TERAPIA CU CURENȚI DE JOASĂ,MEDIE ȘI INALTĂ FRECVENȚĂ

BAZELE FIZICE ȘI FIZIOLOGICE ALE ELECTROTERAPIEI

Bazele fiziologice ale electroterapiei

În repaus, membrana celulară prezintă un potenţial electric între (-70) şi (-90) mV. Acest
potenţial electric este generat de asimetria distribuţiei ionilor. Asimetria distribuţiei este
determinată prin transport ionic transmembranar pasiv (prin potenţial electrochimic, conform
legii lui Nernst) şi activ (prin pompaj, alimentat de energia metabolică stocată în ATP).
Negativitatea în interiorul celulei este datorată anionilor organici care rămân permanent
intracelular. Potenţialul de repaus se caracterizează printr-o concentraţie mare de ioni de
potasiu (K+) în interiorul celulei, şi o concentraţie mare de ioni de sodiu (Na+) la exteriorul
celulei. Această repartiţie este datorată unei permeabilităţi inegale în repaus pentru ionii de
potasiu şi sodiu, respectiv proporţia este K/Na de 1/0,04 (sau la 100 ioni K, penetrează
membrana celulară doar 4 ioni Na).
În urma unei excitaţii, dacă stimulul depăşeşte, ca intensitate şi durată, “valoarea prag”, se
declanşează depolarizarea care are două faze:
-faza a: intrarea ionilor Na+,
-faza b: intrarea explozivă a ionilor Na+ şi ieşirea ionilor K+. În urma acestui proces,
concentraţia ionilor de Na depăşeşte concentraţia ionilor de K, iar încărcarea electrică
interioară atinge (+30)mV.
-Deci se atinge un potenţial de acţiune, care creşte de la (-90) la (+30)mV: deci în valoare
absolută, potenţialul de acţiune va fi (90 + 30) de 120 mV.
-Între 0 – (+30) mV apare aşa-numitul “vârf” (overshoot).
-Atingerea valorii de (+30)mV declanşează repolarizarea, care prin acţiunea pompei Na-K
(proces activ) face să iasă ionii Na+ şi să intre ionii K+, astfel refăcând potenţialul de repaus.
♦ Deci, curentul electric care reprezintă o excitaţie la nivelul membranei celulare, determină
modificarea proprietăţilor membranei celulare, deci depolarizarea membranei, cu inversarea
potenţialului de membrană. Potenţialul de repaus variază, atinge potenţialul critic şi astfel,
declanşează excitaţia.
♦ Se impun două observaţii:
1. mecanismul fundamental este reprezentat de transportul activ al ionilor de Na+ în
interiorul celulei,
2. depolarizarea este progresivă, din aproape în aproape, conform teoriei lui Hermann.
♦ Excesul de sarcini pozitive trebuie să iasă pentru a reface potenţialul de repaus.
Astfel apare repolarizarea, fenomen datorat la două mecanisme: a. inactivarea
pompei de Na+,
b. creşterea permeabilităţii membranei celulare pentru K+.
În concluzie, electroterapia foloseşte curentul electric pentru a obţine efecte fiziologice şi
terapeutice asupra organismului uman. Organismul uman, ca şi celelalte organisme vii,
reprezintă un conductor de clasa a II-a, la nivelul căruia purtătorii de sarcină electrică sunt
ionii. Curentul electric este caracterizat de o anumită intensitate şi o anumită tensiune: el va
străbate organismul, care la rândul său va opune o anumită rezistenţă la trecerea curentului.
Curentul electric reprezintă la nivel celular un stimul, care dacă depăşeşte ca durată şi
intensitate pragul de excitabilitate al membranei celulare declanşează depolarizarea
membranei care determină apariţia unui răspuns la nivel de substrat, în funcţie de tipul de
celulă excitat: contracţie, impuls nervos, variaţia de debit circulator, secreţie, etc.
Curentul electric este de două tipuri: curent electric continuu şi curent electric alternativ.
Curentul electric alternativ se caracterizează prin frecvenţă. Frecvenţa reprezintă numărul de
cicli (stimuli) realizaţi pe unitatea de timp – dacă exprimarea se face pe secundă (număr de
cicli/secundă) unitatea de măsură este Hertz-ul (Hz). Perioada reprezintă durata în timp a
unui ciclu, deci este inversul frecvenţei. Relaţiile matematice între cei doi parametri sunt
următoarele:
υ(frecvenţa) = număr de cicli / secundă,
T(perioada) = 1 / υ(frecvenţa).
În funcţie de frecvenţă, curenţii electrici folosiţi în electroterapie se împart în trei mari
domenii:
- joasa frecvenţă = între 1-1000 Hz,
- media frecvenţă = între 1000-100000 Hz, - înalta frecvenţă = peste 100000 Hz.
Aplicarea energiei electrice se poate face direct – prin curent continuu sau alternativ şi
derivatele lor, fie indirect – transformat în alte forme de energie: radiantă, calorică,
luminoasă etc.

CURENTUL GALVANIC :PROPRIETĂȚI FIZICE ,APARATURĂ,ACȚIUNI BIOLOGICE

,EFECTE FIZIOLOGICE,APLICARE,INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
Definitie: Prin curent electric se întelege o deplasarea de
sarcini electrice (electroni) de-a lungul unui conductor.

Propietatiile fizice ale curentului

Continuu(GALVANIC)
Intensitate si timp. Într-un sistem de axe cartezian, pe axa orizontala marcam timpul si pe cea
verticala intensitatea. În functie de aceste variabile, curentul continuu poate fi reprezentat
astfel:

Curent continuu: · Ascendent · Descendent · Variabil · Întrerupt

Care la randul lui poate fi:

· Constant,

· Ascendent,

· Descendent,

Variabil
 Aparatura pentru folosirea
curentului continuu
Partile componente sunt:

Sistem de alimentare de la retea -format din:

 stecher,

 Cordonul,

 Întrerupator

Dispozitivul de redresare al curentului -format din:

 Convertizor,

 Tub semiconductor.

Aparat de reglare a intensitati -format din:

 Potentiometru,

 Comutatorul pentru forma de current galvanic,

 Aparatul de masura al intensitati,

 Miliampermetru.

Sistemul de racordare cu bolnavul-format din:

 Borne,

 Cabluri, Electrozi.

Actiunile biologice ale

curentului continuu
Din punct de vedere electro-chimic si al gradului de conductabilitate
chimica, corpul uman este considerat ca un conductor de gradul 2 ( un
electrolit format din saruri dizolvate în mediul lichidian, apa reprezentând 70%
din greutatea corpului).
 Acest mediu electrolitic este neomogen având grade diferite de
conductibilitate, deci nu poate fi strabatut uniform de curentul electric, astfel
structurile tisulare ale corpului omenesc pot fi:

Gradul I de conductibilitate foarte buni -(sângele, limfa,

corpul vitros, lichidul cefalo-rahidian).

Gradul II buni conductori -(glandele sudoripare, muschii,

tesutul celular subcutanat, organele interne).

Gradul II rau conductori -(tesutul nervos, adipos, glandele

sebacee si oasele).

Gradul IV foarte rau conductori -(parul si epiderma)

Aplicarea curentului asupra organismului uman determina:

1. Efecte polare -care se produc la nivelul electrozilor aplicati pe tesuturi.

2. Efecte interpolare -se petrec în interiorul organismului între cei 2 electrozi.

1. Efecte polare -rezultatul electrolizei cu producerea de acid clorhidric la anod si o baza

la catod.

Aceste efecte depind de calitatea electrodului (forma, dimensiunile, compozitia chimica),

calitatea curentului si de proprietatile organismului (de starea tegumentului, conductibilitatea
tesutului) si de reactivitatea generala a organismului. În cazul supradozarii intensitati curentului
continuu se produc efecte polare extreme (arsuri si necroze).

2. Efectele interpolare -au adevaratul rol terapeutic, determina modificari fizico-chimice

tisulare generate de trecerea curentului continuu.

Costând în:

· Procese de electroliza,

· Ionoforeza,· Electroosmoza, · Modificari de potential de membrana,

· Modificari de excitabilitate neuro-musculara,· Efecte termice,

· Efecte de inductie electromagnetice,

· Modificari ale compozitiei chimice ale tesutului.

 Efectele fiziologice ale
curentului continuu
1.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase sensitive

Receptori senzitivi din tegument înregistreaza la aplicarea curentului continuu o senzatie de

furnicatura ce creste proportional cu intensitatea catre întepaturi fine, la arsura si durere. Dupa
cateva sedinte creste pragul sensibilitati tactile si dureroase obtinându-se actiunea analgetica,
ea se produce la polul pozitiv si se numeste anelectrotonus. La polul negativ se produce
catelectrotonus--realizat prin depolarizarea si cresterea sensibilitati în timp ce la
anelectrotonus membrana celulara se hiperpolarizeaza scazând excitabilitatea. La intensitatile
mici se produce catelectrotonus, iar la intensitatile mari se produce anelectrotonusuri, iar la
intensitate medie se produce echilibrarea anelectrotonusului.

2.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase motorii

Se produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motori când folosim polul negativ
ca electrod activ. Cresterea brusca a intensitati curentului ca si scaderea intensitati curentului
determina o contractie musculara prompta. Aceasta actiune este

3. Actiunea curentului asupra sistemului nervos central-Curentul continuu produce:

· Diminuarea reflexelor la aplicarea curentului descendent

· Cresterea excitabilitati la aplicarea curentului ascendent.

La nivelul organelor de simt:

· Reactii vizuale -senzatii luminoase sub forma de puncte, bastonase sau cercuri colorate în
galben.

· Reactii auditive-zgomote în urechi, ameteli, rotirea capului spre dreapta sau stânga.

· Reactiile gustative-un gust metalic corespunzator la polul negativ, un gust acru la polul
pozitiv.

4. Sistemul vegetativ vazomotor

Curentul continuu are o actiune hiper-emianta. Initial este o scurta perioada de

vazoconstrictie urmata de o hiperemie determinata de vazodilatatie reactiva, astfel se obtine
eritem cutanat si cresterea moderata a temperaturi cutanate.

Aceste fenomene se produc la nivelul vaselor superficiale cutanate cât si la celor musculare
profunde si dureaza cîteva ore dupa întreruperea aplicari. Se realizeaza astfel o înbunatatire a
vascularizatiei în regiunile de aplicare a curentului continuu. Circulatia superficiala creste
sub 500% iar cea profunda cu 300%. Asfel rezulta rolul biotrofic al curentului continuu prin
înbunatatirea nutritiei tisulare precum si actiunea rezorbtiva a edemului local.
5. Actiunea asupra sistemului vegetativ

Sistemul nervos vegetativ reactioneaza în constant si individual în aplicarea curentului

continuu. Regiunea cervicala si dorsala superioara este zona specifica pentru influentarea
sistemului nervos vegetativ la aplicarea curentului continuu si se numeste gulerul scerback.

6. Actiunea asupra sistemului circulator.

Curentul galvanic descendent-accelereaza afluxul sancvin din mica circulatie spre inima.
Aceasta reprezinta circulatia de întoarcere a sangelui venos din plamâni si membrele superioare
spre inima, transporta sânge arterial catre postal.

Curentul galvanic ascendent-accelereaza circulatia venoasa de la extremitatea membrelor

inferioare si organele interne catre inima, favorizeaza transportul sângelui arterial catre plamani
si extremitatile superioare accelereaza viteza sângelui venos de la inima la plamani.

Indicatiile si contraindicatiile

curentului continuu

INDICAŢII:

Afectiuni ale sistemului nervos:

· Nevralgii, nevrite, nervul schiatic, plexul brahial, nervii intercostali, nevralgii dentare.

· Occipitale.

· Ale femuro-cutanatului.

· Pareze, paralizii(paraliziile flasce ale membrelor de diferite cauze)

· Afectiuni ale organelor de simt(otoscreloze, conjunctivite, irite sclerite)

· Sindroame asteno-nevrotice de suprasolicitare (distonii neurovegetative)

Afectiuni ale aparatului locomotor:

· Reumatismele inflamatori si degenerative (artrite artroze)

· Sechelele post-traumatice.

Afectiuni ale aparatului cardio-vascular:

· Tulburari circulatori periferice (boala Raymaoud, arteritele, flebitele in faza subacuta sau
cronica)

· Tulburari vazomotorii cerebrale (în cadrul hipertensiunii arteriale)

 Afectiunii dermatologice:

· Acneea

· Cicatrice cheloida

· Eczeme

· Hemetoame superficiale

· Ulcere aftome

CONTRAINDICAŢIILE:

Orice afectiune care produce o leziune a intregritatii tegumentului, supuratiile, alergii de

diferite etiologi, unele eczeme, în cazul T.B.C-ului cutanat, neoplasmelor cutanate în stadii
terminale, în starile caseptice.

