Colegiul Tehnic “I C Ștefănescu” Iași

Elementul galvanic

Elev:Ungureanu Victor
 Elementul galvanic
Numim element galvanic o sursă de energie electrică în care energia chimică se transformă în
energie electrică. Elementele galvanice au fost descoperite de Luigi Galvani dupa al carui
nume au si primit denumirea de “galvanice”.

Luigi Galvani (n. 9 septembrie 1737, Bologna, Italia— d. 4

decembrie 1798, Bologna) a fost un medic italian, unchiul lui
Giovanni Aldini.

Galvani a studiat la început teologia, ulterior medicina, între anii

1762-1775 fiind însă profesor de medicină la catedra de anatomie
din Bologna.

A pierdut postul de profesor deoarece a refuzat să depună

jurământul de credinţă guvernului din timpul Revoluţiei Franceze,
guvern pe care îl considera dictatorial. A reprimit această funcţie în
1794.

Valorile seriei de activitate electrica ne sunt date de experimente

numite elemente galvanice. În cadrul elementului galvanic un
metal este pus într-o solutie de sare iar alt metal este pus în alta
solutie de sare. Cele doua metale sunt conectate printr-un fir.
Amândoua metalele din solutiile de sare sunt în pahare diferite asa ca trebuie conectate De
exemplu putem folosi un fir. Acest ansamblu formeaza un circuit electric închis. Fiecare dintre
paharele cu metal si solutie de sare sunt numite "jumatati de celula". Aceasta este structura
generala a unui element galvanic.

Vom explica procesul cu ajutorul unui alt element galvanic. Acesta este elementul numit
Daniell. Diferenta e ca acest element foloseste un singur pahar cu un perete despartitor. Acest
perete poate fi trecut doar de ionii solutiei de sare. Solutiile nu pot fi combinate, dar ionii se
pot misca. Pentru a face un element Daniell este important sa folosim substantele potrivite.
Folosim Cuprul, pe care trebuie sa-l bagam într-o solutie de sulfat de cupru, si Zincul, pe care
trebuie sa-l bagam într-o solutie de sulfat de zinc. Cele doua metale trebuie conectate printr-
un fir, si acum elementul Daniel este gata. Acum vom explica de ce "curge" curentul.

Putem vedea ca la electrodul de zinc sunt mai multi electroni, pentru ca zincul e mai putin
nobil decât cuprul. Zincul e polul negativ, pe când Cuprul e polul pozitiv. Electronii de pe
electrodul de zinc, care sunt cedati
prin procesul de oxidare sunt
transferati prin fir pe electrodul de
cupru, care este supus procesului
de reducere.

La electrodul de zinc se formeaza

cationi care trec în solutie. La polul
pozitiv cationii de cupru devin
atomi de cupru, care se aseaza pe
suprafata electrodului de cupru.
Anionii de sulfat, din solutia de
sulfat de cupru, nu gasesc destui
cationi de cupru, deoarece acestia
au devenit atomi. Astfel ei trec prin
peretele despartitor si în cealalta parte gasesc cationi de zinc. Electrodul de cupru se mareste
iar electrodul de zinc se micsoreaza .Cantitatea de solutie de cupru scade iar cantitatea de
solutie de zinc creste.

Observam ca exista un voltmetru în circuitul electric pentru a masura intensitatea curentului

dintre cupru si zinc, intensitate care este de 1.1 volti. Bateriile si acumulatorii nu sunt nimic
altceva decât elemente galvanice. Acest experiment poate fi facut cu multe substante diferite.
Când diferenta de potential este mai mare si intensitatea este mai mare.

Acum vom reveni la teorie cu "ajutorul" hidrogenului. Definitia spune ca hidrogenul are o
intensitate de 0 volti. Toate celelalte substante din seria de reactivitate sunt puse în relatie cu
electronul normal de hidrogen. Pentru a afla voltajul tuturor substantelor trebuie sa construim
un element galvanic care contine substanta necunoscuta si atomul de hidrogen. Deoarece
hidrogenul este un gaz trebuie folosita platina care este înconjurata de hidrogen; platina va fi
utilizata ca electrod al hidrogenului.