DIVERSITATEA CULTURALĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Societatea noastră devine din ce în ce mai complexă. Explozia circulaţiei oamenilor şi a ideilor,
multiplicarea contactelor, dispariţia frontierelor sunt realităţi evidente. Trebuie să învăţăm modalităţi de
convieţuire în această pluralitate a culturilor. Trebuie să acceptăm interacţiunea socială, să
recunoaştem, să acceptăm şi să preţuim diferenţele.
“Dumnezeul tau este evreu.
Masina pe care o ai este japoneza .
Pizza este italiana,
Iar couscous-ul este algerian.
Democratia pe care o practici este greceasca.
Cafeaua este braziliana,
Ceasul iti este elvetian.
Camasa este indiana .
Radioul tau este coreean.
Vacanţele tale sunt turcesti, tunisiene sau marocane,
Cifrele tale sunt arabe,
Scriitura iţi este latină,
Si…îi reprosezi vecinului tau ca este strain.”
Nu suntem singuri pe pamant”.
În realitatea zilnică din grădiniţă se poate porni de la o afirmaţie de bază: diferenţele dintre
copii, culturi şi comportamentele lor sunt fireşti. Copiii sunt egali nu pentru că ar fi toţi la fel, ci pentru
că sunt diferiţi. De aceea, ei nu trebuie să fie forţaţi să devină copii ale unui model predefinit din
perspectiva unei optici dominate de stereotipuri şi prejudecăţi culturale, purtate de adulţi.
Știind că grădiniţa este terenul unei învăţări timpurii a regulilor sociale cadrele didactice au luat
cunoştinţa de programe proiectate şi planificate la acest nivel pentru integrarea educaţională, socială şi
culturală a copiilor şi au derulat activităţi în acest sens chiar dacă, la noi, nu s-au semnalat grupuri de
copii din culturi diferite. Copilul se descoperă pe sine cu adevărat, nu atât în microuniversul familiei, în
desfăşurările sale solitare, cât în universul real al copilăriei, în cadrul colectivităţii. Năzuinţa şi bucuria
lui reală de a se afla în mijlocul grupurilor de copii pot constitui simptom al faptului că unele din
valorile de preţ în universul copilăriei le constituie comunicarea interumană.
Pentru a şti cine este, copilul trebuie să ştie cine i-au fost strămoşii, să-şi cunoască portul,
obiceiurile tradiţiile, muzica populară şi dansul. Cunoscându-le, va înţelege că prezentul este valoros
împreună cu trecutul, toate acestea nu trebuie să dispară, iar noi, dascălii şi copiii trebuie să fim
păstrătorii şi continuatorii acestora, purtând un contact direct, permanent cu izvoarele folclorului şi mai
mult, să trăim în prietenie şi armonie alături de conaţionalii nostrii dar şi sa avem conştiinţa existenţei
altor naţii.
 Sentimentul apartenentei la o comunitate multiculturala se formează din primii ani ai vieţii,
altfel spus, în cei “şapte ani de-acasă”, care includ, firesc, anii petrecuţi în grădiniţă. Planificările din
grădiniţa noastră au o abordare interculturală, bazată pe valori ca solidaritatea, egalitatea şi respectul
faţă de diversitate. Interculturalitatea este considerata o parte componentă a realităţii zilnice din
grădiniţă si nu o tema sau o activitate adăugată.
Copilul este sprijinit să-şi formeze deprinderea de a comunica (a asculta şi a vorbi), de a lua
decizii în mod democratic în cadrul grupului, de a se implica în rezolvarea problemelor interpersonale.
Educatoarele acordă o atenţie deosebită educării copiilor pentru a-şi stăpâni emoţiile primare şi a evita
altercaţiile, educării respectului de sine şi al altora, toleranţa faţă de opiniile diferite. Toleranţa
înseamnă cunoaşterea, recunoaşterea şi acceptarea modului de a fi al persoanelor şi grupurilor. Aceasta
presupune alegerea deliberată de a nu interzice, a nu împiedica, a nu interveni în comportamentul unei
persoane sau al unui grup chiar dacă noi dezaprobăm acea purtare şi avem şi cunoştinţe şi puterea de a
interzice sau împiedica.
Este cunoscut faptul că toleranţa cere să acceptăm diferenţele individuale, oricât de diferite ar fi
de valorile noastre. Să nu considerăm că cei care au opinii diferite sunt duşmanii noştri, să ne susţinem
propriile opinii cu argumente solide, să acceptăm că şi opiniile altora pot fi valoroase. Încă de mici,
copiii sunt „antrenaţi” să asculte „povestea” altui copil fără să emită judecăţi, să-şi prezinte propria
„poveste” nealterată şi fără frica de a fi judecat de ceilalţi. Copiii sunt sprijiniţi să adreseze întrebări, să
compare propriile convingeri cu ale colegilor, să identifice similitudinile şi diferenţele între acestea.
Munca cu preşcolarii se continuă şi în rândul părinţilor, subliniind faptul că grădiniţa, şcoala în
general, se călăuzeşte pe principii precum egalitatea sau complementaritatea valorilor, exploatează
diferenţele spirituale şi valorile locale.
Deschiderea spaţiului grădiniţei către comunitate şi specificul ei se face prin organizarea unor
întâlniri, excursii, serbări cu specific intercultural în scopul egalizării şanselor de afirmare.
