- creşterea în ape calde geotermale, uzinale sau termostatate; se realizează în canale betonate, căzi din fibră de sticlă

sau viviere flotabile şi se obţin producţii de până la 200 kg de peşte la 1 m3 de apă(Steffens, 1979);
-creşterea în bazine siloz, cu circulaţie continuă a apei, însoţită de aerare şi oxigenare; hrana distribuită este formată
din furaje concentrate complete, producţiile obţinute fiind de 40-70 kg de păstrăv /m3 de apă(Lukowicz, 1980);
-creşterea în viviere flotabile în lacuri naturale, în care hrana este în exclusivitate constituită din furaje concentrate
complete, producţiile obţinute fiind de 40-50 kg de crap / m 3 de apă şi de 40-70 kg de păstrăv de consum /m 3
(Bertram, 1979, Lukowicz, 1980);
Dintre sistemele superintensive deschise în ţara noastră s-a abordat cu succes creşterea în viviere flotabile în lacuri
de acumulare a crapului şi a păstrăvului. Primele teste experimentale de creştere a crapului în viviere flotabile au fost
efectuate în 1973 în lacul Brateş, de un colectiv de specialişti de la Universitatea din Galaţi. începând din 1976 s-au
efectuat cercetări sistematice de creştere a crapului în viviere flotabile în lacuri colinare de către cercetători de la
Staţiunea de Cercetări "Stejarul" Pângăraţi. Din 1979, un colectiv de cercetători de la Institutul de Ştiinţe Biologice
Bucureşti, Staţiunea de Cercetări Orşova şi Staţiunea de Cercetări Pângăraţi a lucrat la o tehnologie de creştere a
crapului în viviere flotabile în lacul de acumulare Porţile de Fier, obţinând producţii de 5,5 kg de peşte /m 3 (Brezeanu
şi colab., 1980).
Creşterea salmonidelor în viviere flotabile a fost începută în anul 1969 pe lacul de acumulare Izvora Muntelui-
Bicaz, de către cercetători de la Staţiunea de Cercetări Pângăraţi, punându-se bazele unui puternic centru de cercetare
şi producţie a salmonidelor. Din 1982, cercetările privind creşterea salmonidelor în viviere flotabile au continuat la
Staţiunea Salmonicolă Potoci şi la Laboratorul de Acvacultura şi Ecologie Acvatică Piatra Neamţ.
In lacul Bicaz, productivitatea realizată în cadrul tehnologiei de creştere în viviere flotabile a păstrăvului a fost
de 8-8,5 kg de păstrăv de consum /m 3 de apă (Miron şi colab., 1984, 1986). în lacul Vaduri-Neamţ, condiţiile de
mediu deosebit de propice(temperatura medie multianuală de 7,7 0 C, temperaturi de maxim 15-17° C vara, rata mare
de schimb a apei, oxigenarea ridicată, fenomene de îngheţ cu dezvoltare redusă) au permis abordarea cu succes a
tehnologiei de creştere a păstrăvului în viviere flotabile. Productivitatea realizată a fost de 5-7 kg de păstrăv de
consum /m3, ajungând în mod excepţional până la valori de 15-18 kg /m3 (Battes şi colab, 1991).
Creşterea păstrăvului în viviere flotabile a trecut în câţiva ani de la faza experimentală la faza de creştere
industrială. Au fost construite ferme flotabile de producţie salmonicolă pe multe lacuri de acumulare din ţară: lacul
Bicaz, lacul Vaduri-Neamţ, lacul Remeţi-Bihor.
2.3.2.1. Creşterea în viviere flotabile a peştilor
Creşterea în viviere a fost descrisă prima dată de Lafont şi Saveun în 1951 dar ea se aplică de mai mult de un
secol în Asia de sud-est (Cambogia). Ea provine din ameliorarea progresivă a metodelor de stocare a peştilor vii în
cuşti de bambus de pe fluviul Makong.Speciile de peşti utilizaţi în creştere în viviere flotabile trebuie să
îndeplinească câteva condiţii indispensabile.
