PREȘEDINTELE ROMÂNIEI

Adunarea Constituantă din 1991 s-a pronunțat în favoarea formei de guvernământ republicane și a optat
petru republica semiprezidențială.
Președintele României face parte din puterea executivă și întrunește prerogativele esențiale ce revin
șefului statului.
Președintele are o răspundere politică în fața Parlamentului și a poporului în situația în care săvârșește
fapte grave prin care încalcă Constituția.
I. LOCUL INSTITUȚIEI PREZIDENȚIALE ÎN ECHILIBRAREA PUTERILOR ÎN STAT.
Locul și rolul instituției Președintelui României sunt precizate în Constituție, care stabilește raporturile
Președintelui cu Parlamentul și Guvernul.
Președintele nu își poate subordona Guvernul , pentru că acesta se formează ca rezultat al voinței politice
a Parlamentului.
Constituția României conferă Președintelui, ca șef al statului, patru funcții principale:
1. funcția de reprezentare;
2. funcția de garant al independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării;
3. funcția de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice;
4. funcția de mediere.

1. Funcția de reprezentare.
Președintele României este organul de vârf al puterii executive și ocupă demnitatea de șef al statului,
ceea ce înseamnă că acesta reprezintă statul român atât în raporturile interne, cât și în relațiile internaționale ale
României.
Pe plan intern pot fi menționate:
- promulgarea legilor (acțiune prin care o lege este investită cu formulă executorie);
- garantarea independenței țării.
Pe plan extern:
- acreditarea ambasadorilor;
- primirea scrisorilor de acreditare;
- semnarea unui acord internațional în numele României.
2. Funcția de garant al independențe naționale, al unității și integrității teritoriale a țării.
Pentru îndeplinirea rolului de garant al acestor valori, Președintele dispune de următoarele prerogative:
- prezidează Consiliul Suprem de Apărare al Țării;
 - este comandantul forțelor armate;
- poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală a
forțelor armate;
- instituie, în condițiile legii, starea de asediu sau starea de urgență.
3. Funcția de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice.
Într-o singură situație prevăzută expres de Constituție, Președintele acționează direct pentru a se
sancționa derogarea de la conținutul Legii fundamentale: sesizarea Curții Constituționale privind
neconstituționalizarea unei legi ce i s-a transmis de către Parlament în vederea promulgării.
Literatura de specialitate menționează că Președintele ar putea interveni direct pentru a asigura
respectarea normelor constituționale, prin mesaje adresate Parlamentului, prin participarea la ședințele
Guvernului sau prin recurgerea la referendum.
4. Funcția de mediere.
Medierea între puterile statului se referă la arbitrarea unui conflict între cele trei puteri constituționale.
Ca mediator, Președintele este imparțial pentru că acesta nu este membru al vreunui partid politic.
II. ALEGEREA PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI.
Potrivit Constituției, Președintel României se alege prin vot universal, egal, direct, secret și liber
exprimat.
La alegerile prezidențiale se pot prezenta candidați propuși de partid politice sau alianțe politice, precum
și candidați independenți. Partidele și alianțele politice pot propune numai câte un singur candidat.
Legea prevede ca fiecare candidatură să fie susținută de cel puțin 200.000 de alegători.
Propunerile de candidați se depun la Biroul Electoral Central cel mai târziu cu 40 de zile înainte de data
alegerilor.
Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- să aibă drept de vot;
- să aibă cetățenia română și domiciliul în țară;
- să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic;
- să fi împlinit până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani;
- să nu fi îndeplinit anterior două mandate în funcția de Președinte al României.
În România, legiuitorul a consacrat pentru sistemul de alegere a Președintelui, sufragiul cu două tururi
de scrutin.
Este declarat ales, candidatul care a obținut în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor
înscriși în listele electorale. În cazul în care niciunul dintre candidați nu a întrunit ceastă majoritate, se
organizează al doilea tur de scrutin, al care participă primii doi candidați care au obținut în primul tur cel mai
mare număr de voturi, valabil exprimate în întreaga țară.
 Pentru a fi declarat ales în al doilea tur de scutin, oricare dintre candidați trebuie să obțină majoritatea
relativă, fiind suficient un singur vot în plus față de cele obținute de celălalt candidat.
Rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte este validat de Curtea Constituțională. Aceasta este
împuternicită, potrivit legii, să anuleze alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin
fraudă, de natură să modifice atribuirea mandatului său, după caz, ordinea candidaților care pot participa în al
doilea tur de scrutin. În această situație, Curtea Constituțională va dispune repetarea turului de scrutin, în a doua
duminică de la data anulării alegerilor.
Cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază și se poate
face de către partidele sau alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând
minorotăților naționale și de către candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la
închiderea votării. Soluționarea cererii de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege
pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatelor alegerilor.
Actul de validare se întocmește în 3 exemplare:
- un exemplar se prezintă Parlamentului în vederea depunerii de către Președintele nou ales a
jurământului;
- un exemplar rămâne la Curtea Constituțioanală;
- un exemplar se înmânează candidatului ales.
În termen de 24 de ore de la validarea rezultatului alegerilor, cele două Camere sunt convocate de
președinții acestora pentru depunerea jurământului de către candidatul a cărei alegere a fost validată.
III. DURATA MANDATULUI PREZIDENȚIAL
Potrivit Constituției, mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data depunerii
jurământului Președintelui ales, în fața celor două Camere întrunite în ședință comună.
Mandatul prezidențial poate fi prelungit în caz de război sau de catastrofă.
Mandatul prezidențial încetează înainte de termen în caz de demisie, demitere din funcție, de
imposibilitatea definitivă a exercitării atribuțiilor și în caz de deces. În aceste situații, până la depunerea
jurământului de către Președintele ales, interimatul funcției prezidențiale se asigură, în ordine, de președintele
Senatului sau de președintele Camerei Deputaților.
IV. INCOMPATIBILITATEA FUNCȚIEI PREZIDENȚIALE
1. Incompatibilitatea între funcția prezidențială și calitatea de membru al vreunui partid politic.
Persoana care candidează pentru funcția de președinte și care a fost declarată aleasă, va trebui să renunțe
public la calitatea sa de membru al unui partid politic, până în momentul depunerii jurământului.
2. Incompatibilitatea cu orice funcție publică, indiferent care ar fi domeniul în care s-ar exercita
aceasta și natura funcției.
Conceptul de funcție publică este cel definit de dreptul administrativ: o funcție în aparatul de stat central
sau local, implicând exercitarea autorității de stat.
3. Incompatibilitatea cu orice funcție privată.
 Președintele României nu poate exercita nici o funcție privată, indiferent care ar fi natura acesteia sau
domeniul de activitate.
V. REGIMUL IMUNITĂȚILOR PREZIDENȚIALE
Potrivit Constituției, Președintele se bucură de imunitate și de neresponsabilitate juridică pentru opiniile
politice exprimate în timpul și în legătură cu exercitarea mandatului său.
Președintele nu poate fi reținut, arestat, percheziționat, urmărit sau trimis în judecată penală pentru fapte
săvârșite în legătură cu prerogativele prezidențiale.
VI. RĂSPUNDEREA POLITICĂ ȘI RĂSPUNDEREA PENALĂ A PREȘEDINTELUI
ROMÂNIEI
1. Răspunderea politică – în cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile
Constituției, șeful statului poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și Senat, în ședință comună, cu
votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale.
Răspunderea politică cuprinde două faze:
- răspunderea politică propriu-zisă, pe care șeful statului și-o asumă față de Camera
Deputaților și Senat;
- răspunderea față de popor, concretizată în referendumul organizat pentru demiterea
Președintelui.
Propunerea de suspendare din funcție poate fi inițiată, potrivit Constituției, de cel puțin o treime din
numărul deputaților și senatorilor și se aduce neîntârziat la cunoștința Președintelui.
Avizul cu privire la suspendarea din funcție se emite de Curtea Constituțională care totodată aduce la
cunoștința Președintelui data fixată pentru dezbatere, acesta putând da explicații cu privire la faptele ce i se
impun.
În cazul aprobării propunerii de suspendare din funcție a Președintelui, urmează să se declanșeze
procedura de instituire a interimatului funcției prezidențiale.
Dacă în urma referendumului, Președintele este demis, se instituie vacanța funcției, urmând ca în termen
de 3 luni de la destituire, Guvernul să organizeze alegeri pentru un nou Președinte.
2. Răspundera juridică (penală) a șefilor de stat și a înalților demnitari ai statului este o excepție
de la principiul răspunderii politice a acestora și se întâlnește frecvent în cazul loviturilor de stat, puciurilor sau
revoltelor sociale de amploare.
Procedura de punere sub acuzare a Președintelui României se declanșează pe baza unei cereri semnate
de majoritatea senatorilor și deputaților. Cererea trebuie să cuprindă descrirea faptelor care îi sunt imputate și
încadrarea lor juridică.
Dacă se hotărăște punerea sub acuzare a Președintelui, cu votul a cel puțin două treimi din numărul
deputaților și senatorilor, Parlamentul, sub semnatura președinților celor două Camere, solicită procurorului
general sa sesizeze, potrivit legii, Înalta Curte de Casație și Justiție.
 De la data punerii sub acuzare, Președintele este suspendat de drept iar la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare pronunțate de instanța supremă, Președintele este demis de drept.
