Anul V, nr.

45, Decembrie 2016 Apare lunar

ŞCOALA constănţeană
Publicaţie de informaţie, atitudine şi opinie, editată de Sindicatul Liber al
Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa

EDITORIAL
După cum spuneam şi la prezidenţiale: cine se pune rău cu profesorii pierde alegerile! Şi ce a
mai pierdut aşa zisa dreaptă! Ciudat este că liberalii, care şi-au legat în mod tradiţional numele de
promovarea învăţământului românesc, prin persoana vestitului Spiru Haret, cei care au înfiinţat mii
de şcoli şi au făcut eforturi dincolo de orice interese politice pentru investiţii în educaţie manifestă
un talent neobişnuit în a-i îndepărta pe profesori de acest partid, PNL, prin decizii aberante, chiar
brutale, cum ar fi: anularea creşterilor salariale în educaţie şi anunţarea unei legi a salarizării unice
care ar fi condamnat cadrele didactice la sărăcie perpetuă; anularea oricărei autorităţi a cadrelor
didactice la clasă prin înţelegeri pe la colţuri cu reprezentanţii elevilor şi părinţilor, tratative în care
profesorii nu constituie parte, decizie care îndepărtează resursa umană valoroasă şi de viitor de
profesiile legate de educaţie; ca şi o atitudine de dispreţ faţă de expertiza pe care o au cei de la
catedră în calitate de practicieni în educaţie. În aceste condiţii, bineînţeles că a câştigat stânga, care
a avut un program de guvernare coerent, nu dreapta, care face scandal de pe margine, cu atitudine
de cumetre ce bârfesc pe prispă la o partidă de împletit ciorapi!
Dincolo de simpatiile politice, felicit măsurile de creşteri salariale şi aştept ca ele să fie urmate
de o stabilizare a statutului cadrelor didactice, a căror percepţie este că au fost transformate în slugi
ale aşa zişilor beneficiari ai actului educaţional.
De pe poziţii ceva mai optimiste decât anul trecut, le urez tuturor colegilor noştri „sărbători
fericite”, sănătate, bucurii, să aibă grijă de ei în noul an şi, dacă cei ce au promis nu se ţin de
cuvânt, să aibă curajul să ne trimită articole prin care să dezvăluim abuzurile, să ne manifestăm
nemulţumirea în paginile revistei noastre! Avem multe de rezolvat pentru un trai mai bun şi nu o
putem face decât fiind vocali. Curaj! Fac apel la demnitate! La mulți ani cu sănătate!
Redactor şef, prof. dr. Paul DOMINTE

1
 CE ÎMI DORESC DE LA NOUL de mâine ori să mă simt urmărit mai rău ca un
AN? infractor.
Nu vreau să fiu paznicul școlii, să înot în
hârtii, să fiu supus la tot felul de corvezi inu-
Ce-mi doresc eu în noul an din punct de
tile, ca de pildă: să număr şi să raportez lunar
vedere profesional? După cum afirmam şi
absenţele elevilor, să fac statistici semestriale
anul trecut, normalitate, mai ales normalitate!
privind progresul la clasă, să completez dosa-
O normalitate cum o înţeleg şi cadrele didac-
re şi dosărele sau tot felul de statistici şi tabe-
tice, nu doar cei care fluieră din tribune!
le de aducere la cunoştinţă.
În primul rând doresc să fiu respectat ca
Îmi doresc să mi se asigure cele necesare
profesor. Nu mai este oare normal? Cer prea
actului educaţional: cretă, bureţi la tablă, con-
mult? Şi este clar că acest lucru nu se va în-
sumabile pentru teste, planificări şi celelalte
tâmpla dacă în fruntea Ministerului Educaţiei
documente solicitate de şcoală şi I.S.J.
