Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti

Managementul cooperării judiciare în domeniul

investigării fraudelor

Master: Managementul Investigarii Fraudelor

Studenta: Nedelcu Ioana Luiza

Bucuresti
2019
 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti

Cooperarea judiciară în domeniul investigarii fraudelor

În contextul globalizării, al dezvoltării tehnologiei, al intensificării schimbului de

informații și experiența, măsurile și acțiunile împotriva criminalității economice s-au amplificat.
Faptele penale circumscrise infracțiunilor economice reprezintă o problemă socială foarte
importantă întrucât afectează nivelul de trai, bunăstarea economică a societății, fraudele afectând
atât sectorul public cât și sectorul privat, în special în domeniul serviciilor. Criminalitatea
economico-financiară induce în societate un puternic sentiment de nesiguranță, de neîncredere în
autoritățile statului.

Sistemul judiciar român este, de asemenea, unul de drept civil. Conform Constituției
României, „autoritatea judecătorească” este formată din instanțele judecătorești (Înalta Curte de
Casație și Justiție, curți de apel, tribunale și judecătorii), Ministerul Public și Consiliul Superior
al Magistraturii8 . Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea
de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Ministerul Public își exercită atribuțiile
prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii. Organizarea judiciară este reglementată
de Legea 304/2004, republicată.

Puterea judiciară în România este exercitată de Înalta Curte de Casație și Justiție și de

celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Sistemul judiciar cuprinde: Înalta Curte de
Casație și Justiție; 15 curți de apel; 41 de tribunale; 4 tribunale specializate; și 177 judecătorii.
Parchetele funcționează în paralel cu instanțele și includ: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel; parchetele de pe lângă tribunale;
parchetele de pe lângă judecătorii. PICCJ9 este structurat în secții, conduse de procurori șefi,
care pot fi ajutați de procurori adjuncți. Secțiile pot avea în structura lor servicii și birouri
conduse de procurori șefi.

Bucuresti
2019
 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti

În cadrul PICCJ funcționează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism. DIICOT este o structură specializată în combaterea criminalității
organizate și terorismului, formată din procurori numiți prin ordin al Procurorului General al
Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita
posturilor prevăzute în statul de funcții, aprobat potrivit legii10. DIICOT este condusă de un
procuror șef, sprijinit de un procuror șef adjunct, numit de președintele României, la propunerea
Ministrului Justiției și cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. DIICOT a fost înființată în
baza Legii 508/2004. La nivel central, este formată din 14 secții (servicii, unități, și alte structuri)
iar la nivel teritorial, din 15 servicii și 27 de birouri.

Direcția Națională Anticorupție11 este specializată în combaterea infracțiunilor de

corupție și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al Republicii România. DNA a fost
înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională
Anticorupție, aprobată prin Legea 503/2002. DNA este organizată ca structură autonomă în
cadrul Ministerului Public și este coordonată de procurorul general al PICCJ. DNA este
independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și
în relațiile cu celelalte autorități publice. DNA este condusă de un procuror șef, asimilat prim-
adjunctului procurorului general al PICCJ, ajutat de doi adjuncți, asimilați adjunctului
procurorului general al PICCJ. Aceștia sunt numiți de președintele României, la propunerea
Ministrului Justiției și cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. DNA are o structură
centrală și una teritorială, formată din 14 servicii teritoriale (având sediile în orașele în care
există Curți de Apel, cu excepția Bucureștiului) conduse de procurori șefi subordonați direct
procurorului șef al DNA.

Procurorul general al PICCJ soluționează conflictele de competență apărute între DNA și

celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public. Activitatea judiciară este exercitată
de următoarele organe judiciare a) organe de cercetare penală; b) procurori; c) judecătorii de
drepturi și libertăți; d) judecătorii de cameră preliminară; e) instanțe de judecată. Organele de
urmărire penală sunt: procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare; organele de
cercetare penală speciale. Fazele procesului penal sunt: urmărirea penală, camera preliminară12,

Bucuresti
2019
 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti

judecata și executarea. Principiul de bază pentru faza urmăririi penale este urmărirea penală
obligatorie: Procurorul este obligat să pună în mișcare și să exercite acțiunea penală din oficiu
atunci când există probe din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni și nu există vreo cauză legală
de împiedicare, alta decât cele prevăzute la articolul 7 alin. (2)13 și (3)14. Urmărirea penală
începe in rem. Codul de Procedură Penală nu permite inițierea unei urmăriri penale in personam
nici atunci când persoana este indicată în plângere, nici când plângerea permite identificarea
persoanei în cauză (a se vedea articolul 305 din Codul de Procedură Penală).

