Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
pentru certificarea competentelor profesionale – Nivel 5
Scoala de Maistri
2018
1
Cuprins
1. Introducere …………………………………………………1
Studii documentare privind sudarea cu ultrasunete si sudarea materialelor
metalice..................................................................................................................1
Stadiul actual al sudarii cu ultrasunete a materialelor metalice disimilare....2
Sudarea cu ultrasunete in industria de componente electrice si electronice...6
Sudarea cu ultrasunete în industria de automobile...........................................8
2.Sudarea cu ultrasunete………………………………………………………….9
Generalitati………………………………………………………………………9
2.1.1. Domenii de utilizare a ultrasunetelor............................................................10
2.1.2 Interacţiunea câmpului ultrasonor cu materia..............................................11
2.1.3 Producerea si transmiterea ultrasunetelor………………………………….12
2.1.4 Construcţia generală a sistemelor ultraacustice……………...…………….14
2.1.5 Cerinţe care se impun sistemelor ultraacustice.............................................19
2.2. Sudarea cu ultrasunete a materialelor metalice .............................................22
2.3. Materiale de baza. Comportarea la sudarea cu ultrasunete a materialelor
metalice.......................................................................................................................23
2.4. Clasificarea procedeelor de sudare cu ultrasunete a metalelor......................24
2.5. Caracteristici tehnico-economice……………………………………………...25
2.6. Procesul de formare a sudurii. Bilantul energetic…………………………...31
3. Sudarea materialelor disimilare.........................................................................32
EXEMPLIFICARI DE CUPLURI DE MATERIALE DISIMILARE...........32
ECHIPAMENTE DE SUDARE SI LINII TEHNOLOGICE DIRECTOARE LA SUDAREA
MATERIALELOR DISIMILARE..........................................33
ALEGEREA SI PROIECTAREA UNUI ECHIPAMENT DE SUDARE CU
ULTRASUNETE.................................................................................................40
3.3.1. DIMENSIONAREA SURSEI DE ALIMENTARE......................................42
3.3.2. PROIECTAREA ETAJULUI DE PUTERE.................................................52
3.3.3. PROIECTAREA OSCILATORULUI SI A CIRCUITELOR DE COMANDĂ ŞI
CONTROL............................................................................................62
3.3.4. DIMENSIONAREA ANSMBLULUI TRANSDUCTOR – BOOSTER –
SONOTRODĂ. DIMENSIONAREA BOBINEI DE ADAPTARE ........................69
4. Sudarea cu ultrasunete a cuprului cu aluminiul...............................................79
Bibliografie.................................................................................................................86
2
1. Argument
Analiza stadiului actual privind sudarea cu ultrasunete a materialelor a avut la baza materialul
documentar selectat din paginile WEB, ale institutiilor de cercetare dezvoltare renumite, reviste de
specialitate, firme specializate de renume european si mondial, precum si materiale documentare si
puncte de vedere ale specialistilor de la ISIM Timisoara, urmare a participarii alaturi de acestia la o
serie de experimentari de sudare.
Pe plan international cercetarile aplicative in domeniul realizarii de echipamente specializate
si al tehnologiile neconventionale de imbinare cu ultrasunete in microelectronica, electronica,
3
electrotehnica, aparatura medicala, in industria bunurilor de larg consum, etc., au demarat de mai
multi ani. Problemele tehnice in ceea ce priveste realizarea de echipamente complexe pentru sudare,
integrare in linii de fabricatie automatizate care intrunesc performante deosebite, au fost si sunt in
curs de rezolvare concreta.
Cercetarea bibliografica realizata evidentiaza orientarea centrelor de cercetare in domeniul
microtehnologiilor de imbinare, inclusiv microtehnologiile de imbinare cu ultrasunete, in
urmatoarele directii strategice [6,7,8,9,10,11,12,13,14,15] :
- Monitorizarea si modelarea proceselor tehnologice – a fost dezvoltat si este larg aplicat
programul SPICE in configurarea hardware si in modelarea proceselor termice de solicitare,
analiza de spectru de vibratii, simulare procese de difuzie, analiza oboselii termice, riperii
mecanice, deformare elastica si plastica, etc.
- Dezvoltarea de module specializate pentru ultrasunete in cadrul unor programe de proiectare
si analiza specifice activitatilor de cercetare – SPICE, I-DEAS, ABAQUS, ANSYS, etc.
- Dezvoltarea sudarii cu ultrasunete a materialelor metalice:
a) sudarea cu ultrasunete a materialelor similare aluminiu, cupru si a otelurilor cu
aport energetic din exterior;
b) sudarea cu ultrasunete a materialelor disimilare a aluminiului si argintului pe
materiale siliconice, ceramice si sticla, a materialelor ingineresti.
- Dezvoltarea proceselor de imbinare termosonica a sarmelor:
a) imbinarea prin termocompresie, cu ultrasunete si termosonica a interconexiunilor;
b) imbinarea termosonica a terminalelor din sarma de Au, Al;
c) fixarea cu ultrasunete a terminalelor de Au si Al.
- Dezvoltarea metodelor de incercare mecanica si de etanseitate;
- Dezvoltarea metodelor de incercare la coroziune – incercare la umiditate si la temperature
elevata, analiza dinamicii electrochimice.
In cadrul cercetarii documentare s-au analizat aspecte privind configuratia structural
functionala a echipamentelor de sudare materiale plastice si materiale metalice, universale si
specializate, de la cei mai importanti furnizori de echipamente, aparatura si tehnologii de imbinare
cu ultrasunete. Pe plan international domeniul producatorilor de echipamente specializate de sudare
cu ultrasunete, reprezinta grupuri elitiste, relativ restranse intre care se amintesc: AMTECH
Ultrasonic Welding, USA, BRANSON Ultrasonic Welding, USA, STAPLA Ultrschall Technik
Gmbh Germania, SONOBOND Ultrasonics Industries Company USA; BRANSON Ultraschall
EMERSON Technologies, Gmbh&Co Germania, RAIMA Ultrasuoni Italia.
4
Principalele domenii de destinatie si principalele aplicatii la sudarea cu ultrasunete sunt
prezentate in tabelul 1.1.
5
Au fost analizate produse ale firmelor STAPLA Ultrachall TechnikGmbh, AMTECH
Ultrasonic Welding USA.
Analiza materialelor documentare evidentiaza urmatoarele tendinte de abordare si evolutie a
echipamentelor de microimbinare cu ultrasunete:
- Din punct de vedere constructiv se apreciaza o conceptie modulara compacta;
- Gama de puteri si frecvente este acoperitoare la diversitatea de aplicatii;
- Din punct de vedere tehnologic se realizeaza sudarea la amplitudini reglabile;
- Grupuri hidropneumatice specializate, echipate cu blocuri de distributie sau axe cu motoare
pas cu pas, asigura valoarea fortei de sudare in timp real;
- Asigurarea unui control riguros al parametrilor de sudare la parametrii necesari;
- Evolutia cea mai spectaculoasa in conceptia echipamentelor de sudare cu ultrasunete o
reprezinta modulele de comanda si programare unitati care inglobeaza sau nu modulele
energetice generatoare de ultrasunete;
- Utilizarea microprocesoarelor in echiparea aplicatiilor de sudare cu ultrasunete confera
acestora o multitudine de avantaje: programarea unor regimuri tehnologice de sudare relativ
complexe, memorarea de regimuri tehnologice de sudare , asigurarea unei calitati constante
si fiabilitate deosebita in exploatare, legatura seriala cu periferice specializate, imprimanta,
sisteme de operare PC, pentru tiparire sau stocare de informatii pe suport electronic;
Evolutia sistemelor de actionare a echipamentelor de sudare cu ultrasunete a maselor plastice,
dar nu numai, s-a directionat in ultimii ani in utilizarea servomecanismelor cu actionare electrica ca
inlocuitori ai actionarilor pneumatice.
Asigurarea parametrului tehnologic de sudare, ,,forta de sudare’’, ca valoare reproductibila
constanta sau variabila pneumatic, in cursul operatiei de sudare, este posibila prin utilizarea
servomecanismelor de actionare electrica cu bucla de reactie. Conducerea inteligenta a operatiei de
sudare, prin corelarea variatiei fortei de sudare si a amplitudinii, cu impedanta acustica evidentiaza
crestera calitatii imbinarilor sudate cu cca. 80% in raport cu tehnologiile de sudare in care forta de
sudare este constanta si amplitudinea oscilatiilor introduce in sistem este constanta, avand ca factori
de evaluare rezistenta imbinarii, etanseitatea si nu in ultimul rand aspectul estetic. Este evident ca
tendintele de evolutie ale echipamentelor de microimbinare sunt determinate in mod fundamental de
cerintele de asigurare a calitatii totale a fabricatiei: reproductibilitatea calitatii imbinarilor sudate,
controlul si monitorizarea proceselor tehnologice, posibilitatile de automatizare si flexibilizare a
fabricatiei precum si protectia mediului inconjurator. Aceste calitati sunt conferite de structuri
6
miniaturizate si robuste, configuratii modulare, control active al proceselor tehnologice de sudare,
contorizare si prelucrare statistica a calitatii fabricatiei de microsisteme, etc.
Fig. 1.3 Sudarea conductorilor de cupru pe terminale din alamă, cupru-beriliu, cupru
7
Fig. 1.4 Sudarea terminalelor de nichel pe materiale compozite [baterii telefonie celulară]
a b c
a b
8
Sudarea cu ultrasunete în industria de automobile
a b c
9
Sudarea cu ultrasunete
2.1. Generalitati
Datorită dezvoltarii rapide a industriilor construcţiilor de maşini, a electrotehnicii, electronicii,
mecanicii fine, opticii, aeronauticii, etc., s-au dezvoltat şi s-au pus la punct o serie de tehnologii
neconvenţionale de obţinere şi prelucrare a materialelor cu ajutorul energiei ultrasonore, sudarea cu
fascicul de electroni, cu fascicul laser şi nu în ultimul rand sudarea cu ultrasunete. Tehnologiile
neconvenţionale au apărut şi continuă să se dezvolte ca o necesitate obiectivă, ele completând
neajunsurile tehnologiilor conventionale tradiţionale referitoare la îmbinarea prin sudare a unor
materiale cu proprietăţi mecanice deosebite.