Judecarea Președintelui României pentru înaltă trădare în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție
presupune parcurgerea tuturor fazelor procedurale de urmărire penală și de judecare propriu-zisă și de epuizare
a tuturor căilor legale de apărare a Președintelui.
VII. ATRIBUȚIILE PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI
Atribuțiile Președintelui României stabilite în Constituție privesc, prin excelență, raporturi de drept
public, fie de drept constituțional, internațional sau administrativ.
Clasificarea atribuțiilor.
1. După condițiile de exercitare a atribuțiilor:
a). atribuții pentru a căror exercitare actele sau faptele Președintelui sunt supuse unor condiții
exterioare (aprobarea Parlamentului, contrasemnarea decretelor, consultarea cu alte organisme
sociale);
b). atribuții pentru a căror exercitare actele sau faptele Președintelui nu sunt supuse unor condiții
exterioare.
2. După conținutul lor:
a). atribuții privind legiferarea;
b). atribuții privind organizarea și funcționarea puterilor publice;
c). atribuții privind alegerea. formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorități
publice;
d). atribuții în domeniul apărării țării și asigurării ordinii publice;
e). atribuții în domeniul politicii externe;
f). alte atribuții.
3. În funcție de regimul lor juridic:
A). atribuții pentru exercitarea cărora Președintele cooperează cu alte autorități publice:
a). atribuții care implică aprobarea sau consultarea Parlamentului:
- declararea, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, a mobilizării parțiale sau generale a forțelor
armate. În cazuri excepționale, hotărârea Președintelui de mobilizare se pune în aplicare imediat, fiind supusă
ulterior aprobării, în cel mult 5 zile de la adoptare;
- instituirea stării de asediu sau a stării de urgență în întreaga țară ori în unele U.A.T.-uri. În acest caz
aprobarea Parlamentului este ulterioară adoptării măsurii respective;
- cere poporului, după consultarea Parlamentului, să își exprime prin referendum voința cu privire la
probleme de interes național;
 b). atribuții care necesită contrasemnarea de către prim-ministru a actelor emise de Președinte:
- încheie tratate internaționale, în numele României, negociate de Guvern și le supune spre ratificare
Parlamentului într-un termen rezonabil;
- la propunerea Guvernului, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României și aprobă
înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
- declararea, cu aprobarea Parlamentului, a mobilizării parțiale sau generale a forțelor armate;
- ia măsuri pentru respingerea agresiunii armate împotriva țării;
- instituie starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară ori în unele U.A.T.-uri;
- conferă decorații și titluri de onoare;
- acordă gradele de mareșal, de general și de amiral;
- acordă grațierea individuală.
c). atribuții a căror exercitare implică conlucrarea directă a Președintelui României cu alte
autorități publice:
- desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru;
- numește Guvernul, pe baza votului de încredere acordat de Parlament;
- revocă și numește, al propunerea prim-ministrului, pe unii membrii ai Guvernului;
- dizolvă Parlamentul;
- inițiază revizuirea Constituției.
B). atribuții pentru exercitarea cărora Președintele nu solicită concursul altor autorități publice:
- cere convocarea în sesiune extraordinară a Camerei Deputaților și Senatului;
- adresează Parlamentului mesaje cu privire al principalele probleme politice ale națiunii;
- promulgă legile votate de Parlament;
- cere reexaminarea legii, înainte de promulgare;
- numește trei judecători ai Curții Constituționale.
VIII. ACTELE PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI
În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele emite decrete. Acestea sunt de două feluri:
- decrete cu caracter normativ (decretul prezidențial prin care se declară mobilizarea parțială
sau generală a forțelor armate, decretul prin care s-ar institui starea de asediu sau starea de
urgență);
- decrete individuale (decretul prin care se conferă decorații sau prin care se acordă gradul de
general, mareșal sau admiral).
 Decrete prezidențiale se publică în Monitorul Oficial al României, nepublicarea atrăgând inexistența
actelor juridice respective.
Unele decrete prezidențiale trebuie contrasemnate de prim-ministru, care angajează astfel
răspunderea Guvernului pentru conținutul și efectele acestora.
În afară de decrete, care sunt acte juridice, Președintele poate întocmi acte politice (declarații, apeluri,
mesaje). Aceste acte nu produc efecte juridice.
Mesajele Președintelui sunt adresate Parlamentului și sunt referriroare la principalele probleme politice
ale națiunii. Parlamentul poate supune mesajul dezbaterii, fie integral, fie parțial, în virtutea calității lui de
reprezentant suprem al poporului român. Dezbaterea mesajului nu este obligatorie și nu presupe prezența
Președintelui la dezbateri.