Modalitati de aplicare terapeutica

ale curentului continuu

1.Galvanizarea simpla (cu ajutorul electrozilor sub forma de placi de diferite dimensiuni)

2. Baile galvanice

3. Ionoforeza sau ionogalvanizarea

1. Galvanizarea simpla.

Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni în functie de regiunea
de aplicare si efectele de polaritate. În mod obisnuit au forme dreptunghiulare cuprinse între
50-800 cm2.

În forme speciale:

· Punctiformi-în forma de ochelari

· Special pentru gulerul scerback

În functie de efectele terapeutice putem avea:

Pentru efect analgezic-de dimensiune mica si pozitiv.

Aplicarea pe diferite regiuni:

· aplicarea transversala - Electrozii sunt asezati de o parte si de alta a regiunii de tratat.

· aplicare longituninala - Când electrozii sunt plasati la distanta unul de celalalt.

Este obligatoriu folosirea stratului hidrofil între electrod si tegument pentru prevenirea
arsurilor, care trebuie spalat dupa fiecare utilizare.

Intensitatea curentului-care este strâns legata de sensibilitatea si toleranta tegumentului, de

evolutia afectiunii, de marimea electrozilor si de durata aplicatiei. Sensibilitatea tegumentului
este variabila în functie de regiunea anatomica.

Durata-este de aprozimativ 30 de minute.

Numarul si ritmul sedintelor-este variabil cu diagnosticul. În general se folosesc 8-10

sedinte în afectiuni acute si 12-20 sedinte în afectiuni cronice.

Pozitia bolnavului-în timpul sedintei trebuie sa fie în cea antalgica si depinde si de functia
regiuni tratate.

2. Baile galvanice:

Sunt indicate pentru tratarea unor regiuni întinse sau chiar a intregului corp. În aceasta
modalitate se combina atât actiunea curentului continuu cât si efectul termic al apei, fiind
mijlocitoare între electrod si tegument.

Densitatea curentului-este redusa micsorându-se riscul de arsura la intensitatea aplicata.

Baile galvanice se înpart în:

· Partiale sau 4-celulare · Generale sau stenger.

Baile partiale.

Sunt alcatuite din: 4 cadite de portelan conectate la electrozi au reprezentare pe un tablou de

comanda.

4-celulare sunt 2 pentru membrele superioare si 2 pentru membrele inferioare.

De pe tabloul de comanda putem realiza combonati diferite ale electrozilor în functie de

efectele urmarite.

ex: pozitiv pentru membrele superioare si negativ la membrele inferioare rezulta curentul
descendent.

Indicatiile bailor partiale:

· Nevralgii,

· Atralgi,
· Mialgi,

· Paraliziile flasce,

· Tulburari circulatorii.

Durata unei sedinte-este între 10-30 min. si ritmul de aplicare este zilnic sau la 2 zile.

Numarul de sedinte-este de 10-15 sedinte.

Baile generale.

Sunt formate dintr-o cada prevazuta cu 8 electrozi fixati în pereti cazi.

Sensul curentului-este dirijat de la un panou de comanda în multiple variante:

· Descendent

· Ascendent

· Transversal

· Sau chiar în diagonala.

Intensitatea curentului-este mai mare decât cea de la baile partiale .

Durata-15-30 min. Ritmul una la 2-3 zile totalizând 6-12 sedinte.

Actiunea: se bazeza pe efectul termomecanic al apei, pe efectul curnetului continuu cât si pe

efectul chimic când se foloseste ionizarea.

3.Ionizarea.

Reprezinta procedura prin care introducem în organism cu ajutorul curentului continuu diferite
substante medicamentoase care au o actiune farmacologica.

Sinonime la ionizare:

· Ionoterapia,

· Ionoforeza,

· Galvanoterapia,· Electoionoterapia,

Principiul general al ionizari: se bazeaza pe disocierea electrolitica a diverselor substante

medicamentoase si transportarea anionilor (-)si a cationilor (+) spre electrozi de semn contrar
încarcarile lor electrice.

Cu solutia continând ionul medicamentos se înbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ.
De aici acesta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor sudoripare si sebacee
spre polul opus ajungând în interiorul organismului de unde sunt preluati de reteaua limfatica
si circulatia sancvina superficiala, ajugând în circulatia generala. Dovada pătrunderii în
organism a ionilor terapeutici este regasirea lor în urină.

Ioni usori migreaza mai rapid, iar ioni grei migreaza mai încet. Substantele cu greutate
moleculara foarte mare nu se pot disocia, ramânând în tegument dar fara sa-l strabata.

Ionizarea depinde de:

· Greutatea anatomica a ionilor;

· Cantitatea si concentratia lor în solutie;

· Puritatea solutiei utilizate (apa distilata);

· Intensitatea curentului-cu cât intensitatea este mai mare, cantitatea de ioni transportati este
mai mare.

· Marimea electrozilor.

Durata proceduri-este de aproximativ 30 min.

La efectul farmaco-dinamic al solutiei medicamentoase se adauga si efectul analgezic al

curentului continuu.

Particularitati de actiune ale ionoforezei:

· Efect local

· Efect de depozit-realizat de acumularea substantelor farmacologice introduse la nivelul

electozilor.

· Efectul de patrunderepâna la stratul cutanat profund-are o actiune reflexa cutii viscerale

la nivelul dermatoamelor.

Este posibila dozarea precisa a substantelor medicamentoase aplicate.

Se pot obtine efecte bune cu cantitati foarte mici de substante medicamentoase evitându-se
tractul gastro-intestinal.

Inconvenientele ionizari:

Din componenta bipolara a medicamentului actioneza numai acea componenta influentata de

semnul polului respectiv. Viteza de migrare a ionilor este diferita.
Tehnica de aplicare.

Diferenta dintre ionizare si galvanizarea simpla consta numai în înbibarea stratului hidrofil
in solutie medicamentoasa in loc de apa.

Pentru eficienta maxima polul activ trebuie sa fie mai mic decât cel pasiv

Polul activ-este dependent de încarcarea electrica a solutiei medicamentoase si anume:

Substante încarcate pozitiv se vor pune la polul pozitiv si se numesc cationi.

Substante încarcate negativ se vor pune la polul negativ si se numesc anioni.

ex: la anod aplicam metale cum ar fi: Li, Cu, Zn, Ca radicalii metalelor, diferiti alcaloizi:
histamina, cocaina, stricmina, morfina, atropina, pilocarpina. La catod vom pune: halogen, clor,
brom, iod radicali acizi.

Solutiile folosite se fac de preferinta cu apa distilata.

Concentratia in ioni trebuie sa fie cât mai mica pentru ca disociatia electolitica este cu atât
mai puternica cu cât solutia este mai diluata.

Indicatii:

· Sindroame neuroastenice

· Insomniile

· Spasmofilia · Sindroame migrenoase. Ex: Calciu este utilizat ca sedativ al sistemului

nervos în migrene, spasmofilie.

IONOGALVANIZĂRILE:MECANISME,EFECTE FIZIOLOGICE ȘI
TERAPEUTICE,MOD DE ACȚIUNE ,SUBSTANȚE,TEHNICI DE
APLICARE ,INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
Ionogalvanizarea este o procedură de electroterapie prin care, folosind ca vector curentul
galvanic, se introduc substanţe farmacologic active sub formă ionizată, in interiorul organismului,
prin intermediul învelişului cutanat. Se vor obţine deci efecte mixte, determinate pe de-o parte de
curentul galvanic, la care se adaugă efectele specifice substanţelor active introduse, adică a ionului
activ care foloseşte ca vector curentul galvanic pentru a penetra tegumentul.
Principalele aplicaţiile ale ionogalvanizării sunt următoarele:
♦ farmacologia bolilor de piele;
♦ anestezia pielii, prin folosirea unor anestezice locale (de ex. procaina) asociate cu un
vasoconstrictor local (adrenalina), astfel încât combinaţia să asigure o anestezie mai intensă şi
mai îndelungată;
♦ ca terapie reflexă :
a)stimulează receptorii cutanaţi, care vor activa reflexele la distanţă, cu efecte diferite;
b)stimulează circulaţia cutanată, şi consensual, din alte teritorii;
♦ se utilizează pentru unele substanţe simpaticotone – pentru testarea efectelor alergice
cutanate, sau pentru testarea efectelor medicaţiei vegetotrope.
Modalitatea de aplicaţie a ionogalvanizării presupune utilizarea de electrozi metalici, de obicei
de 0,5 mm grosime, plastici, rezistenţi electrochimic şi cu colţurile rotunjite. Ei sunt înveliţi
într-un strat hidrofil, mai gros, format din 10-15 straturi suprapuse, formând un strat total de
cca. 5 mm grosime. Acest strat se îmbibă cu cele 20-30 ml soluţie N/10 de substanţă activă
(cantitatea calculată pentru un electrod de 100 cm²) . Se adaugă soluţia de protecţie la electrozi,
cu cca. o oră înainte de aplicaţie (vezi mai sus compoziţia soluţiilor de protecţie la cei doi
electrozi). Doza de curent este de 0,1 mA/cm².

Principalele substanţe active folosite în ionogalvanizare

La anod – vom avea soluţiile la care substanţa activă ionizată va fi reprezentată de ionul
pozitiv. În cele ce urmează, vom prezenta succint modalitatea de obţinere a ionului activ (tipul
de soluţie) şi principalele efecte determinate de acel ion activ, pentru care îl şi aplicăm prin
ionogalvanizare:
K+ : se obţine din 6g KCl la 1000 ml apa distilata sau din 1,2 g KOH la 1000 ml apa distilata;
efect sclerolitic; Ca 2+ :
se obţine din 5,5g CaCl2 la 1000 ml apă distilată; efect
spasmolitic pe musculatura spastică superficială; Li+ :
din 3,5g Li Cl la 1000 ml apă distilată; din 0,6g LiOH
la 1000 ml apă distilată; se foloseşte în atacul de gută;
Mg2+ : din 18g MgSO4 +0,5g NaOH la 1000 ml apă
distilată; efect sedativ, analgetic, desensibilizant;
Cu2+ din CuSO4, 1% în vane; din 25 g CuSO4 la 1000 ml
apă distilată dacă se face soluţie; rol dezinfectant local sau
pentru suprafeţe mari;
Zn2+
din 30 g ZnSO4 la 1000 ml apă distilată; rol
dezinfectant;
Aplicarea pentru anestezice la piele – cu novocaină, procaină sau xilină
Se aplică procaina în: se realizează din 33 g procaină hidroclorică la
1000 ml apă distilată se realizează din 0,5 mg NaSO4 la 1000 ml apă
distilată. 10 ml sol 1 + 1ml sol 2 = substanţă pentru ionogalvinizare
Înainte de ionogalvanizarea cu procaină, se aplică adrenalina (1-2 fiole) care produc un efect
vasoconstrictor; ulterior se aplică combinaţia anestezică şi se va obţine un efect de mai lungă
durată. O altă variantă de prelungire a efectului anestezic, este cea de alcoolizare prealabilă a
zonei-ţintă cu 1020 % etanol, şi ulterior aplicarea anestezicului: se obţine astfel un efect
anestezic, semnificativ mai lung. Procaina are un efect superficial pe tegument, dar şi unul
profund, antrenând efecte cu dezvoltare metamerică
Acetilcolina se utilizează tot la anod, în cazul angiospasmelor, ulcerelor varicoase sau
tromboflebitelor. Se foloseşte o soluţie 0,5 % acetilcolină hidroclorică. Se vor dezvolta local
efecte colinergice.
Histamina aplică tot la anod. Substanţa se foloseşte în două variante : 1 fiolă de histamină 1 %
la care se adaugă 20-25 ml apă distilată, sau 0,1g histamină clorat la care se adaugă 250 ml
apă distilată; - substanţa este foarte activă , ceea ce implică foarte mare prudenţă, mai ales la
prima aplicaţie;
- doza de curent va fi la jumătate (densitatea de curent = 0,05 mA /cm2)
- timpul de aplicaţie va fi scurt; dacă substanţa este tolerată, timpul va
creşte treptat; - primul parametru care creşte este timpul, ulterior
creşte şi doza.

