7 – Precizia de execuţie a pieselor

__________________________________________________________________

7. PRECIZIA DE EXECUŢIE A PIESELOR

Pentru ca o piesă să fie obţinută la parametrii la care a fost proiectată pentru a-şi
îndeplini rolul funcţional în ansamblul din care face parte trebuie ca suprafeţele şi
dimensiunile sale să fie executate în anumite limite în ceea ce priveşte calitatea şi
precizia. De aceea, pe desenele de execuţie ale pieselor se indică atât gradul de netezime
al suprafeţelor cât şi precizia dimensională, precizia formei geometrice sau precizia
diferitelor elemente geometrice.

7.1. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR

Starea (calitatea) suprafeţelor poate fi definită prin ansamblul caracteristicilor

geometrice şi fizico-chimice ale suprafeţei respective. Aceste caracteristici rezultă în urma
procesului de prelucrare şi a celui de tratatament termic.
În procesul tehnologic de obţinere a unei piese nu întotdeauna suprafeţele au o
formă perfect plană, ci prezintă neregularităţi care nu se pot vedea cu ochiul liber.
Ansamblul neregularităţilor unei suprafeţe care nu sunt abateri de la forma geometrică a
piesei reprezintă rugozitatea suprafeţei. Rugozitatea se măsoară în micrometri (μm) şi se
determină cu ajutorul unor aparate de măsură speciale (aparate cu palpator, profilografe,
profilometre) sau prin compararea cu etaloane de rugozitate.
Fig. 7.1 Fig. 7.2

Privită la microscop, suprafaţa aparent perfect netedă a unei piese se prezintă

conform fig. 7.1. Conform acestei figuri pot fi definite următoarele tipuri de suprafeţe:
suprafaţa reală, cea care desparte piesa de mediul înconjurător, suprafaţa geometrică
(ideală), cea reprezentată în desen şi considerată fără abateri şi neregularităţi şi suprafaţa
efectivă, apropiată suprafaţei reale, obţinută prin măsurare.
 Comparată cu suprafaţa efectiv perfect netedă (fig. 7.2) se observă că suprafaţa
piesei prezintă neregularităţi (proeminenţe şi adâncituri). Media aritmetică a acestor
neregularităţi determină unul din parametrii de profil prin care se poate exprima
rugozitatea şi anume abaterea medie a neregularităţilor Ra:
l
1 1 n
Ra   ydy sau Ra   yi .
l 0 n i 1

Fig. 7.3
Un alt parametru prin care se poate exprima rugozitatea este înălţimea medie a
neregularităţilor (fig. 7.3):

Rz 
 R1  R3  R5  R 7  R9   R 2  R 4  R6  R8  R10
.
5
Înălţimea maximă a neregularităţilor, Rzmax, reprezintă distanţa dintre linia exterioară
şi cea interioară a profilului (fig. 7.2).
Tabelul 7.1
Rugozitatea poate fi exprimată şi prin Simbolul Ra(μm) Rz(μm) l
clasa de rugozitate. Prin SR ISO 1302:1995 clasei de Valori maxime (mm)
rugozitate
sunt standardizate clasele de rugozitate
N0 0,012 0,063 0,08
simbolizate cu N0, N1, ..., N13 ai căror N1 0,025 0,125
parametri sunt indicaţi în tabelul 7.1. N 0,05 0,25
N 0,10 0,5
Prin diferite procedee tehnologice se N 0,20 1 0,25
obţin diferite rugozităţi ale suprafeţelor, aşa N 0,40 2
N 0,80 4
cum este prezentat în tabelul 7.2 N 1,60 8 0,8
N 3,2 12,5
N 6,3 25 2,5
N 12,5 50
N 25 100
N 50 200 8
N 100 400

Tabelul 7.2
 7 – Precizia de execuţie a pieselor
__________________________________________________________________
Ra(μm) Procedeul tehnologic
100; 50; 25 Turnare în forme
Forjare în matriţă
Tăiere cu flacără
Rabotare
12,5; 6,3; 3,2 Strunjire
Frezare
Rabotare
Găurire
1,6; 0,8; 0,4 Broşare
Alezare
Frezare
Strunjire de finisare
Rectificare
0,2; 0,1; 0,05; Lepuire
0,025; 0,012 Superfinisare
Honuire