Numeroasele aplicaţii ale ultrasunetelor în diverse ramuri ale tehnicii se datorează efectelor
produse de acestea ca urmare a proprietaţilor pe care le posedă undele ultrasonore: lungimea de undă
mică, acceleraţia particulei foarte mare putând atinge 109 ori acceleraţia gravitaţională, posibilitatea
de direcţionare a unui fascicul ultrasonic îngust în direcţia dorită, posibilitatea de concentrare şi
focalizare a energiei într-un spaţiu limitat fără să afecteze mediul prin care se propagă.
2.1.1 Domenii de utilizare a ultrasunetelor
Aplicaţiile la care energia ultrasonică utilizată este suficient de mare pentru a produce
modificări structurale ale mediului în care se propagă şi modificari dimensionale, se numesc
aplicaţii active sau tehnologice (tabelul 2.1) [1, 2, 3] .
Aplicaţiile la care ultrasunetele au o intensitate relativ scăzută şi nu pot provoca modificări
structurale şi dimensionale, îndeplinind doar rolul de culegere de informaţii privind obiectul
examinat, se numesc aplicaţii pasive (tabelul 2.2).
Tabelul 2.1 Aplicaţii active :
Prelucrari prin aschiere (găurire, strunjire, frezare, rectificare,
brosare, ascuţire, etc.)
Prelucrari prin deformare plastică (rulare, ambutisare, laminare,
tragere, etc.)
ÎN SOLIDE
Prelucrari de materiale aflate în stare solidă sau lichidă ( sudare,
lipire, turnare, acoperiri galvanice, obţinerea de materiale, etc.)
APLICATII
În combinaţie cu procedee neconventionale
ACTIVE
ÎN LICHIDE Filtrare, curăţire, cristalizare, dizolvare, ac -
ţiune asupra proceselor chimice, obţinerea emulsiilor, etc.
ÎN GAZE Uscare, precipitarea ceţurilor, purificare, etc.
Medicină, farmacie, cercetari ştiinţifice
ALTE DOMENII
Biologie, ind. alimentară, textilă, tehnică militară, agricultură,
fitologie, meteorologie
10
Tabelul 2.2 Aplicaţii pasive :
Mărimi fizice (rezilientă, densitate, modul de elasticitate,
rezistenţă, coeficient Poisson)
Mărimi geometrice (grosimi, granulaţie, dimensiuni, distanţe,
ÎN SOLIDE det. macrostructurilor)
Defectoscopie ultrasonică
Mărimi fizice (vâscozitate, temperatură, compresibilitate,
căldură specifică, grad de polimerizare, moment de cristalizare,
analiza amestecurilor)
11
deformare plastică a metalelor ”înmuierea ultraacustică”, agitaţia mecanică a
particulelor din medii fluide, cu efecte de dispersare, sedimentare, filtrare, uscare, extractie,
difuzie, etc.;
efecte termice - apărute datorită absorbţiei preferenţiale a energiei ultrasonore în mediul
prin care se propagă undele acustice în zonele cu dislocaţii în reţeaua cristalină, la limita
de separare a cristalelor sau la interfaţa de separare dintre doua medii diferite cauzată de
frecarea relativă; rezultă în acest fel o încalzire localizata, intense, proporţională cu
intensitatea ultraacustică şi cu timpul de activare;
cavitaţia acustică - aparută datorită faptului că în mediul lichid parcurs de ultrasunete
suficient de intense, se formează „bule” sau „cavităţi” gazoase ca rezultat al ruperii
lichidului sub incidenţa compresiilor şi destinderilor rapide cauzate de propagarea undelor
staţionare; cavităţile, conţinând vaporii lichidului şi gaze dizolvate în lichid, au o durată de
viaţă foarte scurtă, apoi dispar prin implozie, producând şocuri mecanice şi termice
importante;
efectele chimice - determinate de faptul că energia asociată propagării undelor ultraacustice
în medii lichide favorizează, prin diferite mecanisme specifice, intensificarea activităţii
chimice; reacţii de oxidare şi de reducere, polimerizare şi depolimerizare, hidroliză, cataliză
etc.; de asemenea sa constatat ca activarea ultrasonică poate provoca unele reacţii
chimice, care nu ar avea loc în condiţii normale;
efectele biologice - care pot apărea la propagarea ultrasunetelor prin sisteme biologice, dacă
se depăşesc valorile de prag ale parametrilor de expunere frecvenţă, intensitate acustică,
durată etc. în funcţie de caracteristici ale mediului formă, dimensiuni, concentraţie,
stare „in vivo”, „in vitro” , natură, tip etc.; influenţa asupra mediului poate avea
efecte biopozitive analgezice, terapeutice etc. sau bionegative distrugerea
microorganismelor, degradarea macromoleculelor, modificări histologice etc..
12
Pentru cunoasterea proprietăţilor mediilor cristaline trebuie studiate în profunzime relaţiile
existente în diferitele constante ale mediului şi starea de solicitare la care este supus sub acţiunea
unor sarcini exterioare în echilibru static sau dinamic. Este necesară deci cunoaşterea unor noţiuni
de mecanica mediilor continue şi deformabile.
Viteza de propagare a undelor longitudinale într-o bară este:
c = (E/)1/2 (2.1)
expresia fiind valabilă pentru unde elastice care se propagă în bare ale căror dimensiuni transversale
sunt cu mult mai mici decât lungimea de undă. Dacă undele longitudinale elastice se propagă într-un
corp solid nelimitat, viteza de propagare este:
c = { E(1-) / [ (1+) (1-2) ]}1/2 (2.2)
în care este coeficientul lui Poisson. Această relaţie arată dependenţa vitezei de propagare a
undelor longitudinale în solide de densitate şi constantele elastice ale mediului.
Viteza de propagare a undelor longitudinale într-un corp solid nelimitat este mai mare decât
în bare, deoarece la propagarea undelor fiecare element de volum al mediului nelimitat suferă o
compresiune sau o întindere laterală, suplimentară, din partea elementelor de volum vecine.
B A
13
deci în bară va apărea o undă de alunecare care se va raspândi în lungul ei. Viteza de propagare a
undelor transversale este dată de relaţia:
ct = ( G/ )1/2 (2.3)
unde, G este modulul de elasticitate transversal. Ţinând cont de expresia de legătură dintre G şi E,
relaţia de calcul a vitezei de propagare a undelor transversale devine:
ct = [ (E/). 1/2(1+) ]1/2 (2.4)
Analizând relaţia anterioară se constată că:
ct = c [ 1/2(1+) ]1/2 (2.5)
deci viteza de propagare a undelor transversale este aproximativ de două ori mai mică decât viteza
de propagare a undelor longitudinale.
Viteza de propagare a undelor Rayleigh, care se propagă pe suprafaţa unui corp solid, se
determină cu relaţia:
cs = [(0,87 +1,12)/(1+)] .(G/)1/2 0,9 .(G/)1/2 (2.6)
şi nu depinde de lungimea lor de undă. Viteza undelor de suprafată este egală cu 0,9 din viteza
undelor transversale.
2.1.4 Construcţia generală a sistemelor ultraacustice
Sistemul ultraacustic este un ansamblu complex format din transductorul electromecanic,
transformatorul acustic şi elementele de cuplare a căror funcţionare corelată permite emisia şi
recepţia vibraţiilor a căror frecvenţă este situată în domeniul ultrasonor. Schema generală de
principiu a unui sistem ultraacustic astfel definit este prezentată în figura 1.2
3 2 1
14
Fig. 2.2. Părţile componente principale ale sistemului ultraacustic
Elementul activ al sistemului ultraacustic este transductorul electromecanic 1, care pe baza
unui efect specific (electromagnetic, electrodinamic, magnetostrictiv, piezoelectric, etc.) converteşte
oscilaţiile electrice aplicate de generatorul electronic în oscilaţii elastice. Aceste oscilaţii sunt
transmise, concentrate şi focalizate prin intermediul transformatorului acustic 2, si a sculei de lucru
3, în mediul de prelucrare sau de explorare. Sistemul ultraacustic poate lucra şi invers -
recepţionează oscilaţiile elastice ale mediului, le conduce şi le transformă în oscilaţii electrice la
iesirea din traductor. Corespunzător cu gama largă de utilizare a sistemelor ultraacustice şi cu
necesitaţile de concentrare sau de disipare a energiei electrice, transformatoarele acustice pot avea
cele mai diferite forme şi secţiuni.
Sistemele ultraacustice se calculează şi se execută în aşa fel încât în partea terminală să se
excite oscilaţii de un singur tip, deoarece în caz contrar apar mari dificultăţi în crearea regimului de
lucru la rezonanţă şi în izolarea acustică faţă de mediu. Pentru aceasta este necesar să existe o relaţie
bine definită între geometria diferitelor elemente ale sistemului şi lungimea de undă a vibraţiilor
excitate în sistem.
1 2 5 6
4 3
Reţea de Redresor + filtru Electronica
alimentare cu de putere
energie electrică
Booster Circuit
Transductor + Sonotrodă rezonant
Fig. 2.3. Schema instalaţiei de prelucrare cu ultrasunete
15
Alimentarea cu energie electrică se face de la reţeaua industrială de curent alternativ
monofazat, 220 V / 50Hz. Puterea fiind sub 4000 W, nu apar probleme la racordare.
Tensiunea continuă se obţine prin redresarea dublă alternanţă a tensiunii alternative
furnizate de reţea. Tensiunea astfel redresată este filtrată apoi cu un filtru capacitiv sau filtru activ.
La puteri sub 600 W se recomandă folosirea unui filtru capacitiv şi a unui montaj în semipunte
pentru etajul de putere.
Circuitul de comandă se alimentează cu tensiune continuă diferenţială de maxim 30 V. Ea
se obţine prin redresarea, filtrarea şi stabilizarea tensiunii din secundarul unui transformator legat la
reţea. Nu se folosesc stabilizatoare în comutaţie deoarece la ieşire ar prezenta pulsaţii mari.