Substanţa de tip enzimatic, hialuronidoza, este indicată în tratamentul edemelor cronice, mai
ales declive, mai ales organizate fibros sau în inflamaţii cronice. Substanţa are capacitatea să
treacă în corion şi apoi subcutanat, dezvoltând un efect enzimatic şi facilitând dezorganizarea
aderenţelor între planuri, a fibrozărilor, şi consecutiv, activarea resorbţiei edemelor. Procedura
de utilizare a hialuronidazei în ionogalvanizare presupune cantităţi mari de substanţă – sute de
ml Combinaţiile folosite sunt: 1 fiolă hialuronidoză + 1 fiolă apă dublu distilată + 25 ml soluţie
compusă (din 11 g acetat de Na + 1 g acid acetic glacial la 1000 ml apa distilată). Soluţia
rezultată se diluează la N/10 şi se pun 200-300 ml substanţă la electrod.
La catod – substanţa farmacologic activă are ionul negativ activ, penetrant în corion. Iată
câteva dintre cele mai folosite substanţe active:
I¯ se obţine din 14 g KI + 5,6 g HCL ; se eliberează I¯ şi se adaugă 1000 ml apa distilată;
are efect resorbtiv sclerolitic şi analgetic; se resorbe de la nivelul pielii si se depozitează în
organele-zone de depozit pt I¯ , respectiv tiroida şi ficatul, de unde se obţin în timp, efecte la
distanţă.

În 35 min poate intra până la 1 mg I¯ activ in depozite.

- acidul salicilic din 32 de grame salicilat de Na + 1g HCl N/10;
soluţia astfel obţinută este aplicabilă direct sub catod; efectele
principale sunt antiinflamator local, analgetic, keratolitic;
- acidul ascorbic fiolă de 5 ml 10% + 20-25 ml apă distilată –
amestecul se aşează direct sub catod; efect antiinflamator;
- antibiotice - actualmente se contraindică aplicaţia acestora prin
inogalvanizare, deoarece dau reacţii alergice, uneori deosebit de
violente, conducând la riscuri majore, chiar vitale.
INDICAȚII
Sistem nervos:nevralgii,nevrite,pareze, paralizii,dezichilibre neurovegetative
Aparat locomotor :mialgii,artroze
Reumatism abarticular:tendinite ,bursite,epicodilite,periartrite,artrite de fază stabilizantă
Aparat cardio vascular :ateriopatii stadiile I-II,boala varicoasă stadiile I-II,HTA stadiile I-II
Dermatologie :acnee,alergie ulcere atone degerături.

CONTRAINDICAȚII
Leziuni de continuitate tegumentară
Alergie,intoleranță la curent galvanic
Tumori beningne,maligne
Infecții tegumentare
Tbc cutanant

CURENTII DE JOASA FRECVENTA

Vor avea frecventa cuprinsa între 500 impulsuri/sec.-5 impulsuri/min.

Curenti de joasa frecventa se obtin prin întreruperea curentului continuu

cu ajutorul unor metode de reglare manuala sau electrica obtinându-se
inpulsuri electrice ce se succed ritmic având în general un efect excitator.

Aceste inpulsuri pot fi:

 Singulare,

 Sau în serie

În general curenti cu impulsuri de joasa frecventa se caracterizeaza prin:

1. Forma si amplitudinea inpulsului;

2. Prin frecventa inpulsurilor;

3. Durata inpulsurilor;

4. Durata pauzei dintre inpulsuri;

1. Din punct de vedere al formei inpulsurile pot fi:

 Dreptunghiulare,

 Triunghiulare,
  Trapezoidale,

 Sinusoidale,

 Derivate din cele de mai sus.

Din curentul cu impulsuri dreptunghiulare se pot obtine formele derivate prin:

 Modificarea platoului superior sau inferior;

 Prin cresterea sau descresterea intensitati;

 Variatia duratei inpulsului si a pauzei

a) Inpulsul dreptunghiular-se caracterizeaza prin:

 Frontul ascendent-care este perpendicular pe linia

izoelectrica,

 Platoul orizontal-care este paralel cu linia izoelectrica

 Frontul descendent-care este perpendicular pe linia

izoelectrica

Frontul ascendent-corespunde cresteri bruste a intensitati

curentului.

Frontul descendent-corespunde scaderi bruste a intensitati

curentului.

b) Inpulsurile triunghiulare-se caracterizeaza prin:

 Anularea platoului,

 Fronturile ascendente,

 Fronturile descendente,

Pot avea o durata mai mare sau mai mica formân un unghi mai
mare sau mai mic fata de linia orizontala a timpului. Cu cât
durata impulsului este mai lunga, cu atât panta este mai plina.
Cu cât durata inpulsului este mai scurta, panta este mai
abrupta.
c) Inpulsurile trapezoidale-rezulta din combinarea impulsurilor
triunghiulare si dreptunghiulare. Pantele ascendente si
descendente pot fi mai line line sau abrupte, liniare sau curbe.

d) Inpulsurile sinusoidale-pot avea panta ascendenta de forma

convexa putând corespunde unei functi matematice
exponentiale.

Curentul faradic
Este obtinut din curentul continuu cu ajutorul unui inductor si
este format dintr-o curba neregulata în care undele pozitive cu
valori crescute alterneaza cu unde negative.Curenti de joasa
frecventa cu impulsuri sunt folositi in terapie pentru:

1.Electrostimularea musculaturi striate normoinervate.

2.Electrostimularea musculaturii total denervate.

1. Electrostimularea musculaturii striate normoinervate.

Folosirea acestor curenti cu impulsuri realizeaza o adevarata electro-

gimnastica musculara. Se bazeza pe actiunea de excitare a
impulsurilor electrice asupra substraturilor excitabile: muschii si
fibrele nervoase.Se realizeaza printr-o descarcare electrica a
membranelor celulare numita si depolarizare.

Musculatura striata, scheletica normal inervata-raspunde la

impulsuri cu durata relativ scurta si frecventa relativ rapida in
jur de 30Hz.Efectul de contractie-se obsine la o durata de 0,1-5
mili sec. si frecventa de 40Hz.Aceasta actiune tetanizanta sau de
contractie maxima se mentine atâta timp cât curentul strabate
muschiul.

Sunt folosite în general urmatoarele forme de curent:

 Curenti dreptunghiulari mici,

 Trenurile de impulsuri,

 Curenti modulati de lunga perioada,

 Curenti faradici, Curenti neofaradici,

 au frecventa de 50Hz durata de un impuls este de 1min. si
pauza dintre impulsuri de 19 mili sec.

Efectele fiziologice-sunt:

 Excitator,

 Vazomotor producând o vazodilatatie prelungita.

 Trofic,

 Antialgic,

 Revulsiv în cazul unei vazodilatati maxime

2. Electrostimularea musculaturi total denervata

În acest caz se obtine un raspuns selectiv la stimularea prin

impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta de crestere
lenta sau foarte lenta.

Folosirea excitari selective cu astfel de impulsuri poate duce

la obtinerea capacitati de contractie musculara.

Forme de curenti ce pot fi folositi:

 Curenti cu inpulsuri trapezoidale-sunt folositi în stimularea

diferitelor grupe musculare .

 Curenti cu inpulsuri triunghiulare-cu fronturile de crestere

liniare sau exponentiale.

 Electrostimularea -previne instalarea atrofiei musculare.

Nu este o metoda de recuperare în sine ci pregateste initierea kineto-

terapiei recuperatorie.

Tratamentul- cu acesti curenti trebuie instituit precoce la

7-10 zile de la denervare.
 Curentii diadinamici
Sunt derivati din curentul sinusoidal de 50Hz care a suferit o serie de modificari.

Cu ajutorul unei lampi redresoare se obtine mularea fazei negative ceea ce determina
formarea unui curent de 50Hz ½ sinusoidal.

Din aceasta cu ajutorul unei duble diode se obtine un curent de 100Hz ½ sinusoidal.

Ambele forme de curent mentionate trec din categoria curentilor alternativi în categoria
curentilor cu impulsuri, deoarece nu mai au faza negativa.

Forma acestor inpulsuri pozitive-este curba ½ sinusoidal cu o durata de 0,01 sec.

La curentul cu impulsuri de 50Hz intervin si pauze de 0,01 sec. În timp ce la cel de 100Hz
impulsurile se succed fara nici o pauza nefiind un curent alternativ.

Semnul curentului-se mentine tot timpul pozitiv ceea ce variaza, fiind doar intensitatea
care creste în mod ritmic de la 0 la o valoare maxima si apoi descrie o curba simetrica cu cea a
valorilor ascendente ajungând din nou la valoarea 0.

Aceste impulsuri se repeta de 50 sau 100 de ori/sec., frecventele fiind constante neputându-
se modifica.

În functie de felul in care se pot combina diversele posibilitati de succesiune si de

modulare a inpulsurilor descrise se pot obtine urmatoarele feluri de curenti diadinamici:

1.Monofazat fix.

Este o forma asemanatoare cu cea a curentilor sinusoidali, panta ascendenta este la fel ca
la curentul sinusoidal dar panta descendenta nu cade simetric ci ea descrie o curba lenta
exponentiala, ajungând la 0 în timp dublu fata de curentul ½ sinusoidal acoperind astfel si
perioada de pauza ajungând la valoarea 0 la baza impulsului urmator.

Durata unui impuls-este astfel de 20 mili sec. iar pauza nu exista. Intensitatea vârfului
impulsului este constant aceiasi.

2.Difazatul fix

Rezulta din suprapunerea a 2 curenti monofazati cu un decalaj de jumatate de perioada.

Vârfurile impulsurilor sunt asemanatoare, însa intensitatea nu mai ajinge la 0 ea ramânând

la un anumit nivel; astfel rezilta o curba asemanatoare cu cea a unui curent continuu peste care
se suprapun 100 de impulsuri de forma ½ sinusoidala.

3.Scurta perioada
 La intervale regulate de 1 sec. se alterneza brusc monofazatul de 50 impulsuri/sec. cu
difazatul de 100 impulsuri /sec.

Se poate creste durata perioadelor de impulsuri de la 1 la 10 sec.

4.Lunga perioada

Este o forma speciala de suprapunere a 2 curenti de 50 impulsuri/sec.

Un curent monofazat fiz de 50 impulsuri-peste care, cu un decalaj de ½ perioada se adauga

in mod lent (modulat) tot un curent de 50 impulsuri modulat.

Din aceasta suprapunere rezulta un curent asemanator cu cel difazat.

Durata modulatiei de crestere a fazei a-2-a este de 0,5 sec., durata perioadei constante
(platoul) este variabila între 1 si 7 sec.

Descresterea este de 1,5 sec. alternanta între monofazat si difazat se face între 3 si 10 sec.

5.Ritmul sincopat

Alterneaza la intervale de 1 sec. monofazatul cu pauze de aceiasi durata.

Principalele efecte ale curentului

diadinamic

1. Analgetic-difazatul si perioada lunga

2. Hiperemianta-difazatul, perioada lunga si perioada scurta

3. Dinamogeneza-monofazatul cu 50Hz cu o intensitate la valoarea prag.

Monofazatul-efect excitator, creste tonusul muscular, actioneaza ca un adevarat masaj

profund electric, evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. Actioneza
vazoconstrictor si tonifica pereti arteriali.

Difazatul-are actiunea cea mai antialgica-ridica pragul sensibilitati dureroase.

Îmbunatatirea circulatiei arteriale prin inhibarea simpaticului.

Este indicat ca forma introductiva în celalalte aplicati analgetice.

 Perioada scurta-are un efect excitator tonicizant, actioneaza ca un masaj profund mai
intens, are o actiune vazoconstrictoare de unde reiese rolul rezorbtiv cu actiune rapida asupra
hematoamelor si a edemelor post-traumatice sau din staza periferica.

Perioada lunga-are un efect puternic analgezic si miorelaxant, acest efect este persistent
timp mai îndelungat, are deasemenea un efect anticongestiv. Este indicat în starisle dureroase
profunde si persistente.

Ritmul sincopat-are un efect excitomotor pronuntat de unde rezulta actiunea sa de

gimnastica musculara importanta. Este indicat în atoni musculare postoperatori cu musculatura
normo-inervata.

Indicatiile

A. Afectiuni ale aparatului locomotor:

1.Starile posttraumatice-concluziile, entorsele, luxati recente folosim difazatul si

apoi perioada scurta.

2.Întinderile musculare.

3.În diferite redori articulare-incepem cu difazatul apoi continuam cu perioada

scurta si terminam cu perioada lunga. Aici fac exceptie fracturile sau rupturile ligamentare sau
musculare.

B. Afectiunile reumaticce: Artroze, artrite, în diferite mialgii, în manifestari articulare

(epicondilitele, entezite), în diferite periartrite, nevralgi cervico-brahiale sau sciatice.

Începem cu difazatul continuam cu perioada scurta si terminam cu perioada lunga.

