Ministerul Educaţiei , Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi

Facultatea: Ştiinţe ale Educaţiei Psihologie şi Artă
Specialitatea: Pedagogie în învăţământ primar şi Pedagogie preşcolară

REFERAT
La disciplina: Etica şi conduita umană.
Tema: Argumentele etice „pro” sau „contra” eutanasiei

Mun.Bălţi 2018
“Nu voi da nici un medicament letal nimănui, chiar dacă ar cere şi
nici nu voi sfătui pe cineva la aceasta”
Jurământul lui Hippocrate
EUTANASIE – vine din limba greacă şi înseamnă “moarte bună” Este
un act conştient care duce la o moarte subită şi nedureroasă a unei
persoane bolnave terminal, cu intenţia de a-i sfârşi suferinţa.
Prima oară euthanasia a fost introdusă în secolul al XX-lea în
Germania fascistă. Conform informaţiilor Procesului de la Nuremberg,
din 1939 până în 1941, 7000 de oameni ai fost ucişi, fiind categorisiţi ca
fiind „fiinţe deposedate de calitatea vieţii”.
În zilele noastre, euthanasia se aplică la cei bolnavi terminali, dar şi la
copii cu defecte de naştere serioase. Aceasta este numită „eutanasia
noilor născuţi”. Mai nou a apărut o aşa numită „eutanasie socială”,
pornind de la logica faptului că toate costurile tratamentelor celor
bolnavi, care au nevoie de medicamente foarte scumpe, dar nu mai au
nicio speranţă de vindecare, ar putea fi folosite pentru cei care au şanse
de refacere completă. Eutanasia este din ce în ce mai mult acceptată în
perspectiva unei „populaţii care îmbătrâneşte” şi al numărului crescând
de invalizi bătrâni. De fapt, aceste tipuri de „morţi demne” nu sunt noi.
În Sparta, spre exemplu, copiii născuţi slabi sau bolnavi erau ucişi. Alte
culturi primitive aveau obiceiul de a ucide sau abandona bătrânii care
deveneau o povară pentru familiile lor. În sumar, eutanasia este
fundamentată pe două concepte: milă pentru pacienţii care „nu au niciun
viitor” şi dreptate pentru familiile lor.
Există o diferenţă între eutanasia activă şi cea pasivă. Cea activă
este realizată prin dozaj letal chimic, administrat de un doctor. Eutanasia
pasivă înseamnă încetarea administrării unui medicament vital, în
vederea grăbirii morţii pacientului. Totuşi, eutanasia este totdeauna
pasivă dacă observi poziţia pacientului, şi activă dinspre poziţia celui
care o administrează.
„Moarte demnă” înseamnă plecare din această viaţă fără durere, fără
suferinţă. Astfel, distrugerea vieţii umane este văzută ca un bine. În
1974, „Manifestul eutanasiei” a fost publicat, fiind semnat de peste 40
de personalităţi, printre care şi laureaţi ai Premiului Nobel. În aceasta,
se spunea: „Afirmăm că este imoral să accepţi şi să impui suferinţa.
Credem în valoarea şi demnitatea individului, de la care survine
necesitatea de a-i permite libertatea de a decide în mod raţional ce să
facă cu viaţa sa”. Cu alte cuvinte, fiecare persoană are dreptul de a
comite sinucidere.
Astăzi, eutanasia există la nivel legislativ în Olanda, Australia, Belgia şi
Oregon (USA).
„Pro” sau „Contra” eutanasiei.
Argumentele de bază expuse în favoarea şi contra eutanasiei se reduc la
următoarele trei:
- Viaţa este un bun numai atunci când, în general, plăcerile
prevalează asupra suferinţelor, emoţiile pozitive predomină asupra celor
negative. În cazul unor suferinţe incurabile, acest echilibru se încalcă în
mod inevitabil, iar ca rezultat, viaţa se transformă într- un chin perpetuu