Principalele elemente constitutive ale sistemului conferă funcţionalitate ansamblului după
cum urmează:
1. Generatorul de ultrasunete transformă curentul electric, de frecvenţă industrială, în curent
de înaltă frecvenţă, cu scopul alimentării traductorului electroacustic. Generatoarele universale se
pot lega cu o diversitate mare de traductoare, în funcţie de cerinţele folosirii ultrasunetelor, admiţând
o varietate mare a parametrilor: putere, frecvenţă, tensiune, impedanţă. În cazul generatoarelor
specializate, parametrii de ieşire sunt invariabili, lucrând doar la o frecvenţă fixă şi o putere de ieşire
constantă. Randamentul generatorului depinde de tipul dispozitivului de convertire a frecvenţei, de
calitatea subansamblelor şi a pieselor folosite în construcţia lor.
2. Traductorul transformă, cu un anumit randament, energia primară în energie mecanică
radiantă. După principiul fizic de funcţionare al traductoarelor electromecanice, acestea se împart în
două categorii principale:
- magnetostrictive
- piezoelectrice.
Există o mare varietate de traductoare, realizate în game largi de puteri şi frecvenţe proprii de
rezonanţă, adaptate funcţionării în legătura cu generatoarele electronice, adaptate ca formă,
dimensiuni, condiţii de răcire, rezistenţă la coroziune, condiţiilor de utilizare existente în instalaţia în
care se încorporează.
În mod schematic se poate face o clasificare a traductoarelor sub forma din tabelul 2.3.
16
Tabelul 2.3 Clasificarea traductoarelor :
TRADUCTOARE ELECTROMECANICE
După principiul de După structura sistemului vibrator După regimul
transformare a energiei Simple Compuse de functionare
1. electromagnetice 1. bară Două
2. electrodinamice 2. placă un elemente 1. rezonante
3. magnetostrictive 3. disc element pasive
4. electrostrictive 4. cilindru pasiv simetrice
2 nerezonante
5. piezoelectrice 5. sferă asimetrice
3. Elementele de fixare mecanică cu izolare acustică fac o legatură eficientă între instalaţia
acustică şi structura de rezistenţa a echipamentului respectiv, urmărind totodată realizarea unei
izolaţii acustice eficiente între cele două părţi. Aceste elemente permit transmiterea energiei acustice
spre suprafaţa de lucru, oprind transmiterea ei spre instalatie. Din considerente energetice
(eliminarea pierderilor) şi de stabilitate dinamică, sistemul mecano-acustic trebuie montat într-un
nod de oscilaţie.
4. Cuplajele mecano-acustice realizează atât legătura mecanică, cât şi cea acustică între
suprafeţele celor două elemente aflate în contact (traductor-concentrator şi concentrator-sculă).
Aceste elemente trebuie să transmită fără pierderi energia acustică.
5. Concentratorul transmite energie acustică de la traductor la sculă producând mărirea
amplitudinii undei, şi este dintr-un material care să reziste cât mai bine la uzură şi la oboseală. Se
acordă o atenţie deosebită geometriei acestui element. Concentratorul furnizează amplitudinea utilă
în condiţiile unor pierderi minime de energie şi a unor rezistenţe ridicate la uzură şi oboseală.
6. Scula (sonotroda) este partea finală a instalaţiei acustice care transmite piesei toate
elementele acustice dorite în procesul tehnologic la parametrii impuşi de tehnolog. Fiecare element
se dimensionează pe principiul frecvenţei de rezonanţă, caz în care lungimea lui trebuie să fie un
număr întreg de jumătăţi de lungimi de undă:
L = n. /2; nN (2.7)
Materialele destinate construcţiei sistemului oscilator trebuie să aibă o bună elasticitate,
decrement scăzut de amortizare şi o mare rezistenţă la oboseală. Materialele utilizate pentru
construcţia concentratorilor sunt: aliajele de titan, duraluminiu, oţelurile carbon, oţelurile aliate,
oţelurile de scule.
Elementul transductor este realizat din zircotitanat de plumb cu caracteristici electrostrictive
care, fiind supus unei tensiuni altemante, se dilată şi se contractă. Eficienţa transductorului este de
17
aproximativ 90-95 %. Pentru a obţine îmbinări sudate de calitate foarte bună este absolut necesar ca
materialul din care este realizată sonotroda să aibă proprietăţi acustice foarte bune şi de asemenea o
rezistenţă ridicată la uzură. Materiale recomandate pentru construc-ţia sonotrodelor sunt: monel, oţel
inoxidabil, aluminiu şi titan. Otelul care este recomandat din punct de vedere al rezistenţei la
oboseală şi al caracteristicilor de impedanţă.
Aliajele de titan cu rezistenţă ridicată depăşesc considerabil alte materiale din punct de vedere
al rezistenţei la uzură şi de aceea sunt folosite în mod uzual la fabricarea sonotrodelor pentru
echipamente folosite în linii de fabricaţie industrială.
Batiul echipamentului este realizat din placa masiva de dural pentru a asigura o rigiditate
mare, necesară pentru ca elementele pasive, fixate pe ele să nu consume prin vibraţii o parte din
energia ultrasonică produsă de generatorul ultrasonic.
Materialele folosite pentru modulul de comandă şi programare vor fi alese pentru lucru în
mediu industrial puternic perturbat de câmpuri electromagnetice, şi înaltă fiabilitate. în
general se agrează tehnica CMOS sau superioară acesteia, iar pentru intrări/ieşiri tehnica LS
sau optoizolantă.
2.1.5 Cerinţe care se impun sistemelor ultraacustice
Condiţiile care se impun sistemelor ultraacustice depind în mare masură de aplicaţiile
specifice pentru care au fost proiectate, fiind, din această cauză, foarte variate, având în vedere
marea diversitate a utilizării lor. Există o serie de cerinţe comune, tehnologice şi acustice pe care
orice sistem acustic trebuie să le satisfacă. Cerinţele tehnologice trebuie îndeplinite de partea finală a
sistemului - transformatoarele acustice; ele sunt legate de precizia de calcul şi confecţionare,
rezistenţa la uzură şi oboseală, rigiditatea sistemului, stabilitatea în funcţionare, calitatea îmbinării
cu traductorul, etc. Cerinţele acustice sunt condiţionate de necesitatea creării în întreg sistemul
oscilator a unui regim de oscilaţie care să permită transmisia eficientă a energiei ultrasonore de la
traductor la mediu. Ele pot fi formulate astfel: pierderi minime de energie în traductor şi
transformator; concentrarea maximă a energiei ultrasonore; stabilitatea regimului de rezonanţă a
sistemului oscilator; adaptarea optimă a sistemului cu generatorul de oscilaţii electrice;
uniformitatea radiaţiei energiei acustice pe toată aria de utilizare; eficienţă maximă; sensibilitate
maximă; directivitate maximă; stabilitatea funcţionarii sistemului oscilator în timp; posibilitatea
controlului principalilor parametri de funcţionare în orice moment al funcţionării; simplitatea
tehnologică şi constructivă a elementelor componente şi a întregului sistem oscilator în ansamblu;
fiabilitate sporită.
18
Pierderi minime de energie ultrasonoră sunt posibile atunci când sistemul oscilator lucrează în
regim de rezonanţă. Pentru a se respecta această cerinţă, frecvenţa proprie a elementelor componente
şi a întregului sistem oscilator trebuie să coincidă cu frecvenţa oscilaţiilor excitatoare. Dereglarea
regimului de rezonanţă a sistemului în procesul de lucru se produce în urma variaţiei sarcinii sau
frecvenţei proprii a intregului sistem oscilator (datorită instabilităţii termice sau variaţiei lungimii
sistemului).
Restabilirea regimului de rezonanţă a sistemului oscilator este posibilă prin variaţia frecvenţei
de excitare, adică prin reacordarea sistemului generator electronic - sistem ultraacustic sau prin
modificarea dimensiunilor sistemului ultraacustic, în scopul revenirii frecvenţei de rezonanţa la
valoarea iniţială.
Pierderile de energie acustică mai depind şi de materialul din care sunt confecţionate
elementele sistemului precum şi de particularitaţile şi calitaţile construcţiei diferitelor elemente
componente.
Materialele destinate construcţiei sistemului oscilator trebuie să aibă o bună elasticitate,
decrement scăzut de amortizare şi o mare rezistenţă la oboseală. În oţelurile aliate şi în cele cu
conţinut ridicat de carbon, pierderile de energie acustică prin frecare internă sunt mult mai mici
decât în oţelurile cu conţinut scăzut de carbon. Materialele utilizate pentru construcţia
concentratorilor sunt: aliajele de titan, duraluminiu, oţelurile carbon, oţelurile aliate, oţelurile de
scule.
Micşorarea pierderilor de energie este condiţionată şi de calitatea îmbinărilor între diferitele
elemente ale sistemului, între care trebuie să se asigure un cuplaj acustic bun şi sigur, precum şi o
legătură rigidă dar în acelaşi timp elastică.
Pierderile de energie acustică devin minime dacă sistemul ultraacustic este rezemat doar în
nodurile de deplasare. Sunt preferabile soluţiile care prevăd fixarea pe reazeme multiple.
Stabilitatea regimului de rezonanţă a sistemului oscilator în timpul funcţionării se asigură prin
calculul şi alegerea corespunzătoare a dimensiunilor de rezonanţă a diferitelor elemente
componente, prin buna lor izolare acustică şi prin utilizarea generatorului cu reacţie acustică.
Adaptarea sistemului cu generatorul de oscilaţii elastice se face de obicei printr-un reglaj automat.
Stabilitatea în timp a funcţionării sistemului oscilator depinde de stabilitatea funcţionării
generatorului de ultrasunete, de gradul de conservare a parametrilor întregului sistem şi de variaţia
rezistenţei sarcinii.
Sudarea cu ultrasunete (SU) a materialelor metalice si plastice, se realizeaza in urma
dezvoltarii de caldura pe suprafata de contact dintre cele doua repere prin miscarea cu frecventa
19
mare a unei suprafete fata de cealalta suprafata. Temperatura de sudare se obtine limitata la zona
imbinarii. Procesul de sudare cu ultrasunete are loc la o temperature mult mai joasa decat
temperature de topire, neputand fi vorba in acest caz de o zona influentata termic ca la celalalte
procedee de sudare si implicit nu exista o modificare substantiala a proprietatilor materialului in
zona imbinarii.