C. Tulburari circulatori periferice: Boala Raynoud, în arteriopatiile obliterante,

varicele, stari dupa degeraturi si arsuri.

D. Aplicatiile segmentare: Pe zonele reflexe cu patologie neurovegetativa

În colecistopatie, în migrene, în ulcer.

Modalitati de aplicare a

curentilor diadinamici

Aplicatiile se fac:

1. Aplicarea direct pe punctele dureroase: Se folosesc electrozi de plumbmici rotunzi sau

chiar punctiformi.
 Electrodul negativ-este asezat direct pe locul dureros

Electrodul pozitiv-este asezat la 2-3 cm. distanta.

2. Aplicarea transversala: O folosim la nivelul articulatiilor mari, a zonelor musculare ale

membrelor sau trunchiului. Aici folosim electrozi plati, cu marimi diferite, corespunzatoare
regiuni de tratat. Electrozii sunt egali între ei.

3.Aplicarea longitudinala: Se foloseste de-a-lungul unui nerv periferic.

Electrodul pozitiv-este mai mare iar,

Elctrodul negativ-este mai mic si se aseaza pe locul dureros.

4. Aplicarea paravertebrala: Pentru radacinile nervoase, putem avea în acest caz atât
aplicarea transversala cât si o aplicare paralela cu colana. Se folosesc electrozi plati cu:

Electrodul negativ-asezat pe locul dureros,

Electrodul pozitiv-fiind egal ca marime.

5. Aplicarea gangliotropa: Se foloseste la nivelul ganglionilor vegetativi. Folosim

electrozi mici, punctiformi:

Electrodul negativ-fiind situat la nivelul ganglionului respectiv.

6. Aplicatia mioenergetica: Aceasta urmareste tonicizarea musculaturi normoinervate.

Electrodul pozitiv-este mare, este indiferent si se aseaza la locul de emergenta a nervului

motor.

Electrodul negativ-este punctiform si se aseaza la nivelul placi neuromotori.

Tehnica de aplicare a curentului

diadinamic

În primul rând trebuie sa avem:

1. Aparatul generator de curent diadinamic-care este format din:

Sistem de alimentare (priza, stecher, cablu)

Sistem de redresare si modulare (dioda, lampile)

Pe tabloul aparatului avem:

 Un potentiometru

Un comutator-pentru diferitele formele ale curentului diadinamic.

Osciloscop-prin care vizualizam formele curentului diadinamic.

Comutator-pentru schimbarea polaritati

Ceasul

Miliampermentru-pentru masurarea intensitati.

Sistemul de racordare cu bolnavul (cabluri si 2 electrozi)

2. Pacientul-trebuie sa fie asezat comod pe o canapea de lemn ti cu regiunea de tratat

descoperita si la îndemâna.

Electrozi-sunt asezati pe zona durerosa prin intermediul compreselor hidrofile.

Se începe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atinga pragul dureros (valoarea

minima a intensitati care produce o contractie musculara) si crestem treptat intensitatea datorita
instalari fenomenului de acomodare.

În general durata proceduri este de 4-8 min. daca depasim aceasta duratase diminua
eficacitatea analgetica.

Daca avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia
trebuie scazuta cu câte 1min. la fiecare noua procedura în cursul aceleasi sedinte.

În cazul actiunilor vasculotrope si neurotrofe se poate mentine o durata mai indelungata

de 20-30min.

Ritmul sedintelor-este determinat de stadiul afectiuni daca intensitatea dureri este mare
aplicam de 2 ori pe zi, daca este mai mica 1 procedura pe zi.

Numarul sedintelor-pentru actiune analgetica sunt utile 8-10 sedinte consecutive eventual
cu o pauza de 7-10 zile dupa care se reiau.

În scop dinamogen putem folosi peste 10 sedinte.

Alte forme de curenti de joasa frecventa

cu actiune antialgica

1. Curentul faradic si neofaradic

2. Curentul trabert
 3. Curentii stohastici

4. Electropunctura

5.T.E.N.S (stimularea electrica nervoasa transcutanata).

Curentul faradic si neofaradic

Curentul faradic-este reprezentat printr-o curba neregulata în care denivelarile cu valori

negative mici alterneaza cu cresteri mari si bruste ale valorilor pozitive.

Curentul faradic se obtine din curentul continuu, transformarea realizându-se cu

ajutorulunei bobine de inductie. Aceasta bobina consta din 2 bobine:

Primara-care este de dimensiuni mici numita inductor si este formata dintr-un

miezde fier pe care sunt înfasurate spire groase dar în numar mic.

Secundara-care este mai mare si în care patrunde bobina primara.

Diferentele intensitatilor pozitive si negative sunt date de inegalitatea dintre vitezele de

întrerupere si de inchidere a circuitului.

Dezavantajele curentului faradic:

Imposibilitatea dozari intensitati curentului

Neregularitatea impulsurilor

Manevrarea rudimentara a aparatelor de obtinere a acestui curent.

Astfel sa creat o noua forma de curent numit neofaradic.

Caracteristicile curentului neofaradic:

1. Nu se mai produc trecerile bruste de la valori pozitive la cele negative.

2. Intensitatea poate fi reglata cu precizie.

3. Frecventa este de 50Hz, durata impulsurilor este de 1 min., durata pauzei este de 19
ms.

Principalele efecte:

1. Efectul analgetic

2. Efectul excitomotor

3. Efectul vazomotor
 a) vazoconstructor-când durata este scurta

b)vazodilatator-când durata este lunga

4. Efectul trofic

5. Efectul rezorbtiv

Indicatii:

În afectiuni musculare ale aparatului locomotor

În afectiuni ale sistemului nervos periferic.

Contraindicatiile:

În paralizia spastica

În orice spasme si contractii musculare

În atrofi musculare cu degenerescenta

În atrofi musculare însotite de hipersensibilitate

Caracteristici: impulsurile triunghiulare.

Curentii träbet

CurenŢii dreptunghiulari care realizeazaun adevarat masaj cu impulsuri excitabile

obtinându-se astfel un puternic efect analgezic si hiperemiant.

Curentii stohastici

Se caracterizeaza prin prezenta unor stimuli neregulati ce reduc reactiile de adaptare sau
de obisnuinta crescând astfel efectul analgezic prin ridicarea pragului dureros.

Electropunctura

Face parte din metodele de reflexoterapie actionând pe punctele dureroase reflexe.

T.E.N.S.

Foloseste curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa care sunt furnizati de

aparate mici alimentate la bateri sau la priza. Frecventa este 15-500Hz, durata impulsurilor
0,05-0,5ms. Folosesc electrozi mari atezati în dreptul punctelor dureroase.

Elemente de fiziologie generala ale

electroterapiei si electrodiagnosticului
 Iritabilitatea-reprezinta capacitatea celulelor vi de a reactiona la un anumit stimul.

Excitabilitatea-reprezinta transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele

nervoase, aceasta este o reactie secundara a tesuturilor.

Pentru a declansa o excitatie stimulul trebuie sa aiba:

Intensitate minima precisa numita si intensitate prag.

Un timp minim pentru provocarea excitatiei.

Stimuli cu valoare peste prag determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie ce
poate fi masurata la distanta de locul de excitatie. Stimulul cu valoarea sub prag are o actiune
limitata locala.

Intensitatea cu valoare peste prag a stimuluilui nu duce la o crestere a raspunsului ceea ce

reprezinta legea totul sau nimic dar aceasta lege este valabila numai pentru reactia unei singure
celule.

Daca stimulii electrici excita mai multe sau mai putine celule dupa valoarea intensitati si
suprafata stimulata, atunci se produce contractie musculara mai puternica sau mai slaba.

Potentialul de membrana de repaus

În repaus procesele chimice ti fizice din membrana celulara se afla într-o stare de echilibru.

Stimularea-produce o transformare periodica a stari de echilibru determinând o serie de

procese fizice si chimice.

La nivelul membranei celulare Na+ si K+ sunt repartizati în concentratii diferite de o parte

ti de alta a membranei.

Na+: -în exterior avem 145mEq/l

-în interior avem 12mEq/l si avem un raport de aproximativ 12:1.

K+: -la exterior-4mEq/l

-în interior-155mEq/l si avem un raport de aproximativ 1:38.

Prin mecanism de pompa care este consumatoare de energie, rolul principal avându-l ionul
Na+ se realizeaza un transfer ionic si anume:

Na poate fi expulzat extracelular, K patrunde intracelular printr-un transpot pasiv.

Retinerea concentratiei mai mari de K în interiorul celulei se datoreste unui potential de

aproximativ 85 mV intracelular întretinut de pompa de Na
 Datorita diferentei de concentrtie a celor 2 ioni de la nivelul membranei celulare aflate în
repaus se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana sau de repaus.

Directia de polarizare a membranei celulare este pozitiva în exterior ti negativa în interior.

Potentialul de actiune a membrana

1.Depolarizarea.

Variatiile potentialului de membrana din cursul excitatiei prin diferiti agenti chimici si
fizici reprezinta potentialul de actiune.

Membrana celulara stimulata devine permeabila pentru Na declansându-se un flux ionic

dinspre exterior spre interior.

Curentul de intrare a ionului de Na atingând intensitatea curentului de iesire a K.

În depolarizare prin cresterea permeabilitati membranei celulare stimulate pentrul ionul de

Na partea externa devine negativa, iar partea interna devine pozitiva.

Stimulul prag sau de excitatie reduce potentialul de repaus cu 15-20mV ceea ce determina
un potentil critic de aproximativ 65mV ce determina declansarea potentialului de actiune.

Intensitatea minima necesara declansari excitatiei pentru pragul de curent continuu se

numeste reobaza.

2.Repolarizarea.

Reprezinta initierea proceselor de revenire la potentialul de membrana.

Se produce astfel:

Inactivitatea transportului ionului Na spre interiorul celulei, cu reducerea brusca a

conductantei membranei pentru Na+ si revenirea fluxului la valoarea de repaus.

Concomitent creste permeabilitatea membranei celulare pentru K+ care iese din

celula cu un flux crescut în intensitate ceea ce duce la restabilirea valori de repaus.

Modificarile de potential care au loc în timpul depolarizari si repolarizari reprezinta

de fapt adevaratul potential de membran

3.Restitutia

Începe odata cu încheierea procesului de repolarizare a membranei celulare.

Cu ajutorul pompei active Na-K, Na excedentar iese din celula iar K intra în celula pâna
la atingerea potentialului de repaus de aproximativ 85mV.
 În timpul depolarizari membrana este incapabila sa mai reactioneze la alt stimul
reprezentând perioada refractara absoluta (pragul stimulului este foarte ridicat si nu mai poate
fi depasit).

Dupa depolarizare se instaleaza perioada refractara relativa ce permite ca o excitatie locala

cu intensitate scazuta sa poata declansa un nou potential de actiune.

Electrotonusul

Reprezinta modificarile caracteristice fizice si fiziologice produse în timpul procesului de

excitatie fiind determinat de sensul curentului astfel:

La polul negativ-vom avea catelectrotonus

La polul pozitiv-vom avea anelectrotonus.

1.Catelectrotonus

Se produce la închiderea circuitului. Cresterea excitabilitati tisulare la catod este datorata

depolarizari prin sarcinile negative ale electrodului.

Excitantul minim necesar produceri stimulari actioneaza la o intensitate minima.

Într-o depolarizare extrema si de durata se produce:

Blocajul depolarizari sau

Blocajul de oboseala sau

Depresie catodica.

2.Anelectrotonus.

Se produce la întreruperea circuitului si se realizeaza o scadere a excitabilitati tisulare, se

obtine un efect hiperpolarizant, adica cresterea sarcinilor pozitive la exteriorul membranei, ceea
ce determina o îngreunare a aparitiei excitatiei.

Într-un anelectrotonus puternic se produce abolirea excitabilitati sau blocajul anotic de

hiperpolarizare.

Electrodiagnosticul

Prin electrodiagnostic întelegem ansamblul metodelor de diagnostic bazate pe utilizarea

curentilor electrici.

Exista 2 metode de electrodiagnostic:

1. Electrodiagnostic prin stimulare-care se bazeaza pe raspunsurile

date de organism la diversi stimuli electrici.

 2. Electrodiagnostic prin detectie-ce reprezinta detectarea si studierea curentilor electrici
produsi de tesuturi.

Ex. Electrocardiograma (E.K.G), electroencefalograma (E.E.G), electromiograma

(E.M.G).