În cursul procesului penal, judecătorul de drepturi și libertăți (JDL) soluționează cererile,

propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind: a) măsurile preventive; b)
măsurile asigurătorii; c) măsurile de siguranță cu caracter provizoriu; d) actele procurorului, în
cazurile expres prevăzute de lege; e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor și
tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; f)
procedura audierii anticipate; g) alte situații expres prevăzute de lege.

Informațiile gestionate și care pot fi accesate direct de către AAL din România: persoane
căutate la nivel național și internațional; furturi auto și plăcuțe de înmatriculare; persoane care nu
au voie să părăsească localitatea sau țara și persoane care nu au voie să călătorească în anumite
orașe; bunuri furate și pierdute; persoane arestate; Baza de date „Fraude bancare”: persoane
suspectate sau care au comis infracțiuni în sistemul bancar; Baza de date ADN: date genetice
judiciare și date personale; amprente digitale; Baza de date I.B.I.S.: informații referitoare la
muniție; Baza de date IMAGETRAK: recunoaștere facială digitală; Baza de date C.D.N.:
fotografii și informații referitoare la persoane dispărute în condiții suspecte, persoane
necunoscute și cadavre; Baza de date a Sistemului de rapoarte informative al Poliției Române,
Baza de date Protect: informații referitoare la firme private specializate de securitate, firme
specializate în sisteme de alarmă, administratorii acestor firme, personalul de securitate certificat
oficial; Baza de date a Registrului Național al Armelor, Baza de date a explozibililor: autorizații
pentru transferul și tranzitul explozibililor; Baza de date a accidentelor rutiere; Caziere judiciare.

Bucuresti
2019
 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti

Informații/baze de date la care pot avea acces direct autoritățile de aplicare a legii, dar care sunt
gestionate de alte autorități, Permise de conducere; Cărți de identitate naționale; Date referitoare
la vehicule și proprietarii vehiculelor; Registrul societăților comerciale/persoanelor juridice;
Baze de date vamale; Registrul național de evidență a populației; Baza de date a pașapoartelor;
Drepturi de proprietate intelectuală; Intrări și ieșiri de frontieră; Informații cu privire la cetățenii
străini; Baza de date Interpol eASF; baza de date Europol IS.

România a desemnat un ARO aflat sub responsabilitatea Ministerului Justiției: Oficiul

Național pentru Prevenirea Criminalității și de Cooperare cu Oficiile de Recuperare a Creanțelor
din Statele Membre ale Uniunii Europene. Recent, la data de 24 decembrie 2015, a fost publicată
in Monitorul Oficial al României, Legea 318/2015 pentru înființarea, organizarea şi funcționarea
Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative. Agenția va funcționa sub autoritatea Ministerului Justițieisi va
îndeplini, printre altele, atribuțiile prevăzute de DC 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie
2007 si de art. 10 din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3
aprilie 2014 privind indisponibilizarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor
săvârşite în UE.

Schimbul de informații între UIF a devenit unul dintre pilonii esențiali pentru combaterea
eficientă și eficace a spălării banilor și finanțării terorismului la nivel internațional. Articolul 46
din ETS 198 prevede cooperarea între UIF pentru schimbul, în mod spontan sau la cerere și fie în
conformitate cu prezenta Convenție, fie în conformitate cu memorandumurile de înțelegere
existente sau viitoare compatibile cu această Convenție, oricăror informații accesibile care pot fi
relevante pentru procesarea sau analiza informațiilor sau, dacă este cazul, pentru anchetarea de
către UIF a tranzacțiilor financiare legate de spălarea banilor și persoanele fizice sau juridice
implicate.

La nivel UE, cooperarea, comunicarea și schimbul de informații între anumite unități cu

situație juridică diferită sunt prevăzute de Decizia Consiliului din 17 octombrie 2000. Însă acest

Bucuresti
2019
 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti

instrument juridic oferă doar o perspectivă generală, un nivel extins de cooperare între UIF fiind
exprimat, de obicei, în memorandumurile de înțelegere, precum și în convențiile CE.