Înscrierea pe desen a rugozităţii se face prin simboluri în care se trec valorile

maxime ale parametrilor de rugozitate, de regulă Ra. Simbolul Ra nu se notează înaintea
valorii parametrului. În cazul în care rugozitatea este caracterizată printr-un alt parametru
decât Ra, valoarea numerică a acestuia este precedată de simbolul parametrului.
Simbolurile se trasează cu linie continuă de aceeaşi grosime cu linia utilizată la
înscrierea cotelor. Simbolul de bază are dimensiunile indicate în fig.
7.4, unde h este dimensiunea nominală a scrierii utilizată pe desen.
Alte simboluri sunt indicate în tabelul 7.3.
Fig. 7.4
Tabelul 7.3
Simbolul Semnificaţia
Indică obligativitatea prelucrării suprafeţei prin
îndepărtare de material
Indică obligativitatea menţinerii suprafeţei
respective la starea obţinută la etapa anterioară de
fabricaţie (aşchia este interzisă)
Pentru prescripţii suplimentare acestea se înscriu
pe braţul cu care se completează simbolul (ex:
duritate 50...56 HRC, turnat, strunjit fin etc)

7.1.1. REGULI DE ÎNSCRIERE A RUGOZITĂŢII SUPRAFEŢELOR

  Rugozitatea se înscrie o singură dată pentru o suprafaţă, pe proiecţia pe care sunt
cotate elementele suprafeţei respective.
 Vârful simbolului trebuie orientat către suprafaţa la care se referă.
 Informaţiile din simbolul de rugozitate trebuie să fie înscrise astfel încât să poată fi
citite de jos şi din dreapta desenului (fig. 7.5).
 Simbolul de rugozitate poate fi amplasat direct pe liniile de contur, pe liniile ajutătoare
trasate în prelungirea liniilor de contur sau pe linii de indicaţie (fig. 7.6).
 În cazul suprafeţelor de revoluţie rugozitatea se înscrie o singură dată, pe una din
generatoarele de contur.
 Rugozitatea flancurilor roţilor dinţate se face pe diametrul de divizare.
 Dacă toate suprafeţele unei piese au aceeaşi rugozitate aceasta se înscrie în
indicator, în spaţiul destinat înscrierii rugozităţii.
 Dacă majoritatea suprafeţelor unei piese au aceeaşi rugozitate, aceasta se înscrie în
indicator, fiind urmată fie de o paranteză în care se înscrie doar simbolul rugozităţii (fig.
7.7), fie de o paranteză în care se înscriu toate celelalte rugozităţi, în ordine crescătoare
(fig. 7.8). În această situaţie, pe desenul piesei se vor indica numai rugozităţile care diferă
de rugozitatea generală a piesei.
Fig. 7.5 Fig. 7.6

Fig. 7.7 Fig. 7.8

La notarea rugozităţii pe o suprafaţă se are în vedere influenţa

rugugozităţii asupra caracteristicilor funcţionale (precizia dimensională,
 7 – Precizia de execuţie a pieselor
__________________________________________________________________
fiabilitatea, rezistenţa, caracteristicile îmbinărilor fixe sau mobile) şi asupra costului
produsului (rugozitate mică presupune costuri mari).
Corelaţia dintre procedeul tehnologic de prelucrare şi rugozitatea obţinută (Ra)
este următoarea (valorile scrise înnegrit sunt cele frecvent utilizate):
o Turnare în forme de nisip: 12,5; 25; 50; 100;
o Turnare în cochilă: 1,6; 3,2; 6,3; 12,5; 25;
o Turnare sub presiune: 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,5; 25;
o Matriţare: 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,5; 25; Forjare: 1,6; 3,2; 6,3; 12,5; 25;
o Ambutisare: 0,2; 0,4; 0,8; 1,6; 3,2; 6,3;
o Polizare: 0,05; 0,1; 0,2; 0,4; 0,8; 1,6;
o Găurire: 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,5;
o Frezare: 0,4; 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,5; 25;
o Strunjire longitudinală: 0,2; 0,4; 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,5; 25;
o Strunjire plană: 0,4; 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,5; 25;
o Alezare: 0,2; 0,4; 0,8; 1,6; 3,2; 6,3;
o Rectificare: 0,025; 0,05; 0,1; 0,2; 0,4; 0,8; 1,6; 3,2;
o Honuire: 0,025; 0,05; 0,1; 0,2; 0,4; 0,8; 1,6; Rodare: 0,012; 0,025; 0,05; 0,1; 0,2;
0,4; 0,8.
Parametrii de rugozitate a materialelor se măsoară în
laboratoare, departamente de testare sau ateliere, cu ajutorul unor
aparate specifice. Rugozimetrul digital portabil este un instrument
complex de măsurare, de înaltă precizie, care măsoară înălţimea
asperităţilor (şi abaterile neregularităţilor) produselor evaluate.
Instrumentul măsoară parametri de rugozitate (Ra, Rz etc.) cu
ajutorul unui palpator, materialul vârfului de palpare fiind diamantul.
Rugozimetrele digitale portabile au un display grafic pentru afişarea
fluctuaţiei valoriilor, măsurate în microni, respectiv microinch.