Procedeul de sudare cu ultrasunete are aplicare in microsuduri sau la executarea unor imbinari
in locuri greu accesibile in cele mai diverse ramuri ale productiei industriale ca electronica,
electrotehnica, mecanica fina, aparatajul nuclear, tehnica aerospatiala, etc. Acest procedeu se poate
aplica la sudarea unor materiale metalice si plastice de dimensiuni cuprinse in domeniul 0,01…10
mm.
Sudarea cu ultrasunete este caracterizata prin:
- simplitate
- implicare minima in proces a factorului uman
- pretare usoara la automatizare
- productivitate ridicata, deci favorabila productiei de serie
- aplicabilitate atat la suduri omogene cat si la cele eterogene
- sudare fara material de adios
Tinand cont de avantajele incontestabile ale sudarii cu ultrasunete in comparative cu alte
procedee de sudare se estimeaza ca si in viitor acest procedeu va sta in atentia cercetatorilor si a
utilizatorilor industriali, preconizandu-se o continua perfectionare a tehnologiilor si echipamentelor
de sudare cat si o largire a sferei domeniilor de aplicare a procedeului.
20
Procedeul de sudare cu ultrasunete are aplicare in microsuduri sau la executarea unor imbinari
in locuri greu accesibile in cele mai diverse ramuri ale productiei industriale ca electronica,
electrotehnica, mecanica fina, etc.
Procesul imbinarii sudate este determinat de urmatoarele efecte induse de actiunea
ultrasunetelor:
- cresterea gradului de deformabilitate si usurarea procesului de deformare plastica a zonelor
de imbinat;
- absortia energiei ultrsonice de catre microreliefulin contact si incalzirea locala a acestora la
temperaturi mai mari decat temperatura de recristalizare;
- distrugerea si indepartarea straturilor de oxizi, eliminarea gazelor din planul de separatie
datorita fenomenului de cavitatie;
- crearea de conditii favorabile sub actiunea oscilatiilor ultrasonore, pentru transferarea
materialului in micropori pe seama procesului de difuzie si autodifuzie;
- o redistribuire a materiei solide in zona de contact ca rezultat al curgerii vascoase si ca
rezultat al autodifuziei volumice si al tensiunii superficiale.
22
Sudarea in puncte se realizeaza intr-o singura actionare a sonotrodei care oscileaza intr-un plan
paralel cu planul sudurii.
Sudarea intermitenta sau in linie intrerupta se realizeaza in cazul in care sonotroda oscileaza
intr-un plan parallel cu forta de sudare si perpendicular pe directia miscarii.
Sudarea continua se realizeaza prin miscarea neintrerupta a sonotrodei, care are forma unui
disc, sau a pieselor de sudat. Sudarea continua se poate realize in mai multe variante in functie de
modul de antrenare al reperelor de sudat:
- Sudare continua cu sonotroda disc;
- Sudare continua cu antrenarea materialului de catre o rola sau un sistem de role care
constituie si dispozitivul de fixare – pozitionare.
C. In functie de modul de transmitere a oscilatiilor avem:
- Sudare cu oscilatii longitudinal;
- Sudare cu oscilatii longitudinale si de forfecare;
- Sudare cu oscilatii de incovoiere sau forfecare.
1200
1000
Cu+Ni
800
600
Cu dur
400
Al
200 FS [N]
ES K H 2 s 2 (2.1)
in care:
E – energia electrica necesara la sudare in WS
K – constanta (K=150) in cazul transductoarelor magnetostrictive
H – microduritatea componentelor, in unitati Vickers
s – grosimea reperului de sudat aflat in contact cu sonotroda, in inches
24
materialelor de sudat si de grosimea componentelor si influenteaza hotarator valoarea rezistentei
medii la rupere a imbinarilor sudate. Valoarea ei creste cu limita de curgere, duritatea materialului si
grosimea componentelor. Valorile optime ale fortei de sudare sunt deplasate spre valori cat mai mici
ale timpilor de sudare, dupa cum rezulta din experimentarile tehnologice efectuate, Fig. 2. Daca se
utilizeaza o forta de sudare prea mare se produce o scadere a amplitudinii de oscilatie a suprafetei
active a sonotrodei, Fig. 3.
La forte de sudare mai mari decat valoarea optima se observa o scadere substantiala a
rezistentei imbinarilor sudate si se pot produce deformatii nedorite ale suprafetelor componentelor
de sudat, si deci este necesara cresterea puterii la sudare.
Forta de sudare optima este sufficient de mare pentru a impiedica alunecarea dintre sonotroda
si [iesele de sudat, dar in acelasi timp este sufficient de mica pentru a nu slabi sudura. Forta de
sudare influenteaza in mod decisive si presiunea specifica de contact p e de care depinde intregul
process de deformare plastica a zonei de sudat si uniformitatea imbinarilor sudate obtinute.
Fr [daN] Material Al 3
60 2
50
1
40
30
20
10 t [s]
0,5 1 1,5 2
Fig. 2 – Influenta fortei de sudare si a timpului de sudare asupra rezistentei imbinarii in conditiile:
(1) FS = 45 daN, (2) FS = 60 daN, (3) FS = 75 daN
A [μm]
120
100 25
4
80
60
40
20 20 40 60 80 100 3 2120
1
Fig. 3 – Influenta fortei de sudare asupra amplitudinii la diferite intensitati ale energiei ultrasonice:
(1) 5 W/cm2; (2) 10 W/cm2; (3) 15 W/cm2; (4) 20 W/cm2
26
Timpul de mentinere reprezinta timpul in care reperele sudate, dupa oprirea introducerii de
energie acustica in acestea, sunt mentinute sub presiune, in scopul racirii zonei sudate. Daca insa toti
parametrii tehnologici sunt foarte bine corelati, se poate renunta la acest parametru.
27
Suprafata active a sonotrodei poate fi plana, dar in acest caz se indica prelucrarea unor rizuri care au
rolul rugozitatii din cazul anterior.
Aceste rizuri se dimensioneaza in functie de reperele de sudat si caracteristicile echipamentului de
sudare. La sudarea cu role, consideratiile privind raza de rotunjire a varfului sonotrodei sunt valabile
pentru raza rolei.
28
W = ρc (2.11)
29
2. SUDAREA MATERIALELOR DISIMILARE
30
- programator de sudare
- aparataj de comanda, control si productie
- bloc de alimentare cu energie electrica
- sistemul de realizare a presiunii statice
- sistemul de racire
- batiu
Generatorul de inalta frecventa realizeaza transformarea curentului electric de frecventa industriala
in current de inalta frecventa in scopul alimentarii transductoarelor electroacustice. Generatoarele de
inalta frecventa sunt caracterizate de: caracteristici electrice si neelectrice.
Caracteristicile electrice sunt frecventa de lucru, puterea de iesire, randamentul, stabilitatea si
precizia de reglare a frecventei si asigurarea stabilitatii amplitudinii oscilatiilor mecanice.
Caracteristicile neelectrice se refera la particularitatile constructive ale generatorului.
In echipamentele de sudare se utilizeaza de obicei generatoare cu reglare automata a frecventei care
permit apropierea automata a frecventei generatorului de frecventa de rezonanta a transductorului.
Aceste tipuri de generatoare permit obtinerea de valori maxime ale oscilatiilor transductorului.
Generatoarele de inalta frecventa utilizate in constructia echipamentelor de sudare cu ultrasunete
prezinta in mod normal o stabilitate a frecventei de 5…10·10-4 Hz.
Pe plan mondial puterea generatoarelor de inalta frecventa se incadreaza in seria de puteri nominale:
0,04; 0,1; 0,25; 0,4; 0,63; 1; 1,6; 2,5; 4; 6,3; 10; 16; 25; 40; 63; 100; 160; 250 kW.
Blocul ultrasonic se compune din:
- transductor
- amplificator intermediar
- sonotroda
- dispozitiv de fixare-pozitionare
Transductorul transforma energia electrica de inalta frecventa in oscilatii mecanice de frecventa
inalta (frecventa ultrasonica). Deoarece oscilatiile furnizate au o valoare mica a amplitudinii (0,5 –
1,5 μm) la transductor se cupleaza un amplificator intermediary. La amplificatorul intermediar se
cupleaza sonotroda care constituie – la un echipament de sudare – elemental activ, scula, prin care se
transmit direct la reperele de sudat atat energia ultrasonica, cat si forta statica necesara in cadrul
procesului tehnologic de sudare. Modificarile sectiunilor amplificatorului intermediar si a sonotrodei
au ca rezultat o marire a amplitudinilor oscilatiilor de 10 – 30 ori. Lungimea sonotrodei se alege
astfel incat la capatul active al acesteia sa se obtina amplitudinea maxima a oscilatiei care este
impusa de tehnologia de sudare.
31
Amplificatorul intermediar are rolul de a realiza acordul acustic intre parametrii acustici ai
transductorului si cei care sunt impusi sonotrodei de catre tehnologie. Totodata amplificatorul
intermediar realizeaza o amplificare a marimii amplitudinii transductorului. In mod normal aceasta
amplificare este realizata intr-un raport de 4…5 ori.
Amplificatoarele intermediare se realizeaza de obicei din OL 45, otel 30 x GSA, aliaje de aluminiu
cu titan, aliaje de aluminiu.
Sonotroda constituie scula de lucru la un echipament de sudare cu ultrasunete. Sonotrodele
indeplinesc in principal urmatoarele functii:
- transfera energia ultrasonica de la transductor spre locul prelucrarii;
- concentreaza si focalizeaza energia ultrasonica in zona de lucru;
- mareste amplitudinea decalajului frontului de iesire al amplificatorului intermediar,
constituind totodata si un adaptor de impedanta acustica intre amplificatorul intermediar si
sarcina din spatiul de lucru;
- sporesc la maxim randamentul sudarii;
- prin forma lor foarte variata permit utilizarea sudarii cu ultrasonice la o gama foarte larga de
forme constructive a reperelor de sudat.
La sonotrode modificarea impedantei acustice si a vitezei de oscilatie se realizeaza prin varierea
sectiunii transversale.
In general la sudarea cu ultrasunete se utilizeaza sonotrode distincte in functie de forma sudurii,
tipul materialelor de sudat si grosimea reperelor de sudat.