şi ea nu mai poate fi considerată un bun, un scop dorit. Situaţia în cauză
este un imbold destul de puternic în favoarea eutanasiei, mai ales atunci
cînd chinurile vieţii sunt absolut vizibile şi lipsa dorinţei de a mai trăi a
omului ce se află într-o astfel de situaţie este confirmată indiscutabil de
voinţa exprimată. Totuşi acest argument poate fi pus la îndoială. Viaţa
este un bine şi rămîne astfel chiar atunci cînd se transformă într-o
suferinţă. Creştinismul nu exclude suferinţa. Aceasta este o realitate pe
care Mântuitorul Hristos n-a negat-o, n-a suprimat-o, ci şi-a asumat-o. A
fi creştin înseamnă a participa la viaţă în Hristos, a face din lumina Lui
lumina ta, din viaţa Lui - viaţa ta.
A doua obiecţie constă în faptul că voinţa spre viaţă exprimată
conştient şi dorinţa inconştientă de viaţă nu este unul şi acelaşi lucru.
Ultima nu poate fi ignorată în raţionamentele etice. Dorinţa de viaţă
exprimată în mod conştient este posibilă dacă există voinţa inconştientă
către viaţă. Prima nu poate avea o prioritate evidentă faţă de a doua. În
orice caz, trebuie de recunoscut următoarele: argumentând
acceptabilitatea eutanasiei prin faptul că aceasta este dorinţa conştientă
a pacientului, noi recunoaştem prin aceasta că, dacă bolnavul ar fi în
stare să dispună de viaţa sa cînd ea devine insuportabilă, atunci el
singur i-ar pune capăt, astfel noi recunoaştem defacto dreptul la suicid.
Însă nu toţi cei ce recunosc dreptul la eutanasie recunosc dreptul la
suicid.
Viaţa poate fi considerată un bine pînă în momentul în care ea se
manifestă într-o formă umană, există în cîmpul culturii, al relaţiilor
morale. Argumentul pe care îl examinăm este vulnerabil şi în limitele
rezolvării cauzelor. Cultura morală şi viaţa fizică nu reprezintă unul şi
acelaş lucru, iar etica începe odată cu spusele lui Socrate, că viaţa e
bună în formă umană, fiind mai demnă decât viaţa în genere.
Aşadar, ne-am convins că argumentele etice în favoarea eutanasiei nu
sunt, din punct de vedere etic, incontestabile. La cele expuse mai sus
mai putem adăuga următoarele. Sancţiunea etică a eutanasiei sporeşte
pericolul abuzurilor din partea medicilor şi rudelor. Pe de o parte,
medicii, fiind fideli reputaţiei profesionale, nu doresc să-l lase pe
bolnav să moară, iar pe de altă parte, rudele pot să dorească moartea
bolnavului din cauza succesiunii etc. După cum se ştie, morala este una
din ultimele bariere în calea diferitelor abuzuri. Dacă recunoaştem
eutanasia drept un act pozitiv, această barieră dispare şi oamenii capătă
posibilităţi nelimitate în comportarea lor faţă de cel bolnav, pentru a
prezenta răul ca bine, a păcătui cu conştiinţa curată. Încă o obiecţie
importantă împotriva eutanasiei constă în aceea că ea încalcă principiul
sanctităţii vieţii umane.
Trebuie să remarcăm că această problemă destul de complicată cere
să se acorde atenţie tuturor circumstanţelor. În legătură cu rezolvarea ei,
apar o sumedenie de întrebări: În care cazuri poate fi permisă
eutanasia? Ce pacient poate să aibă acest drept? În ce condiţii eutanasia
poate fi efectuată? Cine poate efectua actul eutanasiei?
Cred că aceste şi multe alte întrebări frământă societate, dar nu ştiu
dacăexistă cineva care poate să ne răspundă la ele.

„Dă tot ce ai mai bun în tine, întrucât totul din viaţa ta îţi aparţine
numai ţie.”
Ralph Waldo Emerson