Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2.Istoricul bolii
Antecedentele personale patologice cuprind un infarct miocardic inferior în anul 2010
împreună cu care a fost diagnosticată şi o hipertensiune arterială de gradul III, iar anul acesta a fost
diagnosticat cu angină pectorală instabilă, insuficienţă mitrală uşoară, insuficienţă venoasă şi
hiperlipoproteinemie.
Pacientul este pensionar (fost lucrător în panificaţie), consumator cronic de etanol, neagă
fumatul .
3.Tipul afecțiunii
Din datele anamnestice m-am orientat asupra unei afecţiuni a aparatului cardiovascular.
5.Examen local
Examenul local l-am axat pe aparatul cardiovascular, unde am constatat: torace normal
conformat, cu excursii costale simetrice bilateral, şoc apexian situat în spaţiul V intercostal stâng
pe linia medio-claviculara, zgomote cardiace ritmice bine bătute aparent fără sufluri
supraadăugate, artere periferice pulsatile bilateral şi varice la membrele inferioare.
6.Diagnostic de probabilitate
În urma analizei datelor anamnestice şi a examenului clinic obiectiv m-am orientat către o
afecţiune din sfera cardiovasculară, cu diagnostic probabil de sindrom coronarian acut.
hematii : 4.790.000/mm3
Ht: 42.7 %
Leucocite: 7600/mm3
Neutrofile: 69%
Eozinofile: 1.3%
Bazofile: 0.3%
Limfocite: 24%
Monocite: 5.3%
Urocultura: negativă
8.Diagnostic pozitiv
În urma datelor anamnestice, a examenului clinic şi a datelor paraclinice am stabilit
diagnosticul pozitiv de angină pectorală instabilă, cardiopatie cronică ischemică cronică dureroasă
(leziuni tricoronariene).
9.Diagnostice diferenţiale
Cu toate că diagnosticul pozitiv este evident se impune luarea în discuţie a unor diagnostice
diferenţiale, cum ar fi:
10.Diagnostic definitiv
Faţă de cele expuse, diagnosticul definitiv este de angină pectorală instabilă, cardiopatie
ischemică cronică dureroasă (leziuni tricoronariene), infarct miocardic inferior vechi, HTA
esenţială grad III cu risc foarte înalt, insuficienţă mitrală uşoară, hipertrigliceridemie.
13.Tratamentul bolii
Tratamentul bolii este medico-chirurgical, tratamentul medical intrând în discuţie ca şi
pregătire preoperatorie dar şi ca tratament postoperator.
14.Pregatirea preoperatorie
Pregătirea preoperatorie constă din pregătirea generală, reechilibrarea bolnavului,
stabilizarea coagulării şi pregătirea locală.
15.Momentul operator
Momentul optim este optim în data de 16.05.2013.
16.Riscul operator
Riscul operator pe scară Adriani Moore pentru operaţii programate este de 4 – bolnav
vârstnic operaţie mare.
17.Anestezia
Se va utiliza o combinaţie de benzodiazepine şi morfină care asigură amnezie, anxioliza
precum şi o bună analgezie pentru inserţia cateterelor, iar gradul de depresie cardiorespiratorie este
acceptabil. Se recomandă midazolamul 5mg i.m. şi morfină 0,10-0,15mg/kgc i.m.
18.Denumirea operatiei
Operaţia propusă este de triplu by-pass aorto-coronarian.
19.Tehnica operatorie
Tehnica operatorie: Operaţia se face prim abord median, sternotomie cu ajutorul CEC şi
folosind drept conduct, artera mamară internă stângă, dreaptă, vena safenă sau artera radială în
funcţie de particularităţile pacientului şi preferinţa chirurgului. Principiul este de a duce sânge în
zona distală de stenoză sau obstrucţie . Se va face un by-pass clasic, care constă în plasarea de trei
grafturi, a. mamară internă stângă (LIMA-left mamary artery) pe a. interventriculara anterioară
(LAD), şi două segmente de vena safenă internă inversată, unul pe a. coronara dreaptă şi altul pe a.
circumflexă.
20.Ingrijiri postoperatorii
Îngrijiri postoperatorii: În primele ore postoperator trebuie monitorizaţi atent parametrii
hemodinamici (TA, ritm, frecvenţă cardiacă, PVC) şi drenajul toracic (sângerarea).
Complicaţii precoce: În primele 2 ore postoperator, un drenaj toracic de peste 200-300ml/h
în absenţa unor tulburări de coagulare (măsurate prin PT, APTT) necesită reintervenţie
chirurgicală. Sângerarea intratoracică, care nu se exteriorizează pe tuburile de dren, produce
tamponada cardiacă, şi impune reintervenţia chirurgicală de urgenţă. Extubarea se ia în considerare
când bolnavul este decurarizat, conştient, cooperant, echilibrat hemodinamic.
Grefonul venos se poate tromboza în aproximativ 10% din cazuri în primul an şi apoi cu o
rată de 3-4% pe an, atfel ca la 10 ani, aproximativ 40% din grefoanele venoase sunt trombozate iar
50% din grafturile patente au leziuni aterosclerotice. Grefoanele arteriale au o patentă mai bună în
timp. Ca simptomatologie, peste 85% din pacienţi rămân fără dureri sau fenomene coronariene la 5
ani şi aproximativ 50% la 10 ani.
22.Prognostic
Prognosticul post-operator depinde de o varietate de factori iar grefele de succes au o
durată de funcţionare de cel puţin 8-15 ani. Intervenţia îmbunătăţeşte şansa de supravieţuire a
pacientului, deşi statistic, după aproximativ 5 ani, diferenţa dintre rata de supravieţuire între cei
care au suferit intervenţie chirurgicală şi cei care au rămas pe terapie medicamentoasă, scade.