic de intrare care se foloseşte pentru

introducerea informaŃiilor în calculator (date sau comenzi), fiind mijlocul
principal de dialog între om şi calculator.

9
DISPOZITIVE PERIFERICE

 Tastele caracter (A,B,C, … ,0 ,1, 2, …,/, \,…), au un scop uşor de intuit.

Apăsarea unei taste determină recepŃionarea şi afişarea pe ecran a caracterului
înscris pe tastă.

Denumirile caracterelor mai puŃin cunoscute:

~ - tilda _ - linie de subliniere

` - apostrof \ - backslash
@ - “a” comercial sau coadă de maimuŃă / - slash
# - diez | - bara verticală
$ - dolar ‘ – apostrof invers
% - procent “ – ghilimele (,) – paranteze rotunde
^ - accent grav [,] – paranteze pătrate
* - asterisc {,} – paranteze acolada
- - minus <,> paranteze unghiulare

 Tastele săgeŃi (sus, jos, stânga, dreapta) determină deplasarea în direcŃia

specificată a cursorului sau a selecŃiei curente.

 Tastele funcŃionale (F1, F2, …, F12), determină lansarea imediată a unei

comenzi. Fiecare tastă funcŃie poate avea asociată o comandă. Fiecare program
interpretează diferit tastele funcŃie.

 Tastele cu acŃiune bine definită, sunt taste care realizează o anumită

acŃiune atunci când sunt apăsate.

♦ ENTER – execută comanda sau salt la rând nou (la introducerea de text).
♦ BACKSPACE – şterge caracterul din stânga cursorului.
♦ SPACE – inserează un spaŃiu.
10
 DISPOZITIVE PERIFERICE

♦ DELETE – şterge caracterul din dreapta cursorului.

♦ ESC – renunŃă la meniul curent.
♦ TAB – trece la rubrica următoare sau inserează un spaŃiu predefinit la
începutul unui paragraf sau în interiorul acestuia în cazul introducerii de texte.
♦ INSERT – schimbă modul de lucru (inserare / suprapunere).
♦ HOME – deplasează cursor la început de linie, pagină sau document.
♦ END – deplasează cursor la sfârşit de linie, pagină sau document.
♦ PAGE UP – deplasează ecranul cu o pagină în sus.
♦ PAGE DOWN – deplasează ecranul cu o pagină în jos.
♦ PRINT SCREEN – capturează ecranul curent.
♦ SCROLL LOCK – opreşte defilarea textului pe ecran.
♦ PAUSE – opreşte afişarea pe ecran sau întrerupe temporar execuŃia unui
program sau aplicaŃii.
Acestea sunt semnficaŃiile cele mai des întâlnite ale tastelor în cauză. Totuşi pot exista şi programe ce
le acordă un înŃeles special.

 Tastele de alternare a tastaturii, au rolul de a dubla numărul de taste.

♦ Prin apăsarea (şi Ńinerea apăsată a) tastei SHIFT şi prin apăsarea tastei
propriu zise se obŃine pe ecran ori semnul din partea superioară a tastei, ori o litera
mare. Ex.: SHIFT + 8 = *

♦ CTRL, ALT – sunt folosite pentru generarea de comenzi folosindu-se în

diferite combinaŃii.
 Tastele de setare a modului de lucru, se referă la modul în care
reacŃionează tastatura.
♦ CAPS LOCK – Activează / dezactivează generarea literelor mari.
♦ NUM LOCK – Activează / dezactivează blocul tastelor numerice.

11
DISPOZITIVE PERIFERICE

MOUSE

Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare care controlează mişcarea

cursorului pe ecranul de afişare.
Este elementul care a schimbat total modul de operare pe calculatoare. Ca
funcŃionalitate, este asemănător cu tastatura, deoarece prin intermediul lui sunt
comunicate informaŃii către calculator. Modul său de folosire este următorul:

 Mouse-ul stă pe masa de lucru (pe o suprafaŃă dură

şi netedă numită PAD), poziŃia sa curentă corespunde cu poziŃia unui cursor pe
ecranul monitorului.
 În momentul în care se mişcă mouse-ul, cursorul se deplasează identic pe
ecran respectând sensul de mişcare al mouse-ului.
 Mouse-ul posedă două sau trei butoane; în momentul în care săgeata de pe
ecran a ajuns deasupra cuvântului ce reprezintă acŃiunea care se doreşte să se
realizeze, se va apăsa butonul din stânga al mouse-ului (clic) şi acea comandă se va
lansa automat în execuŃie. Pentru stângaci exista posibilitatea prin soft de a se
inversa butoanele, respectiv pentru a realiza acŃiunea se apasă butonul din dreapta.
Există trei tipuri de bază pentru mouse:
 Mecanic – are o bilă de cauciuc ce se poate roti în toate direcŃiile mutând
corespunzator indicatorul pe ecran.
 Optic – pentru detectarea mişcării se foloseste un laser; deplasarea se face
utilizând o suprafaŃă specială dotată cu o grilă.
 Optomecanic – folosesc o combinaŃie de tehnologii mecanice şi optice dar
nu necesită suprafeŃe speciale.

