1

ILR – Curs 2 — Gh. Chivu

19.10.2016
 Simpla comparatie a limbilor romanice arata ca exista cuvinte comune – fond principal lexical comun
limbilor romanice
 Sec. XIX – gramatica – au fost facute si inventate structurile care stabileau genealogia limbilor
 Se faceau culegeri de texte fundamentale (de exemplu, s-au comparat versiunile de Tatal nostru), care
ajutau oamenii sa stabileasca relatiile dintre limbi
 S-au facut afirmatii spectaculoase despre limba romana (ex: romana e mama limbii latine):
1. Limba romana este un miracol (pentru ca romana – limba romanica, a existat ca insula de romanitate
intr-o mare slava), pentru ca a reusit sa conserve particularitati pe care lb romanice occidentale nu le
mai au, a dezvoltat (mergand pe linii cunoscute din latina populara) particularitati la care limbile
romanice occidentale n-au ajuns. De ce? Pentru ca spatiul romanic oriental, de unde venim noi, n-a
mai avut legatura cu romanitatea occidentala.
2. Romana este tara inconjurata de români (Iorga)
3. Limba romana este cea mai interesanta dintre limbile romanice, nu numai pentru ca a pastrat si
dezvoltat ceea ce mostenise, ci si pentru ca s-a aflat sub multe influente de-a lungul anului
Daca romana s-a dezvoltat intr-un spatiu neromanic, a dezvoltat trasaturi pe care limbile romanice
occidentale nu le mai au, a preluat multe trasaturi de la influente, fara sa isi schimbe structura. =>
romana este al patrulea pilon al limbilor romanice.
4. Romana este cea mai fidela si cea mai putin fidela limba romanica (fata de lb latina), la fel cum dacii
au fost cei mai fideli si cei mai putin fidel aliati ai Romei. E cea mai fidela nu pentru ca a pastrat
fondul principal lexical (esentialmente latin, chiar si imprumuturile au capatat morfeme de origine
latina), ci pentru ca a pastrat structura morfologica de baza a limbii latine populare.
! Se poate construi oricand o propozitie doar cu elemente de origine latina.
5. A. Lombard – lingvist suedez si romanist – limba romana este nu doar bogata, ci SUPERBOGATA.
De ce? Romana are fondul de baza de origine latina. Cand a imprumutat cuvinte din alte limbi, le-a
folosit ca sinonime ale unor cuvinte de origine latina (total la inceput, partiale dup-aceea) sau a facut
substitutii ale unor cuvinte disparute prin cuvinte neologice (dublete etimologice – a invita/ a învita;
a descinde/ a deștinde). „Timp” este mostenit din latina (ar fi trebuit sa fie tîmp), dupa care a preluat
si „vreme”. „Greu” e mostenit din „gravis”, dar au fost imprumutate „grav” si „dificil”. „Repede” e
mostenit, dar „iute” (slava) si „rapid” au fost imprumutate. => Limba romana nu elimina nimic din
ceea ce ii poate fi necesar.
 Romana este o limba romanica speciala, ramanand cea mai unitara dintre limbile romanice, aceasta fiind
o consecinta a izolarii. „Ruperea” limbii romanice nord- si sud-dunarene s-a produs. Au existat
consecinte politice: statul slav (la sud de Dunare).
Lat. amare > a ama (subst. amere)

DEFINITIE GENEALOGICA
A. Alexandru Rosetti: „Romana este limba latina vorbita neintrerupt in teritoriile romanizate de la
nord si de la sud de Dunare, din momentul ocuparii acestor teritorii de catre romani si pana astazi.”
 Se pastreaza in aceasta limba toate caracteristicile limbii latine populare, modificate in diacronie

B. Sextil Puscariu: „Limba romana de azi e insasi limba latina [...] cu modificarile ivite in cursul
veacurilor, precum pielea de pe corpul nostru este tot pielea cu care ne-am nascut, cu aceeasi
culoare si cu aceleasi semne si alunite ca si in pruncie, desi toate celulele ei s-au improspatat in
curgerea timpului.”

