Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

Aplicatii ale chimiei in expertize juridice

EXPERTIZAREA CRIMINALISTICA
PROCEDURI, METODE SI ANALIZA STATISTICA

Tehnici de identificare a persoanelor dupa semnalmentele exterioare, dupa

voce si prin alte metode criminalistice

Masterand: Racoare Cristina

An II ACEJ

An universitar 2019 - 2020

 Sublinieri introductive

In cadrul modalitatilor de identificare a persoanelor, precum si a cadavrelor, prezenta unui martor

ocular este “urma ideala” pentru rezolvarea cazului. Problema majora care se ridica este subiectivitatea
acestuia si modalitatea sa de percepere a imaginii faptuitorului. Este posibil ca descrierea unui individ
de catre un martor ocular sa fie incompleta sau poate chiar eronata, din cauza unor imprejurimi obiective,
dar mai ales subiective (panica, frica, in mod special) ce impiedica o buna perceptie. Desi probele redate
de un martor ocular nu sunt atat de precise si obiective precum urmele de infractiuni precum urmele de
maini, picioare, dinti, etc, acestea constituie un caracter material, specific proceselor psiho-fiziologice
de la nivelul scoartei cerebrale.
Acestea, insa, nu sunt luate drept probe critice, fiind redate, sub aspect procedural, sub forma de
declaratii pe baza carora se va recurge la o metodologie adecvata, de identificare sau de recunoastere,
potrivit regulilor tacticii criminalistice.
Metodele de identificare a persoanelor dupa semnalmente exterioare precum voce, “portretul
vorbit” vin in completarea procedeele criminalistice de identificare pe baza urmelor lasate de acesta in
campul infractional, precum urmele “sui-generis”, reprezentate de modul de savarsire a faptelor penala.
posibilitatea identificarii autorilor unor infractiuni dupa modul de operare este posibila deoarece practica
judiciara ofera numeroase exemple de infractori specializati in savarsirea unui anumit gen de fapte
penale, realizate intr-o maniera specifica. Aceasta maniera constituie practice “amprenta” modului de
operare al infractorului. Metoda de descoperire a infractorilor in acest mod poarta denumirea judiciara
de “MOS” (modus operandi system).
Examinarea urmelor apartinand omului descoperite la fata locului, fie in urma analizarii acestora
include si scrisul, vocea, vorbirea, indeosebi amplitudinea si frecventa vocii.
In unele lucrari de specialitate acestea fac parte din aceeasi categorie, in altele sunt analizate
separate, facand parte din categorii diferite.
In aceasta lucrare, accentual se pune pe identificarea faptasului dupa semnalmente exterioare,
alcatuindu-se portretul vorbit.
 Identificarea persoanelor si cadavrelor dupa semnalmente exterioare

Fundamentul stiintific al identificarii dupa semnalmente exterioare

Sunt cazuri in care singurele dovezi ale organelor de urmarire penale sunt redate de un martor
ocular, care a reusit sa retina imaginea faptuitorlului. Desi faptasul a fost identificat de martor, este
obligatoriu ca descrierea caracteristicilor sale anatomice sa se analizeze prin metode riguros stiintifice,
recurgandu-se la o terminologie adecvata si la criterii precise de identificare.
Descrierea semnalmentelor cunoscute in literatura de specialitate sub denumirea de metoda
portretului vorbit, are in vedere caracteristicile intregului corp, aceentul insa este pus pe particularitatile
anatomice ale fetei, fiind vizate volumul, forma, pozitia si culoarea partilor observate.
Asa cum am spus mai mult, perceptia martorului ocular in ceea ce priveste identificarea faptasului
poate fi uneori eronata, asadar este nevoie ca acesta sa fie ajutat prin diverse procedee tehnice, incepand
cu desenul-compozitie si finalizand cu portretul robot computerizat.