IMPRIMANTA

Este dispozitivul de ieşire prin intermediul căruia rezultatele obŃinute

cu ajutorul calculatorului pot fi tipărite pe hârtie.

Principalele caracteristici ale imprimantei sunt:

 rezoluŃia;
 viteza de tipărire;
 dimensiunea maximă a hârtiei pe care se poate tipări;
 memoria imprimantei;
 posibilităŃi de extindere;
 fiabilitatea

RezoluŃia unei imprimante se măsoară în numărul de puncte pe care le poate afişa imprimanta într-un
inch (dots per inch - DPI).

12
 DISPOZITIVE PERIFERICE

În funcŃie de tipul de tipărire imprimantele se clasifică astfel:

 IMPRIMANTE MATRICEALE. Imprimarea se face prin intermediul
unor ace care percutează o bandă tuşată.
 IMPRIMANTE CU JET DE CERNEALĂ. Se bazează pe principiul
tipăririi cu cerneală a hârtiei.
 IMPRIMANTE TERMICE. Se bazează pe procedeul de fixare termică
pe un suport de hârtie specială termosensibilă. Sunt imprimante color de o calitate
deosebită.
 IMPRIMANTE LASER. Imprimarea se face după principiul care stă la
baza copiatoarelor. O rază laser polarizează electrostatic un cilindru special pe care
apoi se pulverizează toner (praf de cărbune) ce va fi depus pe hârtie.

MODEM

Reprezintă un dispozitiv de intrare/iesire ce converteşte semnalul digital

(furnizat de computer) în semnal analogic (MOD – modulare DEM –
demodulare). Astfel se poate folosi o linie telefonică pentru a asigura
comunicarea între două calculatoare sau permite conectarea la INTERNET.

Semnal analogic – utilizat la sistemele de comunicare este un semnal electric ce variază în strânsă
corelaŃie cu un semnal produs de un traductor. FrecvenŃa sau amplitudinea semnalului poate varia, de
exemplu, în funcŃie de schimbările unor fenomene sau caracteristici cum ar fi: sunet, lumină, căldură,
presiune, etc. (In general vocea se transmite în semnal analogic).
Semnalul digital – este un semnal ce variază doar la intervale regulate de timp şi conŃine una sau mai
multe amplitudini pentru fiecare interval.

ReŃelele de transmisie a datelor mai poartă denumirea de AUTOSTRĂZI INFORMAłIONALE.

Acest termen desemnează orice reŃea mare de calculatoare, de mare viteză, accesibilă publicului larg.
Este numele popular pentru Internet şi alte reŃele mari de calculatoare.

SCANNER

Este un dispozitiv de intrare care permite transformarea unei imagini fizice

(poză, text) într-una digitală.
Imaginea scanată va putea fi apoi afişată pe monitorul calculatorului,
eventual prelucrată şi apoi tipărită.
Scanner-ul lărgeşte considerabil aria de utilizare a PC-urilor.

TRACKBALL (Bila rulanta)

13
DISPOZITIVE PERIFERICE

Este un dispozitiv de intrare asemanator cu mouse-ul dar mutarea cursorului se

face prin rotirea bilei cu ajutorul degetelor şi a palmelor. Deseori este folosit pe un
computer portabil (laptop) în locul mouse-ului.

TOUCHPAD

Este o mică suprafaŃă sensibilă la atingere, folosită ca dispozitiv de

punctare pe unele calculatoare portabile. Deplasarea cursorului pe ecran
se face prin mutarea degetului peste această suprafaŃă, Este dispozitiv de
intrare.

JOYSTICK

Manetă care se mişcă în toate direcŃiile controlând deplasarea cursorului. Este dispozitiv
de intrare şi este folosit în special la jocurile pe calculator.

TOUCH SCREEN

Tip de ecran de afişare acoperit de o folie transparentă, sensibilă la

atingere, punctarea elementelor de pe ecran făcându-se cu degetele
(disp. de intrare/iesire).

