PROMOVAREA ŞI INTEGRAREA VALORILOR CULTURALE ÎN

PROCESUL DIDACTIC

Prof.înv.primar BUCICĂ RĂDIŢA

Şcoala Gimnazială “Zaharia Stancu”
Roşiorii de Vede, Teleorman

Pentru a şti cine este, copilul trebuie să inveţe cine a fost , prin stramoşii lui, pentru a trăi astfel sentimentul
de apartenentă la poporul din care face parte, pentru că prezentul poate fi valoros numai împreună cu trecutul, şi doar
îmbinate reprezintă o garantie pentru viitor.
Ca om, si mai ales ca dascal, consider că orice copil trebuie educat pentru a cunoaste, a sti, a pretui si a
continua valorile culturale primite mostenire de la strabuni.
Poporul român dispune de resurse folclorice nenumărate, precum şi de tradiţii şi obiceiuri pitoreşti care
oglindesc modul de viaţă străbun şi capacităţile creatoare ancestrale. Necesitatea cultivării respectului faţă de cultura
populară este cu atât mai stringentă cu cât suntem invadaţi pe toate căile de comunicare de sărbători şi obiceiuri care
le însoţesc provenite din „import”. Fără a le minimaliza aportul la o cultură de tip integralist (având în vedere
integrarea Romaniei în U.E.), consider că este necesară cunoaşterea propriilor „rădăcini” din fragedă copilărie, fapt
care face parte din preocupările pentru cunoaşterea de sine. Este nedrept ca şcolarul mic să ia cunoştinţă doar despre
sărbătorile intens mediatizate, care sunt îndeosebi cele străine. În epoca modernă accesul la informaţie reprezintă
cheia cunoaşterii, drept pentru care consider că este datoria şcolii să completeze şi să orienteze, în mod intenţionat,
cunoştinţele oferite de mass-media cu aspectele festive specific naţionale. Optim ar fi ca, celor mici, să le oferim
posibilitatea de a cunoaşte înainte de toate propriile tradiţii şi obiceiuri. Mă pronunţ, pentru îmbogăţirea bagajului
cultural, cu elemente din tradiţiile altor popoare, cu condiţia ca cele autohtone să nu fie eliminate. Lipsa de
cunoaştere duce la intoleranţă, putând ajunge, in mod paradoxal, la respingerea şi desconsiderarea propriilor valori
tradiţionale.
Diversitatea folclorului romanesc, unic in felul lui, dezvaluie copilului si frumusetile artei populare, in al
carei continut nu este inmanuncheata doar iscusinta si stradania, ci sunt inmanuncheate si sentimentele poporului
nostru.
Şcoala oferă cadrul propice pentru a face cunoscute elevilor „comorile” poporului român prin metode
specifice, atât în cadrul curricular cât şi extracurricular. Tradiţiile şi obiceiurile, legate sau nu de sărbătorile laice şi /
sau religioase, sau făcând parte integrantă din viaţa obişnuită a românilor de la sate (unde s-au păstrat adevăratele
valori culturale) pot fi aduse în atenţia copiilor la majoritatea disciplinelor de învăţământ.
La LIMBA ROMÂNĂ pot fi studiate texte de factură folclorică sau texte culte care prezintă sărbători,
obiceiuri sau meşteşuguri populare. În orele de EDUCAŢIE PLASTICĂ pot fi realizate desene care să ilustreze
costume populare, ouă încondeiate, vase de ceramică sau covoare cu decoraţiuni tradiţionale. La orele de MUZICĂ
pot fi ascultate sau cântate melodii populare, iar la ABILITĂŢI PRACTICE se pot realiza măşti sau obiecte
decorative cu motive populare.
La baza acestor activităţi trebuie să se afle o reală cunoaştere a unor semnificaţii profunde, nu atât
atotcuprinzătoare şi ştiinţifice, cât accesibilizate şi cu aplicabilitate practică.
O diversitate de posibilităţi oferă şi activităţile extracurriculare cum ar fi:
 excursiile în zone cu tradiţii străvechi;
 vizite la muzee istorice şi populare;
 concursuri de muzică şi dansuri populare;
 vizionări de spectacole şi expoziţii;
 şezători;
 serbări.
Aplecându-ne cu dragoste spre trecutul nostru, gândindu-ne cu respect la originea poporului român,
născut creştin şi mai ales din îndatorire faţă de credinţa care ne-a plămădit şi ne-a menţinut pe aceste plaiuri ,noi
trebuie să ne păstrăm cu sfinţenie,ca buni români, datinile căci cu ele se poate reconstitui trecutul îndepărtat al
poporului.
In ideea cunoasterii si pastrarii pe mai departe a acestor valori , impreuna cu colegii mei am organizat si am
desfasurat activitati ce au fost indrăgite de copii si au devenit traditie in scoala noastra.
Colindele noastre reflectă ca o oglindă fidelă tot trecutul neamului. Ele arată mentalitatea şi talentul celor ce
le-au născut, viaţa lor religioasă, intelectuală şi morală,raportul lor familial şi social. Ascultând colindele, simţim că
ele au păstrat peste veacuri ceva din candoarea creştinismului primar,ceva din bucuria simplă şi sinceră a primilor
creştini. În versurile lor duioase şi pline de căldură se descoperă sensuri adânci ale unor trăiri religioase autentice,
bazate pe mărturia neschimbată a dreptei credinţe,realizându-se transmiterea mesajului creştin.
Ascultând colindele simţim fiorul de sfinţenie ce vine de undeva de departe, prin veacuri, trecând din casă în casă,
din suflet în suflet. Ne aduc în suflet frumuseţea şi puritatea copilăriei şi acele sentimente trăite atunci,când la rândul
nostru eram colindători. Primim colindele cu suflete deschise şi cu bucurie.
La fel de îndrăgite şi aşteptate, ca activitatile prilejuite de sarbatoarea Craciunului şi cea a Paştelui, sunt şi
şezatorile.
Prin astfel de actiuni,copiii şi chiar părinţii lor învaţă să preţuiasca folclorul, sa fie continuatori si pastratori
ai acestori valori,cu care ne vom integra in Europa. Este un motiv intemeiat ca noi,dascalii să avem grijă ca fiecare
generatie de copii să cunoască tezaurul nepreţuit ce l-au lăsat bunicii, tezaur care le arată copiilor cine sunt şi care le
este obârşia.
Rolul nostru, al educatorilor, este acela de a iniţia acţiuni şi a transmite copiilor aceste minunate valori
creştine, de a-i sensbiliza în a înţelege şi îndrăgi datinile strămoşeşti, care fac din orice român un om mai bun, mai
darnic, mai înţelept.