Figura 1. Portret robot computerizat

Metoda portretului vorbit

Portretul vorbit este o metoda aplicata frecvent, de aceea a avut parte constant de imbunatatiri
pe parcursul timpului. Acesta serveste la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor
exterioare ale acestora, de catre o alta persoana.
Modul de identificare se imparte in doua categorii: forme statice, descrierea capului si forme
dinamice.
1. Descrierea formelor statice – se axeaza pe descrierea elementelor caracteristice precum talia,
constitutia fizica sau aspectul general al persoanei, forma capului si a fetei, eventuale defecte
caracterisitice, etc.

➢ Talia – desi in actualele conditii de crestere a mediei inaltimii, dimensiunile sunt putin depasite,
aceasta este impartita in 3 subcategorii:
• Scunda – sub 1.60m
• Mijlocie – intre 1.60m si 1.75m
• Inalta – peste 1.75m

➢ Constitutia fizica (corpolenta) – robusta sau solida, mijlocie, slaba sau uscativa, in functie de
marimea sistemului osos si de masa musculara a individului cautat; tot in aceasta categorie sunt descrise
si forma umerilor, lungimea gatului, precum si particularitati ale mainilor, picioarelor, etc

➢ Aspectul general sau tinuta – sportiva, eleganta, atletica, greoaie sau asociata unor profesii in
urma carora se insusesc anumite pozitii ale corpului (balerin, soldat, etc)

2. Descrierea capului – ofera detaliile esentiale in realizarea portretului vorbit

➢ Forma capului – privit din fata, aceasta poate fi ovala, alungita, dreptunghiulara, triunghiulara,
cu baza in sus sau in jos, patrata, etc; in timp ce din profil, capul poate avea un contur normal si regulat,
tuguiat, cu sau fara particularitati distincte precum deformarea acestuia, etc.

Figura 2. Forma capului - privit din fata

➢ Fata – se imparte in 3 zone: frontala, nazala si bucala

Figura 3. Cele 3 zone ale fetei

➢ Culoarea pielii sau particularitatile cromatice

Figura 4. Culoarea pielii sau particularitatile cromatice

➢ Parul – culoare, insertie frontala, forma, lungime, mod de pieptanare, etc

Figura 5. Insertia parului

➢ Fruntea – inaltime, latime, contur, inclinare si in mod special particularitati (ex: proeminenta
arcadelor), riduri, etc
➢ Ochii – forma, pozitie, culoare, spatiu intericular, particularitatile pleoapelor, genelor, adancimea
in orbite, pigmentatia irisului (cat se poate)

Figura 6. Forma ochilor

➢ Nasul – radacina, linia dorsala, latimea, baza, conformatia narilor

Figura 7. Variante ale muchiei nasului.

➢ Gura si buzele – marime, contur, pozitie, culoare, grosime, proeminenta

Figura 8. Forma si marimea gurii

➢ Barbia – profilul ei, latime, inaltime, particularitati (barbie dubla, ascutita, ingropata

Figura 9. Forma barbiei

➢ Urechea – pozitia fata de cap, lobul, tragusul, antetragusul, helixul, pliul interior

Figura 10. Elemente constitutive ale urechii

➢ Ridurile – zona in care se gasesc, forma si numarul lor

Figura 11. Ridurile

➢ Semnele particulare – sunt elemente pretioase pentru identificarea persoanelor, dar si a
cadavrelor deoarece pot fi de o mare diversitate si prezinta indeosebi unicitate (ele ca atare, precum si
pozitia acestora) – semne determinate de variatii morfologice, anomalii anatomice, leziuni, cicatrice,
alunite, tatuaje; tatuajele ocupa un loc important in suita semnelor particulare deoarece ele pot fi gasite
chiar daca s-a incercat scoaterea loc – cu ajutorul fotografiei sub radiatii infrarosii se poate observa
forma initiala a tatuajelor datorita resturilor de pigment impregnate in tesut