nu vor veni oameni dispuşi la dialog. Nu teh-
Doresc o şcoală în care eşecul să nu mai
nocraţi, specialişti care nu mai sunt de mult
fie pus în totalitate în spatele profesorului, de
în sistem şi nu înţeleg cu ce ne confruntăm,
parcă el ar avea o baghetă magică ce poate
nu persoane înfeudate politic sau care răs-
rezolva toate problemele generate de o socie-
pund la ordine politice, nu conducători de de-
tate din ce în ce mai turbulentă şi violentă, de
partamente privilegiaţi, uitaţi de ani de zile
excesele mass-mediei în fuga sa după raiting,
prin Minister, mulţi cu gândul la pensie, ori
de părinţi ce-şi alintă excesiv copiii sau au
manageri care se înghesuie să dea rapoarte la
plecat din ţară şi-i cresc de la distanţă, de
Minister pentru a susţine scaunele unor statis-
degradarea valorilor morale pe fondul promo-
ticieni ori să-şi asigure gradaţii de merit pe
vării oportunismului, „miştocărelilor”, huli-
locurile ce ar trebui să revină profesorilor, nu
ganismului şi al limbajului suburban.
oameni din afara sistemului care reacţionează
Doresc o şcoală în care elevii să-şi dez-
emoţional la ştiri trunchiate sau prezentate
volte gândirea liberă, creatoare, curiozitatea
tendenţios, nu mass-media! Pot astfel de fiin-
ştiinţifică, în aşa fel încât să nu confunde
ţe/instituţii să asigure progresul învăţămân-
detenta spiritului cu anarhia, cu mârlănia şi
tului? Nu, după cum bine se vede! Dar pot să
prostul gust. Asta înţeleg eu prin parteneriat
ţină posturi blocate, să-şi servească interese,
educaţional elev-profesor. Nu să fiu nevoit să
personale sau electorale, de grup, pot să
înghit tot felul de jigniri, aluzii sau presiuni
creeze scandal şi stres, să lovească în cadre
de la toţi piloşii! Nu o şcoală în care elevii
didactice cinstite şi meritorii numai pentru că
pot să spună orice, chiar și dacă nu au argu-
sunt oameni ai adevărului. Asta ne trebuie?
mente, pot să fie oricât de maliţioşi, iar noi să
De asta au nevoie profesorii ca să-şi facă bine
nu putem reacţiona pentru că un fost ministru
datoria?
a hotărât în mod unilateral că nu mai pot să
fac observaţie la clasă. O.K., nu trebuie să
jignesc, să agresez, dar nici să-i adresez o
observaţie? Oare domnia sa nu şi-a dojenit
niciodată copiii? Trăim într-o realitate absur-
dă! Vrem să educăm dar nu mai putem să
corijăm!
Îmi doresc o şcoală în care elevii învață și
își asumă notele pe care le merită. Pe scurt, o
şcoală normală în care să redevin profesor.

Paul DOMINTE
Pe scurt vreau să fiu profesor, să fiu lăsat (Membru în Consiliul Director al
să-mi fac meseria, să nu trăiesc cu grija zilei S.L.S.I.P. Constanţa)
2
 DOBROGEA ÎN SĂRBĂTOARE
Dobrogea este provincia românească ce a
cunoscut de-a lungul istoriei perioade de
calm sau zbucium. Datorită poziţiei strategice
a fost „râvnită” de vecinii ei mai mari sau
mai mici. Astăzi pământul dobrogean se află
acolo unde-i este locul, la România şi locui-
torii săi cu mic cu mare se pot bucura de li-
bertate, inclusiv dreptul de a sărbători datele
importante din istoria sa.
Sfârşitul de an aduce în Dobrogea mai
multe zile fericite în care se sărbătoresc eve-
nimente importante ale acesteia. Astfel, la 14
noiembrie aniversăm cu recunoştinţă faţă de
înaintaşi revenirea Dobrogei la patria
mamă, după victoriile obţinute de armata
română pe câmpurile de bătălie ale Bulgariei,
în timpul războiului din 1877-1878, cunoscut
în istoria noastră drept Războiul de
Independenţă. Cea mai mare bucurie pentru
noi este aceea că elevii şi tinerii sunt
implicaţi în aproape toate aceste manifestări
organizate de şcoli, cărora li se alătură mereu
şi alte instituţii precum: Muzeul de Istorie
Naţională şi Arheologie, Biblioteca Judeţeană
„Ioan N. Roman”, Mu-zeul Naţional Militar
„Ferdinand I” - Filiala Constanţa, Prefectura,
Primăria etc. Este un prilej de sărbătoare, de
conlucrare şi de armo-nie în această zonă,
mozaic multietnic, unde toleranţa şi
înţelegerea sunt o tradiţie şi a fi diferit
echivalează cu a fi dobrogean. Aici cu-vântul
discriminare nu are sens iar intoleranţa pe
motive etnice nu există. Este exact cum şi-a
imaginat regele Carol I, care a promovat
acest spirit, el însuşi fiind străin de aceste lo-
curi şi minoritar în ţara pe care a condus-o şi
a iubit-o, ca şi cum ar fi fost român din tată-n
fiu.
