Sunteți pe pagina 1din 1

Provincia romană Dacia cuprindea Transilvania (fără partea sud-estică dintre Olt și Carpați), Banatul și

vestul Olteniei, restul teritoriilor ocupate fiind alipite Moesiei Inferioare. Noua provincie era una
imperială, subordonată împăratului, fiind administrată de un guvernator numit de Senat și purta titlul de
"legatus Augusti pro praetore", fiind de rang consular. Capitala provinciei era Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, fondată în 108-110 din ordinul guvernatorului Daciei romane, Decimus Terentius
Scaurianus.
După ce o revoltă autohtonă sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimată, împăratul Hadrian a
abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru a se ocupa de reorganizarea provinciei. Din
celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format
provincia Dacia Inferioară, pe când provincia organizată de Traian era denumită Dacia Superioară. În
Dacia Superioară, guvernatorul senatorial era de rang pretorian căci trupele ce staționau erau mai
puține numeric decât înainte. Legatul imperial era comandantul legiunii XIII Germina la Apulum, fiind
ajutat de un procurator cu atribuții financiare care rezidă la Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia. În Dacia
Inferioară staționau trupe mai numeroase, conduse de un procurator presidial cu reședința la Drobeta.
În 124, are loc o a două reorganizare, împăratul desprinzând din Dacia Superioară regiunea nordică de
cursul superior al Mureșului și de valea Arieșului, formând Dacia Porolissensis cu capitala la Napoca,
guvernată de un procurator.
Împăratul Antonius Pius a dus războaie cu dacii liberi de la hotarele nordice și estice în 143 și 157-158.
Sub Marcus Aurelius, Dacia este din nou reorganizată. Determinat de războaiele cu marcomanii,
împăratul a reorganizat Dacia în două rânduri:

 168: desființează Dacia Inferioară, alipind-o Daciei Superioare, denumind-o Dacia Apulensis
 169: desprinde Banatul de vest din Dacia Apulensis și îl transformă în Dacia Malvensis cu capitala
la Malva.
Toate cel trei provincii erau guvernate de un guvernator ce purta denumirea de "legatus augusti pro
praetore Daciarum trium". Dacia Malvensis era condusă de un procurator presidial, iar Dacia
Porolissensis era condusă de un guvernator fiscal. Guvernatorul din Dacia Apulensis îl înlocuia la
nevoie pe guvernatorul suprem. Reședința se afla la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. [12] Sub împăratul
Commodus, populația autohtonă s-a răsculat conform Historia Augusta. Succesorul său, Septimius
Severus a acordat câtorva așezări rangul de oraș, refăcând drumurile și ridicând fortificații pentru a
apară Oltenia și teritoriul roman din stânga Oltului, construind un val de pământ "limes Transalutanus" și
un șanț, precum și o serie de castre și fortificații. Caracalla a dus războaie împotriva carpilor și a
fortificat granițele nord-vestice ale provinciei. Sub Severus Alexandrus, a fost înființat conciliul
reprezentativ al Daciei-"concilium Daciarum trium", din care făceau parte delegați ai orașelor și ai
districtelor rurale. Conciliul își desfășura ședințele la metropola Sarmizegetusa, fiind prezidat de marele
preot al cultului imperial "coronatus Daciarum trium", discutând problemele și nevoile provinciei și
formulând plângeri împotriva dregătorilor abuzivi, aducând elogii guvernatorului în funcție și
exprimându-și loialitatea față de împărat. [13] Succesorii săi, printre care Maximian Tracus sau Aurelian
s-au confruntat cu năvălirile dacilor liberi, sprijiniți de goți. Fostul guvernator al Moesiei și împărat,
Decius, a dus războaie cu carpii și goții și a reorganizat provincia, sprijinind orașele din Dacia după
expedițiile de jaf ale goților conform inscripției descoperite la Apulum, prin care colonia îi mulțumea
împăratului prin oferirea titlului de reîntemeietor al Daciilor.[1

S-ar putea să vă placă și