Figura 12. Semne particulare: cicatrice, leziune, tatuaj, tatuaj scos

3. Descrierea formelor dinamice – completeaza posibilitatile de identificare si se refera, in

special, la tinuta corpului, felul mersului, mimica, privirea subiectului; mai pe scurt, toate formele de
manifestare.
➢ Mersul – poate fi normal, degajat, suplu, sportive, greoi, ezitant, cu diferite particularitati
determinate de morfologia piciorului, de evenmtualele infirmitati, precum si de starea de sanitate a
individului
➢ Modul de manifestare – adica gestica si vorbirea, in sens larg depind de personalitatea si
temperamentul fiecaruia; asadar, o persoana poate fi calma, nervoasa, lenta, agitate, impulsive, taciturna,
volubila, etc; perceperea acestor caracteristici presupun o perioada mai lunga de observare
➢ Vorbirea – teoretic, aceasta nu poate fi considerate o caracteristica a semnalmentelor exterioare,
insa poate fi inclusa in conturarea “portretului vorbit” prin particularitatile de genul vorbire normala,
balbaita, prolixa, precum si din punctul de vedere al timbrului, accentului, etc.
Desi informatiile oferite de martor sunt bune este posibil ca infractorul sa isi deghizeze mersul,
vocea, tinuta. Aceasta posibilitate este destul de mare in cazul infractorilor versati. Deghizarea se poate
practica in momentul savarsirii infractiunii, ingreunandu-se posibilitatea identificarii infractorului dupa
unele semnalmente exterioare. Cele care se retin cel mai usor, in principiu, sunt sexul, varsta, inaltimea,
marimea capului, forma nasului, culoarea parului si a tenului, forma nasului, mersul, mimica, eventuale
malformatii, indeosebi acele particularitati care se abat de la normalitate.
 Reusita identificarii pe baza descrierii semnalmentelor exterioare, sub raport tactic criminalistic,
depinde, in mare parte, de modul in care sunt alcultati martorii si de cum sunt interpretate declaratiile
lor. Ascultarea presupune nu numai pricerepe, ci si circumspectie, pentru obtinerea unor declaratii
absolut subiective si precise referitoare la infatisarea infractorului. Perceptia si redarea de catre martor
a portretului unei persoane sunt procese ce depend de foarte multi factori obiectivi si subiectivi (distanta,
starile emotive, fidelitatea memoriei).
Per total, putem afirma ca, in alcatuirea portretului vorbit sau a portretului computerizat pe baza
descrierilor facute de persoana care a perceput individul cautat, trebuie applicate si respectate regulile
tacticii criminalistice specific ascultarii martorului sau a persoanei vatamate.

Metode tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioare

Portretul schitat – reprezinta o metoda menita sa inlature neajunsurile determinate de modul in

care o persoana descrie semnalmentele exterioare.
Exista si cazuri in care, deci se identifica un martor ocular, portretul vorbit nu poate si realizat
din mai multe considerente determinate de perioada de timp dupa care se iau declaratiile martorilor, de
gradul de inteligenta a acestora, de varsta, etc sau chiar din cauza specialistului care realizeaza schita de
portret, din lipsa de pricepere si imaginatie.

Figura 13. Portret schitat

Desi da rezultate notabile, procedeul de schitare a unui portret se aplica rar in practica deoarece
exista un numar insuficient de desenatori cu calitati plastice foarte bune de care dispun organele de
cercetare penala.
 Fotorobotul – reprezinta o metoda de identificare care consta in reconstituirea imaginii
presupusului infractor, pe baza descrierilor facute de martor sau de victima. Pentru realizarea acestuia
se folosesc fragmente fotografice executate in conditii similare de incadrare si marime ale elementelor
faciale de la diferite persoane. Accentul se pune pe cele trei zone ale fetei si anume zona frontala, nazala
si bucala, iar aceste fragmente fotografice trebuie sa se suprapuna perfect. Martorul sau victima le
selecteaza pe acelea care se aseamana sau sunt identice cu fizionomia persoanei in cauza, iar specialistul
le asambleaza pana ce rezulta o imagine unitara, denumita “portretul foto-compus” sau “fotorobotul”.
Trebuie mentionat ca fotografiile sunt sectionate de-a lungul a cinci zone, ceea ce permite
martorului sa selectioneze si sa combine zonele faciale pe care le considera apropiate cel mai mult de
imaginea reala. La final, imaginea obtinuta se retuseaza, dupa care se refotografiaza.

