Amiralul Manhan afirma: “puterea, pentru a fi efectiva, trebuie insotita de capacitatea de a-ti

proiecta puterea si de a gasi instrumentele adecvate pentru aceasta proiectare a puterii.” [1]
Odata cu sfarsitul Razboiului Rece lumea intra intr-o noua organizare mondiala, trecand de la
un sistem bipolar, catre unul unipolar, iar mai apoi catre unul multipolar – o organizare in
care Romania isi cauta locul. Astfel, inca de la inceputul anilor ’90 integrarea in Alianta Nord
Atlantica (NATO) si Uniunea Europeana (UE) devin obiective nationale ale Romaniei, fiind
privite ca instrumentele fundamentale de proiectare a puterii tarii noastre; iar cand folosim
termenul putere nu ne referim la incercarea de a deveni un hegemon, ci la consolidarea
politica, economica, sociala si militara, la dreptul de a avea acces la propria istorie.
Iata ca, la inceputul anului 2011, cele doua obiective au fost atinse. Intrebarea pe care acest
eseu o ridica este unde se situeaza Romania in urma integrarii europene?, ce au avut de
castigat si/sau pierdut atat Romania cat si Uniunea Europeana in urma acestui proces ? Este
UE calea spre consolidarea Romaniei ?
In ceea ce priveste Romania, este singurul stat din blocul comunist care desfasoara contacte
diplomatice si economice cu CE, culminand cu introducerea tarii noastre in 1974 in Sistemul
General de preferinte al CEE, si cu creearea Comisiei Mixte Romania-CEE in 1980. Dupa
caderea comunismului, tara noastra depune in 1993 Acordul de Asociere, urmand a intra in
vigoare in 1995, an in care Romania depune Cererea pentre Aderare, urmand ca negocierile
sa inceapa in 2000, atunci cand va fi reprezentata un an de catre Departamentul
Guvernamental de Integrare Europeana, atributiile urmand a fi preluate de catre Ministerul
Integrarii Europene si Delegatia Nationala de Negociere a Aderarii Romaniei. Acordul de
Asociere urmarea printre aletele: “dezvoltarea si consolidarea economiei romane de piata;
liberalizarea circulatiei marfurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor si crearea cadrului
pentru dezvoltarea cooperarii economice, sociale, financiare si culturale” [8] Pentru
dezvoltarea acestor proiecte, Romania urma sa beneficieze de ajutoare si fonduri ISPA,
SAPARD, RICOP si PHARE.
Mai mult decat atat, Romania poate reprezenta un avantaj prin suprafata sa agricola – 62%
din suprafata totala a tarii, cu o zona forestriala de 27 %, si cu o larga iesire alaturi de
Bulgaria [10] la Marea Neagra, zona cu un imens potential geoeconomic, aflata la confluenta
dintre Europa, Asia Centrala si Orientul Mijlociu, fiind singura regiune prin care se pot
transporta resurse energetice alternative, reprezentand totodata un important coridor energetic
pentru transportarea resurselor din zona Marii Caspice catre Occident. Astfel, prin pozitia sa
geopolitica, Romania poate deveni si un important partener al UE in discutiile cu Republica
Moldova, Serbia si mai ales cu Ucraina si Rusia.
Principalele avantaje ale Romaniei in urma aderarii la Uniunea Europeana sunt de ordin
social, politic si economic. Din punct de vedere social UE se constituie prin valori precum
democratia si respectarea drepturilor omului, ceea ce asigura si implementarea acestora in
tara noastra. Din punct de vedere politico-economic, Romania beneficiaza de libera circulatie
a marfurilor si a fortei de munca, cetatenii romani beneficiaza printre altele de dreptul la
munca, la asigurare si protectie sociala sau protectie consulara, intr-un stat in care Romania
nu are relatii diplomatice. Totodata, Romania poate beneficia de fonduri post aderare (in
special pentru dezvoltarea agriculturii, infrastructurii si industriei), si investitii straine, ceea
ce ar implica crsterea locurilor de munca, si realizarea unor produse de calitate ridicata. La
capatul opus, devenind membra a Uniunii, Romania a trebuit sa adopte standerdele de
concurenta loiala, ceea ce a dus la cresterea preturilor in anumite domenii, precum cel al
energiei. O alta problema a fost cea a micilor intreprinderi care, multe dintre ele, neputandu-
se alinea standardelor tehnologice au fost nevoite sad ea faliment. Alte probleme ce apareau
in urma Aderarii constau in faptul ca Romania trebuia sa aloce bani pentru bugetul UE si sa
contribuie la finantarea proiectelor, insa acesta nu reprezinta un impediment real, intrucat pe
perioada 2007-2013 tara noastra ar trebui sa absoarba o suma aproape dubla decat cea
alocata. Cu toate acestea, cea mai mare problema pe care Romania o avea, inaintea Integrarii
Europene, era data de proasta gestionare a tranzitiei, dupa 1989, de la o economie centralizata
catre o economie de piata, fapt dovedit prin dezintregrarea industriei si a agriculturii. [11]