LIGHT PEN (Creion luminos)

Dispozitiv asemănător unui mouse, care foloseşte un detector sensibil la

lumină pentru selectarea obiectelor de pe un ecran de afişare prin punctarea
directă(disp. de intrare).

BOXE (DIFUZOARELE)

Dispozitive de ieşire pentru sunet. Sunt legate la placa de sunet.

14
 SOFTWARE

MICROFON

Dispozitiv de înregistrare a sunetelor (disp. de intrare).

SOFTWARE

TIPURI DE SOFTWARE

Un sistem de calcul conŃine, pe langă toate componentele hardware, şi programe de diverse tipuri care
asigură funcŃionarea calculatorului.
Există două categorii de programe:
 Programe de sistem – coordonează modul în care lucrează componentele
sistemului şi oferă asistenŃă în funcŃionarea programelor de aplicaŃii. Aceste
programe alcătuiesc software de baza care interacŃionează cu calculatorul la nivelul
său de baza. Sunt proiectate astfel încat să faciliteze utilizarea eficientă a resurselor
sistemului de calcul şi să ofere instrumente pentru dezvoltarea şi execuŃia
programelor de aplicaŃie.
 Programe de aplicaŃii – destinate rezolvarii unor probleme specifice unei
aplicaŃii. Aceste programe efectuează prelucrari ale datelor în concordanŃă cu
cerinŃele informaŃionale necesare.

Sistemul de operare (SO) – reprezintă ansambul de proceduri manuale şi module de program de

sistem prin care se administrează resursele sistemului de calcul ce asigură utilizarea eficientă, în
comun, a acestor resurse şi oferă utilizatorului o interfaŃă cât mai comodă pentru utilizarea sistemului
de calcul.
Sistemul de operare poate fi considerat ca reprezentănd interfaŃa dintre componentele hardware şi
utilizator.
Pentru a răspunde rolului de interfaŃă hardware – utilizator, majoritatea sistemelor de operare sunt
organizate pe două nivele:
♦ Fizic – interferează cu componentele hardware printr-un sistem de întreruperi;
♦ Logic – interferează cu utilizatorul printr-un sistem de comenzi, limbaje de
programare, utilitare.
Corespunzator acestor două niveluri, sistemele de operare cuprind în general două categorii de
programe:
♦ De comandă şi control – pentru coordonarea şi controlul tuturor funcŃiilor
(procese de intrare/ieşire);
♦ De servicii (prelucrări) – executate sub supravegherea programelor de
comandă şi control, utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale
de aplicaŃie.

FUNCłIILE SISTEMULUI DE OPERARE

Principalele funcŃii ale unui sistem de operare sunt:

15
SOFTWARE

 Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilităŃi de pregătire şi lansare în

execuŃie a programelor de aplicaŃie.
 Gestiunea resurselor – identificarea programelor ce se execută, a
necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinŃelor privind protecŃia
datelor.
 Gestiunea fişierelor – realizează separarea fişierelor încarcate în memorie
şi grupează fişierele pe diferiŃi utilizatori.
 FacilităŃi puse la dispoziŃia utilizatorului referitor la compresia datelor,
sortarea, interclasarea, catalogarea şi întreŃinerea bibliotecilor prin programele
utilizator disponibile.
 Coordonarea execuŃiei simultane a mai multor programe prin
urmărirea modului de executare a instrucŃiunilor, depistarea şi tratarea erorilor,
lansarea în execuŃie a operaŃiilor de intrare/ieşire.
 Asistarea execuŃiei programelor de către utilizator printr-o interfaŃă
prietenoasă, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.
Exemple de sisteme de operare:
Windows (‚95,’98 ,Me ,NT ,2000 , XP), MAC Operating System, Linux, Unix, Novell.

APLICAłII SOFTWARE

AplicaŃiile informatice sunt reprezentate de acele programe ce sunt realizate pentru utilizatori cu
scopul de a folosi calculatorul într-o problemă specifică şi pentru a îndeplini o anumită sarcină.
Exemple:
♦ Programe de comunicaŃii – Microsoft Outlook, Yahoo Messenger etc.
♦ Programe de manipulare şi gestiune a fişierelor – Windows Explorer
♦ Programe de navigare pe WEB – Internet Explorer, Netscape Navigator.
♦ Programe de procesare text – Microsoft Word, Star Office Document.
♦ Programe de calcul tabelar – Microsoft Excel, Lotus 1-2-3, Star Office
Spreadsheet.
♦ Programe de gestiune a bazelor de date – Microsoft Access, Filemaker Pro.
♦ Altele – folosite în domenii diverse: Corel Draw, Adobe Photoshop.

