SEMINAR - 2

Infracţiuni contra integrităţii corporale

LOVIREA ŞI ALTE VIOLENŢE (art. 193 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice (alin 1)
Varianta agravată: fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea
unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de
zile (alin 2)

Obiect juridic special: relaţiile sociale care apără dreptul la integritate corporală sau la
sănătate al unei persoane. Asigurarea unui climat de siguranţă.
Autolovirea sau autovătămarea nu constituie infracţiune, afară de situaţia în care prin
aceasta se lezează un alt interes social (ex. un tânăr se automutilează pentru a se sustrage
de la încorporare în cazul unui război)
Obiect material: Corpul victimei în viaţă!
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Dacă făptuitorul este funcţionar public – infracţiunea este „purtare abuzivă” (art. 296 alin 2
C.pen).
Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate.
Subiect pasiv: orice persoană în viaţă.
Dacă victima are o anumită calitate, avem o altă încadrare juridică (ex. ultraj)

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă în acţiunea de lovire sau în orice fel de violenţă susceptibilă să producă suferinţe
fizice unei persoane.
Lovire – acel act de agresiune care constă în acţiunea mecanică a energiei cinetice
exterioare de atingere, compresiune sau izbire, bruscă şi violentă, a suprafeţei de contact a
corpului omenesc sau de un corp contondent, de regulă prin proiectare, călcare, alunecare,
aruncare, cădere.
Exemple de lovituri: cu palma, cu pumnul, cu piciorul, cu cotul, cu capul, cu un obiect, cu un
instrument, cu o armă, de perete, de caldarâm, prin aruncarea de obiecte sau corpuri tari etc.
Acte de violenţă – toate manifestările brutale, constrângerile fizice sau de orice natură care
ar putea cauza suferinţe fizice.
Exemple de violenţe: tragerea de păr, tragerea de ureche, târârea, punerea unei piedici,
asmuţirea unui animal, aruncarea de apă fierbinte etc.
Făptuitorul poate acţiona direct sau

1
Indirect – folosirea unor obiecte, folosirea unui animal, determinarea victimei să se
accidenteze (ex. ademenirea victimei să calce pe o potecă în pădure unde în prealabil a fost
instalată o capcană).
Elementul material poate consta într-o ACŢIUNE sau o
INACŢIUNE – atunci când, neluarea unei măsuri la care făptuitorul era obligat, victima este
expusă lovirii…
Exemple: făptuitorul nu anunţă victima că a dat pe scară cu o substanţă alunecoasă,
făptuitorul nu anunţă prezenţa în curtea sa a unui câine agresiv.

Mijloacele folosite de făptuitor pot fi materiale sau psihice (ex. făptuitorul determină victima
să fugă de frică, iar aceasta alunecă şi se loveşte)

Actele de violenţă nu presupun numai folosirea forţei, a constrângerii, ci şi utilizarea de

mijloace non-violente, însă susceptibile să îi provoace victimei suferinţe fizice, cum ar fi:
 Oferirea unui scaun defect victimei
 Presărarea unui praf iritant în mănuşă
 Oferirea unui pahar cu apă conţinând un vomitiv
 Determinarea victimei să folosească un aparat electric defect
 Tragerea scaunului în momentul aşezării victimei

În varianta agravată (alin 2), elementul material este reprezentat de loviri sau alte violenţe
prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane.
Gravitatea faptei este cuantificată de legiuitor în zile de îngrijiri medicale.
Îngrijiri medicale – supunerea victimei la un regim sau la un tratament adecvat în vederea
vindecării.
Zile de îngrijiri medicale – se are în vedere numărul de zile, stabilite prin expertize medico-
legală (de către un institut medico-legal) prin care se apreciază gravitatea unor leziuni sau
boli post-traumatice.
!!! Nu are importanţă dacă victima a fost sau nu internată efectiv într-o unitate spitalicească
sau ambulatoriu şi nici dacă aceasta a lipsit de la muncă ori a beneficiat de concediu
medical.

b) Urmarea imediată: provocarea unei suferinţe victimei.

În cazul „lovirii” – suferinţa se prezumă. În cazul „altor violenţe” – suferinţa trebuie dovedită.
!!! Dacă actul de violenţă NU a produs suferinţe fizice sau leziuni traumatice, NU avem
infracţiune.

c) Raportul de cauzalitate: între fapta săvârşită (acţiune sau inacţiune) şi rezultatul produs
(suferinţa fizică sau apariţia unei leziuni traumatice) trebuie să existe o legătură (dovedită).