Principiile electrodiagnosticului prin stimularea

cu curent galvano-faradic

Excitarea cu impulsuri a unui nerv sau a unui muschi sanatos produce o contractie
musculara brusca numita si secusa musculara.

a) Daca nervul este sectionat total:

Excitarea capatului periferic al nervului cu un curent continuu sau faradic nu produce nici
un raspuns.

Daca excitam direct muschiul nu mai raspunde la excitatia faradica în schimb raspunde la
excitatia galvanica printr-o contractie lenta.

Aceasta este mai vizibila daca asezam electrozi la cele 2 capete ale muschiului. Aceasta
se numeste degenerescenta totala.

b) Daca nervul este sectionat partial:

Excitabilitatea nervului este pastrata pentru curent galvanic sau faradic, dar contractia
musculara obtinuta este diminuata ca amplitudine.

Curentul faradic determina un raspuns brusc, curentul galvanic determina un raspuns

global heterogen:

Fibrele denervate musculare-vor da o contractie lenta cu un prag

de excitatie mai scazut.

Fibrele musculare sanatoase-vor reactiona brusc sub forma secusei musculare.

Astfel la o mai mica intensitate a curentului galvanic obtinem numai o contractie mica
numita si reactie de degenerescenta partiala.

Daca excitam un muschi la pragul de excitatie obtinem o contractie corespunzatoare valori

prag.

Marind aceasta intensitate de 2-3 ori fata de valoarea prag contractia se va mentine tot
timpul când trece curentul prin muschi aceasta se numeste electrotonus fiziologic.

În cazurile patologice, acest electrotonus se obtine la intensitati mult apropiate de valoarea

pragului si se numeste electrotonus patologic-este întâlnit de regula în boli musculare
primitive.
 Tehnica efectuari electrodiagnosticului cu

ajutorul curentului galvano-faradic

Trebuie cunoscuta:

Anatomia regionala,

Topografia nervilor

Teritoriul muscular

Corespunzator acestora:

Fiziologia miscarilor

Actiunea fiecarui muschi în parte

Notiunea de neurofiziologie si neuropatologie

Trebuie sa localizam punctele motorii precum si punctele de excitatie al nervului respectiv.

Punctele motorii=proectia pe piele a locului unde nervul patrunde în muschi.

Trebuie sa avem aparatul care produce curentul galvanic si faradic

Electrodul activ cu care facem explorarea este mic de aproximativ 3cm patrati pentru
muschii mari si de 1-2cm patrati pentru

muschii mici.

Electrodul indiferent este mai mare. Uneori se foloseste si o distributie bipolara când ambi
electrozi sunt mici si se aseaza la cele 2 extremitati ale muschiului.

Persoana care executa investigatia trebuie sa stea confortabil cu mâna stânga sa manevreze
aparatul iar cu mâna dreapta sa foloseasca electrodul activ explorato.

Subiectul de investigat trebuie sa fie relaxat, asezat confortabil si la

lumina.

Explorarea propriu-zisa: se începe cu explorarea faradica si apoi cu

cea galvanica.

Se examineaza mai întâi nervul si apoi muschiul. Se examineza întâi

partea sanatoasa si apoi cea bolnava.

 Toate reactiile se observa la valoarea prag al stimulului. Se tine seama de particularitatile
patologice ale tegumentelor precum si de eventuala contractie musculara.

Explorarea faradica-se face monopolar, electrodul indiferent este asezat între umeri
pentru membrul superior si lombar pentru membrele inferioare.

Electrodul negativ este cel activ, acesta se aseaza pe punctul de electie a nervului si apoi
pe punctul motor al muschiului corespunzator pe partea sanatoasa.

Marim voltaju' pâna la pragul de excitatie si înregistram valorile, se repeta aceiasi operatie
pe partea bolnava si obtinem urmatoarele posibilitati:

1. Daca voltajul este mai mic pe partea bolnava decât pe cea sanatoasa se numeste
hiperexcitabilitate.

2. Daca voltajul este egal atât pe partea bolnava ca si pe cea sanatosa înregistram o reactie
normala.

3. Daca voltajul este mai mare pe partea bolnava obtinem o hipoexcitabilitate.

4. Daca nu obtinem nici o contractie musculara se numeste inexcitabilitate faradica.

Electrodiagnosticul prin electrostimulare

Cuprinde 3 metode:

1.Testul galvanic al excitabilitati

2.Testul faradic al excitabilitati

3.Curba intensitate pertimp (I/T)

În toate metodele se folosesc stimuli din domeniul joasei frecventa si se bazeaza pe

actiunea caracteristica de excitare a impulsurilor electrice din acest domeniu asupra
substraturilor excitabile:

Ţesutul muscular

Fibrele nervoase

Prin stimularea electrica se produce depolarizarea membranelor sub-stratului excitat;

fiecare membrana în functie de tipul celular având o anumita frecventa de depolarizare optima
pentru valoarea prag a stimulului.

1.Curentii dreptunghiulari

Sunt produsi prin cresteri si descresteri bruste ale intensitati curentului obtinute la
deschiderea si închiderea circuitului.

Curentii dreptunghiulari cu frecvente tetanizante produc contractii musculare tetanice.

 Aceste efecte pot fi: anulate prin modularea impulsurilor în intensitate, durata si ritmicitate.

Astfel se obtine un curent corespunzator conditiilor fiziologice ale contractiei musculare

creindu-se posibilitatea unei electro-gimnastici musculare.

Indicatii:

Atoni si atrofi musculare de diferite cauze dar normoinervate,

Hipotonia musculaturi spatelui din scolioze si cifoze,

În prevenirea aderentelor intermusculare, intramusculare si peri-

Tendinoase.

Deasemenea se folosesc pentru obtinerea efectelor relaxante,

În contractura musculara reflexa obtinându-se ameliorarea dureri.

Contraindicatii:

În paralizia spastica

În spasme musculare de diferite cauze

În musculatura total sau partial denervata.

Musculatura normal inervata-raspunde la stimuli electrici cu declansarea brusca

(impulsuri dreptunghiulare)

La stimuli a caror intensitate creste lent sub forma de panta (impulsurile triunghiulare si
trapezoidale).

Muschii normoinervati partial-nu mai raspund datorita fenomenului de acomodare, la

fel si fibrele nervoase senzitive integre prezinta fenomenul de acomodare la stimuli cu panta
lenta.

Musculatura total denervata-raspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponentiale

de lunga durata cu panta de crestere lenta sau chiar foarte lenta deoarece degenerescenta
nervoasa a dus la pierderea capacitati de acomodare a muschiului; cu cât este mai lunga durata
impulsului cu atât este mai lina panta de crestere.

Astfel curentii cu impulsuri trapezoidale au fost utilizati si la stimularea muschilor cu

grade diferite de denervare.

Curenti cu impulsuri triunghiulare sunt mai frecventi utilizati la stiumu-larea selectiva a

muschilor scheletici afectati prin lezarea nervilor periferici.
 Stimularea cu impulsuri triunghiulare previne, frâneaza si încetineste instalarea atrofiei
musculare denervate.

2.Testul faradic al excitabilitati

Foloseste curentul faradic care este reprezentat printr-o curba neregulata în care
denivelarile mici cu valori negative alterneaza cu cresterile mari ale valori pozitive si cu un
timp scurt.

Importanta acestor curentii consta în actiunea lor excito-motorie asupra sistemului neuro-
muscular.

Acest efect excito-motor este dat de impulsul de mare intensitate si scurta durata fiind
receptionat în special de fibrele nervoase motori din muschi si placile neuro-motori în cazul
muschilor normoinervati.

Frecventa trebuie sa nu depaseasca 40 impulsuri/sec. altfel muschiul intra în stare de

contractie tetanica.

3.Curba I/T

Are avantajul aprecierilor cantitative precise ale proceselor de denervare.Permite aprecierea

cantitativa a procesului de reinervare.Se poate stabili parametri optimi ai impulsurilor
triunghiulare utilizati în tratarea paraliziilor fflasce.

Determinarea curbei I/T se face în tehnica bipolara (electrozi de marime egala sunt dispusi la
capetele muschiului, catodul fiind asezat distal în toate cazurile în care nu exista raspuns
paradoxal adica, intensitatea curentului la anod sa fie mai mare decât intensitatea la catod).

În cazul raspunsului paradoxal se inverseaza catodul cu anodul. Datele obtinute în masuratorile

facute pentru curba I/T se trec într-un grafic cu scari logaritmice.Pe ordonata fiind trecuta
intensitatea masurata în mili-amperi, iar pe abcisa fiind trecut timpul în mili-secunde.

Masuratorile se fac folosind impulsuri dreptunghiulare ce vor da C.I.D. (curba cu impulsuri

dreptunghiulare) si masuratori cu impulsuri triunghiulare ce vor da C.I.T. (curba cu impulsuri
triunghiulare).

Tehnica propriu-zisa de obtinere

a curbei I/T

1. Se selecteza impulsurile dreptunghiulare cu durata fixa de 1000 de mili sec. si pauza

între 2000-3000 de mili sec.

Cu electrozi asezati pe muschiul de explorat se creste treptat intensitatea pâna la obtinerea

contractiei minime.

Valoarea acestei intensitati (în mili amperi) cu care se obtine aceasta contractieminima se
numeste reobaza si se noteaza pe grafic.
 2. Se scurteaza apoi durata impulsului în succesiunea: 500ms, 400ms, 300ms, 200ms,
100ms masurându-se de fiecare data intensitatea care produce contractia minima. Toate
valorile se trec pe grafic.

Se observa ca la scaderea duratei impulsurilor valoarea intensitati curentului care produce

contractia minima ramâne cu timp egal cu valoarea reobazei. Ceea ce reprezinta o portiune
orizontala a C.I.D.

La o anumita durata a impulsurilor pentru obtinerea contractiei minime este necesara o

intensitate mai mare decât valoarea repbazei.Din acest punct curba I/T devine ascendenta pe
masura ce timpul tinde spre zero.

3. Determinarea cronaxiei-cronaxia reprezinta durata impulsului curentului

dreptunghiular cu intensitate egala cu dublu reobazei.

Cronaxia se determina în 2 moduri:

a) Pe graficul curbei I/T se traseaza o dreapta paralela cu abcisa la valoarea curentului egal
cu dublu reobazei, iar la punctul de intersectie se duce o perpendiculara pe axa timpului unde
se va obtine valoarea cronaxiei.

b) Prin determinarea directa pe pacient: în timpul ridicari curbei I/T se fixeaza valoarea de
vârf a curentului egal cu dublu reobazei.

Durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se mareste treptat timpul pâna la obtinerea
contractiei minime.

Durata impulsurilor corespunzatoare contractiei minime reprezinta cronaxia.

4. Se traseaza C.I.T. în aceleasi conditii ca si pentru C.I.D. Durata frontului de descrestere

se alege la zero.

5. Se determina coeficientul de acomodare notat cu alfa si care reprezinta raportul dintre

intensitatea cu impulsuri triunghiularea cu durata de 1000ms si intensitatea cu impulsuri
dreptunghiulare cu aceiasi durata pentru valorile care produc contractia minima.

Alfa este la muschii sanatosi cu valori între 2,5-6. Limita inferioara a coeficientului alfa
este 2-3. Scaderea alfei sub limita inferioara indica o denervare partiala. Scaderea sub valoarea
1 a coeficientului alfa indica o denervare totala.

Determinarea coeficientului alfa deoarece reflecta leziunea incipienta a nervului.

Forma curbei I/T este descrisa mai sus, este variabila pentru sistemul muschi-nervi intact.

La muschiul total denervat-curba I/T este deplasata la dreapta si în sus datorita cronaxiei
crescute a fibrelor musculare.

La muschiul partial denervat-C.I.D. si C.I..T. sunt situate în pozitie intermediara între

muschiul sanatos si cel total denervat.
 Partea stânga a curbei I/T da informati asupra nervului motor si partea dreapta asupra stari
fibrelor musculare.

Afectarea nervului-se reflecta prin scaderea coeficientului de acomodare alfa.

Pentru optimizarea parametrilor alesi pentru electrostimularea terapeutica se determina

C.I.T. pentru muschiul corespunzator sanatos. Aceasta este numita climaliza.

Se traseaza pe grafic o dreapta aproape tangenta la curba climalizei.

Suprafata determinata între aceasta dreapta si C.I.D. reprezinta domeniul intensitati si

duratei ce poate fi ales pentru excitarea muschiului bolnav folosind impulsuri triunghiulare.

Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de câteva ori mai mare decât durata
impulsului.

CURENȚII DE MEDIE FRECVENȚĂ ȘI INTERFERENȚIALI: ACȚIUNI

BIOLOGICE, EFECTE FIZIOLOGICE, APLICARE ,TEHNICI DE APLICARE
,APARATURĂ,INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII

CURENTII DE MEDIE FRECVENTA

Sub aceasta denumire întelegem o categorie de curenti electrici, alternativi sinusoidali
cuprinsi între curenti de joasa frecventa si cei de înalta frecventa .