Toate aceste programe utilizează o interfaŃă grafică cu utilizatorul (GUI)

GUI (Graphical User Interface) – totalitatea elementelor grafice de pe ecranul monitorului (meniuri,
simboluri, suprafeŃe de lucru, ferestre pentru aplicaŃii, pictograme, butoane, casete de dialog etc.).

ETAPELE REALIZĂRII APLICAłIILOR SOFTWARE

Etapele standard ale realizării unui program sunt:

♦ Semnalarea necesităŃii unui program – studiu de fezabilitate (analiză);
♦ Proiectarea programului (design) – realizarea bazelor de date, stabilirea
funcŃiilor necesare prelucrărilor;

16
 REłELE DE CALCULATOARE (INFORMAłIONALE)

♦ Realizarea programului – etapa de programare;

♦ Testarea programului – în această etapă programul este implementat în
paralel cu cel deja existent sau se realizează testarea lui în cadrul unei secŃii sau a
unui departament.
♦ Implementarea programului – odată testat şi eventual îmbunătăŃit,
programul este gata pentru implementare, de data aceasta în totalitate, fără a mai
necesita un alt program în paralel.
♦ Verificare – studierea modului în care programul respectiv răspunde tuturor
cerinŃelor beneficiarului.
♦ ÎntreŃinere – actualizare, modificare în funcŃie de schimbarea condiŃiilor
reale.

REłELE DE CALCULATOARE (INFORMAłIONALE)

REłELE LAN, WAN, MAN, GAN

ReŃea (Network) – grup de două sau mai multe calculatoare conectate împreună. Calculatoarele din
reŃea sunt denumite noduri.
În funcŃie de aria de întindere reŃelele se pot clasifica în:
 Local Area Network (LAN) – reŃea locală - calculatoarele sunt localizate
foarte aproape unele de altele, în aceeaşi întreprindere sau clădire;
 Wide Area Network (WAN) – reŃea de largă acoperire – comunicarea între
calculatoare aflate la o distanŃă foarte mare unele de altele (chiar în altă Ńară);
 Metropolitan Area Network (MAN) – reŃea metropolitană – se întinde pe
teritoriul unui oraş sau al unui spaŃiu aglomerat;
 Global Area Network (GAN) – reŃea globală – reŃeaua care cuprinde toată
lumea, legând între ele calculatoarele de pe întreg globul. Cea mai renumită reŃea
GAN este Internet-ul.

Pentru a clasifica tipurile de reŃele se pot folosi mai multe criterii, printre care:
 ARHITECTURA – determină clasificarea reŃelelor după modul de
conectare:
♦ ReŃele punct la punct (peer to peer) – fiecare staŃie de lucru are capabilităŃi şi
responsabilităŃi echivalente (fiecare calculator are acces la resursele, programele,
bazele de date aflate pe celelalte calculatoare);
♦ ReŃele client/server – fiecare calculator este fie client fie server. Fiecare
calculator este conectat la un calculator central de unde acceseaza aplicaŃiile de
care are nevoie şi le foloseşte, calculatorul acela numindu-se server. Calculatoarele
ce realizează cererile serverului poartă denumirea de client.

Există reŃele în cadrul cărora staŃiile de lucru nu sunt constituite decât din monitoare şi tastatură fără a
avea un hard propriu, ele transmiŃând toate datele serverului, fără a face nici o operaŃiune proprie în
afara consultării/încărcării datelor la de monitor/tastatură. Acestea poartă denumirea de terminale
neinteligente.
17
REłELE DE CALCULATOARE (INFORMAłIONALE)

În cazul în care staŃiile dispun de procesor propriu şi fac o serie de operaŃii cu resursele proprii, acestea
poartă denumirea de terminale inteligente.

 TOPOLOGIA – aranjarea geometrica a sistemului de calculatoare. Există

următoarele tipuri de topologii:
♦ Magistrala (BUS) – calculatoarele sunt aşezate de o parte şi de alta a
magistralei principale;

♦ Stea (STAR) – calculatoarele sunt aşezate sub formă de stea;

♦ Inelară (RING) – calculatoare sunt asezate în cerc.

Protocolul – set de reguli şi semnale pe care calculatoarele din reŃea le folosesc pentru a comunica.
Unul dintre cele mai importante protocoale pentru reŃelele LAN este numit Ethernet.

INTRANET

Intranet-ul este o reŃea de comunicare asemănătoare Internet-ului, ce utilizează aceleaşi instrumente,

în special browser-ele www.
Cuvântul Intranet este format din prefixul intră corespunzator termenului interior şi a termenului net
(network) ce este folosit în general pentru termenul de reŃea.
DiferenŃa dintre Intranet şi Internet este aceea ca reŃeaua Intranet este o reŃea privată şi internă a
unei companii.