Forma geometrica determina coeficientul de marire al amplitudinii oscilatiilor ultrasonice generate
de blocul ultrasonic. In cazul in care la iesirea amplificatorului intermediar marimea amplitudinii
oscilatiilor ultrasonice este de 10 μm.
Sonotrodele de contur au fost realizate in scopul executarii de imbinari de forma speciala, cum ar fi
pe contururi dreptunghiulare sau circulare.
Realizarea unei suduri bune a materialelor plastice este conditionata de utilizarea unor sonotrode
bine adaptate din punct de vedere acustic.
Teoretic aproape toate materialele pot fi utilizate in constructia sonotrodelor. Cele mai bune rezultate
se obtin utilizand in constructia sonotrodelor materiale avand un coeficient de frecare interna scazut,
deci care opun o inertie mica transmiterii vibratiilor, provocand totodata si o amortizare minima a
acestor vibratii.
Materialul cel mai bun pentru constructia sonotrodelor este considerat in prezent titanul care
prezinta o rezistenta mecanica ridicata si un coeficient de frecare internascazut. Titanul prezinta insa
32
doua inconveniente deloc de neglijat: pe de-o parte pretul sau ridicat, pe de alta parte prelucrarea sa
dificila. Pe ppan mondial se utilizeaza cu bune rezultate aliaje de titan ca TiAlV64 sau aliaje de
aluminiu ca AlCuMg2 sau AlCuMgPb.In constructia sonotrodelor de laborator se mai utilizeaza
diverse marci de oteluri cu rezistenta la oboseala. In tabelul 3.1 sunt prezentate principalele
materiale utilizate pe plan mondial in constructia sonotrodelor.
Tabelul 3.1.
Material Viteza de propagare a undei,
C [m/s]
Aliaje de titan
TiAlV64 4900
Aliaje de aluminiu
AlCuMg2 5100
AlCuMgPb 5000
Aluminiu 5100
Monel 4350
5250
Otel
34
Sistemul de racire este format de obicei din ventilatoare electrice si are rolul de a asigura, in timpul
functionarii racirea componentelor generatorului de inalta frecventa si a transductorului.
Batiul
Batiurile echipamentelor de sudare cu ultrasonice se confectioneaza de obicei din fonta turnata sau
in constructie sudata de otel. Acestor batiuri li se cere o rigiditate ridicata pentru ca
elementelepasive, fixate pe ele, sa nu consume prin vibratii o parte din energia ultrasonica generata
de blocul ultrasonic.
Pe plan mondial constructorii de echipamente de sudare cu ultrasunete s-au orientat spre trei directii
de baza:
a) pistoale de sudare
b) echipamente universale de sudare
c) echipamente specializate de sudare
Pistoalele de sudare sunt destinate in special realizarii de suduri in puncte si nituirilor de repere unde
accesul sonotrodei este dificil. Aceste pistoale se realizeaza de obicei la puteri de 400 W si la
frecvente de 20 kHz respectiv 40 kHz. Dintre pistoalele de sudare produse pe plan mondial putem
aminti pistolul ZIS 864 si pistoalele de sudare SKA 20/500 si SKA 40/500 produse de firma KLN.
Echipamentele universale de sudare se preteaza la sudarea unui numar mare de repere deosebite
fiind necesara numai schimbarea sonotrodei si a dispozitivelor de fixare – pozitionare. In prezent,
acest tip de echipamente este cel mai utilizat in diverse sectoare de productie deoarece se preteaza
foarte bine la cerinteleimpuse de un flux de fabricatie flexibil. Un echipament de acest tip este US
001An8 produs de firma SVETOM, care are puterea de 630 W la frecventa de 20 kHz. Pe plan
mondial principalii producatori de echipamente de sudare cu ultrasonice sunt firmele KLN –
Mecasonic, Branson, Kiefel si Herfurth, care au dezvoltat sute de echipamente a caror puteri permit
acoperirea tuturor aplicatiilor cunoscute in present.
Firma KLN – Mecasonic a dezvoltat seria de echipamente 400/3000 si seria Stand 1100/4000 a caror
principale caracteristici sunt indicate in tabelele 3.2 si 3.3.
Tabelul 3.2
Tip Putere in vid Putere disponibila [W] Frecventa Putere absorbita [VA]
[W] [kHz]
400 50 480 20 600
600 60 670 20 840
800 70 880 20 1200
35
1100 90 1160 20 1600
1500 110 1620 20 2100
2000 160 2100 20 2700
2500 200 2600 20 3200
3000 230 3100 20 4000
Din cadrul echipamentelor universale de sudare produse de firma Branson putem aminti Branson
400, Branson 4120 si Branson 5300 avand puterile de 400 W, 800 W respectiv 3000 W functionand
toate la frecventa de 20 kHz.
Tabelul 3.3
Tip Putere in vid Putere disponibila [W] Frecventa Putere absorbita
[W] [kHz] [VA]
1100 90 1160 20 1600
1500 110 1620 20 2100
2000 160 2100 20 2700
2500 200 2600 20 3200
3000 230 3100 20 4000
4000 270 4200 20 5500
Echipamentele specializate de sudare au fost dezvoltate in special pentru sudarea reperelor care
necesita utilizarea mai multor sonotrode si care se fabrica in serie mare. Aceste echipamente sunt
inzestrate de obicei cu dispozitive care permit aportul automatizat de repere in postul de lucru.
Echipamentele specializate de sudare sunt utilizate preponderent in industria constructoare de
aotumobile, dar si in alte ramuri industriale cum ar fi industria bunurilor de larg consum sau in
fabricatia de jucarii. Un echipament specializat de sudare este prevazut cu minimum trei sonotrode,
fiecare cap de de
Reţea lucru fiind prevazut cu unRedresor
generator de ultrasunete individual.
Electronica
alimentare cu + de putere
energie electrică filtru
3.3. ALEGEREA SI PROIECTAREA UNUI ECHIPAMENT DE SUDARE CU
ULTRASUNETE
36
Booster Circuit
Transductor + Sonotrodă rezonant
Fig. 3.1. Schema bloc a unui echipament pentru sudarea cu ultrasunete
37
oscilator şi etajul de putere se intercalează circuite care au o comutaţie cât mai rapidă, cu fronturi cât
mai abrupte şi care să facă izolarea galvanică dintre partea de comandă şi cea de tensiune înaltă.
Circuitul de comandă trebuie să asigure două funcţiuni: comanda oscilatorului şi interfaţă
cu utilizatorul uman. Controlul oscilatorului se realizează prin controlul frecvenţei de oscilaţie, în
aşa fel încât aceasta să urmărească frecvenţa de rezonanţă mecanică a transductorului, pentru a
realiza rezonanţa serie. De asemenea tensiunea la bornele transductorului trebuie menţinută
constantă. Programarea parametrilor se poate face cu ajutorul unei tastaturi sau cu ajutorul unui
calculator prin intermediul unui port serial. Acest circuit poate fi realizat cu ajutorul circuitelor
integrate logice simple sau cu ajutorul unui microcontroler sau microprocesor.
Circuitul rezonant este compus din înfăşurarea secundară a transformatorului de adaptare, o
bobină de rezonanţă şi transductor.
Sistemul transductor conţine elementul transductor, boosterul şi sonotroda. Transductorul transformă
energia electrică de înaltă frecvenţă în energie mecanică. Pentru a realiza un acord acustic foarte bun
între mărimile de ieşire ale transductorului şi sonotrodă este necesară intercalarea între cele două
elemente a unui booster. Acesta este proiectat să intre în rezonanţă la aceeaşi frecvenţă cu
transductorul şi va fi montat într-un punct nodal. Sonotroda are rolul de a transmite vibraţiile de la
transductor şi booster la reperele de sudat.
38
3.3.1. DIMENSIONAREA SURSEI DE ALIMENTARE
se poate utiliza orice reţea industrială existentă (trifazată, monofazată). Pentru a asigura o
39
220 V +
50 Hz Ur C2 Us Rs
a)
Ur
Urmax
t
Us
U
t
b)
2 2 U1
U rmed [V].
Valoarea de vârf a acestei tensiuni este Ur m:
U rm 2 U 1 [V].
40
optat pentru un filtru capacitiv, reprezentat de condensatorul polarizat C2. Forma de undă a tensiunii
pe sarcină, Us este cea din figura 2.1.b).
Pentru calculul condensatorului de filtraj, este necesară determinarea rezistenţei de sarcină,
Rs:
P1
Rs [].
I12 cos
Pentru filtrarea unei tensiuni redresate dublă alternanţă cu factor de ondulaţie = 0,05,
capacitatea condensatorului se calculează cu formula:
C2 [F].
2 Rs
Datorită curenţilor foarte mari pe care trebuie să-i suporte armăturile, se pot alege doi sau
trei condensatori electrolitici, care vor fi montaţi în paralel, astfel încât să rezulte o capacitate
echivalentă cât mai apropiată de valoarea C 2. Uzual, din considerente de protecţie a muncii, în
paralel cu condensatorul C2 se montează o rezistenţă de descărcare, care are rolul de a ajuta la
descărcarea condensatorului în momentul când schema este deconectată. Valoarea acestei rezistenţe
este de sute de k, pentru a nu influenţa considerabil consumul sursei.
Această variantă de sursă cu filtru capacitiv este soluţia cea mai favorabilă din punct de
vedere al costului, existând variante care sunt mult mai costisitoare, dar care cresc performanţele
echipamentului.
Utilizarea filtrelor active la interfaţa cu reţeaua
Odată cu perfecţionarea tehnicilor de procesare a puterii prin comutaţie la înaltă frecvenţă s-a ajuns
la crearea unor circuite electronice de putere care să interfaţeze aceste echipamente cu reţeaua de
alimentare, reducând armonicile din curentul de reţea, configurarea activă a formei de undă a
curentului absorbit de la reţea, precum şi ,,aducerea” curentului în fază cu tensiunea, crescând astfel
factorul de putere al etajului de putere(peste 0,95).
Un astfel de filtru activ este realizat pe principiul convertorului static de tip ridicător (boost).
