Sunteți pe pagina 1din 1

Arhitectura Castelului Peleș

Principele Carol I considera lumea germană un factor civilizator. Alegerea de către ctitor a stilului
neorenașterii germane pentru Castelul Peleș (apreciat ca stil național în epoca proclamării
Imperiului german), capătă, dincolo de aspectul de gust artistic, semnificația unui program politic.
Un model stilistic cu valoare recunoscută la nivel european este oferit de Carol I societății
românești.
Trăsăturile definitorii ale neorenașterii germane în arhitectură se regăsesc la Castelul Peleș:
varietatea volumetriei și a formelor, tipologia pitorească a siluetei monumentului, flexibilitatea
planului cu o dezvoltare organică, adaptabil tuturor tipurilor de funcțiuni, componenta Fachwerk,
arhitectura spectaculoasă a acoperișurilor ș.a.
În prima fază (1883), dominanta majoră stilistică, la exterior și la interior este dată de neorenașterea
germană, singura excepție fiind la interior, două încăperi decorate diferit (stilurile neootoman și
neorococo). Interpretând în cheie germană de lectură fenomenul istorist și adoptând, după cum am
precizat anterior, terminologia lui Peter Feist, înscriem edificiul din prima etapă Istorismului
monostilistic.
În faza a doua (1890-1914), intervenții fundamentale întreprinse asupra volumelor, fațadelor și
interi­oarelor edificiului au îmbogățit evantaiul stilistic existent anterior, adoptându-se pluralismul
stilistic, respectiv Istorismul eclectic.
Caracteristicile arhitecturii exterioare ale Castelului Peleș sunt specifice stilului neorenașterii
germane: profiluri ascuțite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compoziției fațadelor,
asimetria corpurilor, abundența lemnului sculptat și a elementelor decorative. Terasele castelului,
în stilul neorenașterii italiene, sunt împodobite cu statui, vase, coloane, fântâni, acestea contribuind
la reușita arhitecturii peisagistice a ansamblului. Castelul Peleș are șapte terase decorate cu statui
din piatră, fântâni și vase ornamentale din marmură de Carrara.
Ca și la exterior, și în interior se întâlnesc elemente ale neorenașterii germane, dar există și încăperi
în diverse alte stiluri, reluări ale renașterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului
hispano-maur, turcesc etc. Edificiul a fost decorat de celebrii creatori, J. D. Heymann din
Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul dispune de 160 de
camere și mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri
înălțime. Peleșul are și o sală de teatru, cu o mică scenă și 60 de locuri, plus loja regală.
Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de
sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric. Vitraliile Castelului
Peleș au fost cumpărate și montate între 1883 și 1914, cele mai multe fiind aduse din Elveția și
Germania, piese datând din secolele al XV-lea și al XVII-lea. Datorită uzinei amplasate pe malul
pârâului Peleș, castelul devine primul din Europa complet electrificat și uimește, pentru acea
perioada, cu lift interior, aspirator și încălzire centrală încă din 1883.