La 23 noiembrie este Ziua Recunoştinţei
Constănţenilor, un alt prilej de manifestări
cu caracter patriotic şi festiv, care încântă
constănţenii şi le oferă încă un motiv de mân-
drie, pentru ceea ce sunt şi pentru originile
lor. Ulterior, la 30 Noiembrie, se omagiază
Ziua Sfântului Andrei considerat apostolul
care ne-a creştinat. Apoi, ca un corolar, toţi
3
sărbătorim, pe 1 Decembrie, Ziua Naţională
a tuturor românilor.
Toate acestea sunt posibile astăzi datorită
curajului şi a tributului de sânge plătit de
poporul român în două războaie. Primul este,
cum am mai spus, parte a conflictului militar
izbucnit în Peninsula Balcanică, ca o revoltă
ce a degenerat în război împotriva Imperiului
Otoman, după ce a intervenit şi Rusia, care
urmărea să se impună în această zonă. Româ-
nia a riscat şi a intrat în acest conflict câşti-
gându-şi prin luptă dreaptă independenţa,
prin care a obţinut recunoaşterea suveranităţii
noastre şi afirmarea ca stat egal cu toate cele-
lalte subiecte de drept internaţional. Se dorea
ieşirea de sub suzeranitatea Porţii, dar la
final, pe lângă alte prevederi din tratatele de
pace, România a primit Dobrogea - vechi
pământ românesc - în schimbul retrocedării
către Rusia a sudului Basarabiei. Ulterior, în
timpul luptelor din Primul Război Mondial,
vom pierde din nou Dobrogea pentru o scurtă
perioadă de timp, ca efect al evenimentelor ce
au urmat înfrângerii de la Turtucaia din 1916.
Pe scurt a fost nevoie să luptăm de două
ori pentru ca teritoriul dintre Dunăre şi Marea
Neagră să revină mai întâi la patria mamă şi
apoi să fie păstrată de aceasta între graniţele
statului român. Aşa cum scria şi un jurnalist
la 1918 „Dobrogea este şi rămâne a noastră” 1,
o afirmaţie echivalentă cu o dorinţă firească a
acestui neam, într-o vreme în care Marile
Puteri negociau interesele statelor mici în
funcţie de propriile interese. Îngrijora mai
ales zvonul că „…Antanta ar fi dăruit
Bulgariei Dobrogea…”, ceea ce ar fi fost
împotriva rezultatului final al războiului ţara
noastră aflându-se în tabăra învingătoare, dar
şi a dreptului istoric, deoarece acest tărâm
românesc fusese cucerit de otomani de la
Mircea cel Bătrân şi nu avea cum să fie a
bulgarilor, al căror stat fusese nu doar cucerit
de Poartă ci şi transformat în paşalâc, deci nu
avea cum să stăpânească nimic fiind „în
lanţuri”. Acele lanţuri din care au fost eli-
beraţi şi cu sprijin românesc, pentru ca apoi,
drept recunoştinţă pentru ajutor, să emită
1
Traian Vlad, DOBROGEA, în Izbânda, anul I, NR.4
din 1/14 Noiembrie 1918, p.1.