Limitele sunt între 100-100mi Hz.

Fiecare perioada a curentului sinusoidal produs de aparat are o durata foarte scurta egala cu
0,2-0,1 mili sec.

Aparatul care produce curentii de medie frecventa poarta numele inventatorului Nemctron.

Reprezentarea grafica a acestor curenti este la fel cu cea a curentuluialternativ sinusoidal de

la retea, deosebirea constând numai în frecventa lor deosebita.

Instituirea ritmica a pauzelor într-un curent de medie frecventa cu intensitatea constanta

determina fragmentarea sacadata a acestuia într-un adevarat tren de impulsuri.Prin variatia
ritmica a intensitati curentului ti prin intercalarea unor pauze ritmice de o durata variabila se
pot obtine mai multe forme de curenti de medie frecventa si anume:

1. Curentul de medie frecventa de baza-este cel cu amplitudine constanta în care

vârfurile maxime ale intensitatilor pozitive respectiv negative se mentin la un nivel constant.

2. Curentul modulat cu lunga perioada-este acela la care amplitudinea maxima a

oiscilatiilor variaza de la o perioada la alta crescând de la 0 pâna la o valoare anumita.

Fiecare modulatie de acest fel ca si pauza care o urmeaza poate sa dureze de la 1-5 sec.
 3. Curentul modulat cu scurta perioada-variatiile intensitati fiecarei perioade si pauzele
lor se succed cu o viteza mai mare de 20, 30-100 de modulatii/sec.

La o modulatie de 50/sec. aceste trenuri de unde modulate dureaza 0,01sec. si sunt

urmate de o pauza tot de 0,01 sec.

Fiecare din aceste trenuri de unde cuprind un numar de 50-100 oscilatii sinusoidale de câte
0,2-0,1 mili sec. în rapor cu frecvenaa de baza de 5.000 sau 10.000Hz. Forma pantei de crestere
a intensitati fiecarei modulati în parte este exponentiala.

4. Curentul modulat cu scurta perioada si supramodulat cu lunga perioada sau curentul

dublu modulat, scurta perioada+lunga perioada suprapuse-este un curent de medie
frecventacu scurta perioada în care trenurile de impulsuri de scurta perioada cu amplitudini
diferite crescând sau des-crescânde în limitele modulatiei cu lunga perioada.

Aceste 4 forme fundamentale de curenti alternativi de medie frecventa pot fi dublate

printr-un curent de medie frecventa sinusoidal redresat.

Acestui curent îi lipseste faza negativa devenind astfel un curent continuu cu impulsuri de
aciasi frecventa cu a formei din care deriva.

Diferenta consta în transformare curentului alternativ sinusoidal în curent continuu cu

impulsuri sinusoidale redresate care poseda unele caractere ale curentului continuu.

O alta varianta terapeutica este utilizarea curentului de medie frecventa în dispozitivele

interferentiale adica încrucisarea în tesuturile profunde a 2 circuite de curent de medie
frecventa dar cu diferite frecvente.

Aceasta se realizeaza prin aplicarea a 4 electrozi în jurul regiuni anatomice de tratat.

Electrozi sunt asezati la fel ca pentru galvanizarea transversala însa sunt racordati în paralel
sau încrucisati câte 2 la fiecare circuit în parte.

Diferenta de frecventa între cele 2 circuite este în general de 100 impulsuri/sec.

 Actiunile biologice ale curentului

de medie frecventa

Spre deosebire de curenti de joasa frecventa la care fiecare

impuls este urmat de o excitatie, ceea ce se numeste principiul
excitatiilor sincrone.

La curentul de medie frecventa aparitia excitatiei fibrelor

nervoase mielinice este posibila numai dupa o sumatie de
oscilatii de medie frecventa ceea ce reprezinta efectul sumatiei
temporale.

Pentru realizarea acesteia curentul de medie frecventa trebuie sa

depaseasca anumit prag de intensitate si un anumit timp util.

Timpul util-este cu atât mai mic cu cât intensitatea prag este mai mare.

Prelungirea timpului peste timpul util este nesmnificativa pentru

declansarea excitatiei.

Cu cât creste frecventa curentului cu atât creste si numarul perioadelor

necesare pentru declansarea unei excitati.

Aceasta crestere nu este liniara ea având 2 maxime.

Excitatia apolara sau ambipolara-Excitatia poate fi produsa la oricare

dintre cei doi poli si concomitent daca ei sunt aplicati simetric.

Impulsurile de curent alternativ trebuie sa aiba o forma exact simetrica.

Curentul de medie frecventa trebuie sa fie modulat în amplitudine adica

sa apara si sa dispara lent la câteva perioade. Frecventa trebuie sa fie peste
100Hz.

Curba I/T-exista si la medie frecventa cu precizarea ca

pragul de excitabilitate corespunzator unei intensitati dublei
reobazei este mai mic decat la curenti rectangulari.

Negativitatea locala sau primara-La stimuli de medie

frecventa cu

intensitate sub limita dupa trecerea unui anumit numar de perioade se produce
o descrestere a potentialului de repaus a membranei excitate.
 Rezistenta cutanata-este mult scazuta la media frecventa ceea ce

permite o aplicare nedureroasa astfel încât putem folosi intensitati mai mari
obtinându-se penetrati mai mari în tesuturi.

Rapiditatea schimbari directiei curentului alternativ de medie

frecventa-diminua riscurile efectelor electrolitice de la nivel tegumentar ceea

ce determina o crestere a tolerantei la locul de aplicat.

Contractiile musculare obtinute cu media frecventa-sunt: puternice,

reversibile, bine suportate, nedureroase.

Aceasta se datoreste unui efect de blocaj la nivelul receptorilor si fibrelor

nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului încrucisari pragului.

În acest fel se obtine declansarea fara durere a contractiei musculare

tetanice precum si actiunea inofensiva a curentului de medie frecventa a
muschiului cardiac.

Efectele fiziologice ale curentului

de medie frecventa
1. Efectul analgetic- se obtine cu ajutorul curentului de medie frecventa
de baza sau cel modulat cu scurta perioada la o frecventa de 500Hz.

La o durere intensa se incepe cu scurta perioada cu o frecventa de 300-

500 Hz, timp de 10-15min. si apoi se reduce frecventa fara a modifica
intensitatea, rezultatele sunt mai constante si de durata. Acesti curentii fiind
bine suportati de bolnavi.

Curenti de medie frecventa cu lunga perioada si cei supramodulati

provoaca contracti musculare puternice si dureroase.

2. Efectul trofic-se obtine cu un curent de medie frecventa

de 10000 Hz.

Se constata o îmbunatatire a rezultatelor favorabile daca se

asociaza si cu ultrasunetul.

Tot cu rol trofic este si actiunea vazomotorie ce determina hiperemia sau

în unele cazuri rezorbtia.
 3. Efectul de stimulare asupra musculaturi
scheletice- provocând contractii musculare puternice
reversibile si bine suportate.

4. Efectul de stimulare asupra musculaturii netede-în

cazul hipotoniei musculaturi organelor interne.

5. Efectul asupra sistemului vegetativ prin stimularea

vagului-curentul de medie frecventa provoaca contractii numai
pe muschiul normoinervat.

Intensitatea pentru producerea contractiei trebuie sa fie cu

atât mai mare cu cât frecventa este mai mare.

La muschi denervati-nu se obtine nici o contractie

musculara indiferent de frecventa sau intensitate.

Modalitati de aplicare terapeutica a

curentului de medie frecventa

1. Aplicarea unui singur curent de medie frecventa.

Posibilitati:

 Aplicarea curentului de medie frecvensa pur

 Aplicarea curentului de medie frecventa redresat

 Curentul de medie frecventa cu cu modularea frecventei

cu repetitie a trenurilor de impulsuri.

 Curentul de medie frecventa dublu modulat

2. Aplicarea curentului interferential.

În zona de întâlnire a celor 2 curenti cu frecvente diferite se produce un

câmp electric numit si câmp interferential.

Directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv

având loc o amplitudine si o scadere la disparitia totala a intensitati.

Trecerile de la amplificare la anulare sunt lente. Oscilatia intensitati de

interferenta variaza progresiv între 0-100Hz.
 Caracteristicile curentului

interferential

Curentul interferential rezulta din cei 2 curenti de medie

frecventa care îi notam I1 si I2 cu amplitudini constante dar cu
frecvente diferite.

Rezultatul este tot un curent de medie frecventa dar cu

amplitudine variabila în functie de directia considerata.

Frecventa de variatie a amplitudini este egala cu diferenta

dintre frecventa celor 2 curenti I1 si I2.

Modularea intensitati prelungeste efectul de stimulare a

curentului de medie frecventa prevenind astfel instalarea
fenomenului de acomodare.

Avem 2 modalitati de aplicare a curentului interferential.

1. Modalitatea de aplicare "MANUALĂ"-consta în alegerea

unei frecvente constante între 0-100Hz.

Efectele:

 La frecvente mici de sub 10 Hz-curentul are o actiune

excitomotorie.

 La frecventa mijlocie între 12-50 Hz-cu intensitatea

subliminara se obtine actiune decontracturanta si vasculotrofica
precum si actiune de inhibare a simpaticului si stimulare a
vagului.

 La frecvente rapide între 80-100 Hz-obtinem un efect

analgetic.

Actiunea excitomotorie-produce contractii musculare pe

musculatura

hipotona dar normoinervata.

 Regalarea vegetativa-înlatura disfunctiile vegetative ale
organelor interne.

Curentul de medie frecventa fiind astfel indicat si în dureri toracice

anginoase, în tahicardiile paroxistice si constipatiile spastice.

2. Modalitatea de aplicare "SPECTRUM"-avrm frecvente

variabile.

Efectele:

 Între 0-10 Hz-timp de 15 sec. cu o frecventa variabila

liniar, crescator si descrescator obtinem o excitatie asupra
nervilor motori, o adevarata gimnastica musculara cu indicatii în
hipotoniile musculare de de inactivitate în redorile articulare
post-traumatice.

 La o modulatie spectrum între 90-100 Hz-timp de 15

sec. se obtine un efect analgetic.

 La o modulatie spectrum între 0-10 Hz timp de 15 sec. se produce

o alternata ritmica a efectelor inhibitori cu efectele excitatorii adica stari de
relaxare alternând cu stari de stimulare.

Deasemeni obtinem o reglarea a tonusului peretilor

vasculari, o hiperemie activa a vaselor profunde, se obtine
rezorbtia edemelor si a exudatelor post-traumatice, produce un
micro masaj activ de profunzime a musculaturi striate cu efect
benefic si în contractiile musculare.

La orice aplicare a curentilor interferentiali se urmareste cresterea

pragului dureros, efectul stimulant neuromuscular si influentarea sistemului
nervos vegetativ.
 Indicatiile terapeutice a curentului

Interferential
Traumatologie:contuzii,entorse,luxații,fracturi,hematoame posttraumatice

Reumatologie :artrite,artroze,reumatism abarticular

Neurologie :nevrite ,pareze,paralizii

Afecțiuni vasculare:arteriopatii periferice stadiul I-II, Varice stadiul I-II

Ginecologie:anexite

Gastroenerologie:dischinezii biliare,boala ulceroasă,enteropatii funcționale

CONTRAINDICAȚII
Pacienții incapabili sa coopereze sau sa urmeze instrucțiunile terapeutului

Pacienții ce urmează terapie anticoagulantă sau au în istoric embolism pulmonar sau tromboză
venoasă profunda sau a căror tegument este fragil și ușor de lezat(nu se vor trata cu electrozi
cu vacuum).

Femeile însărcinate –aplicații pe trunchi și pelvis

Afecțiuni maligne sau benigne suspecte sau certe

Condiții dermatologice : dermatite,leziuni cutanate de continuitate

Infecții,procese inflamatorii purulente

Stări febrile

Implante metalice

Tuberculoză
 CURENTII DE ÎNALTA FRECVENTA
Sunt curenti alternativi cu limita inferioara de 100 mii Hz si
landa de 3Km, iar limita superioara este de 300 MHz si landa de
1m.

Acesti curenti sunt produsi de un circuit oscilant în care sa introdus un

scânteietor sau eclator.

Curentii de înalta frecventa se clasifica astfel:

1. Undele scurte-care au frecventa de 27,12 MHz si landa

de 11m.

2. Înalta frecventa pulsatila sau diapulsul-aceiasi frecventa

cu undele scurte simple.