18
 REłELE DE CALCULATOARE (INFORMAłIONALE)

EXTRANET

Extranet-ul este folosit de obicei în exterior cu scopul de a îmbunătăŃi comunicarea între diferite
organizaŃii, clienŃi, fără a prejudicia securitatea electronică.
Extranet-ul reprezintă o extensie a unei reŃele Intranet, în mod special pe World Wide Web, ce
permite comunicarea între anumite instituŃii şi a oamenilor din aceasta reŃea Extranet, în cele mai
multe cazuri oferind un acces limitat la reŃeaua Intranet a acestor organizaŃii.

INTERNET

Internet-ul este:
 un sistem cu o dezvoltare foarte rapidă care cuprinde computere
interconectate şi care facilitează serviciile de transfer de date cum ar fi poşta
electronică, World Wide Web, transferul de fişiere şi ştiri;
 reŃea globală de computere, care leagă guverne, universităŃi, companii şi
multe reŃele şi utilizatori;
 reŃea globală ce conectează mai mult de 2 milioane de calculatoare,
numărul acestora fiind în continuă creştere.

Cele mai importante servicii oferite de Internet sunt:

World Wide Web (WWW) – serviciu multimedia, este un sistem de server-e Internet care permite
lucrul cu documente formatate special, într-un limbaj numit HTML (HyperText Markup Language) ce
permite grafică şi legături hyperlink.
E-Mail – poşta electronică pe Internet;
Chat – conversaŃie pe Internet, prin introducerea textelor pe calculator;
Newsgroups – conŃine ultimele noutăŃi pe o anumită temă;
FTP – serviciu pentru copierea fişierelor sau programelor de pe Internet pe calculatorul propriu.
Între calculatoarele legate la Internet se pot schimba date şi informaŃii folosind unul dintre serviciile
amintite, prin reŃelele cablate şi prin satelit, numite datahighway (magistrala de date).
Pentru a se executa o conectare la Internet folosind o linie telefonică este nevoie de:
♦ Modem – care să transforme informaŃiile transmise de calculator în semnale
electrice şi invers. Aceste informaŃii se trasmit pe linie telefonică până la firma care
oferă legatura la Internet (Internet Service Provider);
♦ Linie telefonică – prin intermediul căreia se realizează conectarea;
♦ ISP (Internet Service Provider) – este firma care oferă posibilitatea accesării
Internet-ului cu plata serviciilor doar până la sediul acesteia.
♦ Browser de Web – programul folosit la vizualizarea paginilor în format
HTML;
♦ Program de poştă electronică (email) – folosit la trimiterea şi primirea de
mesaje scrise;
♦ Program de telecomunicaŃii – utilizat la realizarea teleconferinŃelor.

Pentru conexiunea la Internet prin cablu telefonic se pot folosi mai multe tipuri de conexiuni:

19
UTILIZAREA CALCULATOARELOR

 Public Swiched Telephone Network (PTSN) - este reŃeaua telefonică

construită pentru a transmite sunete în format analogic. Pentru a realiza conexiunea
calculatorului la reŃeaua PSTN este nevoie de un modem;
 Integrated Services Digital Network (ISDN) – este un standard mondial
pentru transmiterea digitală de semnal telefonic şi servicii de date către utilizatorii
particulari, şcoli şi birouri. Transmite date în semnal digital fără a mai fi necesar
modemul.
 Asymetric Digital Subscriber Line (ADSL) – înseamnă linie asimetrică
de legatură. Asimetric se referă la faptul ca viteza de primire a datelor este diferită
de viteza de trimitere a datelor, fiind rentabil pentru cei care vor mai mult să
consulte decât să trimită informaŃii pe Internet. ADSL suportă până la 1,5 Mbps la
primire şi viteza de până la 384 Kbps la trimitere.

UTILIZAREA CALCULATOARELOR

DOMENII DE ACTIVITATE

În general calculatoarele sunt mai eficiente decat oamenii în domeniile ce necesită un volum mare de
calcule datorită rapidităŃii cu care efectuează aceste calcule şi a preciziei cu care le realizează.
Calculatoarele sunt folosite în numeroase domenii cum ar fi:
♦ Domeniul administrativ
♦ Mediul de afaceri
♦ AviaŃie şi transporturi
♦ Domeniul bancar
♦ Domeniul medical
♦ Domeniul educational

EducaŃia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).