pretenţii teritoriale asupra Dobrogei. „Bulga- francez……. În ziua de 14 ianuarie 1919 se
ria nu poate invoca nici dreptul istoric - căci va face deschiderea şcoalelor (sic!) printr-o
Dobrogea românească a fost, dar bulgărească solemnitate la care va lua parte întreg corpul
niciodată; nu pot invoca nici numărul popula- didactic!”. Se vorbea de normalitate după
ţiei, căci bulgarii nu formează majoritatea în război, o normalitate pe care noi cei mai
Dobrogea”2. tineri o trăim de când ne ştim şi pe care de
La 1918 se forma România Mare, care, la multe ori nu ştim s-o apreciem la justa sa
fel ca şi în cazul câştigării independenţei avea valoare. De aceea, eu personal mă bucur de
la bază nu doar dreptul firesc al românilor de aceste zile festive ce ne aduc astăzi aminte de
a fi împreună, dar şi un nou tribut de sânge, înaintaşii noştri când le omagiem memoria şi
de câteva sute de mii de victime, ca să nu mai ne putem bucura că suntem împreună, că
vorbim de pierderile materiale. În acest sens suntem dobrogeni şi bineînţeles români.
putem cita bilanţul din articolul numit
„Pierderile României în război”3, unde se Iulia-Cristina BULACU
preciza că ţara a pierdut „… în război (profesor dr. la Liceul Teoretic „George
320.000 (ofiţeri şi soldaţi), în care se co- Călinescu” din Constanța)
prinde (sic!) şi cei 50.000 morţi în captivi-
tate…” de unde rezulta că „…România a UNIREA DOBROGEI CU PATRIA
pierdut pe câmpul de luptă sau în urma răni- MAMĂ-ETAPĂ ÎN PROCESUL DE
lor primite pe câmpul de luptă 390.000 de oa- ÎNFĂPTUIRE A UNITĂȚII DE STAT A
meni”4. ROMÂNILOR
Pe aceeaşi linie pro-românească5 se înscrie
şi fragmentul preluat din ziarul francez „Le Unirea Dobrogei cu Patria Mamă la 14
Temps”, unde, printre altele, se afirma „… noiembrie 1878 reprezintă, după Unirea Moldo-
harta etnică a Dobrogei este poate cea mai vei cu Țara Românească, de la 24 ianuarie 1859,
pestriţă din lume. În afară de români, care o nouă și importantă etapă în procesul de înfăp-
tuire a unității de stat a românilor. Desăvârșirea
formează elementul dominant… mai cu
unității naționale a românilor a avut loc prin
deosebire în lungul Dunării se găsesc unele Marea Unire de la Alba Iulia, la 1 decembrie
grupuri de bulgari, turci, tătari, ruşi, armeni, 1918.
risipiţi în modul cel mai neregulat…”6.
La 16 noiembrie 1918 emoţiile pentru
români luau sfârşit şi se înregistra „…cu
mare bucurie firească dar fără nici-o mirare,
faptul că autorităţile române şi-au reluat locul
în Dobrogea…” 7. În acelaşi timp la
Constanţa8, „autorităţile reinstalându-se, viaţa
revine din zi în zi în stare normală, oraşul îşi
capătă un nou aspect iar comerţul încearcă
să-şi găsească calea. …. În port staţionează
mai multe vase sub pavilion englez şi
2
Ibidem. Ȋn 14 noiembrie 1878, Regele Carol I lansa
3
Pierderile României în război, în Izbânda, anul I, două proclamaţii fundamentale pentru România.
NR.4 din 10 Martie 1919, p.1. Una era adresată celor mai noi cetăţeni români:
4
Ibidem. dobrogenii, iar cealaltă proclamaţie era destinată
5
, DOBROGEA, în Dimineaţa, anul XVI, NR.4520 din Armatei Române.
14 Marte 1919, p.2. Proclamaţia Domnitorului României către
6
Ibidem.
7 dobrogeni a fost tipărită în limbile română, tur-
Traian Vlad, DOBROGEA, în Izbânda, anul I, NR.4
din 16/29 Noiembrie 1918, p.1. că, greacă şi bulgară, fiind răspândită în foi vo-
8
M.G, Constanţa, Românimea, Anul II, Nr.38, 13/26 lante, pe întreg teritoriul dobrogean: „Locuitori
ianuarie 1919, p.1. de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea - ve-
4
chea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de
astăzi face parte din România. Voi de acum
atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci
numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune
hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai
scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi
proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii
pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religi-
unea voastră, familia voastră, pragul casei voas-
tre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le
va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă.
