Sunteți pe pagina 1din 3

Analizati comparativ, modalitatile formelor de vinovatie.

Potrivit art. 19, Cod penal, vinovatia prezinta doua forme Intentia si Culpa. In plus
doctriva si jurisprudenta recunoaste si Praeterintentia ca forma a vinavatiei.

Intentia
Fapta este savarsita cu intentie atunci cand infractorul prevede rezultatul actiunii sale,
rezultat pe care il doreste sau il accepta.

Felurile intentiei:
-Intentia directa
Suntem in prezenta acesteia atunci cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si
urmareste producerea acestui rezultat.
Ex: Lovitura cu un topor in cap.
Elementele laturii subiective se deduc, intotdeauna, pe baza elementelor care
caracterizeaza latura obiectiva.
Existenta intentiei de a ucide se stabileste, avand in vedere instrumentul folosit pentru
aplicarea loviturilor, tinand cont de zona vizata de lovitura, de numarul si intensitatea loviturilor,
de starea fizica si raportul de forte dintre infractor si victima. Astfel, se are in vedere nu zona
lezata, ci zona vizata de lovitura.

Intentia directa prezinta si doua forme speciale:


a) Intentia premeditata
Se caracterizeaza prin doua elemente:
- Luarea hotararii infractionale intr-o stare de relativ calm.
- Trecerea unui interval de timp din momentul adoptarii hotararii si pana la punerea ei
in executare .
Unii autori considera ca exista si un al treilea element:
- Efectuarea unor acte de pregatire.
In realitate, actul de pregatire nu este de esenta premeditarii, ci doar probeaza existent
ei. Premeditarea apare ca circumstanta agravanta. E posibil retinerea ca o agravanta judiciara la
alte actiuni potrivit art. 75 (2), cod penal.

b) Intentia repentina (spontana)


Se caracterizeaza prin luarea hotararii sub imperiul unei stari de tulburare sau emotie si
punerea ei imediata in executare .
In codul penal este reglementata in trei situatii:
- Circumstanta atenuanta a starii de provocare (art. 73, lit. b)
- Infractiunea de pruncucidere (art. 177)
- Infractiunea de incaierare (art. 322)
Intentia repentina este o cauza de atenuare a raspunderii penale (fata de cea premeditate
care e o cauza agravanta). Totusi, intentia repentina nu exclude existenta unor acte de pregatire.
- Intentia indirecta (eventuala)
Ne aflam in prezenta acesteia atunci cand infractorul nu urmareste producerea
rezultatului, dar il accepta.
In cazul intentiei eventuale avem doua urmari:
- Prima pe care infractorul o doreste si in considerarea careia el efectueaza actiunea .
- Cea de-a doua, pe care o prevede, dar nu o doreste, ci doar o accepta, fiindu-i indifferent
daca ea se produce sau nu.
- Prima urmare poate sau nu poate fi prevazuta de legea penala. Cea de-a doua trebuie sa
fie prevazuta de legea penala.
Exista intentie indirecta atunci cand, dupa ce infractorul ii aplica victimei mai multe
lovituri nesusceptibile sa-i produca moartea, lasa victima cazuta in zapada in timp ce temperature
de afara este scazuta.
S-a retinut tot intentie eventuala situatia in care o persoana isi imprejmuieste un teren
cultivat cu un gard de sarma care il alimenteaza cu curent electric. Fapta nu este prevazuta de
legea penala. Insa exista eventualitatea ca o persoana sa se electrocuteze, fapta care nu e dorita,
dar acceptata de catre proprietarul terenului.

Culpa

-Culpa cu prevedere
In cazul culpei cu prevedere, infractorul prevede rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu
il accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce. In aceasta situatie, fata de intentie,
faptuitorul nu accepta producerea rezultatului. Autorul isi fundamenteaza convingerea ca
rezultatul nu se va produce pe anumite imprejurari obiective pe care insa, el le apreciaza in mod
eronat.
Ex: Persoana care, aflata la vanat, incearca sa ucida animalul vanat, dar vede o alta
persoana care se afla tot la vanat. Convingerea ca nu va trage in acesta se bazeaza pe calitatea sa
de bun tragator.
Si in cazul culpei cu prevedere infractorul prevede doua urmari:
- o urmare pe care o doreste si care poate sa fie sau sa nu fie prevazuta de legea penala.
- o urmare pe care o prevede, dar nu o accepta si care este intotdeauna prevazuta de legea
penala.

-Culpa fara prevedere


In cazul acesteia, infractorul nu prevede rezultatul, desi putea si trebuia sa-l prevada.
In acest caz, spre deosebire de toate celelalte feluri ale vinovatiei, infractorul nu prevede
urmarea faptei .
Ex: O persoana care are un copil mic uita un recipient ce contine o substanta toxica intr
un loc aflat la indemana copilului. In acest caz, persoana nu prevede rezultatul, desi trebuia si
putea sa-l prevada.
Posibilitatea si obligatia de prevedere
Obligatia si posibilitatea obiectiva, care se apreciaza in raport de situatia omului
(persoanei) sau subiectiva, care tine de o situatie concreta.
Cazul fortuit -; Imposibilitatea fortuita de prevedere (art. 47, cod penal).
Praeterintentia

Forma mixta de vinovatie ce consta in suprapunerea unei culpe peste o intentie directa.
In cazul praeterintentiei, infractorul urmareste producerea unui rezultat prevazut de legea
penala, dar se produce un rezultat mai grav, pe care faptuitorul nu-l prevede, dar putea si trebuia
sa-l prevada, sau il prevede, dar nu-l accepta.
Cel mai adesea, la praeterintentie se intalneste culpa fara prevedere.
Avem doua urmari:
- Urmarea pe care infractorul o dorea.
- Urmarea pe care infractorul nu a prevazut-o, desi putea si trebuia.
Ex: O persoana, care urmareste ranirea alteia cu un cutit, arunca spre aceasta, in directia
picioarelor, un cutit. Cutitul raneste, insa, victima in abdomen si aceasta decedeaza.
Praeterintentia se deosebeste de culpa cu prevedere prin aceea ca, desi avem doua urmari,
in cazul culpei cu prevedere urmarea dorita poate sa fie sau sa nu fie prevazuta de legea penala.
In cazul praeterintentiei, urmarea dorita este intotdeauna prevazuta de legea penala.
Situatia in care actiunea de baza este savarsita cu titlu de gluma este tot o praeterintentie.