Identi-kit-ul si Photo-identi-kit-ul – se numara printre mijloacele tehnice folosite frecvent in

practica organelor de cercetare penala. La dispozitia martorului sau a victimei se pune un album ce
contine zeci de variante ale elementele faciale desenate pe un suport transparent (folie), ce poarta un
numar de cod.

Figura 13. Identi-kit

Persoana care furnizeaza datele, adica martorul sau victima alege din album elementele
corespunzatoare semnalmentelor exterioare percepute si memorate, iar pe baza numarului de cod din
album se scot fisele transparente care, suprapuse, compun portretul robot al infractorului. Portretul astfel
realizat este fotografiat si utilizat in activitatea de identificare a infractorului.
 Minicompozitorul si sintetizorul fotografic
Minicompozitorul (MIMIC) este un dispozitiv semiautomat cu ajutorul caruia, printr-o imbinare
a diferitelor elemente faciale se realizeaza imaginea fizionomiei unei persoane. Acesta se apropie de
metoda Identi-kit-ului, insa perfectionate. Dispozitivul are forma unei cutii prevazute cu un ecran, pe
care sunt proiectate succesiv elemtele faciale inregistrate pe filme de 36mm. Deplasarea filmului se face
prin intermediul unui angrenaj actionat electro-mecanic, dirijata de un panou de comanda. Imaginea
compusa poate fi fixata fotografic cu un aparat de tip Polaroid incorporate in dispozitiv.
Sintetizorul fotografic are la baza aceleasi principii de compunere a imaginii. Cu ajutorul a patru
dispozitive se proiecteaza pe ecran, intr-un timp foarte scurt patru zone ale fetei, realizandu-se astfel un
montaj. Elementele faciale sunt alese din fotografii obisnuite, oferind compozitiei un grad de
autenticitate. Procedeul se apropie de metoda fotorobotului, insa beneficiaza de compunerea portretului
din elemente faciale naturale.

Portretul robot computerizat

Printre metodele stiintifice moderne utilizate in identificarea persoanelor dupa semnalmentele
exterioare se afla si metoda portretului robot realizat cu ajutorul calculatorului. Aceasta metoda unanim
recunoscuta, este folosita de toate compartimentele tehnico-stiintifice ale celor mai avansate politii din
lume, iar din anul 1990 si de Politia Romana. Portretul robot computerizat consta in reconstructia
imaginilor faciale, cu ajutorul calculatorului. Principalele avantaje ale utilizarii computerului in
identificarea dupa semnalmentele exterioare constau in exploatarea eficienta a datelor furnizate de
martor, precum si in utilizarea altor date, stocate in fisierele criminalistice, sau in memoria
calculatorului, privitoare la persoane suspecte, disparute sau date in urmarire.
In esenta, desi realizarea portretului robot computerizat are drept punct de plecare informatii
furnizate de martor sau victima, aceasta va fi efectuata si pe baza datelor referitoare la elementele faciale
caracteristice detinute de organele judiciare, lucru imposibil de realizat la alcatuirea unui portret robot
clasic. Aceasta tehnica se utilizeaza si in cazul persoanelor disparute sau neidentificate, imaginea
electronica obtinandu-se atat din elemente faciale grafice, cat si din elemente preluate din fotograme
diferite si retusate prin intermediul calculatorului.
Aparitia si dezvoltarea rapida a sistemelor computerizate de compozitie faciala, ofera posibilitati
superioare fata de sistemele optico-mecanice clasice. Banca de date a sistemelor computerizate asigura
stocarea unei cantitati impresionante de informatie, care face sa creasca probabilitatea de realizare a
corespondentelor dintre “tinta” si reprezentarea acesteia. Avantajele sistemului constau nu numai
capacitatea de a stoca informatia, ci si in posibilitatea de alegere, manipulare, reconstructie si afisare a
imaginilor faciale. Sistemul poate construi si imagini color, realizand astfel o fata umana cat mai
naturala. De asemenea, aceste tehnici de calcul permit alcatuirea de portrete robot ale adultilor pe baza
unoi fotografii efectuate in adolescenta sau chiar in copilarie.