Armata română, care intră în Dobrogea, nu are
altă chemare decât a menţine ordinea şi, model
de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţu-
ire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care
va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul drep-
tăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe
cale constituţională, va primi o organizaţiune
definitivă care va ţine seama de trebuinţele şi
moravurile voastre, care va aşeza pe temelii
statornice poziţia voastră cetăţenească. Iubiţi
ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi
soarta voastră“.
Proclamaţia către Armata Română: „Soldaţi!
Puterile Mari europene, prin Tratatul de la
Berlin, au unit cu România Dobrogea, această
veche posesiune a părinţilor noştri de mai
înainte. Azi veţi pune piciorul pe acest pământ
care devine din nou românesc! Însă acum veţi
merge în Dobrogea, nu în calitate de cuceritori,
ci de amici, ca fraţi ai locuitorilor, care de azi
înainte sunt concetăţenii noştri. Soldaţi! În
această nouă Românie veţi găsi o populaţie care
în cea mai mare parte este deja românească. Însă
veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe.
Toţi aceştia, care devin membri ai Statului
român, au aceleaşi drepturi la protecţiunea şi la
dragostea voastră... Aşadar, drum bun soldaţi şi
Dumnezeu să vă aibă în pază. Gândul meu vă
însoţeşte neîntrerupt. Trăiască România!“
Datoria noastră, a tuturor, este să acordăm
atenția cuvenită însemnătății și importanței aces-
tor mari acte de istorie și să ne exprimăm recu-
noștința pentru devotamentul dus până la sacri-
ficiu, pentru cei care și-au dat viața pentru patrie
și pentru victorie.
Ioana CIOBANU
Adriana DIMA
(prof. Colegiul Comercial „Carol I”, Constanţa)
CONSTANȚA COMERCIALĂ
INTERBELICĂ
5
Economia orașului Constanța a capătat
noi valențe după Primul Război Mondial prin
apariția unor noi ramuri industriale și practi-
carea unui comerț care să ofere noi posibi-
lități de trai și prosperitate. Astfel, pe harta
orașului răsar 9 mori, 4 fabrici de curăţat
orez, un siloz cu uscătorie de cereale, 3
brutării mecanice, 2 fabrici de biscuiţi şi
paste făinoase, una de liqueur, una de oţet, 4
de bomboane, rahat şi halva, una de gheaţă,
Fabrica de saci, Fabrica Concordia care
producea bidoane de carton la inițiativa dom-
nului Ernest Meinhoffer, directorul fiind re-
prezentantul societății elvețiene care apar-
ținea de un lanț de fabrici.
Pe harta orașului şi-au mai făcut apariția
ori şi-au continuat ativitatea şi alte întreprin-
deri, precum: fabrica de cărămizi, tăbăcării,
fabrica de ulei care era situată pe strada
Bucureşti, Fabrica de Textile. Industria meta-
lurgică era reprezentată de 3 fabrici de am-
balaje metalice, 2 de tuburi de canalizare, una
de ţevi de plumb, 2 de bidoane şi lăzi pentru
comerţul petrolului, o turnătorie, 4 mari ate-
liere mecanice, 3 fabrici de ţesături, 3 de
frânghii, 6 distilerii de petrol, o fabrică de
săpun, una de mobile, una de tâmplărie meca-
nică, una de roţi de transmisiune, 2 tipografii
mari, 6 de cărămizi şi ţigle, una de cărămizi
şi tuburi de bazalt, 4 de teracotă şi una de
oglinzi. Unele întreprinderi au ajuns să deţină
un capital social ori un capital investit ce
atingea sau chiar putea să depăşească
5.000.000.000 lei, precum: Silozul şi us-
cătoria de cereale a Regiei Autonome P.C.A.,
Moara „Dobrogeană”, Moara automată
„Gloria”, Rizeria „Rangoon” și „Rizeria-
Românească”, Fabrica de ambalaje metalice
„Tomis ”, Solomon Israel, Fabrica de bidoane
şi staţia de export, Atelierele maritime ale
Administraţiei Comerciale P.C.A., Atelierele
mecanice ale Societății „Steaua-Română”,
Atelierele de construcţii metalice „E. Wolff”,
6 distilerii de petrol ale Societăţilor: „Steaua-
Română”, „Colombia”, „Româno-America-
nă”, „Concordia”, „Unirea” şi „Astra-Româ-
nă.