Acest circuit se plasează, între redresorul de reţea şi etajul tranzistoarelor de putere. Schema bloc a
redresorului cu filtru activ este prezentată mai jos:
L D
20PM4
R11
Etaj
220 V
+
C1 C de
50 Hz T Rs
putere
41 R12
Rsh
fc
iL
U0
Ur CONTROLER
CONVERTOR RIDICĂTOR
Conform figurii convertorul ridicător este alcătuit dintr-o bobină L, o diodă rapidă de putere
D, şi un ventil comandat T (tranzistor MOSFET sau IGBT).
Comanda întrerupătorului T se realizează de către un circuit electronic specializat
(controler), realizat ca şi circuit integrat, la o frecvenţă de comutaţie fc, mult mai mare decât
frecvenţa reţelei. Condensatorul C1 are rolul suprimării componentelor armonice de înaltă frecvenţă
din unda curentului, datorate comutaţiei. Deoarece curentul de intrare este cel care urmează să fie
configurat, acest tip de convertor funcţionează cu strategie de comandă PWM de reglare a
curentului, având schema bloc reprezentată în figura 2.3.
Comanda filtrului comportă două bucle de reacţie:
o buclă internă rapidă de curent, care corelează permanent forma de undă a curentului de
la reţea (iL) cu forma de undă a tensiunii reţelei (Ur);
buclă de reacţie externă lentă, care are rolul reglării tensiunii continue de ieşire (U0),
indiferent de variaţiile tensiunii reţelei sau de variaţiile sarcinii.
Configurarea activă a formei de undă a curentului de reţea se realizează prin comanda
adecvată a ventilului T, cu frecvenţa de comutaţie f c. Se disting astfel două situaţii în funcţionarea
schemei:
T – conduce; iL iT; iD 0; io iC; – acumulare de energie în câmpul magnetic al
bobinei L;
T – blocat; iL iD iC + io; iT 0; – transfer de energie spre sarcină.
reacţie de curent
43
Schema de principiu a acestui tip de sursă de alimentare este prezentată în figura 2.4.
I0
U0
Us Stabilizator +Vcc
de tensiune
pozitiva
+
C1
Tr
0
220 V
50 Hz
+
C2
Stabilizator -Vcc
de tensiune
Fig. 2.4. Sursă de alimentare utilizând transformator
negativa
cu priză mediană
44
Stabilizator +Vcc
de tensiune
pozitiva
+
C1
T1 U0
0
220 V Us
50 Hz
+
C2
Stabilizator -Vcc
de tensiune
negativa
Schema este prezentată în fig.2.5 şi diferă faţă de varianta cu priză mediană prin aceea că
transformatorul de reţea nu necesită două înfăşurări în secundar, ci doar una singură, dar tensiunea
de ieşire dublă faţă de cazul prezentat anterior, deci acelaşi număr de spire în secundar. Tensiunile de
ieşire se obţin de pe divizorul capacitiv C1 – C2, care foloseşte şi ca filtru, iar stabilizarea se face pe
fiecare ramură.
Cunoscând tensiunea de ieşire U0 (15 V) şi curentul de sarcină, I 0 (2 A), rezistenţa de sarcină
se determină ca şi în cazul anterior:
U0
Rs1 [].
I0
Tensiunea în secundarul transformatorului este:
Us ef U 0 [V].
2
Această tensiune a fost determinată fără a ţine cont de căderea de tensiune pe diodele redresoare ( Ud
0,7 V), deci tensiunea necesară în secundar este:
U s1 U s ef 2 U d [V].
45
unde 628 pentru această schemă, iar 0,05.
+
C1
220 V Us
50 Hz 0
D2
+
C2
Stabilizator -Vcc
de tensiune
negativa
Această schemă, prezentată în figura 2.6., utilizează pentru obţinerea tensiunii negative un
dublor de tensiune. Astfel, se foloseşte un transformator cu o singură înfăşurare în secundar, ca şi la
cazul cu divizor capacitiv, dar tensiune doar jumătate. Diodele D1 şi D2 au rolul de redresor, iar
condensatoarele C1 şi C2 de filtru. Ca urmare se obţine o redresare monoalternanţă, din această
cauză, tensiunea în secundarul transformatorului fiind dublă faţă de cazul cu montaj în punte.
În fiecare din cele trei cazuri se folosesc stabilizatoare de tensiune. Şi acestea se pot executa
în mai multe variante. Dintre acestea, vom prezenta două:
i) Stabilizator cu diodă Zenner şi tranzistor serie
T1
+
Ib
R1
Iz
Ui
Uz
DZ1
0
Fig. 2.7. Stabilizator cu diodă Zenner
47
Pentru construcţia stabilizatoarelor se pot folosi şi circuite integrate specializate, din familia
78xx, pentru tensiunea pozitivă, respectiv 79xx pentru tensiunea negativă. Schema de bază este
prezentată mai jos:
78xx
+
C1 C2
De asemenea, se poate folosi un circuit stabilizator dual, care stabilizează atât tensiune
pozitivă, cât şi tensiune negativă.
Schemele prezentate mai sus nu sunt unice, în locul lor se poate folosi orice altă variantă care
să aibă parametrii corespunzători.
Generalităţi
48
astfel de generatoare nu depăşea 50 %, în nici unul din aceste cazuri. Folosirea dispozitivelor
electronice comandate (tiristoare, tranzistoare) duce la creşterea randamentului generatorului până la
valori de 8590 %. [6.]
ri Zc
e(t)
a) 20kHz
Z Zs
ri Zc1
e(t)
Z Zc2 Zel Zm
b) 20kHz
ri Zc1
e(t)
c) 20kHz
Z Z0 Zm
49
Fig. 3.1. Schema generatorului în regim de comutaţie:
a) – în cazul general cu filtru de corecţie; b) – conţinând sarcina Zs
(Zm, Zel – parametrii transductorului), Zc1, Zc2 – filtre de corecţie;
c) – în cazul simplificat, Z0 Zc2/[Zel(Zc2+Zel)].
Deoarece Z şi unghiul de fază depind de frecvenţă, pentru fiecare n va avea o valoare n,
iar puterea consumată de sarcină va depinde de mărimea amplitudinii Un la armonica n
corespunzătoare (funcţie de caracterul rezistenţei de sarcină şi de mărimea ei la armonica dată).
Puterea utilă furnizată de generator la oricare din armonici poate fi determinată cu formula:
U n2
Pn cos n , (3.x)
2 Zn
4
unde Un E n este tensiunea armonicii n în sarcină iar E este tensiunea sursei de
n
alimentare a generatorului.
Puterea disipată pe rezistenţa internă a generatorului la armonica n este:
8 E2 2
Pri n 2 2
2
ri n
n Zn
50
Pn 1
n 1
g
2
n
Pon ri 2
n 1 n 1 Zn
1 2
n cos n
Z n2
n 1
IB
Configuraţia Darlington se poate executa de către utilizator sau există încapsulate de către
producătorii de dispozitive electronice. De asemenea, se pot realiza astfel de configuraţii cu mai
multe tranzistoare cascadate.
Utilizarea în schemele etajului de putere a tranzistoarelor MOS-FET sau IGBT are avantajul
că acestea sunt comandate în tensiune, pentru curenţi de comandă pe poartă de ordinul a 1 A,
comutaţia făcându-se foarte rapid, aceste tranzistoare lucrând foarte bine la frecvenţe ridicate.
51
Datorită frecvenţelor ridicate, transformatorul de separare va avea miezul magnetic
confecţionat din ferită. Pentru ca acest miez să nu se satureze, la frecvenţele ridicate la care este
nevoit să lucreze, este necesar ca înfăşurarea primară a transformatorului să fie străbătută de curenţi
în ambele sensuri . De aceea, etajul de putere trebuie astfel conceput încât să facă acest lucru. Pentru
construcţia lui sunt posibile mai multe configuraţii, fiecare dintre ele prezentând avantajele şi
dezavantajele ei. Cele mai utilizate configuraţii sunt prezentate în continuare.
a) Schema în punte
I2
T1 T3
Sursă Tr
220 V de U2 Circuitul
50 Hz putere rezonant
T2 T4
Acest montaj, prezentat în figura 3.3., foloseşte patru tranzistoare, care sunt comandate câte
două, din braţele opuse ale punţii, respectiv T1 cu T3 şi T2 cu T4. Tensiunea de alimentare U2 se
poate exprima funcţie de tensiunile directe pe tranzistoarele blocate:
U 2 U T1 U T2 .
Deci, ţinând seama de faptul că UT1=UT2, tensiunea directă pe un tranzistor în stare blocată este
jumătate din tensiunea de alimentare a etajului de putere:
U2
U T1 .
2
Curentul direct prin tranzistoarele în stare de conducţie este egal cu curentul absorbit de la
sursă:
I T1 I 2 .
52
echipamentului. De asemenea, comutarea sincronă a câte două tranzistoare constituie o problemă
destul de serioasă, deoarece, dacă unul din tranzistoare intră mai repede în conducţie, perechea sa,
din latura opusă se află pentru un timp scurt sub o tensiune dublă decât cea pentru care a fost
proiectat, lucru care ar putea duce la distrugerea sa şi implicit şi a celuilalt tranzistor.
b) Montajul în semipunte
I2
+
Sursă C21 T1
de U2 Tr
Circuitul
220 V putere rezonant
50 Hz
+
C22
T2
Montajul în semipunte, prezentat în figura 3.4., este asemănător cu cel în punte, doar că în
două braţe alăturate ale punţii sunt montate în locul tranzistoarelor două condensatoare identice.
Pentru a simplifica schema şi a-i reduce costul, condensatoarele C21 şi C22 vor înlocui
condensatorul de filtraj C2, dimensionat în capitolul anterior:
C21 C22 C2 C
C2 21 21 C21 C22 2 C2 .
C21 C22 2 C21 2
Deci condensatoarele C21 şi C22 vor avea o valoare dublă a capacităţii decât condensatorul
de filtraj. Acest lucru poate constitui un dezavantaj, deoarece la tensiuni mari, preţul acestor
componente este ridicat.
Funcţionarea acestei scheme este simplă, când ambele tranzistoare sunt blocate,
U2
condensatoarele C21 şi C22 se încarcă ambele cu tensiunea , iar la intrarea în conducţie a unui
2
53
tranzistor, condensatorul din braţul alăturat se descarcă peste înfăşurarea primară a transformatorului
de separare.