Figura 14. Portret robot computerizat

Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute

Tehnicile de identificare prezentare anterior sunt valabile si in cazul identificarii cadavrelor
necunoscute intr-o oarecare masura din cauza transformarilor suferite de corpul uman ca urmare a
procesului de putrefactie sau a unor modificari realizate de autorul crimei.

Metoda supraproiectiei consta in proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului peste imaginea
fotografica a presupusei victime. Pentru ca aceasta metoda sa poata fi utilizata, este necesara
fotografierea craniului intr-o pozitie identica cu cea a capului din fotografia de referinta. Cele doua
imagini sunt suprapuse pe un ecran si astfel se concluzioneaza daca premisa este corecta sau nu.
 Figura 15. Metoda supraproiectiei

Reconstituirea fizionomiei dupa craniu este un procedeu aplicat de toate serviciile

criminalistice si consta in reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor
standard de grosime determinate stiintific, pe craniul cadavrului caruia se incearca a i se determina
identitatea.

Figura 16. Reconstituirea fizionomiei dupa craniu

 De cele mai multe ori, rezultatele acestui gen de identificare sunt spectaculoase, asemanarea
atingand gradul perfectiunii, mai ales daca se face o alegere potrivita a culorii parului, a pigmentului
pielii, etc. Aceasta metoda se utilizeaza si in cazul reconstituirii fizionomiei reale a unor personalitati de
natura politica, culturala, stiintifica, etc.
Identificarea dupa resturile osoase trebuie interpretata intr-un sens larg deoarece pana de curand
nu era posibila o identificare ca atare, exceptand cazul in care era descoperit craniul. Astazi se poate
determina ADN-ul mitochondrial printr-o expertiza genetica, profilul acestuia servind la identificarea
persoanei in cauza.
Aceasta identificare este realizata de un specialist antropolog, care este in masura sa determine
daca urmele osteologice sunt sau nu sunt de natura umana sau daca apartin aceleasi persoane sau a unui
grup de persoane.
In acelasi timp, se pot obtine informatii referitoare la varsta, sex, talie, precum si referitoare la
eventualele boli de care a suferit persoana in timpul vietii.
Identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice este o metoda deosebit de valoroasa
datorita elementelor specifice de individualizare pe care le prezinta dantura unei persoane, la care se
adauga si lucrarile efectuate. In cazul cercetarii urmelor de dinti se poate delimita, in primul rand, varsta,
eventual sexul si timpul aproximativ cat a stat inhumat cadavrul.
In al doilea rand, este posibila identificarea cadavrului pe baza lucrarilor dentare, ceea ce
presupune identificarea medicului stomatolog care a avut in evidenta persoana.

Figura 17. Examinarea dintilor

 Posibila reconstituirii fizionomiei dupa dantura trebuie luata in calcul cu atat mai mult cu cat
urmele de dinti servesc la astfel de reconstituiri. Cu ajutorul acestei metode s-a reusit realizarea
portretului robot al autorului unor omoruri deosebit de grave ( Ramaru – un criminal in serie din perioada
anilor 1970 ) dupa urmele de muscaturi lasate pe corpul victimelor.