 Orașul Constanța a benefeciat, datorită
poziționării sale, de un comerț exterior prin
portul maritim, dar și un comerț intern.
Activitățile comerciale în principiu se
desfășurau prin băcănii, dughene, prăvălii,
depozite, brutării, depozit de vinuri. Vinurile
erau aduse din localități, precum Oltina,
Murfatlar, Niculițel și Babadag. Aceste
vinuri, datorită calităților lor, erau atât pentru
uz intern cât și pentru uz extern. Vinul nu se
comercializa doar prin depozite, aflate în
oraş, sau prăvălii, ci se vindea și la cârciumi.
Dintre băuturile alcoolice tradiţionale se
vindea țuica de Văleni și de Pitești, mai rar
pălinca de Baia Mare. În ceea ce îi priveşte
pe negustori, frații Frangopol și domnul
Antoniadis dominau piața comercială a
orașului Constanța. Comerțul se desfășura pe
o paletă destul de largă de produse. Prin-
cipalele magazine se aflau pe strada Ștefan
cel Mare care pe atunci se numea Mangaliei.
Această stradă era plină de magazine comer-
ciale și interesant era faptul că mărfurile erau
așezate ca în târguri, adică în fața maga-
zinelor.
Comerţul a fost stimulat şi de faptul că în
portul Constanța ancorau vapoare cu măsline,
fructe orientale, citrice care erau trimise atât
pe piața constănțeană cât și în piețele din țară.
Comerţul constănţean a fost afectat de
izbucnirea celui de Al Doilea Război Mon-
dial, dovadă că de prin 1940 constănțenii s-au
văzut nevoiţi să cumpere produse alimentare
de bază, precum zahăr, pâine, ulei și lapte pe
cartelă.
În ceea ce priveşte localurile, Piața Ovi-
diu se remarcă prin baruri, 2 restaurante și
multe bodegi. Circulația cu mijloace de trans-
port în perioada verii era interzisă, deoarece
în această perioadă erau așezate mese pentru
servirea aperitivelor. Și strada Carol I, azi
Bulevardul Tomis era plină de restaurante,
parfumerii, drogherii, farmacii și magazine
comerciale, manufacturi textile, librărie şi
cofetărie. Străzile facilitau comerţul, fiind
pietruite iar primele străzi asfaltate au apărut
cu aproximaţie în jurul anilor 1939-1940,
acestea fiind: bulevardul Carol I și apoi
strada Ștefan cel Mare, celelalte străzi fiind
6
asfaltate după cel de Al Doilea Război
Mondial.
Viaţa oraşului, mediul său de afaceri
pulsau pe principalele artere de circulaţie, iar
Primăria îndemna firmele locale să-și facă
reclamă. Majoritatea firmelor aveau adresa pe
strada Carol I, care era încă de pe atunci
principala arteră de circulație a orașului. În
capătul străzii, la „No. 2” dentistul Iulian
Zosmer acorda consultații între orele 8-12 și
15-18. Croitorul Petre Marinescu își anunța
clientela că s-a mutat la nr. 20. La nr. 12,
biroul tehnic „Instalația”, deținut de C.
Chircorian și F. Pașenschi, executa lucrări
pentru apă, canal, iluminat, aparate radio,
geofoane pentru prize și baterii. La nr. 30,
magazinul SCEC deschisese o expoziție
permanentă de aparate electrice de menaj. La
nr. 51 („vis-à-vis de Poștă”), A. U. Bogosian
vindea biletele Loteriei Statului, în timp ce
concurentul său Marcel Rabinovitz își
desfășura activitatea chiar la nr. 52, lângă
magazinul Ralli Frangopol. La nr. 62,
blănăria de lux a lui S. Beizin, care se baza pe
„o practică îndelungată” în Rusia, oferea cu
„prețuri absolut convenabile” o mare diver-
sitate de blănuri: Biberet, Lutru, Langer,
Oposson american, Jader, Foca etc. La nr.