Ca urmare, tensiunea maximă ce trebuie suportată de un tranzistor în stare blocată este
U2
U T1 U C 21 , iar curentul maxim în stare de conducţie este I T1 I 2 .
2
Avantajele le constituie utilizarea a doar două tranzistoare de putere, iar condensatoarele sunt
folosite şi pe post de filtru capacitiv. Ca urmare, această configuraţie este folosită pentru puteri până
la 1000 W, deoarece, la tensiuni ridicate preţul celor două condensatoare poate depăşi preţul a două
tranzistoare la aceeaşi parametri şi devine astfel avantajoasă varianta în punte. În cazul utilizării
acestei variante nu se va folosi filtru activ după redresor.
c) Schema cu priză mediană
I2
Sursă T1
Tr
220 V
50 Hz
de U2 Circuitul
putere rezonant
T2
Configuraţia prezentată în figura 3.5. foloseşte doar două tranzistoare pentru comutaţie, în
schimb transformatorul de separare are priză mediană în înfăşurarea primară.
Tensiunea directă în stare blocată pe care trebuie să o suporte un tranzistor este practic
tensiunea de alimentare, UT1U2, iar curentul direct în stare de conducţie este IT1I2.
Această schemă are avantajul folosirii a doar două tranzistoare de putere, dar necesită un
transformator de adaptare de construcţie specială, primarul transformatorului prezentând practic
două înfăşurări, având un număr dublu de spire decât în cazurile prezentate anterior. Bobinarea
acestor înfăşurări primare necesită o mare atenţie, deoarece impedanţele lor trebuie să fie egale, deci
bobinarea lor se va face în paralel, spiră lângă spiră. Aceasta conduce la o supradimensionare a
transformatorului, ceea ce poate constitui un dezavantaj din punct de vedere economic.
54
Dimensionarea protecţiilor tranzistoarelor
În figura 3.6. sunt reprezentate formele de undă ale tensiunii respectiv ale curentului prin
tranzistor la deschidere şi la blocare.
I2 U2
t0 t1 t2 t3 t4 t5
Fig. 3.6. Formele de undă la deschidere şi blocare pentru un tranzistor
După cum se observă, solicitarea tranzistorului în curent şi tensiune atât la deschidere (t 0) cât
şi la blocare (t3), rezultând vârfuri de putere disipată în dispozitiv. Inductivităţile parazite determină
supratensiuni peste valoarea U2, iar curentul de revenire generează un supracurent peste valoarea I2,
făcând necesare circuitele de protecţie pentru reducerea acestor solicitări.
I2
+
Ic
R D
U2
T Df
55 C
-
Fig. 3.7. Protecţia la blocare la tranzistoare
Rezistenţa din circuitul de protecţie trebuie aleasă astfel încât vârful de curent prin ea să fie
mai mic decât curentul de revenire al diodei de fugă. Acest curent se limitează la cel mult 0,2I0.
U2
R .
0,2 I 0
Generalităţi
56
Oscilatorul are rolul de a genera semnale dreptunghiulare cu o frecvenţă care să poată fi
controlată şi modificată cu un factor de umplere reglabil. Cele două semnale trebuie să fie în
antifază şi să existe între ele un timp mort de minim 2% pentru a împiedica intrarea simultană în
conducţie a celor două tranzistoare şi scurtcircuitarea sursei de putere.
Frecvenţa oscilaţiilor trebuie să fie stabilă, dar poate să fie controlată în limite restrânse
pentru a putea urmări variaţiile frecvenţei de rezonanţă în timpul operaţiilor de sudare. Reglajul
trebuie să asigure o apropiere maximă a frecvenţei fg a generatorului de frecvenţa de rezonanţă f0 a
generatorului, iar diferenţa f g f g f0 să nu scoată din rezonanţă sistemul acustic.
De asemenea factorul de umplere trebuie să poată fi reglabil şi controlat automat pentru a menţine
constantă tensiunea la bornele transductorului, la mersul în gol sau în sarcină. Este necesar ca
oscilatorul să fie prevăzut cu un circuit ,,soft start”, care avea rolul de a realiza o pornire uşoară, fără
suprasolicitarea componentelor din circuitul de forţă. Circuitul de ,,soft start” realizează pornirea cu
factor de umplere mic, care creşte până la valoarea necesară obţinerii tensiunii reglate la bornele
transductorului.
Circuitul de comandă şi control culege informaţiile necesare de la bornele transductorului şi
acţionează în mod direct asupra oscilatorului. El are în principal două funcţiuni: controlul
oscilatorului, respectiv posibilitatea programării parametrilor doriţi, afişarea principalilor parametrii,
interfaţa pentru calculator sau utilizatorul uman.
Controlul oscilatorului se realizează prin controlul frecvenţei de oscilaţie, astfel încât aceasta
să urmărească permanent frecvenţa de rezonanţă mecanică a transductorului, pentru realizarea
rezonanţei serie. De asemenea se urmăreşte obţinerea unei tensiuni constante la bornele
transductorului , indiferent de variaţiile sarcinii şi o pornire cu un factor de umplere variabil
crescător până la valoarea reglată.
57
În exploatare, alunecarea frecvenţei de rezonanţă este influenţată şi de încălzirea transductoarelor, de
variaţia dimensiunilor geometrice ale sculelor de prelucrare din cauza uzurii, de neliniaritatea
parametrilor proprii ai transductoarelor şi de variaţia sarcinii exterioare pe transductor.
Acordarea automată a frecvenţei trebuie să asigure menţinerea valorii maxime a amplitudinii
oscilaţiilor suprafeţei de lucru a transductorului sau, mai exact, a vitezei de oscilaţie a particulelor,
prin apropierea automată a frecvenţei generatorului de frecvenţa de rezonanţă a transductorului.
Procedeele de separare a unui astfel de semnal, proporţional cu amplitudinea oscilaţiilor
transductorului, se împart în procedee de separare directă a semnalului cu ajutorul traductoarelor de
măsură electromecanice şi de separare indirectă, la care semnalul se separă în circuitul electric de
alimentare al transductorului.
Separarea directă a semnalului dă o informaţie imediată despre oscilaţiile transductorului. În
acest caz, traductorul de măsură se montează în anumite puncte ale sistemului de oscilaţii. Semnalul
se amplifică cu ajutorul unui amplificator şi ca un semnal de reacţie pozitivă se aplică la intrarea
oscilatorului. Acest procedeu dă rezultate foarte bune dacă traductorul este amplasat pe suprafaţa de
lucru a transductorului, dar aceasta implică procese tehnologice complicate şi costisitoare. [7.]
Separarea indirectă a semnalului se bazează pe faptul că, la rezonanţă transductoarele
piezoelectrice prezintă un caracter pur rezistiv şi curentul va fi în fază cu tensiunea. Astfel se va
urmări diferenţa de fază dintre tensiunea pe transductor şi curentul de sarcină cu ajutorul unui
fazmetru. Acesta va acţiona asupra circuitelor de comandă a tranzistoarelor în scopul modificării
frecvenţei de lucru, pentru a ajunge la rezonanţă.
58
Oscilatoare utilizate pentru comanda tranzistoarelor de putere
59
Dacă etajul de putere este executat cu tranzistoare bipolare, în proiectarea circuitului de
comandă trebuie ţinut seama de caracteristicile comutaţiei acestor dispozitive. Astfel, comandarea
intrării în saturaţie trebuie realizată cu un impuls de curent în baza tranzistorului superior ca nivel
celui dictat de factorul de amplificare hfe corespunzător regimului staţionar din cauza curenţilor de
colector mai mari în regim dinamic (datoraţi capacităţilor din circuit care se descarcă prin
tranzistor). La blocare, variaţia curentului de bază diB/dt trebuie menţinută între anumite limite
pentru a păstra tranzistorul în aria de funcţionare.
Proiectarea circuitului de comandă a etajului de putere care foloseşte tranzistoare de tip MOS
sau IGBT trebuie să ţină seama de următoarele consideraţii:
- pragul de tensiune definit de VGS variază cu temperatura joncţiunii şi trebuie depăşit
pentru a asigura funcţionarea la saturaţie;
- tensiunea de comandă VGS să se încadreze între valorile minimă şi maximă precizate de
producător;
- impedanţa sursei care generează impulsul de comandă trebuie să fie redusă pentru a
încărca rapid capacităţile proprii ale tranzistorului.
În continuare vom prezenta două variante de oscilatoare:
În fig. 4.1. este prezentat un oscilator utilizând circuite analogice pentru comanda
tranzistoarelor Q1 şi Q2. Schema se poate utiliza şi pentru comanda unui etaj de putere în punte, dar
tranzistoarele trebuie să fie de curenţi mai mici.
Forma de undă de formă dreptunghiulară este obţinută cu ajutorul circuitului integrat NE555
(,,timer”). Semnalul de la ieşire este aplicat apoi unui circuit ,,flip – flop” 4013 şi apoi intră
împreună cu semnalul de la ieşirile Q şiQ ale circuitului 4013 în două porţi logice ŞI – NU (ambele
porţi fiind integrate în circuitul 4012). Fiecare din cele două porţi corespunde unui tranzistor (LOW
sau HIGH), sau a două tranzistoare dacă avem configuraţia în punte. Interfaţarea cu tranzistoarele de
putere se face cu ajutorul porţilor inversoare CMOS. Pentru a reduce timpii de comutaţie se folosesc
câte trei porţi inversoare legate în paralel. Într-o capsulă a circuitului integrat 4049 se găsesc 6 astfel
de porţi.
Frecvenţa semnalului de comandă este reglată din potenţiometrul R1. Reglajul automat al
frecvenţei se face prin separarea indirectă a semnalului, adică prin reacţia de curent şi de tensiune. În
fig. 4.1., circuitul de forţă este reprezentat cu linie îngroşată. Transformatorul de curent Ti are o spiră
în primar, respectiv 100 de spire în secundar, deci un raport de transformare de 0,01. Curentul din
secundar este redresat şi aplicat la intrarea oscilatorului. Tensiunea din circuitul de forţă este preluată
60
de pe un divizor rezistiv şi apoi aplicată printr-un amplificator de eroare la intrările porţilor ŞI – NU.
Amplificatorul de eroare este executat cu ajutorul unui integrat TCA520.