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă şi indirectă.
!!! Se consideră cu intenţie şi atunci când lovirile sau alte violenţe sunt săvârşite în glumă
sau din dorinţa de „a educa” victima.

2
!!! Dacă făptuitorul acţionează cu intenţia de a ucide, se reţine omorul sau tentativa de
omor.
Infracţiunea este continuată, atunci când făptuitorul loveşte o persoană în împrejurări diferite,
în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
!!! Nu se va reţine această infracţiuni atunci când lovirile sau alte violenţe au loc în cadrul
jocurilor sportive îngăduite de lege (box, karate, rugby) sau în situaţia unor intervenţii
chirurgicale ori a unui tratament medical (ex. kinetoterapie), cu condiţia respectării limitelor
fireşti ale acestor activităţi.

FORME
Există şi forme imperfecte – acte preparatorii.
Tentativa se pedepseşte (art. 188 alin 2 C.pen)

3
 VĂTĂMAREA CORPORALĂ (art. 194 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta prevăzută la art. 193 care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile îngrijiri medicale
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent
d) avortul
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei (alin 1)
Varianta agravată: când fapta s-a săvârşit în scopul producerii uneia dintre consecinţele
prevăzute la alin (1) lit. a), b) şi c) (alin 2)

Obiect juridic special: idem art. 193

Obiect material: Corpul victimei în viaţă!
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate.
Coautorat există şi atunci când mai multe persoane au atacat victima şi nu se poate
determina care este persoana care a aplicat lovitura ce a produs vătămarea.
Subiect pasiv: orice persoană în viaţă.
Dacă victima are o anumită calitate, avem o altă încadrare juridică (ex. ultraj)

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă în orice acţiune sau inacţiune care produce rezultatele enumerate de lege.
Făptuitorul poate comite acte cu violenţă (loviri, înjunghieri, aruncări de obiecte sau de
substanţe) sau fără violenţă (infectarea/otrăvirea apei, neîmpiedicarea unui animal să atace
etc.)

b) Urmarea imediată: producerea uneia dintre consecinţele enumerate de lege:

Producerea unei infirmităţi
Infirmitate fizică – o stare anormală, cu caracter permanent, în care victima nu se mai
poate folosi în mod obişnuit de corpul său
 Pierderea unui simţ – pierderea percepţiei lumii exterioare (pierderea sau
diminuarea văzului, auzului, mirosului, gustului,
pipăitului)
 Pierderea unui organ – pierderea unor părţi ale corpului prin care se
realizează funcţii utile vieţii (ureche, membre, sân, dinţi,
rinichi, ochi), desprinderea acestuia de corp (indiferent
dacă aceasta este rezultatul agresiunii sau a
intervenţiei chirurgicale ulterioare)

4
  Încetarea funcţionării unui simţ sau organ – presupune o vătămare corporală
care face imposibilă îndeplinirea funcţiei simţului sau
organului (este posibil ca organul sau simţul să se
păstreze, însă acesta să nu îşi mai poată îndeplini
funcţia)
Infirmitate psihică – situaţia în care victima a suferit un traumatism psihic, care presupune
pierderea totală sau parţială a controlului activităţilor.

!!! Infirmitatea fizică sau psihică trebuie să fie permanentă / nevindecabilă.

Leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane – care necesită pentru vindecare
mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Prejudiciu estetic grav şi permanent – are loc o schimbare a înfăţişării normale a victimei,
care capătă un aspect neplăcut
 deformarea corpului
 mutilare
 desfigurare / sluţire
 ruperea buzei
 spargerea dinţilor din faţă

Avortul – întreruperea cursului sarcinii şi expulzarea produsului de concepţie.

!!! Este necesar ca făptuitorul să fi ştiut sau să fi putut prevedea existenţa sarcinii. În caz
contrar, avem eroare de fapt cu privire la circumstanţa agravantă – vezi art. 30 alin 3 C.pen)
Punerea în primejdie a vieţii persoanei – situaţia în care făptuitorul a creat, prin activitatea sa,
posibilitatea reală şi concretă ca victima să înceteze din viaţă.
!!! Făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei şi nici nu acceptă acest rezultat, altfel ar fi
tentativă de omor.
Făptuitorul acţionează numai în sensul vătămării corporale a victimei, dar în condiţii
susceptibile a-i produce acesteia moartea.