3. Undele decimetrice-care la rândul lor pot fi:

 Lungi

 Scurte (microunde)

4. Ultrasunetele-care au frecventa cuprisa 800-1000 KHz si

landa de 1,87 mm.

Principalele propietatii fizice ale

curentului de înalta frecventa

1. Frecventa foarte mare

2. Landa este descrescatoare de la hectometri la metri,

decimetri si centi-metrii.

3. Se produc fenomene capacitive-adica acesti curenti

strabat usor condensatori putând actiona si în circuit deschis.

4. Produc fenomene inductive-si anume cu cât frecventa

este mai mare variatia câmpului inductor este mai rapida si forta
electromotoare de inductie este mai ridicata.
 5. Produc energie calorica-si anume: într-un câmp
electromagnetic de înalta frecventa energia electrica se
transforma în caldura conform legi lui Joule: Q  K  I2  R  T.

Aceste unde încalzesc puternic corpurile metalice precum si

solutiile electrolitice.

6. Efect pelicular-si anume în mediile metalice omogene cu

rezistenta mica, acesti curenti de înalta frecventa se propaga la
suprafata.

Acesti curentii de analta frecventa transmit în mediul înconjurator la

distante foarte mari, unde electromagnetice de aceiasi frecventa

cu curentul generator.

Unde scurte
Aceste unde au actiune electrolitica si electrochimica si nu
produc fenomene de polarizare. Aceste unde nu provoaca
ezcitatii neuromusculare. Au efecte calorice de profunzime fara
a produce însa leziuni cutanate.

Penetratia tisulara si efectul lor caloric depind de:

 Frecventa curentului=si anume: creste odata cu

cresterea frecventei.

 Constantele electrice ale tesuturilor-si anume: cu cât

frecventa este mai mare curentul trece prin tegument fara al leza
prin încalzire.

 Tegumentul este o combinatie de rezistente si

capacitatii-astfel încât penetratia undelor scurte se face prin:
vase, canale sudoripare, stratul cornos va fi izolator.

Aceste unde trec prin aer ca si un curent de conductie

dezvoltând o energie termica.

Trec prin membrane ca un curent de deplasare cu un

consum redus de energie si strabat mediul sancvin, acesta fiind
un bun conductor electric.
 Actiuniile fiziologice ale undelor scurte
1. Actiunea asupra metabolismului:

Creste necesarul de O2 si de substrat nutritiv tisular,

Creste catabolismul,

Stimuleaza metabolismul local în zona lor de aplicare.

2. Actiunea asupra circulatiei-se produce o hiperemie activa atât prin actiune locala cât si
prin actiune reflexa.

3. Actiunea asupra sistemului nervos-si anume:

Asupra sistemului nervos central-are un efect sedativ actionând

asupra hipotalamusului.

Asupra sistemului nervos periferic-creste excitabilitatea, creste

viteza de conducere, scade reobaza si scurteaza cronaxia.

4. Actiunea asupra musculaturii:

scade tonusul muscular

relaxeaza musculatura antagonista

îmbunataceste circulatia locala.

5. Actiunea de crestere a capacitati imunologica a organismului.

6. Actiunea asupra glandelor endocrine.

Efectele terapeutice ale undelor scurte

1. Efect hiperemizant

2. Actiune analgetica

3. Efect miorelaxant si antispastic

4. Efect de activare metabolica

 Undele scurte produc endotermie nemijlocita cu efect
remanent (de lunga durata) de  48-72h.

Caracteristici de dozare a undelor scurte

DOZA I - este egala cu doza atermica sau rece si
corespunde la 5-10W.

Aceasta doza nu produce nici o senzatie fiind sub pragul de

excitatie termica.

DOZA II - este doza oligotermica (putina caldura)

corespunde la aproximativ 35W.

Aceasta doza produce o senzatie de caldura abia

perceptibila.

DOZA III - este doza termica care corespunde la 75-

100W.

Aceasta doza produce o senzatie de caldura evidenta dar

suportabila.

DOZA IV - este doza hipertermica corespunde la 110-

250W.

Aceasta doza produce o senzatie de caldura puternica

uneori greu suportabila.

Pentru alegerea acestor doze trebuie sa tinem seama de urmatoarele

aspecte:

1. În stadiile acute-vom folosi totdeauna:

 Dozele reci (I)

 Dozele oligotermice (II)

cu o durata scurta de 3-5 min. si în seri scurte cu ritm zilnic sau

la 2 zile.

2. În stadiile cronice-vom folosi:

 Dozele termice (III)  Dozele hipertermice (IV)

Cu o durata prelungita de 20-30 min. în serii de câte 12 sedinte
în ritm zilnic sau la 2 zile.

3. Dozele II si III - au si actiune antispastica.

4. Doza IV - cu o durata scurta are si actiune revulsiva.

Tehnica de aplicare a undelor scurte

Spre deosebire de tehnica de aplicare a curentilor de joasa si medie
frecventa în care era nevoie de un contact direct între electrozi si tegument,
la undele scurte electrozi nu se aplica direct pe tegument.

Aparatele de unde scurte sunt alcatuite din 2 circuite:

 Circuitul generator

 Circuitul rezonator

ce trebuie sa intre în rezonanta unul cu celalalt. Pacientul intra

în circuitul rezonator.

Acesti curenti de înalta frecventa se pot aplica fie în:

 Câmp inductor fie în

 Câmp condensator

1. Aplicare în câmp condensator-introducerea

bolnavului direct în câmpul rezonator între cele 2 placi ale
armaturilor condensatorului.

Armaturile condensatorilor sunt izolate în capsule de sticla

sau cauciuc constituind de fapt electrozi.

În cazul electrozilor de metal izolati de sticla, acestia sunt

rigizi si se numesc electrozi Schliephake.

Acestia sunt formati dintr-un disc metalic de 1mm,

grosime si cu marimi diferite în diametru fiind: mari, mijloci si
mici (172-130-85-42).
 Capsula izolatoare-are o piesa din ebonita pe care se
gaseste dispozitivul de fixare a electrodului precum si fisa de
racordare cu cablul.

Fata care vine spre bolnav este din sticla si se însurubeaza

la piesa de ebonita.

Acesti electrozi pot avea si forme speciale pentru utilizarea în regiunile

axilare (forma prisma).

Acesti electrozi se fizeaza la niste brate sau suporturi ce le ofera

posibilitatea aplicari lor la distanta de tegument.

Aceste suporturi sunt din material izolant având mai multe articulatii ce
le confera mobilitatea în toate directiile.

2. Aplicarea în câmp inductor-foloseste electrozi flexibili ce sunt

acoperiti de un cauciuc vulcanizat.

Pot avea aspectul unei plase si cordon flexibil constituit din sârme de Cu
peste care se vulcanizeaza un strat de cauciuc de 6-8 mm grosime.

Acestia pot fi aplicati direct pe tegument, direct pe regiunea de tratat.

Valoarea terapeutica a undelor scurte

Au actiune prioritara fata de alte proceduri termice.

Au o actiune adjuvanta fata de alte proceduri.

Au o actiune permisibila adica se pot asocia cu alte

proceduri fizicale.

Indicatii terapeutice ale undelor scurte

1. În afectiuni ale aparatului locomotor: afectiuni reumatice
acute si degenerative si în sechele posttraumatice.

2. În afectiuni ale sistemului nervos:

 Sistemul nervos periferic: nevralgiile, meuromialgiile,

nevrite,

pareze, paralizii.
  Sistemul nervos central: sechele de poliomielita, sechele
dupa

meningite si mielite.

3. În afectiuni digestive: în diferite spasme esofagiene,

spasmele gastro-intestinale, în diferite dischinezi biliare de
diferite cauze, în diferite sindroame aderentiale, dupa interventii
chirurgicale si chiar în constipatia cronica.

4. În afectiuni cardio-vasculare:tulburari circulatori

periferice: arteriale si venoase; arteriopatii periferice, în
degeraturi.

5. În afectiuni pespiratorii: bronsite cronice, sechele dupa

pleurezi, în pleurite, astm bronsic însa în perioada dintre crize.

6. În afectiuni urogenitale: hipertrofia de prostata,

pielonefrite, pielocistite, diferite colici nefritice.

7. În afectiuni ginecologice: anexitele, parametritele.

8. În afectiuni oftalmologice: orjelet, iridociclitele si

cheratite.

9. În afectiuni stomatologice: gingivite, stomatita, în dureri

postextractii dentare, în diferite abcese peridentare sau
granulom.

10. În afectiuni dermatologice: în furuncule, în panaritii sau

hidrosadelita.

11. În afectiuni endocrine: dereglari hipofizare si tiroidite.

Contraindicatiile undelor scurte

În supuratii, în diferite manifestari acute reumatice de tip

autoimun, în procese neoplazice, în hemoragii, în hemoptizii, în
hemoragiile din ulcerele gastro-duodenale, în existenta
stimulatorului cardiac, în situati de sarcina.
 TERAPIA DE ÎNALTĂ FRECVENȚĂ PULSATILĂ :MOD DE
ACȚIUNE ,EFECTE ,AVANTAJE, INDICȚII ȘI CONTRAINDICAȚII

Înalta frecventa pulsatila

sau diapulsul
Frecventa înalta de 27,12 MHz landa de 11m durata unui
impuls este de 65 miu/sec. pauza dintre impulsuri este de 25
de ori mai mare decât durata impulsului.

Frecventa impulsurilor este dozata în 6 trepte.

Puterea aparatului generator este cuprinsa între 293-970W.

Durata mare a pauzei în raport cu durata impulsului,

genereaza efect caloric ce se disperseaza pâna la disparitie si
astfel efectele biologice au o durata mai lunga.

Frecventa impulsurilor este calculata astfel ca fiecare impuls care

urmeaza sa cada pe un efect biologic persistent.

Dispersarea efectului caloric determina lipsa efectelor

hipertermice locale.

Emitatorul aparatului poate fi aplicat peste îmbracaminte,

aparate gipsate, pansamente, elemente metalice de contentie cu
exceptia stimulatorului cardiac.

Modul de actiune a diapulsului

Câmpul electromagnetic realizat influenteaza miscarile
intra si extra-celulare determina echilibrarea pompelor de sodiu,
din celulele dereglate în stare de depolaraizare partiala
determina astfel refacerea potentialului bioelectric al
membranelor.

Stimuleaza procesele anabolice celulare si tisulare creste fluxul sancvin

perifericprin hiperemie ceea ce duce la cresterea oxigenari locale cu rol în
vindecare.

Influenteaza procesele de regenerare a tesutului nervos.

Stimuleaza hematopoeza.
 Influenteaza cresterea infiltratiei leucocitara. Favorizeaza
formarea colagenului în procesele reparatori tisulare.

Efectele fiziologice a diapulsului

1. Amelioreaza procesele de osteoporoza posttraumatice.

2. Accelereaza procesul de calusare în cazul fracturilor.

3. Accelereaza rezorbtia hematoamelor.

4. Au actiune rezorbtiva a proceselor inflamatorii.

5. Pot reduce pâna la disparitie edemul tisular.

6. Accelereaza cicatrizarea plagilor prevenind si reducând

cicatrici cheloide.

7. Grabeste vindecarea arsurilor.

8. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase

precum si a ulcerelor peptice.

9. Realizeaza topirea calcifierilor din bursite si tendinite.

10. Diminua si combat spasmele musculaturi netede.

Se obtin rezultate foarte bune si bune în urmatoarele

afectiuni:

Stari post-traumatice ale partilor moi în deosebi la genunchi

si umar,

În algoneurodistrofi post-traumatice,

În bursite si în tendinite,

Rezultate bune si satisfacatoare se obtin în:

Artroze activate Poliartrite.

 Avantajele diapulsuluiu
Nu produce efecte calorice locale astfel încât poate fi aplicat
în:

 Inflamatii si congesti din procesele infectioase si

neinfectioase.

 Poate fi aplicat la orice vârsta si la o arie mare de

afectiuni.

 Scurteaza timpul de vindecare în multe afectiuni.

 Reduce consumul de medicamente.

 Combate rapid durerea.

 Poate fi tratata orice regiune a corpului.

 Pacientul nu trebuie dezbracat.

 Nu produce disconfort local si general.

 Pacientul nu trebuie neaparat supravegheat.

INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
Aparat locomotor:fracturi
Reumatism cronic degenerative
Reumatism abarticular
Reumatisn inflamator:poliartrită reumatoidă,spondilită anchilozantă
Aparat cardio-vascular:arteriopatii periferice,ulcere varicoase
Aparat respirator:bronșite acute,faringite acute
 MICROUNDELE:ACȚIUNI BIOLOGICE ,FIZIOLOGICE,TEHNICI DE
APLICAȚIE,INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII

Microundele reprezintă radiații electromagnetice având frecvențe cuprinse între

300MHz și 300GHz.Se folosesc în telecomunicații(telefonie mobilă),și la
radare(unde radar) pentru ghidarea avioanelor,satelițiilor,navelor.
Microundele folosite în scop medical au următoarele frecvențe
2450MHz cu lungimea de undă λ=12,2 cm
915MHz cu lungimea de undă λ=32,8 cm
434MHz cu lungimea de undă λ=69,1cm(în aer)
Efectele fiziologice
Efectele fiziologice ale microundelor în tesuturi sunt similare cu ale undelor
scurte.Efectul fiziologic este încălzirea țesuturilor care este proporțional cu
cantitatea de radiație absorbită.Microundele sunt intens absorbite de țesuturile
cu bogat conținut ionic(vase de sânge,muschi).La contactul cu pielea și
grăsimea subcutanată,50-70% din fascicolul de microunde este
reflectat.Fenomenul de reflexie se produce și la limita de separație între țesuturi
diferite(os-mușchi, grăsime-mușchi).
Distanța de înjumătățire a fasciculului de microunde este de 3,5cm în țesut gras
și os și0,7cm în țesut muscular(la 2450 MHz).Forma suprafețelor anatomice ce
trebuie tratate influențiază adâncimea de penetrație.
Microundele se folosesc pentru a înălzi țesuturile,în special țesutul
muscular,aflat mai profund.
Încălzirea țesutului duce la:
Reducerea durerii
Creșterea metabolismului tisular local
Stimularea proceselor reparatorii locale.
Emițătoarele de microunde se pot aplica:
a)direct pe piele(pentru a evita pierderile cauzate de reflexie)
-au putere de emisie mai mică (max,25W)
-au mărime mai mică( au diametrul de 1,5 cm sau 3,5 cm)
b)Emițătoarele la distanță:
-au putere mai mare (25W-150W)
-au suprafață mare de emisie
Tehnica de aplicare
Pacientul este posturat și regiunea de tratat este expusă
Se explică pacientului terapia și se inspectează starea tegumentului
Emițătorul se alege după mărimea zonei de tratat
Emițătorul nu se aplică prin intermediul îmbrăcămintei
Pacientul nu trebuie să poarte obiecte metalice asupra lui(mai ales în zona de
tratat)nu trebuie să existe în apropierea emițătorului suprafețe metalice care ar
putea reflecta microundele.
Pacientul va sta pe scaun sau pe pat de lemn
Pacientul simte local o căldură plăcută,va semnala dacă senzația de căldură
devine foarte intensă
Transpirația acumulată pe tegument se îndepărtează
La finalul procedurii se inspectează zona tratată
Durata tratamentului este 15-20 min sau 30 min
Intensitatea terapiei se alege după senzația de căldură resimțită de pacient
(200m W/cm2 produc o ușoară senzație de căldură).
Pacientul trebuie sa aibă sensibilitatea termică intact și trebuie să poată
comunica.
Terapia cu microunde:
indicații și contraindicații

Terapia este aplicată cu succes în tratamentul complex al unor astfel de boli:

periartrita periferică; boli ale nervilor în afara perioadei de exacerbare (nevralgie,
nevrită, neuropatie); bursită; ruperea ligamentelor articulațiilor; osteoartrita;
tendovaginitah; Hidradenitis; dureri de spate; bronșita cronică și alte boli
pulmonare cronice nespecifice; furuncle și carbuncles; cistita si pielonefrita;
salpingită, adnexită; iridotsiklitate, iriți, conjunctivită; prostatita; stomatită și
gingivită; sinuitele (sinuzită, frontală, etmoidită).
CONTRAINDICAȚII
boli inflamatorii în stadiu acut cu sindrom pronunțat edematos; prezența
obiectelor metalice în zona afectată; stenocardia clasei a III-a; tirotoxicoza
(hipertiroidism); un ulcer de stomac, complicat de stenoza pilorului; primele 3
luni după infarctul miocardic; maladii neoplasme; gastrita antrală; boli ale
sistemului de coagulare a sângelui; epilepsie.

TERAPIA CU ULTRASUNETE:PROPRIETĂȚI FIZICE

,FORME,APLICAȚII ,EFECTE FIZICO-CHIMICE ȘI
FIZIOLOGICE,APARATE,ACȚIUNILE BIOLOGICE ȘI EFECTELE
TERAPEUTICE ,TERAPIA COMBINATĂ CU DIADINAMICI,
INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII

Definitie: ultrasunetele sunt vibratiile mecanice pendulare cu frecventa intre 500 KHz- 3000
KHz.
Aparatele utilizate in fizioterapie furnizeaza ultrasunete cu frecventa cuprinsa intre 800 KHz-
1000 KHz.
Aplicarea ultrasunetului pe un corp, produce un transfer de energie, prin alternarea starilor de
presiune realizate. Transferul de energie ultrasonica aplicata si masurata in W/cm2, defineste
intensitatea ultrasunetului.
Aplicarea de ultrasunet se poate face in camp continuu sau discontinuu, cu impulsuri.

Efectele fizico-chimice ale undelor ultrasonore :

 efectul mecanic
 efectul termic
 efectul de cavitatie
 efectul de difuziune
 efectul
Actiunile biologice ale ultrasunetelor asupra tesuturilor vii depind de intensitatea aplicata,
variind intre efecte minime si reversibile si ireversibile, la intensitati mari. Efectele sunt de
activare a respiratiei celulare, de crestere a permeabilitatii celulelor tegumentului, cu
posibilitatea difuzarii prin piele a unor substante aplicate pe aceasta (sonoforeza) cu efecte
fibrolitice, vasodilatatoare.
Efectele fiziologice ale ultrasunetelor sunt: analgezice (de scadere a durerii), miorelaxante si
de imbunatatire a circulatiei sanguine pe zona aplicata.
Indicatiile tratamentului cu ultrasunete:
1. patologia reumatismala degenerativa (artroze ale articulatiilor periferice sau ale coloanei
vertebrale), reumatismul abarticular (tendinite, tendinoze, dureri miofasciale)
2. fracturi si stari postfracturi (unele cercetari experimentale au aratat ca pentru fractura
oaselor superficiale, se poate accelera consolidarea) sau pot interveni in calusarea
intarziata.
3. contuzii, entorse.
4. afectiuni dermatologice, cum sunt cicatricile cheloide; aplicarea ultrasunetului depinde
insa de zona in care se gaseste
5. retractia aponevrozei palmare Dupuytren.
 6. alte domenii de patologie, numai dupa un consult clinic complet si eventual un bilant
paraclinic.
Contraindicatiile aplicarii de ultrasunete sunt :
1. afectiuni cutanate infectioase sau inflamatorii
2. tulburari de coagulare
3. tuberculoza
4. stari febrile
5. insuficienta cardiaca, insuficienta coronariana, tulburari de ritm cardiac
6. neoplazii
7. tromboze venoase, varicele membrelor inferioare, ateromatoza arterelor periferice
8. aplicatia pe zona ficatului, splinei, uterului, glandelor sexuale (testicul, ovare)
O mentiune speciala pentru aplicatia ultrasunetelor este ca: acestea NU se vor aplica pe zonele
de crestere ale oaselor copiilor si adolescentilor!

Efectele ultrasunetelor Ultrasunetele prezintă o multitudine de efecte, care din punct de vedere
didactic, se pot grupa în trei categorii: efecte fizice, chimice şi biologice.

Efectele fizice cele mai importante sunt: cavitaţia: efect specific care apare în lichide, o alternanţă
între faza de dilataţie, în care particulele se rup şi apar cavităţile, şi faza de compresie, în care aceste
cavităţi se ciocnesc şi dispar; în lichidele care conţin gaze, sub efectul US, microveziculele de gaz au
tendinţa să se unească, şi rezultă vezicule vizibile (fenomenul de pseudocavitaţie); efectul termic –
este datorat energiei mecanice dezvoltată de US, absorbită de substrat, care se transformă în căldură;
încălzirea structurilor este mai mare la limita de separaţie dintre două medii; luminescenţa – este
posibilă în mediile lichide care conţin gaze, străbătute de fascicolul ultrasonic; dispersia şi coagularea
– există posibilitatea amestecării unor structuri nemiscibile, sub impactul US; demonstrativ este
“fenomenul de fântână arteziană“ apărut pe suprafaţa capului ultrasonor, datorită faptului că mediul
lichidian se sparge sub acţiunea fascicolului ultrasonic; pe baza acestui fenomen, se produc aerosoli şi
emulsii, sub impactul US.

Efecte chimice: Depolimerizările – fascicolul US distruge moleculele mari, prin forţă mecanică ; Efect
de oxidare: s-a constatat că, amestecând H2O2 (apă oxigenată) cu aer, sub impactul fascicolului US,
se produce acid azotos şi acid azotic; soluţiile de coloranţi în amestec cu apa oxigenată, sub impactul
US se decolorează;

în urma oxidării are loc şi creşterea conductibilităţii soluţiilor; efect fotochimic – fascicolul US înegreşte
filmul fotografic; efect de peptizare – pe anumite medii, US schimbă starea de gel în stare de sol, atunci
când este vorba de soluţii coloide.

Efecte biologice: Dozele mici de US au efect de stimulare a funcţiei celulare, producând modificări
reversibile, în sensul stimulării celulare. Dozele mijlocii de US inhibă funcţiile celulare, producând
modificări ireversibile parţ Dozele mari de US produc tulburări ireversibile, care pot merge până la
necroză; mai importantă este intensitatea aplicaţiei decât timpul, şi nu este respectată legea ca
produsul intensitate x timp să fie constant. Pentru vieţuitoarele mici, dozele mici au efect stimulant,
respectiv se stimulează răspunsul biologic global; dozele mari determină fenomene de cavitaţie,
distrugeri tisulare, chiar moarte.
 Aparatele de ultrasunete
Există trei categorii principale de aparate de US :
♦ Aparate cu stativ

♦ Aparate care se aşează pe

masă ♦ Aparate portabile

Orice aparat de US trebuie să aibă 3 componente :

♦ Capul ultrasonor sau traductorul este piesa în care se găseşte de fapt elementul care va
schimba energia electrică în vibraţie, prin efect piezoelectric inversat.
Pierre Curie a descoperit (1880) că, dacă asupra unui cristal de cuarţ se exercită o presiune,
aceasta determină o încărcare electrică pe suprafaţa simetrică a cristalului, şi acest fenomen se
numeşte

. Dacă pe suprafaţa cristalului de cuarţ se exercită o tensiune electrică, pe suprafaţa

opusă
vor lua naştere vibraţii mecanice, care întotdeauna respectă ritmul şi frecvenţa oscilaţiilor
curentului electric sinusoidal aplicat, iar acest fenomen se numeşte .

La nivelul traductorului există un astfel de cristal. Nu toate cristalele pot să dezvolte acest efect, ci
doar cristalele de turmalin, trestie de zahăr, sare seignette, titanatul de bariu, unele policristale
ceramice. Pentru a deveni piezoelectric, cristalul de titanat de bariu este iniţial polarizat într-un
câmp electric puternic, apoi este supus unui curent electric alternativ de înaltă frecvenţă. În unele
cazuri, este necesar ca, pe lângă capul traductor, să existe şi concentratoare de US (vibratoare
concave formate din lentile acustice şi oglinzi concave, care realizează focalizarea şi concentrarea
undelor ultrasonice.

Capetele de aplicaţie a US au diametre cu dimensiuni clasice de 4 şi 10 cm2. În interiorul capului

ultrasonic se află cristalul piezoelectric. Suprafaţa de radiaţie a capului traductor este, de regulă
dintr-o placă de metal. Întotdeauna grosimea plăcii metalice trebuie să fie multiplu al jumătăţii λ a
US respectiv: G(rosimea) = N x λ/2

♦
Foloseşte vibraţia electrică pentru producerea US. Sursa de energie o constituie curentul de
la reţea. Curentul ajunge la nivelul aparatului, unde există un reglator automat de tensiune care
asigură menţinerea tensiunii necesare funcţionării aparatului. Intensitatea se reglează liniar, la
fel şi puterea. Dacă scade contactul cap ultrasonic – tegument sub 50-70% din valoarea maximă
a transferului de energie (contact imperfect prin deficienţă de aplicaţie/execuţie sau tehnică), la
multe aparate se va declanşa sistemul de semnalizare (sonor/vizual) şi instalaţia se opreşte.
♦ sunt subţiri, flexibile.