CAP. 3.

Modalităţi de organizare a aparatului comercial

3.1. Comerţul independent

3.2. Comerţul asociat
3.3. Comerţul integrat
3.4. Alte forme de organizare a aparatului comercial
 Sisteme de organizare a aparatului comercial

Formele de organizarea a aparatului comercial sunt:

– comerţul independent;
– comerţul asociat;
– comerţul integrat.
 Formă de organizare comercială în cadrul
căreia întreprinderea de comerţ nu are nici o legătură
cu organisme coordonatoare ale activităţilor de
cumpărare sau de vânzare.

3.1.
Comerţul
independent

- Micul comerţ independent

- Marele comerţ independent
 Reprezintă o formă de organizare a
3.2. comerţului în cadrul căreia întreprinderile asociază
Comerţul atât funcţiile comerţului cu amănuntul, cât şi
asociat funcţiile comerţului cu ridicata.
 Formele comerţului asociat:

A) Grupările de cumpărare ale comercianților cu

3.2. amănuntul
Comerţul B) Lanțurile volunatre;
asociat C) grupările cumpărătorilor grosişti;
D) magazinele colective ale independenţilor.
 A) „Grupările de cumpărare” sau „cooperativele”
comercianţilor cu amănuntul
=Asociaţii în cadrul cărora comercianţii din acelaşi sector sau
sectoare similare se unesc, formând o organizaţie, care îşi asumă,
printre altele, şi funcţia de grosist.

3.2.
Comerţul
asociat
B) Lanţurile voluntare
= O grupare formată din unul sau mai mulţi comercianţi cu
ridicata (numiţi “capetele lanţului”), care atrag şi comercianţi
cu amănuntul, selectaţi din rândul clienţilor fideli cu care
colaborează.
 C) Grupările de cumpărare ale comercianţilor cu
ridicata
 sectorul mărfurilor nealimentare sau a bunurilor
destinate consumatorului intermediar;
 asigură aprovizionarea tehnico-materială.

3.2.
Comerţul
asociat
D) Magazinele colective ale independenţilor
= Mari magazine, axate pe vânzarea mărfurilor cu
amănuntul, ce dispun de mari suprafeţe comerciale şi
sunt organizate pe raioane specializate.
 După natura participanţilor şi a formelor de
proprietate, sistemul de organizare a comerţului integrat se
grupează în două mari categorii:

A) Formele capitaliste ale comerţului integrat

3.3. A1) Marile magazine
Comerţul A2) Magazine cu sucursale
integrat A3) Magazine populare

B) Formele cooperatiste ale comerţului integrat

B1) Cooperativele de consum
B2) Cooperativele marilor întreprinderi sau ale
administraţiei
 A) Formele capitaliste ale comerţului integrat

3.3. A1) Marile magazine

Comerţul Formă a comerţului cu amănuntul în cadrul căreia firmele
integrat comerciale dispun de o mare suprafaţă de vânzare accesibilă
publicului, oferind în acelaşi local sau în localuri diferite, alături de
bunuri de consum, servicii comerciale.
 A2) Magazinele cu sucursale
3.3.
Comerţul Întreprinderi cu sucursale multiple.
integrat
 A3) Magazinele populare
3.3.
Comerţul Sunt întreprinderi sau firme de comerţ, care dispun, în
acelaşi local, de raioane multiple, ce vând în sistemul autoservirii sau
integrat al preselecţiei un sortiment larg, dar mai puţin profund de produse,
practicând un nivel mai scăzut al preţurilor şi o gamă restrânsă de
servicii comerciale.
 B) Formele cooperatiste ale comerţului
integrat

3.3. B1) Cooperativele de consum - societăţi în

Comerţul care membrii se unesc pentru a-şi asuma o funcţie de
integrat distribuţie, beneficiile realizate fiind repartizate între
toţi membrii cooperatori.
 B2) Cooperativele marilor întreprinderi sau ale
administraţiei
3.3.
Sunt societăţi comerciale create sub forma unor magazine
Comerţul
de desfacere cu amănuntul de către şi pentru personalul din industrie
integrat sau de grupuri comune de studenţi care trăiesc în complexe
universitare sau frecventează aceeaşi universitate.
 Sistemul acordurilor de franciză

Definiri:

 „colaborare continuă între persoane fizice sau juridice,

independente din punct de vedere financiar, prin care o
3.4. persoană denumită francizor acordă unei alte persoane,
denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o
Alte forme de afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu”
organizare a (Legea nr. 79/1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
52/1997);
aparatului
comercial  aranjament comercial prin care o persoană, cedentul
(engl. franchisor) acordă unei alte persoane, beneficiarul
(engl. franchiser) permisiunea de a folosi în afaceri drepturi
intelectuale şi materiale aparţinând cedentului.
Avantajele francizei:

a) pentru francizor (cedent):

 creşterea investiţiilor şi a profitului;

 expansiunea produselor şi/sau serviciilor;
 crearea unui sistem de distribuţie;
 obţinerea de informaţii asupra pieţelor locale prin intermediul francizaţilor;
 anihilarea concurenţei;
 creşterea puterii de negociere în raport cu furnizorii;
 pătrunderea pe anumite pieţe care nu admit decât distribuitori locali.

b) pentru francizat (beneficiar):

 diminuarea riscului în afaceri;

 reducerea eforturilor investiţionale;
 reputaţia mărcii francizorului;
 păstrarea independenţei şi conducerii afacerii;
 asistenţă managerială şi tehnică din partea francizorului;
 utilizarea resurselor cu o mai mare eficienţă.
 Dezavantajele francizei:

a) pentru francizor (cedent):

 dependenţa profitului obţinut de profitul realizat de francizaţi;

 controlul limitat asupra francizaţilor;
 riscul neîndeplinirii de către francizat a obligaţiilor contractuale;
 problemele ce apar la repatrierea profiturilor;
 problemele apărute în activitatea unui francizat;
 eforturile umane şi financiare considerabile.

b) pentru francizat (beneficiar):

 lipsa unei independenţe totale în acţiune;

 marjă redusă de iniţiativă şi creativitate;
 insuficientă asistenţă din partea francizorului;
 posibile dificultăţi în prelungirea contractului de franciză;
 accesul la tehnologie, la rezultatele cercetării-dezvoltării francizorului sunt
condiţionate financiar;
 taxele pe care trebuie să le plătească francizorului.