 Romana este considerata limba romanica, pentru ca are toate caracteristicile de baza ale limbilor
romanice, pot fi stabilite legaturi intre ea si latina populara.
 2

 Fenomenul incepe odata cu ocuparea Daciei de catre romani si care merge pana astazi:
Periodizarea ILRL in functie de fenomene interne pur lingvistice (=transformari care fac ca limba sa capete
alte trasaturi). Zicem ca fondul principal lexical este cel latinesc, desi se schimba si elemente din aceasta. De
ce? Pentru ca anumite cuvinte ies din uz, se aduc realitati noi etc. De exemplu, venirea slavilor a adus in
fondul principal lexical un numar foarte mare de cuvinte => sunt fenomene lingvistice, care trebuie corelate
cu fenomene EXTRALINGVISTICE (culturale)
Latina evolueaza fonetic, dar sunt momente in care legile fonetice nu mai functioneaza. Exemplu: clavem >
cheie, glacia > gheata, dar de ce clopot nu > chiop? => in momentul venirii slavilor s-a modificat ceva => e
o prima perioada cu transformari legile, dupa care transformarile inceteaza
I. Sec. I  sec. VI
Limba romana devine limba romanica
INCEPUTUL LIMBII ROMANE
II. Sec. VI (veche slava)  sec. XI (slavona – influenta limbii de cultura pe care biserica a impus-o
in acest spatiu)
Sunt atestati slavii pe teritoriul acesta.
Intre sec. IX si XI se produce crestinarea tuturor popoarelor.
PERIOADA DE ROMANA COMUNA
 Se produce in sec. XI o rupere intre partea sudica si nordica a populatiei – aromana se separa de partea
nordica.
III. Sec. XI – sec. XVII
Din sec. XI in sec. XIV, slavona este limba oficiala ca limba de cultura. Romanii incep sa scrie
constant cu litere slavone.
Sec. XIV – sec. XVII  incep sa scrie in limba romana.
Sec. XVII – Dosoftei tipareste Psaltirea, Antim Ivireanu, Biblia de la Bucuresti => romana devine
limba oficiala de cult si de cultura
Se incercase, totusi, inlocuirea slavonei cu neogreaca.
SLAVONISM CULTURAL
IV. XVII – sfarsitul sec. XVIII
1780: gramatica „Scolii Ardelene”  iluminismul ardelean marcheaza, prin atitudinea fata de lb romana, o
noua etapa => incepe limba romana moderna, pentru ca incepe sa functioneze modelul latino-romanic. Se
fac modernizarea si unificarea limbii romane literare
UNIFICAREA LIMBII ROMANE LITERARE
LIMBA ROMANA MODERNA

 Modificarea normelor limbii romane – cauzate de influente externe sau de conceptii privind limba
romana
 IHR a continuat ideile iluministilor ardeleni, dar le-au pus in ordine. Iluministii ardeleni nu au vrut sa
falsifice forma si structura limbii romane prin latinisme. Erau 4 variante literare ale limbii romane, de
aceea era necesara unificarea limbii romane literare.
 Sec. XIX – se unifica normele intr-o norma unica, supradialectala, pe baza limbii textelor religioase, nu
pe baza graiului muntean !!!
 Separare nord (daco-romana) – sud (aromana): din aromana (sud) se desprinde meglenoromana. Unii
specialisti spun ca istroromana s-a desprind din daco-romana, in momentul in care ungurii s-au fixat in
Campia Panonica si au fost apoi impinsi catre Istria.

ORIGINILE LIMBII ROMANE

 Momentul intai: ocuparea Daciei de catre romani
 Romanizarea a inceput inainte de sec. I – ROMANII au ocupat mai intai sudul Dunarii. Apoi a fost
romanizata Dobrogea (Moesia), apoi Panonia (Banatul sarbesc) si apoi nordul dunarii (cele doua
razboaie si consecintele).
 Discutam romanizarea teritoriului de la nord de Dunare, dupa al doilea razboi daco-roman.
 3