CBT are avantaje şi dezavantaje.
Avantaje:
♦ Se învaŃă în ritmul propriu autoimpus;
♦ CBT poate fi făcută pe Internet acasă sau la serviciu;
♦ Materialul CBT poate fi accesat în orice moment;
♦ Nu este necesară participarea la nici un curs.

Dezavantaje:
♦ Nu se interacŃionează cu alŃi studenŃi;
♦ Se comunică mai greu cu profesorul;
♦ Motivarea se face mai greu.

Un concept mai nou este teleworking (munca acasă). Aceasta permite lucrul de acasă fără a mai fi
nevoie de deplasarea la sediul organizaŃiei pentru care se lucrează.
20
 UTILIZAREA CALCULATOARELOR

Avantaje:
♦ Reducerea spaŃiului de lucru pentru organizaŃii;
♦ Persoanele ce lucrează acasă se concentrează mai mult pe sarcina primită,
deoarece se stie faptul că, în cadrul firmei apar mereu noi sarcini, astfel încât unele
dintre ele pot fi ignorate sau amânate;
♦ ExistenŃa unui program flexibil, pentru persoanele ce lucrează acasă.
Dezavantaje:
♦ Se reduc relaŃiile interumane;
♦ Nu se creează o cultură de firmă, ceea ce este un lucru deosebit de important;
♦ Este mai greu de lucrat în echipă, deoarece persoanele din echipă nu se
cunosc între ele foarte bine.

POŞTA ELECTRONICĂ

Poşta electronică a devenit o modalitate foarte folosită de comunicare şi trimitere a mesajelor.

Acestea pot fi trimise în format electronic de la un calculator la alt calculator folosind o reŃea de
conectare cum ar fi Ethernet sau Internet sau prin sisteme pe linie telefonica.
Poşta electronică este utilizată foarte mult datorită:
 Costului redus
 Vitezei
 AccesibilităŃii
Avantaje:
♦ Transmitere rapidă către orice loc din lume;
♦ Un mijloc ieftin şi eficient de comunicare;
♦ Permite folosirea de liste de distribuŃie a mesajelor;
♦ Foloseşte instrumente de gestiune a mesajelor.
Dezavantaje:
♦ Un fişier ataşat poate conŃine un virus de computer;
♦ Poate avea loc o superîncarcare a cutiei poştale;
♦ Se pot produce erori şi neglijente în folosirea e-mail-ului;
♦ Se obŃin foarte multe mesaje nefolositoare (Junk Mail).

COMERł ELECTRONIC (E-COMMERCE)

ComerŃul electronic oferă posibilitatea realizarii de tranzactii comerciale, cumpărării şi vânzării de

bunuri şi servicii, folosind Internet-ul sau alte reŃele.

Avantaje:
♦ Se pot comanda produsele dorite la orice oră din zi sau din noapte;
21
SĂNĂTATE ŞI SIGURANłĂ

♦ Se pot căuta produse din toate domeniile

♦ Se primesc produsele acasă
Dezavantaje:
♦ Desocializarea oamenilor
♦ Sisteme de plată nesigure
♦ Calitate nesigură a produselor.

Una din problemele cu care s-au confruntat informaticienii la sfârsitul secolului 20 a fost Problema
Y2K. Aceasta a apărut deoarece marea majoritate a computerelor folosesc numai 6 digiti pentru a
înregistra data, cu numai doi digit alocati pentru an, cu consecinŃe că multe sisteme puteau genera
erori dacă nu se luau măsuri adecvate pentru a face calculatoarele compatibile pentru anul
2000.

SĂNĂTATE ŞI SIGURANłĂ

ERGONOMIE

În această categorie sunt cuprinse acele elemente care duc la crearea unui mediu sănătos de
lucru, şi anume:
♦ Păstrarea unei distanŃe optime faŃă de monitor (utilizarea ecranelor de
protecŃie);
♦ PoziŃionarea adecvată a monitorului, mouse-ului, tastaturii;
♦ Utilizarea unor scaune reglabile;
♦ DistanŃa adecvată pentru genunchi şi coapse de la birou sau terminal;
♦ Tastatură ergonomică cu un design ce permite o poziŃionare corectă a
mâinilor;
♦ Luminozitate şi aerisire bună a încăperii;
♦ Pauze de 10 minute după fiecare 50 de minute în faŃa calculatorului;