64, „peste drum de Grand”, fotograful
Pasculescu considera că nu are nevoie de
reclamă pentru că el executa cele mai
artistice și moderne fotografii. În sfârșit, la nr.
94 ceaprăzăria „La Jean” confecționa șepci
militare. O altă stradă importantă era Traian.
La nr. 7, sucursala locală a Asigurării
Românești, reprezentată de J. Macri, asigura
pe toți plugarii, mari și mici împotriva
grindinei, pentru a salva bucatele și a evita
sărăcia. La nr. 18-20 firma „Albania” desfă-
șura activități de tipografie, legătorie, librărie
și confecționare ștampile, vânzând și primă-
riilor formulare de buget nou. La nr. 23, etaj
II, Duployen aștepta cumpărători pentru un
imobil în centrul orașului. Alți doi sto-
matologi, M. Diner și C. Carabatache, își
aveau cabinetele pe str. Plevnei nr.1 și,
respectiv, pe bulevardul Ferdinand nr.16, vis-
a-vis de farmacia Miga între orele 8-12 și 14-
19. Colegul lor pediatru George Vasilescu
trata copiii cu raze ultraviolete pe str. Griviței
nr. 8, colț cu Scarlat Vârnav – azi Răscoala
1907, între orele 8-10 și 14-16. Iar medicul
B. Tatarsky, specializat la Berlin în afecți-
unile nasului, gâtului și urechilor, azi ORL,
acorda consultații în cabinetul din bulevardul
Elisabeta, azi Regina Elisabeta nr.5, dispu-
nând chiar și de telefon.
Ca și celelalte orașe ale țării, Constanța
avea un obor care se afla la început în zona
Cazinoului, apoi s-a mutat în apropiere de
Poșta Veche, azi, aici aflându-se Muzeul de
Artă Populară. În obor se puteau găsi mărfuri
diverse, animale și diferite articole. Oborul își
deschidea porțile în fiecare săptămână, în
ziua de marți de dimineață până seara.
Specifice oborului erau contractările de ani-
male și vânzările de cereale.
În orașul Constanța nu se desfășurau
doar activități comerciale, economice. Con-
stănțenii aveau nevoie și de relaxare. Primul
teatru construit în oraş a fost Elpis, înainte de
Primul Război Mondial și apoi teatrul
Fantasio. Spectacolele erau odată pe săp-
tămână. La teatru se venea cu trăsura și auto-
buzul. Costul unui bilet era de 10-15-20 de
Lei în condițiile în care salariul mediu era în
jur de 280 lei, după Primul Război Mondial.
Elevii plăteau 2,50-3 lei la film și pentru ei
rulau special filme documentare.
În perioada interbelică oraşul de la malul
mării a suferit schimbări radicale, devenind
primul port al țării. Constanța era conectată la
restul ţării prin mărețul pod de peste Dunăre
şi cu o parte cu Occidentul prin drumul de
fier, iar pe altă parte cu Orientul și Africa, dar
și cu restul lumii prin vapoarele serviciului
nostru maritim. Aflată la întretărierea acestor
două rețele de drumuri, Constanța reprezintă
punctul prin care se scurgeau în străinătate
bogățiile solului românesc. În primul rând
petrolul și cerealele au format baza comer-
țului cu străinătatea. Dezvoltarea economică
a Constanței după anul 1925 a determinat și
motivat acumularea de capital ce a condus la
nașterea unor unități bancare. Așa au apărut
diferite bănci precum: Banca Naţională
(sucursală), Banca Comercială Română, Ban-
ca de Agricultură şi Export, Banca de Scont,
7
Banca Românească, Banca Urbană, Banca de
Credit Român, Banca Agricolă, Banca Co-
mercială Italiană-Română, Banca Federală,
Banca Industriilor şi Meseriilor Dobrogene,
Banca Creditul Dobrogei, Casa de Credit
Agricol şi 7 Bănci populare, dar și diferite
societăți industriale și de exploatare fapt ce
ne conduce la ideea că orașul Constanța a
început să rivalizeze cu marile centre comer-
ciale ale lumii încă de atunci.