 Zona de ocupatie militara, administrativa, in care se va impune limba latina. Substratul este influenta
externa asupra latinei vorbite in zona dunareana.
 Expansiunea romana: imediat dupa sec. I:
1. Etapa de romanizare
2. Etapa de românizare
 Dacii ocupati devin bilingvi – latina era singura limba comuna de comunicare, pentru ca trupele romane
nu veneau din acelasi spatiu geografic, iar soldatii nu vorbeau aceeasi limba acasa => limba oficiala de
comunicare nu putea fi decat limba latina
 Daca dacii au acceptat latina, trebuie sa existe in limba pe care ei o vorbeau, elemente care sa ateste
acest lucru. Exista inscriptii pastrate de atunci (~ 2600, de regula pietre funerare). Sunt scrie cu litere
latine, cele mai multe in limba latina (nume ale unor daci cu forma latineasca si cu structura necunoscuta
de limba latina; latinii aveau numele cu apozitie, iar inscriptiile contineau nume cu genitiv). Sunt notate
numele raurilor: Dierna > Cerna, Crisia > Criș, Marisia > Mureș, Piretos > Prut
 Cuvinte uzuale in limba dacilor incep sa aiba transformari fonetice similare limbii latine (cuvintelor
mostenite/ imprumutate din limba latina): au transferat obisnuinte fonetice in cuvinte care apartineau
limbii dace (brînu, frenum – cuvinte dacice, acceptate in noua limba romanica, sufera transformari
similare cuvintelor mostenite din latina)
 Latina se impune, este acceptata.
 Vocabularul agrar este de origine latina (dacii erau agricultori si crescatori de animale si aveau deja
denumiri pentru aceste realitati, dar nu isi pastreaza cuvintele): planta, grau, secara, orz, mei, canepa, in;
aur, argint, sare, fier; vaca, bou, cal, oaie, capra, berbec, vitel, gaina
 Dacii erau mari bautori de vin, dar vie este cuvant latinesc, la fel si viță, must, vin. Măr, mară, păr, cireș,
ai (usturoi), ceapă, ridiche, linte, vearze (verdețuri). Padurile incep sa aiba elemente denumite latin:
padure, fag, carpen, ulm, plop, paltin. Miere, albina etc.
 S-a produs o romanizare lingvistica: dacii au acceptat limba latina pentru comunicare curenta.
 S-a produs si o romanizare culturala, extralingvistica: constructii dupa modelul romanilor – incep sa fie
construite case, incep sa aiba elemente de constructii specifice (! corpul omenesc incepe sa fie denumit
cu cuvinte de origine latineasca), adoptand cuvantul casa (cocioaba). Sinonimul partial argea (bordei)
este dacic.
 Preiau cetate, in timp ce vechile asezari se numeau sate. Exista ipoza ca sat vine din fossatum (=locuinte
izolate printr-un sant de aparare).
 Incep sa manance ca romanii: lingura, furcuta (furculita), paine, apa, vin, sare, friptura, carne, placinta.
CULTURA:
 Cuvinte pastrate din latina spun ca a existat si o influenta culturala: s-a facut instructie in randul
bastinasilor.
Exemplu:
carte (insemna text, document scris pe o singura foaie de hartie)
Carte e acelasi cuvant, la origine, cu hartie, patruns mai tarziu in limba (h-ul este SLAVON)

scribere > a scrie  popular, insemna a desena, a face tesatura pe urma unui desen
scriptura
 Cuvintele indicau existenta unei activitati culturale evidente in institutii specializate (biserici, de
exemplu)

slava a citi
in romana a existat a numara = a citi dupa indicatie (cand esti numit)  pana in sec. XVII

ORGANIZARE ADMINISTRATIVA SI JURIDICA:

judeca vine din latina, la fel si judet = instanta de judecata
 4

Patrunde un nr mare de cuvinte prin religie (Noi ne-am nascut crestini ca popor romanic)
 Terminologia religioasa de baza este de origine latineasca (crestin < christian, zeu < deus)
 Basilica < beseareca (grecesc, patruns in latina dunareana)
 Sanctus < sant (sfant e forma slava)
 Rugaciune
 A inchina
 Numele zilelor saptamanii: duminica < dies domenica, luni (ziua lunii), marti < dies marti, ...sambata <
sabbatum ...
 Craciun < creationem, calationem
 Paște, Florii
 Sfantul Andrei < Undrea < Sanctus Andreas (din greaca in latina dunareana)
 Sfantul Ioan si Petru – singurele nume de sfinti din latina
 Sangeorz, Sanvasile, sanziene, Santioan, sanmetru, ... – cuvinte grecesti trecute in forma latineasca

 Carare, punte, a merge