PROBLEME DE SĂNĂTATE

Folosirea calculatorului necesită realizarea unor mişcări stereotipe (miscări dese ale gâtului, coatelor
etc.) ce pot duce la anumite afecŃiuni ale gâtului, umerilor, coloanei vertebrale etc. Aceste afecŃiuni se
datorează mişcărilor repetate, concept ce se numeşte RSI (Repetitive Strain Injury – Accidentare
cauzată de mişcări repetate).
Se pot enumera câteva dintre problemele de sănătate cauzate de lucrul cu calculatorul:
♦ Răniri ale ochilor şi slăbirea vederii;
♦ Oboseală;
♦ Probleme cu spatele;
♦ Dureri de cap;
♦ Dureri de umeri etc.
22
 SECURITATE

Câteva norme de protecŃie care ajută la crearea unui mediu de lucru sănătos pentru utilizatorii de
computere sunt:
♦ Folosirea unei tastaturi detaşabile pentru a evita durerile în mâini şi braŃe;
♦ Scaunul utilizat să fie reglabil, confortabil, cu un spătar comod;
♦ Folosirea unui suport pentru cabluri;
♦ Cablurile de alimentare să fie bine legate şi protejate;
♦ Genunchii trebuie să fie la o înalŃime de max. 70 cm faŃă de sol;
♦ Aşezarea monitorului la distanŃa potrivită, pentru a împiedica afecŃiuni ale
ochilor;
♦ Asigurarea existenŃei unei surse de lumină pentru a evita oboseala ochilor;
♦ Dotarea ferestrelor cu jaluzele ajustabile pentru a evita strălucirea sau reflexia
luminii;
♦ Tastatura să fie detaşabilă pentru a limita accidentările mâinilor şi braŃelor;
♦ Întreruperi frecvente ale lucrului la computer.

PROBLEME DE SIGURANłĂ

Termenul de siguranŃă se referă atât la persoana care foloseşte computerul, cât şi la datele care se
prelucrează.
Astfel, lucrul la computer presupune respectarea tuturor regulilor ce trebuie luate în considerare ori de
câte ori se lucrează cu aparate şi dispozitive electrice şi electronice: evitarea atingerii surselor de
curent, evitarea folosirii de cabluri neizolate etc.
Este posibil să se întrerupă curentul sau să aibă loc creşteri bruşte de tensiune.
Câteva moduri în care se pot preveni stricăciunile provocate hard-disk-ului şi fişierelor:
♦ Folosirea unei UPS (Uniterruptible Power Supply – sursă continuă de
curent)
♦ Folosirea unui dispozitiv ce poate avertiza asupra creşterilor de tensiune;
♦ Salvarea fişierelor în mod regulat;
♦ Realizarea un back-up complet în mod regulat.

SECURITATE

SECURITATEA INFORMAłIEI

Securitatea datelor reprezintă un element foarte important atunci când se lucrează cu date
confidenŃiale. Pentru ca acestea să nu devină publice se recomandă existenŃa unor proceduri de
raportare.
Există diferite modalităŃi de protejare a datelor. Câteva dintre acestea sunt:
♦ Accesul fizic la calculator este restricŃionat;
23
SECURITATE

♦ Adoptarea unei politici de parolare corespunzatoare;

♦ Stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator;
♦ Copierea datelor în mod regulat;
♦ Criptarea fişierelor la care se lucrează;
♦ Folosirea programelor antivirus;
♦ Folosirea programelor de securitate tip firewall.

Parolele stabilite trebuie concepute astfel încat să fie foarte greu de descoperit de persoane
neautorizate. Pentru aceasta se recomandă ca aceste parole să nu conŃină date personale ale
utilizatorului, ca şi folosirea unor parole generate automat de către calculator.
O modalitate foarte bună de protejare a datelor este crearea utilizatorilor cu diferite drepturi în funcŃie
de locul pe care îl ocupă aceştia în structura organizatorică a firmei.

BACK-UP DE DATE

În cazul unor căderi de tensiune, este posibil ca datele prelucrate şi nesalvate să se piardă. Pentru a
preveni aceste situaŃii se recomandă folosirea unor sisteme de alimentare UPS (Uniterruptible
Power Supply), ce asigură în cazul acestor căderi de tensiune, o continuitate de aprox. 5-30 min.,
timp în care se pot salva datele şi închide corect calculatorul.
Pentru a avea totuşi o mai mare siguranŃă a acestor date, se efectuează crearea de copii (back-up) a
datelor importante.
Termenul de back-up al sistemului semnifică copierea fişierelor pe un dispozitiv auxiliar de stocare
a datelor, pentru a avea disponibile copii ale fişierelor de pe computer în cazul defectarii sistemului.
Copierea poate fi făcuta zilnic sau de mai multe ori pe zi, în funcŃie de importanŃa şi valoarea datelor
procesate.
Aceste copii se recomandă a se realiza:
♦ O dată pe săptamână pentru firmele de dimensiune mică;
♦ O dată pe zi pentru firmele de dimensiune mare (bănci, instituŃii
guvernamentale etc.)

