INTRODUCERE

Interacțiunea socială poate fi definită, în sensul său cel mai larg, ca fiind un cuvânt, un
contact vizual, un gest, o expresie facială sau o atingere (Kennedy, 1990). Interacțiunile sociale
se dezvoltă în contexte de grup (profesional, familial, cultural, religios, etc.). clasa de elevi,
considerată un grup temporar, închis și formal, este constituită pe baza unor reglementări școlare
și reprezintă unul dintre grupurile cele mai semnificative din viața copilului, având o imensă
influență asupra membrilor săi.

Interacțiunile sociale care au loc în clasă sunt în mod obișnuit publice și ritualizate.
Vasquez-Bronfman și Martinez (1996) au identificat două tipuri de interacțiuni sociale în cadrul
clasei de elevi, care pot avea loc în mod simultan: interacțiuni orizontale (interacțiunea cu egalii)
și interacțiuni verticale (interacțiunea cadre-didactice-elevi). Interacțiunile orizontale iau naștere
în diverse contexte: amiciție, echipă, încurajare, negociere, indiferență, conflict, criză, insultă,
respingere, etc. De-a lungul timpului, apar subgrupuri spontane și informale care se formează în
funcție de afinitățile dintre elevi (Rey, 1999). Locul pe care-l ocupă fiecare elev în grup este de o
importanță deosebită atât pentru dezvoltarea socială, cât și pentru impactul său asupra bunăstării
și învățării școlare. Aceste relații cu egalii, caracterizate prin reciprocitate, au rol în dezvoltarea
copilului. Colegii, egalii pot fi agenți de control care intervin în lipsa educatorului pentru a
sancționa comportamentul deviant al unui coleg sau întăresc gradul de adecvare al unui
comportament. Cu ajutorul colegilor, copilul învață să gestioneze conflictul și să-și exprime
emoțiile. În cele din urmă, prin intermediul grupului de colegi, copilul obține validarea
atitudinilor, intereselor, abilității sau valorii personale (Zarbatany et. al., 1990). De asemenea,
participarea într-o gamă largă de activități este benefică pentru copil, deoarece îi permite
îmbogățirea și diversificarea experiențelor.

Grupul școlar pregătește copilul pentru standardele de viață în societate. Responsabilitatea

educatorului constă în a acorda atenție relațiilor care se formează în cadrul clasei și în a detecta
cazurile de elevi care trăiesc scenarii relaționale disfuncționale. Clasele de elevi – cadrul comun
în care se desfășoară activitatea școlară – reprezintă unul dintre domeniile de investigație
sociometrică, având drepr scop descrierea și analizarea aspectelor referitoare la relațiile
interpersonale în cadrul colectivului de elevi, cu consecințe asupra formării personalității de
grup.