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs

(vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei) trebuie să existe un raport de
cauzalitate.
!!! Nu interesează dacă la producerea rezultatului au concurat şi alte cauze preexistente
(ex. slăbiciunea organismului victimei) ori concomitente (ex. victima nu a observat capcana
întinsă de făptuitor)
!!! Nu interesează nici dacă rezultatul s-a amplificat din culpa victimei în legătură cu
tratamentul aplicat ori neglijenţei medicului curant.

LATURA SUBIECTIVĂ
În condiţiile art. 194 alin (1), fapta se săvârşeşte cu
 intenţie indirectă (autorul şi-a dat seama că prin lovire sau alte acte de violenţă va
produce o vătămare dintre cele descrise de textul legal şi a acceptat posibilitatea
producerii lui)
 praeterintenţie (făptuitorul acţionează cu intenţie în ceea ce priveşte fapta de lovire
sau vătămare, însă este în culpă faţă de consecinţa mai gravă produsă)
5
Exemplu: îmbrâncirea unei persoane, urmată de căderea acesteia şi producerea unei
vătămări corporale constituie un act de violenţă săvârşit cu intenţie, şi nu din culpă, chiar
dacă rezultatul violenţei a depăşit intenţia făptuitorului. În aceste condiţii, dacă, pentru
vindecare, sunt necesare peste 90 de zile de îngrijiri medicale, fapta constituie vătămare
corporală şi nu vătămare corporală din culpă.

În condiţiile art. 194 alin (2), autorul acţionează în scopul producerii rezultatului prevăzut la
art. 194 alin (1) pct. a), b) şi c), deci avem intenţie directă calificată prin scop.
!!! Dacă autorul a urmărit ca, prin vătămarea corporală provocată victimei, să se ajungă la
suprimarea vieţii acesteia (rezultat care însă nu s-a produs), atunci acesta va fi tras la
răspundere pentru tentativă de omor.

Dacă apare decesul victimei, infracţiunea se transformă în loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte (praeterintenţie).

FORME
În condiţiile art. 194 alin (1) – varianta tip – tentativa nu este posibilă.
În condiţiile art. 194 alin (2) – varianta agravată – tentativa este posibilă şi se pedepseşte.

6
 LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE (art. 195 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: provocarea morţii victimei ca urmare a săvârşirii vreuneia dintre faptele
prevăzute în art. 193-194.

Obiect juridic special: idem art. 193, 194

Obiect material: Corpul victimei în viaţă!
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate.
Subiect pasiv: orice persoană în viaţă.
Dacă victima are o anumită calitate, avem o altă încadrare juridică (ex. ultraj)

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă în orice acţiune / inacţiune dintre cele prezentate la art. 193 şi 194.
Exemplu: fapta inculpatului care a lovit victima cu palma în zona mandibulară, cu consecinţa
dezechilibrării acesteia, căderii la sol şi lovirii la cap, din care cauză persoana a decedat.
!!! Va exista infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte chiar dacă faptei autorului
i s-au adăugat şi alte cauze (factori contributivi anteriori, concomitenţi sau posteriori).
Infracţiunea subzistă chiar dacă moartea victimei survine după o perioadă mai lungă de timp
de la data aplicării loviturii intenţionate de către autor.