În grădiniţa noastră, familiarizarea copiilor cu elemente din alte culturi decât cea în care s-au născut, se
face prin multiple tipuri de activităţi:
o Initiere în limba … (engleză),
o Confectie de steaguri naționale din diferite țări cu ocazia zilelor naționale,
o Mâncarea specifica a … (preparare/degustare),
o Jocurile si jucăriile copiilor din … – activitate practică,
o Cum arata casa unui … – lecturi după imagini,
o Cum se salută copiii din… – joc didactic,
o Înfățişarea copiilor din … (diferite culturi sau zone ale globului),
o Spectacole interculturale,
o De vorbă cu…. (comunicarea între membrii diferitelor culturi),
o Vizionare de filme,
o Parteneriate,
o Vizionare de fotografii ce reflecta activităţile desfăşurate de populaţiile diferitelor culturi,
o Prezentarea unor produse culturale (obiecte, obiceiuri, alimente, imbracaminte, unelte,
sarbatori traditionale, ocupatii),
o Basme internaţionale,
o Ateliere de lucru cu tema culturală,
o Învățare de cântece şi jocuri din diferite culturi,
o Activităţi artistico-plastice (decorarea unor obiecte aparţinând anumitor culturi sau cu
decoraţiuni specifice unei culturi),
o Memorizări şi invăţare de cântece,
o Observări.
Pentru a le face cunoscută copiilor existenţa altor ţări cu specificul lor, am derulat activităţi de
convorbiri sprijinite de imagini şi filmuleţe, reviste, planşe, albume, emisiuni TV, copiii cunoscând
diversitatea oamenilor (de culoare, aspect). Prin intermediul poveștilor şi povestirilor cu întâmplări,
preocupări ale copiilor şi adulţilor din ţara noastră şi din alte ţări, au concluzionar că în fiecare ţară
copiii au aceleaşi preocupări : se joacă, dansează, cântă, desenează, chiar dacă, după aspectul fizic, ei
par diferiţi.
Activităţile pe care ni le planificăm în preajma unor evenimente internaţionale cum ar fi :1
Iunie, Spring Day în Europa, 8 Martie, 9 mai – Ziua Europei, 21 mai - Ziua mondială a diversităţii
culturale, etc. au rolul de a-i sensibiliza pe copii asupra îndemnurilor la prietenie, ajutor, toleranţă.
Integrarea României în U.E. face ca unul dintre obiectivele majore la preşcolari să fie « a învăţa să
trăim împreună, a învăţa să trăim cu ceilalţi ». Evenimentele şi acţiunile ce au avut loc şi continuăm să
le desfăşurăm cu copiii au menirea de a-i familiariza pe aceştia cu U.E. şi cu ceea ce înseamnă sau
reprezintă această uniune.
Cu ocazia Zilei Europei – 9 mai –am organizat un « Colţ al Europei » în care au fost expuse
materiale (imagini, pliante, postere, lucrări ale copiilor) prin intermediul cărora copiii să cunoască
aspecte legate de tradiţii, obiceiuri, port, artă culinară, religie, preocupări şi evenimente ale unor
popoare europene.
Prin intermediul Internetului am vizionat cu copiii filme ce reliefau aspecte din activitatea
copiilor din diferite grădiniţe ale Europei. Am observat care sunt preocupările acestora, activităţile pe
care le desfăşoară, cum arată grădiniţele din alte ţări, etc. Astfel au putut ajunge la concluzia că toţi
copiii Europei ca şi ai lumii întregi au aceleaşi vise : prietenie, pace, iubire, înţelegere, speranţă într-o
viaţă mai bună, mai frumoasă.
Dispunând şi de alte căi de exprimare, cum sunt : desenul, jocul, dansul, cântecele, copiii au
făcut dovada unor multitudini de idei pe care adulţii le-ar putea invidia. Concursurile internaţinale (cum
este Cu Europa...la joacă - Europreşcolarul) au ajutat copiii să înţeleagă faptul că în lume sunt alţi
copii cu preocupări la fel ca ale lor.
 Educația interculturală se poate realiza atât în cadrul activităţilor curriculare obligatorii cât si în
cadrul activităților extracurriculare. Activitățile alese și jocurile liber creative desfășurate pe arii de
stimulare ( joc de rol, biblioteca, jocuri de construcții, arta și jocuri de masă), cu o diversitate de
materiale dau posibilitatea copiilor să-şi promoveze diversitatea culturală pregătind mâncăruri
specifice, colectând obiecte de artizanat, etc. În cadrul activităților de educarea limbajului copiii au
prilejul să înveţe versuri populare înțelegând graiul zonei respective, să-şi povestească întâmplări.
Activităţile extracurriculare dau posibilitatea să se manifeste liber și să se cunoască între ei prin
organizarea de vizite, excursii, întâlniri cu reprezentanţi ai comunităţii și să organizeze jocuri
distractive.

BIBLIOGRAFIE:
 CIOBANU, O, COZĂRESCU, M., Manual de educaţie interculturală, 2010, București, Editura
ASE
 COZMA, T., O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, 2001, Iași, Editura Polirom
 NEDELCU, A., Învăţarea interculturală în şcoală. Ghid pentru cadrele didactice, 2004,
București, Editura Humanitas Educaţional