Tragand o scurta concluzie din cele prezentate mai sus, putem spune ca extinderea Uniunii si
aderarea Romaniei este o relatie de tip win-win, insa se pare, ca Romania are serioase
probleme in gestionarea acestei situatii, principala problema fiind data de incapacitatea de
absortie a fondurilor europene post-aderare, -fonduri ce sunt alocate pentru eliminarea
diferentelor de dezvoltare dintre regiunile europene. Insa Romania nu este deoloc un caz
special, in perioada 2004-2006, Polonia cheltuise 2,7 mld. euro din cele 11 mld. alocate,
Ceheia cheltuise 522 mil. din cele 2,2 mld. alocate, Ungaria cheltuise 959 mil. euro din cele
aproximativ 5 mld. alocate, in timp ce Slovacia obtinuse doar 452 milioane din cele 1,6 mld.
euro alocate [12] In cazul Romaniei, tara noastra trebuie sa contribuie in perioada 2007-2013
cu aproximativ 10,2 mld euro, putand insa accesa fonduri de 19, 67 mld. euro. Pana in
prezent, Romania a atras doar 7 % din aceasta suma, in ciuda faptului ca este unul dintre cele
mai slabe state dezvoltate. Cu peste 3 mil. de hectare nelucrate si cu o imbatranire a
populatiei de la sat, Romania se pare a se distanta de posibilitatea fructificarii unui atu
considerabil.
In ceea ce priveste Comertul exterior, “volumul total s-a ridicat in 2008 la 134 mld. $ din care
50 mld. $ exporturile si 84 importurile, dificitul balantei comerciale atingand recordul de 34
mld. $, fata de 12,7 in 2005 sau 2,7 in 2010” [13]. Tot in 2008, din valoarea totala a
exporturilor 70,5 % au mers in cadrul UE, de unde 69,6 % reprezinta procentul venit din UE
din totalul importurilor, existand un deficit de comerical de 23, 5 mld. Euro [14].

O alta problema cu care Romania risca sa se confrunte pe termen lung, este data chiar de
exodul fortei de munca [15], ce duce automat la “pierderea de valoare adaugata care s-ar fi
putut realize in tara” [16]. Peste 85 % din din forta de munca migrationista este cuprinsa intre
varsta de 18 si 35 ani, reprezentand o “adevarata gura de aer” pentru Vestul aflat intr-un
proces mult mai avansat de imbatranire a populatiei. Mai mult, ”migratia internationala a
populatiei Romaniei reprezinta cel mai adesea reactia capitalului uman la politicile
dezarticulate, uneori neadecvate, promovate in Romania in primii ani ai tranzitiei: procesele
de restructurale si de privatizare au fost insuficient sustinute cu masuri de raspuns pe piata
muncii si in mediul de afaceri, care sa permita absortia populatiei disponibilizate” [17].
Romania este departe de a se constitui ca o putere de sine stataoare, independenta, de a avea
acces la propria istorie, in ciuda unor avantaje geopolitice, sau demografice- a saptea tara ca
marime din UE. Din punctul de vedere al rolului clasei de mijloc, putem spune ca Romania
este caracterizata printr-o “societate adormita”, intrucat clasa de mijloc, considerata motorul
dezvoltarii economice, nu este una consolidata, caracterizata printr-o anumita cultura
ideologica. Uniunea Europeana reprezinta astfel o parghie pentru crearea unei astfel de
culturi ideologice si stabilitate democratica, prin valorile promovate si contactul direct cu
societatile vestice, o parghie care inca nu este fructificata.
[1] Vladimir Simileanu, Centre de putere si actori islamici regionali, Bucuresti, Top From,
2009, p.23
[8] Bianca Tescasiu, Institutii Europene, Schimbari si adaptari din perspective extindetii UE,
Bucuresti, C.H. Beck, 2009, p. 97
[10] Romania si Bulgaria au fondat in anul 2008 Eurogiunea Marii Negre, printre obiective
numarandu-se dezvoltarea durabila si explotarea resurselor prin protectia mediului
inconjurator.
[11] Ion Nita, Politicile si Economia Uniunii Europene. Intregrarea Romaniei, Pitesti,
Independenta Economica, 2010, pp. 171-172
[12] Emilian Dobrescu, Fondurile Structurale- Oportunitati post-aderare, Euroconsultanta, nr
1(24) 2007
[13] Ion Nita, Politicile si Economia Uniunii Europene. Intregrarea Romaniei, Pitesti,
Independenta Economica, 2010, p 173
[14] Idem, p. 174
[15] Chiar daca, cele peste 3 milioane de romani plecati din tara, contribuiesc enorm in
alcatuirea PIB-ului prin valuta trimisa in Romania
[16] Ramona Gruescu, Gheorghe Pirvu, Roxana Nanu, Implicatia pentru Romania a migratiei
fortei de munca, Revista Finante Publice si Contabilitate, nr 6, iunie 2007, p50
[17] Idem, pp. 52-53