Din punct de vedere biologic aceste specii trebuie să aibă: creştere rapidă:
 receptarea şi consumarea hranei în viviere;
 accesul uşor la hrana concentrată;
 un coeficient de conversie eficient;
 tolerarea unor densităţi de creştere ridicate;
 tolerarea condiţiilor limnologice existente (în special nivelele scăzute în oxigen);
 bună rezistenţă la îmbolnăvire; obţinerea lesnicioasă a uleiurilor pentru populare;
Din punct de vedere economic trebuie:
-să existe o piaţă de desfacere pentru aceste specii;
-să aibă o valoare comercială ridicată şi o comercializare facilă.
In România s-a abordat cu succes sistemul de creştere în viviere flotabile în lacuri de acumulare a crapului şi
păstrăvului curcubeu.
Primele teste experimentale de creştere a crapului în viviere flotabile au fost efectuate în anul 1973 în lacul
Brateş, de un colectiv de specialişti de la Universitatea din Galaţi. începând cu anul 1976 s-au efectuat cercetări
sistematice de creştere a crapului în viviere flotabile în lacuri colinare de către cercetători de la Staţiunea Stejaru
Pângăraţi, care au obţinut în final producţii de 10-15 kg de crap/mc de apă.
Creşterea salmonidelor în viviere flotabile a fost începută în anul 1969 pe lacul de acumulare Izvoru Muntelui
Bicaz, de către cercetători de la Staţiunea de Cercetări Pângăraţi, punându-se bazele unui puternic centru de cercetare
şi producţie de salmonide. Din 1982 cercetările privind creştere salmonidelor în viviere flotabile au continuat la
Staţiunea de Cercetări salmonicole Potoci şi la Laboratorul de Acvacultura şi Ecologie Acvatică Piatra Neamţ.
Productivitatea realizată în cadrul tehnologiei de creştere intensivă a păstrăvului curcubeu în viviere flotabile pe
lacul Bicaz a fost de 8 kg/m3. Condiţiile deosebite de mediu din lacul Vaduri au permis abordarea cu succes a
tehnologiei de creştere intensivă a păstrăvului curcubeu în viviere flotabile. Temperatura medie multianuală a apei din
acest lac este de 7,7°C, iar vara se menţine în jurul valorii de 15-17°C. Rata mare de schimb a apei (în 24 de ore apa
din cuveta lacului este înlocuită în întregime) face ca oxigenarea să fie la cote optime, iar ca urmare a aportului de
apă caldă din zona profundală a lacului Izvoru muntelui Bicaz, în perioada de iarnă, fenomenele de îngheţ au o
dezvoltare foarte redusă, iar vara temperatura apei este mai scăzută. în aceste condiţii s-a realizat o productivitate
medie de 5-7 kg de păstrăv de consum la m.c, ajungând în mod excepţional până la 15-18 kg/m3.
Creşterea păstrăvului în viviere flotabile a trecut într-o perioadă relativ scurtă, de la faza experimentală la faza
de creştere industrială. Au fost construite ferme flotabile de producţie salmonicolă pe multe lacuri de acumulare din
ţară: lacul Bicaz (capacitate de producţie de 50 t / an), lacul Vaduri (capacitate de producţie de 30 t/an), lacul Remeţi -
Bihor (5 tone /an)
4.3.1.1.1. Creşterea în viviere flotabile în ape dulci
Creşterea în viviere flotabile a peştilor în apă dulce are o serie de avantaje legate de:
 utilizarea la maximum a resurselor acvatice disponibile;
 economie în apa utilizată (coeficient hidric redus);
 reducerea utilizării suprafeţelor terestre pentru amenajări piscicole;
 intensificarea producţiei (densităţi foarte mari; creştere rapidă etc);
 reducerea perioadei de creştere;

61