b) Urmarea imediată: producerea morţii victimei

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs

(moartea victimei) trebuie să existe un raport de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Este caracterizată de praeterintenţie.
Lovirea sau vătămarea corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă
– moartea victimei – are loc din culpa făptuitorului.
DECI – făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima ori să-i producă acesteia o
vătămare corporală, dar nu urmăreşte şi nici nu acceptă posibilitatea producerii morţii
victimei.
!!! Dacă, totuşi, victima moare, făptuitorul va atrage răspunderea în baza art. 195, numai
dacă a avut, în raport cu rezultatul mai grav, poziţia subiectivă caracteristică culpei, fie în
modalitatea uşurinţei (făptuitorul a prevăzut rezultatul mai grav, dar a socotit fără temei că el
nu se va produce) ori în modalitatea neglijenţei (autorul nu a prevăzut rezultatul mai grav,
deşi putea şi trebuia să îl prevadă).
Moartea victimei se atribuie făptuitorului în baza unei culpe dovedite, şi nu în baza unei
prezumţii de culpă.
7
!!! Dacă nu poate fi reţinută culpa autorului în raport cu moartea victimei (existând numai
intenţia de a lovi sau vătăma), răspunderea penală se va stabili pentru infracţiunea de loviri
sau alte violenţe.
EXEMPLU
A săvârşit infracţiunea de la art. 195 C.pen inculpatul care, într-o noapte, pe fondul
consumului excesiv de alcool, a avut un conflict cu soţia sa, context în care i-a aplicat
acesteia mai multe lovituri la nivelul feţei. În urma loviturilor, victima s-a dezechilibrat şi a
căzut, suferind şi alte lovituri în planuri dure (chiuvetă, cadă). Din cauza alcoolului, inculpatul
nu şi-a dat seama pe moment de gravitatea leziunilor suferite de soţia sa şi nu a solicitat
decât cu întârziere ajutor medical. Ulterior victima a decedat.
EXEMPLU
Inculpatul, luptându-se cu victima, a reuşit să o imobilizeze cu faţa la pământ, el aflându-se
deasupra, a tras cu forţă spre spate capul victimei şi un picior, producând o hiperextensie a
coloanei vertebrale şi decesul acesteia. (Deci, intenţia inculpatului a fost vătămarea, decesul
a fost praeterintenţionat)
EXEMPLU
Inculpatul SE, care lucra cu ziua în gospodăria victimei EU (persoană imobilizată într-un
scaun cu rotile), a avut într-una din zile o altercaţie cu JM, menajeră în serviciul aceluiaşi EU.
Pe fondul altercaţiei, SE a lovit pe JM cu un băţ în zona capului, moment în care EU a
intervenit să îi despartă şi a apucat de celălalt capăt al lemnului ţinut în mână de SE. Nervos,
SE a smucit lemnul, ceea ce a determinat răsturnarea scaunului cu rotile, căderea lui EU şi
târârea acestuia pe scări, urmată de căderea victimei de pe prispă pe sol, de la o distanţă de
65 cm. În urma impactului, victima a decedat. Necropsia a evidenţiat că există o legătură
cauzală între acţiunile lui SE şi traumatismele suferite de EU, inclusiv căderea de pe un plan
superior pe o suprafaţă neregulată.
EXEMPLU
Inculpatul EM, ofiţer MApN, are dese certuri cu soţia sa, ES, din cauza faptului că aceasta
este alcoolică. In seara zilei de 07.06.2008, revenit de la unitate, EM a constatat că nu poate
intra în casă, iar soţia sa nu răspundea la niciunul dintre telefoane. După cca. 2 ore de
aşteptare, EM reuşeşte să intre în casă şi observă că soţia sa este în stare avansată de
ebrietate. Pe fondul altercaţiei cu aceasta, EM o împinge pe ES, iar aceasta se
dezechilibrează şi cade, lovind-se cu capul de tocul uşii. În declaraţiile sale, EM arată că a
încercat să o ridice pe ES pentru a o duce în dormitor, însă aceasta s-a împotrivit, motiv
pentru care EM i-a aplicat două lovituri cu piciorul în spate. La autopsie s-a stabilit că victima
avea o alcoolemie de 2,4g la mie şi că prezenta multiple traumatisme. Ucidere din culpă sau
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte?

!!! Poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de intenţia de a lovi / vătăma ori de a ucide se
stabileşte în fiecare caz, ţinându-se cont de modalitatea concretă de comitere, de instrument,
de intensitate, de număr de lovituri sau de orice altă împrejurare.

FORME
Fiind o infracţiune praeterintenţionată, tentativa nu este posibilă.

8
 VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ (art. 196 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta prevăzută la art. 193 alin (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată
sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei
activităţi care constituie prin ea însăşi o infracţiune (alin 1)
Variantă agravată 1: fapta prevăzută la art. 194 alin (1) săvârşită din culpă (alin 2)
Variantă agravată 2: când fapta prevăzută la alin (2) a fost săvârşită ca urmare a
nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii
sau meserii ori pentru efectuarea unor activităţi (alin 3)
Variantă agravată 3: dacă urmările prevăzute la alin (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai
multe persoane (alin 4)

Obiect material: Corpul victimei în viaţă!