Răzvan Raul IVAN
(prof. drd. Liceul Teoretic „Decebal” din
Constanţa)
ANUNŢ CONCEDII DE ODIHNĂ
Dragi colegi!
Vă aducem la cunoștință faptul că pentru
petrecerea unui concediu plăcut în vacanța de
iarnă 2016-2017, pentru perioada 3 – 10
februarie 2017, vă punem la dispoziție aceste
două oferte:
1. PĂLTINIȘ – COMPLEX ALPINA:
 6 nopți cazare + masă pensiune
completă (3 mese /zi);
 TOTAL BILET: 500 lei/persoană;
2. BĂILE TUȘNAD – COMPLEX
ANNA:
 5 NOPȚI CAZARE + masă pensiune
completă (3 mese /zi);
 TOTAL BILET: 600 lei/persoană.
Mai multe informații despre acești furni-
zori de servicii turistice puteți afla accesând:
http://complex-anna.ro/
http://complexturisticalpina.ro/oferte/
http://complexturisticalpina.ro/
Vă rog să popularizați aceste oferte în rândul
colegilor noștri.
Toate cele bune !
Prof. Mitică IOSIF
(Preşedinte al S.L.S.I.P. Constanţa)
 Info sindical
FACILITĂŢI OFERITE MEMBRILOR S.L.S.Î.P

SPRIJIN FINANCIAR:  Consultaţie juridică gratuită în domeniul

 Ajutor de maternitate – 300 lei
 Ajutor de deces:
1. membru de sindicat – 500 lei
2. copilul membrului de sindicat – 300 lei
3. soţul/soţia membrului de sindicat – 300
lei
4. părintele membrului de sindicat – 250 lei
 Ajutor social:
1. pentru un copil în întreţinere – 150 lei
2. pentru doi copii în întreţinere – 200 lei
3. pentru trei copii în întreţinere – 300 lei
4. copiilor orfani ai membrilor de sindicat –
200 RON
 Ajutor de calamitate – 500-1000 lei (în
funcţie de valoarea pagubelor, evaluate de
Comisia socială).
 Ajutoare de boală – 120-300 lei (în
funcţie de gravitatea bolii, atestată cu docu-
mente medicale).
 Ajutoarele vor putea fi solicitate şi obţi-
nute săptămânal la sediul S.L.S.Î.P. Constan-
ţa, în zilele de marţi şi joi, între orele 9.00-
16.00
SERVICII:
 Consultaţie sindicală.
legislaţiei muncii.
 Xerox-copiere –50 bani /pagina
 Legitimaţii ISIC (International Student
Identity Card)/ ITIC (International Teacher
Identity Card).
PROGRAM:
 Preşedinte Iosif Mitică: luni-vineri, între
orele 10.00-18.00
 Vicepreşedinte Popescu Ion: luni-vineri,
între orele 8.30-16.30
 Vicepreşedinte Contanu Mihai: luni-
vineri, între orele 10.00-18.00
 Vicepreşedinte Caterinici Mihaela: luni-
vineri, între orele 8.00-16.00
 Secretar executiv Burnete Eleonora: luni-
vineri, între orele 9.00-17.00
 Secretariat: luni-vineri, între orele 8.30-
16.30
 Contabilitate: luni-vineri, între orele 8.00-
16.00
 Consilier juridic: luni-vineri, între orele
8.30-16.30

Colectiv de redacţie
Responsabilitatea pentru conţinutul Paul Dominte (Redactor şef)
articolelor publicate aparţine Mihaela Caterinici (Secretar de Redacţie)
în exclusivitate autorilor Mihai Contanu (Redactor)
Eleonora Burnete
Elena Simiciuc
„CINE NU EMoroşanu
CU NOI E SINGUR”
Irina
Elena Cîrjă
ISSN 2285 – 3944
ISSN–L 2066 – 9267
Adresa redacţiei:Str. Ştefan cel Mare,
nr. 13, Constanţa,
decebalprof@yahoo.com
Tel/fax 0241/617.022; 0241/613.174

„CINE NU E CU NOI E SINGUR”

8
9