VIRUŞI

Viruşii sunt anumite programe de calculator create de oameni cu scopuri distructive. Sunt programele
ce au proprietatea de a se extinde şi care duc la funcŃionarea necorespunzatoare a sistemului de
operare.
Aceste mici programe distrug informaŃiile aflate pe calculator şi împiedică funcŃionarea aplicaŃiilor.
Viruşii sunt foarte diferiŃi: de la cei care atacă documentele şi fişierele de tip text şi până la cei care
duc la defectarea componentelor hardware ale calculatorului.
O dată pătruns în calculator un virus nu este activ până în momentul în care programul cu care a fost
adus este activat.
Viruşii pătrund în calculator prin intermediul programelor care se descarcă (download) de pe Internet,
a anumitor programe, documente şi imagini, pot fi primiŃi pe e-mail sau pot fi aduşi cu o dischetă sau
cu un CD.

24
 LEGISLAłIE

Pentru a evita anumiŃi viruşi sau pentru a scăpa de aceştia va trebui:

♦ să fie instalat un program antivirus foarte bun, cât mai recent, cu ajutorul
căruia să puteŃi descoperi şi să eliminaŃi eventualii viruşi;
♦ să se scaneze toate fişierele cu regularitate;
♦ să se actualizeze în fiecare lună programul anti-virus;
♦ să se scaneze periodic fişierele din calculator şi dischetele înainte de a le
folosi;
♦ să se scaneze fişierele ataşate primite pe e-mail;
♦ să nu se ruleze programe dacă nu li se cunoaşte provenienŃa;
♦ să nu se folosească dischete de provenienŃă necunoscută;
♦ să se foloseasca funcŃia „macro disable” (dezactivare instrucŃiuni macro),
disponibilă în cele mai moderne aplicaŃii.
Dacă se foloseşte un antivirus corespunzător, acesta poate descoperi în timpul scanării şi viruşii care
nu sunt activi.

LEGISLAłIE

COPYRIGHT

Copyright-ul este o modalitate legală de protejare a lucrărilor literare, ştiintifice, artistice sau de orice
alt fel, publicate sau nepublicate, cu condiŃia ca aceste lucrări să aibă o formă tangibilă (adică se pot
vedea, auzi sau atinge).
Dacă este vorba de o simfonie, un poem sau o pagina de cod HTML, o aplicaŃie software proprie,
tipărite pe hârtie, înregistrate pe o casetă audio sau pe hard disk, atunci pot fi protejate de copyright.

DREPTURI DE UTILIZARE A APLICAłIILOR SOFTWARE

Tipuri de licenŃe:
Shareware – sunt acele aplicaŃii sau programe pe care le puteŃi achiziŃiona direct de la persoana care
le-a creat, persoană ce doreşte distribuirea acestor programe fără intermediar. De cele mai multe ori
distribuirea se face gratuit sau cu o taxă minimă. Programele se pot copia şi transmite altor utilizatori.
Freeware – sunt programe protejate de drepturi de autor (copyright) care pot fi totuşi difuzate gratis de
către autor, care îşi păstrează drepturile de autor. Aşadar programele pot fi folosite dar nu pot fi
vândute fără acordul autorului.
LicenŃele – sunt programe achiziŃionate de la persoanele care le produc şi pentru care se plăteşte un
drept de folosire. Acest drept este valabil doar pentru un singur calculator, dar dacă se doreşte
instalarea programului pe mai multe calculatoare va trebui achiziŃionata o licenŃă specială ce va
permite instalarea programului pe mai multe calculatoare.

LicenŃa acordă dreptul de folosire a programului respectiv şi nu drept de comercializare sau distribuŃie.

25
REZUMATUL CURSULUI

REZUMATUL CURSULUI

Acest curs şi-a propus să-Ńi prezinte alcătuirea fizică a unui calculator personal. În acest curs s-a vorbit
despre:
 Clasificarea calculatoarelor;
 Componentele principale ale unităŃii centrale şi rolul lor;
 Prezentarea monitorului, a imprimantei precum şi a principalelor
dispozitive periferice;
 Prezentarea tastaturii şi funcŃiile tastelor;
 ReŃele de calculatoare;
 Securitate;
 Software;
 Domenii de utilizare;
 LegislaŃie în domeniul calculatoarelor.

26