Figura 18. Reconstituirea dintilor pe baza muscaturii

Identificarea prin expertiza fotografiei de portret este o metoda frecvent folosita de organele
judiciare in stabilirea identitatii unui cadavru. Metoda consta in compararea unei fotografii cat mai
recente a persoanei disparute cu fotografia semnalmentelor cadavrului.

Identificarea persoanelor dupa voce si vorbire

Notiuni generale
Identificarea persoanei dupa voce, inregistrata pe diferite suporturi magnetice este o metoda
tehnico-stiinfica moderna utilizata in vederea descoperii adevarului si a autorului infractiunii. Prima
utilizare a acestei metode a fost in anul 1958, in Germania, intr-un caz de rapire a unui copil.
Fundamentul stiitific al identificarii sau stabilirii autenticitatii unei inregistrari este dat de
individualitatea vocii si vorbirii determinate de diverse particularitati anatomice si fiziologice,
caracterizate de unicitate.
Examinarea criminalistica a urmelor sonore pentru identificarea persoanelor este posibila
datorita specificitatii elementelor propria fiecarei voci, mai exact, a particularitatilor care determina
individualitatea vocii fiecarei persoane:
➢ particularitatile de constructie ale aparatului fonorespirator (plaman, trahee, faringe, coarde
vocale, cavitatea bucala) servesc la diferentierea neta a unei persoane de alta; mai exact, configuratia
gatului, a cavitatii bucale, a foselor nazale determina ca sunetele emise sa se situeze intr-o anumita banda
de frecventa
➢ particularitatile functiei fonatorii determinate de fiziologia specifica actului respirator si de
modul de comportare a coardelor vocale; aceste particularitati se reflecta in cele 3 caracteristice
principale a unei voci: timbru, frecventa si intensitate (primele doua, timbru si frecventa, nu se pot
controla in totalitate)
➢ particularitatile determinate de modificari ale aparatului fonorespirator aparute ca urmare a
unor maladii; spre exemplu, laringitele, diafoniile de natura psigica, paraliziile include o gama de
modificare, de la o simpla raceala, pana la afonie

Caracteristicile vocii
Vocea are drept caracteristice acustice generale:
➢ configuratia de ansamblu a formantilor transcrisi pe vocograma
➢ durata de pronuntare a unui cuvant sau a unui grup de cuvinte
➢ intensitatea vocii
Caracteristicile acustice individuale sunt formate dintr-un complex de frecvente, alcatuit din:
➢ frecventa de rezonanta a cavitatii aparatului vocal (formantii)
➢ frecventa specifica a sunetelor nazale
➢ frecventa vocii
➢ aceste particularitati se reflecta in cele 3 caracteristice principale a unei voci: timbru, frecventa
si intensitate (primele doua, timbru si frecventa, nu se pot controla in totalitate)

Caracteristicile vorbirii.
Vorbirea se caracterizeaza prin particularitati de expresie si stil specific unui anumit grup de
persoane. Elementele de identificare se grupeaza in:
➢ particularitati fonetice (accent, intonatie, pronuntarea cuvintelor straine, prescurtari de cuvinte)
➢ particularitati fonetice straine, intalnite la persoane care au o alta limba materna
➢ defectiunile de pronuntie si particularitatile lexicale, determinate de regiunea din care provine
vorbitorul sau caracteristice anumitor profesii
 Expertiza criminalistica a vocii si vorbirii nu se rezuma doar la identificarea unei persoane.
Acest gen de expertiza este luata in calcul si in rezolvarea unor probleme precum:
➢ stabilirea autenticitatii inregistrarilor audio, in scopul determinarii falsurilor, prin inlocuirea unor
cuvinte cu altele, a stergerilor de cuvinte sau chiar fraze, a intreruperilor facute in timpul inregistrarii
➢ stabilirea eventualei deghizari a vocii si vorbirii

Figura 19. Aparatura de analiza a inregistrarilor sonore

Posibilitatile identificarii persoanei dupa voce sunt reale si puse la punct pe plan teoretic, inca
perfectabile in ceea ce priveste aplicarea lor.