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Se realizează prin lovire, alte violenţe sau prin vătămări corporale.

!!! Pentru fapta de la alin (1), există şi condiţii alternative: săvârşirea faptei de către o
persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor substanţe psihoactive sau în
desfăşurarea unei activităţi care constituie prin ea însăşi o infracţiune.
!!! Pentru existenţa faptei în condiţiile alin (3) trebuie ca săvârşirea faptei de la alin (2) – art.
194 alin (1) din culpă – să fie urmare nerespectării dispoziţiilor legale ori măsurilor de
prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei activităţi.
Exemplu: persoana care, deşi nu are permis de conducere, se suie la bordul unui
autovehicul, circulă pe drumurile publice şi produce un accident rutier din care rezultă
vătămarea corporală a unui pieton.
Exemplu: un biciclist nu respectă regulile de circulaţie şi accidentează o persoană.

b) Urmarea imediată: producerea uneia dintre vătămările corporale menţionate în textele

incriminatoare (îngrijiri medicale de până la 90 de zile, o infirmitate, leziuni traumatice sau
afectarea sănătăţii unei persoane, care necesită pentru vindecare mai mult de 90 de zile,
prejudiciu estetic grav şi permanent, avortul, punerea în primejdie a vieţii victimei, vătămarea
corporală a două sau mai multe persoane).

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs

(vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei) trebuie să existe un raport de
cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea se săvârşeşte din culpă.
FORME
Tentativa nu este posibilă.

9
 RELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI (art. 197 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării
fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană în grija
căreia se află minorul
Notă: părinţii pot aplica anumite corecţii minorului, însă acestea nu trebuie să primejduiască
viaţa, sănătatea, dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului.

Obiect juridic special: relaţiile sociale referitoare la dezvoltarea fizică, intelectuală, morală a
minorului
Obiect material: corpul minorului
Subiect activ: este circumstanţiat (calificat): părinte (nedecăzut din drepturi) sau persoană în
grija căreia se află minorul.
Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate.
Subiect pasiv: o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă în acţiuni (acte comisive: loviri, violenţe) sau inacţiuni (acte omisive: neasigurarea
hranei, îmbrăcămintei, condiţiilor corespunzătoare de locuit etc.).
Cerinţă: măsurile sau tratamentele să fie de natură a pune în primejdie gravă dezvoltarea
fizică, intelectuală sau morală a minorului.
Exemplu: inculpatul l-a bătut pe fiul său în vârstă de 7 ani cu un furtun de cauciuc şi cu un
lemn, cauzându-i leziuni şi fracturi care i-au pus viaţa în primejdie. Ulterior, copilul a murit.
Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de la art. 197 şi a fost condamnat pentru omor în
forma calificată de la art. 199 (violenţa în familie).

Opinie controversată
Pentru uniformizarea practicii judiciare, ICCJ a confirmat un RIL promovat de Procurorul
General prin care se susţine că faptele părintelui sau persoanei căreia i-a fost încredinţat
minorul spre creştere şi educare, prin care acesta abuzează de autoritatea sa şi exercită
asupra minorului acte de violenţă sau lipsire de libertate, cu intenţia de a-i produce suferinţe
ori vătămări fizice sau morale şi care, totodată, au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică,
intelectuală sau morală a acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de
lovire sau alte violenţe, vătămare corporală sau lipsire de libertate în mod ilegal, în concurs
formal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului.
Opinie curs + seminar
Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului este o infracţiune complexă, care
absoarbe în conţinutul său în mod natural infracţiunile menţionate.
Reţinerea concursului de infracţiuni ar contrazice principiului non bis in idem şi ar duce la o
dublă sancţionare pentru aceeaşi faptă (întrucât sunt afectate aceleaşi valori sociale, cu un
plus de gravitate şi de protecţie pentru infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului).

10
Nici în ceea ce priveşte raportul cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal nu există
situaţia premisă spre a fi reţinută în concurs cu infracţiunea de rele tratamente aplicate
minorului, întrucât, în acest caz, părintele exercită un drept asupra copilului pe care îl are în
grijă.

b) Urmarea imediată: producerea rezultatului cerut de lege.

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs

(moartea victimei) trebuie să existe un raport de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului se comite cu intenţie directă şi indirectă.

FORME
Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt sancţionate.

11