Cadrul general cuprinde, totuși, o colecție variată de instrumente juridice UE care

abordează aspecte importante (infracțiuni financiare), procedurale și instituționale ale spălării
banilor, printre care pachetul de 4 Directive privind spălarea banilor: Directiva Consiliului
91/308/CEE din 10 iunie 1991 pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării
banilor (1-a directivă pentru combaterea spălării banilor), Directiva 2001/97/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 4 decembrie 2001 de modificare a Directivei 91/308/CEE a
Consiliului pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor (a 2-a
directivă pentru combaterea spălării banilor), Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul
spălării banilor și finanțării terorismului (a 3-a directivă pentru combaterea spălării banilor care
acoperă majoritatea celor 40 de Recomandări FATF și câteva din cele 9 Recomandări speciale
FATF) și Directiva 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării
banilor și finanțării terorismului (a 4-a directivă pentru combaterea spălării banilor). Propunerea
de Directivă privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și
finanțării terorismului concepută, printre altele, pentru a extinde domeniul de aplicare al celei de
a 3-a directive pentru combaterea spălării banilor, și pentru a introduce dispozițiile Deciziei
2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unitățile
de informații financiare ale statelor membre în ceea ce privește schimbul de informații,
continuându-se în acest fel extinderea și consolidarea cooperării, a fost lansată în 2013 și se află
încă în dezbatere.

În acest context, cooperarea între state, schimbul de informații și experiență reprezintă

doi piloni obligatorii și esențiali în activitatea de prevenire, investigare și combatere a fraudelor.
Fraudele financiare nu produc consecințe negative doar la nivelul statelor, în mod individual.
Efectele acestora se produc dincolo de granițele naționale, adeseori frauda fiind comisă pe
teritoriul a 2 sau 3 state. Managementul investigării fraudelor capătă astfel, valențe deosebită, de
modul în care organele de control și urmărire penală acționează pentru investigarea fraudelor,

Bucuresti
2019
 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti

probarea activității criminale, tragerea la răspundere penală și recuperarea prejudiciilor,

depinzând eficiența activităților și atingere scopului final, respectiv limitarea fenomenului
criminalității economice.

În domeniul cooperării polițienești și judiciare la nivel european și internațional, țara

noastră a depus eforturi conjugate, sporite, în vederea susținerii acestor procese, însă în contextul
în care fenomenul criminalității economico-financiare este în continuă schimbare, este necesară
intensificarea permanentă și lărgirea ariilor de implementare a acestor direcții de acțiune –
colaborare polițienească și judiciară și schimbul de informații și experiență.

În ceea ce privește analiza informațiilor și investigațiile judiciare, organizațiile

internaționale care beneficiază de o vastă experiență în domeniu, reprezintă un actor principal în
acest proces. Criminalitatea economico-financiară are un impact devastator ce se resimte la
nivelul tuturor palierelor societății, afectând negativ atât individul, privit în mod singular, cât și
instituțiile, organizațiile ca întreg. Câștigurile foarte mari, de natură ilicită și faptul că, adeseori,
vinovații de săvârşirea fraudelor rămân nepedepsiți, crează angoase, frustrări, stări de tensiune și
nemulțumire în societate.

Bucuresti
2019
 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti

Bibliografie

 Constituţia României, în Monitorul Oficial nr. 233, din 21.11.1991, revizuită, în

Monitorul Oficial nr. 669, din 22.09.2003.
 Legea nr. 218/2002 de organizare şi funcţionare a Poliţiei Române, Monitorul
Oficial nr. 305/2002;
 Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, Monitorul Oficial nr. 440/2002;
 Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării, publicată în Monitorul Oficial nr. 494 din 27 iunie 2002
 Strategia Europeană de Securitate, adoptată de către Consiliul Europei, la 12.12.
2003, Bruxelles.
 http://www.diicot.ro/
 http://www.pna.ro/
 https://e-justice.europa.eu/content_ordinary_courts-18-ro-en.do?member=1
 http://www.mpublic.ro/
 http://www.just.ro/Sectiuni/Cooperarejudiciar%C4%83interna%C5%A3ional%C
4%83/Cooperarejudiciar%C4%83interna%C5%A3ional%C4%83_penala/Informa
tionfortheforeignusers/tabid/1434/Default.as pxx

Bucuresti
2019