Datorită curentului de comandă limitat, schema poate fi utilizată la comanda a două
tranzistoare bipolare. Pentru configuraţia în punte, se poate folosi această schemă, doar că
tranzistoarele trebuie să fie de curenţi mai mici.
Pentru comanda etajului de putere care folosesc tranzistoare MOS – FET sau IGBT, se
folosesc scheme de comandă care utilizează circuite integrate specializate (,,drivere”) pentru
comanda tranzistoarelor de putere, IR2110 – IR2113 (funcţie de curenţii de comandă). Figura 4.2.
ilustrează o schemă de comandă a unui etaj de putere în punte, utilizând un driver IR2113 şi un
oscilator TL494.
61
62
Circuitul integrat IR2113 este destinat comenzii a două tranzistoare MOS sau IGBT, unul
LOW (LO) şi altul HIGH (HO), dintre care cel HIGH are sursa flotantă în raport cu sursa de
alimentare. Circuitul ,,traduce” stările logice ale intrărilor în semnale de comandă corespunzătoare.
Ieşirea LO se raportează la masa sursei de putere, iar ieşirea HO se raportează la masa (flotantă) a
sursei de alimentare. Ieşirile LO şi HO sunt în fază cu intrările LIN, respectiv HIN. Ambele ieşiri
pot fi aduse la zero printr-un nivel logic 1 aplicat intrării SD.
Circuitul integrat oscilator TL494 este un circuit care înglobează toate funcţiile necesare
pentru controlul PWM. Acest circuit conţine două amplificatoare de eroare şi un oscilator reglabil
din exterior, un comparator pentru controlul timpului mort şi controlul lăţimii pulsului flip-flop.
Precizia regulatorului este de 5%. Oscilatorul intern poate fi scurtcircuitat legând intrarea RT la
ieşirea de referinţă. Reglajul timpului mort se face prin modificarea tensiunii la pinul DTC. Pentru
VDTC = 0V, timpul mort minim, = 5%.
Fig. 4.2. prezintă varianta comenzii unui etaj de putere în configuraţia punte completă,
folosind pentru comanda acesteia două circuite drivere IR2113. În acest caz, nu este necesar
transformator de adaptare, ieşirile punţii fiind direct legate la transductorul piezoelectric şi la bobina
de adaptare L1. Pentru a separa masa din circuitul de forţă de masa din circuitul de comandă se
foloseşte transformatorul de separare Tr2, care va avea raport de transformare 1. Separarea este
necesară pentru că în cazul unui scurtcircuit pe partea de forţă, întreaga parte de comandă ar fi fost
distrusă.
63
Reglajul automat al frecvenţei se face prin culegerea tensiunii şi a curentului din circuitul de forţă.
Acestea sunt aplicate la cele două intrări ale unui circuit detector de fază, prezentat în figura 4.3.
Atunci când cele două mărimi au aceeaşi frecvenţă şi fază, ambele circuite multivibratoare 74LS74
sunt resetate concomitent. Dacă apare un decalaj de fază între semnale, la una din ieşirile Q apare o
tensiune mai înaltă decât la cealaltă ieşire. Din această diferenţă, amplificatorul operaţional derivă
tensiunea de reglare necesară. Acest circuit se montează la intrarea FEED, modificând frecvenţa în
scopul aducerii din nou la rezonanţă a transductorului piezoceramic.
Un sistem de conversie electroacustică este compus (figura 5.1.) din: generator de înaltă
frecvenţă, transductor, booster şi sonotrodă. În capitolele anterioare am proiectat generatorul de
ultrasunete, iar în continuare ne vom ocupa de celelalte componente.
a) Transductorul piezoelectric
64
Constructiv, transductoarele pot fi simple sau compuse, iar după direcţia radiaţiei pot fi cu efect
longitudinal sau transversal. Din punct de vedere acustic, transductoarele sunt acordate în
semiundă ( / 2) sau / 4 .
Parametrii cei mai importanţi care caracterizează funcţionarea unui transductor sunt:
l K l E x
.
t K t E x
Valorile absolute ale deformărilor sunt proporţionale cu grosimea d pentru efectul longitudinal şi cu
lungimea l pentru efectul transversal.
x l K l E x d K lU
l ,
y t K t E x l K tU
d
Oscilaţiile mecanice datorate efectului piezoelectric invers devin mai intense dacă frecvenţa
câmpului electric exterior coincide cu frecvenţa de rezonanţă a plăcii.
b) Boosterul sau amplificatorul acustic intermediar
Amplificatorul intermediar are rolul de a realiza acordul acustic între parametrii acustici ai
transductorului şi cei care sunt impuşi sonotrodei de către tehnologie. Totodată amplificatorul
intermediar realizează o amplificare a mărimii amplitudinii oscilaţiei transductorului. În mod uzual
această amplificare este realizată într-un raport de 1,5...3 ori. [4.]
c) Sonotroda
66
Sonotroda constituie scula de lucru la un echipament de sudare cu ultrasunete. Sonotrodele
îndeplinesc în general următoarele funcţiuni:
- transferă energia ultrasonică de la transductor la locul prelucrării;
- concentrează şi focalizează energia ultrasonică în zona de lucru;
- măreşte amplitudinea decalajului frontului de ieşire al amplificatorului intermediar,
constituind totodată şi un adaptor de impedanţă acustică între amplificatorul intermediar şi sarcina
din spaţiul de lucru;
- sporesc la maxim randamentul sudării;
- prin forma variată permit utilizarea sudării cu ultrasunete la o gamă foarte largă de forme
constructive ale reperelor de sudat.
Atât sonotrodele cât şi boosterele sunt de fapt transformatoare acustice şi sunt tratate
împreună în cele ce urmează sub această titulatură.
Valoarea intensităţii acustice obţinută cu un transductor este limitată de mai mulţi factori,
legaţi de tipul, materialul şi modul constructiv al acestuia. În aplicaţii active este necesară realizarea
unor concentraţii mari de energie în volume reduse. Transformatoarele acustice au rolul amplificării
energiei ultrasonore, concentrării pe o suprafaţă mică şi al transmiterii acesteia în mediul de lucru.
2 ln S x 1 2
0
x 2 x x c 2 t 2
67
Punctele din aceeaşi secţiune perpendiculară pe axa Ox oscilează cu aceeaşi frecvenţă şi
amplitudine;
Mediul de propagare este omogen.
Un transformator acustic poate lua mai multe forme şi dimensiuni geometrice. Pentru aceasta, în
tabelul 1 sunt reprezentate o serie de secţiuni pe care le poate avea o sonotrodă.
2
N
1 ln factor de corecţie.
n
68
Nr. Ecuaţia curbei
Curba Forma concentratorului
Crt. y=f(x), l<x< l+a
xl
1 Dreaptă y R f b 1
a
x l 2
2 y R f b 1
a
Parabolă
xl
3 y R f b 1
a
Parabolă cubică
b 2 x l
3
4 y Rf
1 1
Parabolă cubică 2 a
2 l
5 y R f b1 3 1
a
6 3
xl
y R f b 1
a
69
Nr. Ecuaţia curbei
Curba Forma concentratorului
Crt. y=f(x), l<x< l+a
xl
7 y R f b1 3
a
70
În tabelul 5.2. sunt date câteva tipuri de transformatoare acustice şi relaţiile de calcul a
parametrilor acestora.
Factorul
Legea de Coordonatele
Nr. Tipul teoretic de Lungimea
variaţie a punctului
Crt concentratorului amplificare a concentratorului
secţiunii nodal
amplitudinii
D0
N
x Df
D x D0 e 2
2
D c ln N L ln N
1 ln L 1 X nod arctg
Nr 0 N 2f
c ln N 2 Df
k
L
2 1
D x D0 1 x X nod
arctg
2L unde
2
2 D0 D f Nr 1
tg k k
D0 L
Nr N k N 1 c
2
c
1 N 2
1
L k l 2 argch NX nod
2
D x D0 ch L x N 2
Nr
3 1 cos k l k l lg k l
1 k
arctg th rl
argch N kl r
l Nr N 1
1 2 argch N k r 2 2
Dx D0 pt. x 0N , Lr 2 D0
c L c
4 D L X nod
D x D f pt x L 2 , L . f 2 2f 2 4f
N 2
În realitate, datorită neglijării unor factori reali, sistemul nu intră în rezonanţă la frecvenţa
calculată, ci la una mai mică, ceea ce conduce la scăderea randamentului sistemului, la modificarea
71
factorului de concentrare a energiei şi a planelor nodale. Această situaţie a determinat introducerea
unui alt factor de corecţie( ).
nc 1 1
Le L ,
2 fr fc
cadrul acestui program s-a determinat poziţia punctelor nodale, adică punctele unde sonotroda va fi
fixată de batiu. De asemenea, pentru buna desfăşurare a procesului de sudare, elementele de ghidare
oscilaţiilor ultrasonice, pentru a nu le transmite mai departe în batiul instalaţiei. Presiunea de sudare
se obţine utilizând un echipament pneumatic, care trebuie să asigure o presiune de sudare de cel
puţin 2 bar.
r rel
unde R , în care r este rezistenţa mecanică a sistemului oscilant; r el – rezistenţa pierderilor
r rel
72
Cs Ls L1
R0 C0 R1 Cel Rel
a) b)
Fig. 5.4. Schema echivalentă a unui piezoelectric
a) schema completă; b) schema în funcţionare la frecvenţe mari.
fs fp f
73
Cunoscând capacitatea electrică a transductorului şi ţinând cont de faptul că inductanţa proprie a
piezoelectricului este neglijabilă la frecvenţe mari, putem astfel determina inductanţa bobinei de
adaptare L1.
1 1
f0 L1 [H].
2 L1 C p 4 f 02 C p
2
74
3. Sudarea cu ultrasunete a cuprului cu aluminiul
Intre aluminiu si cupru exista deosebiri mari in ceea ce priveste proprietatile fizice. Totodata desi
cele doua metale au o solubilitate partiala in stare lichida, intre ele se formeaza faze intermediare
dure. De aceea, este de preferat evitarea sudarii prin topire a acestor materiale.
75
Nr. Material Grosime Starea Pozitia de Energia Amplitudinea Forta de Suprafata Timp de Observatii
proba suprafetei sudare [%] sonotrodei apasare activa sudare
[μm] [daN] [mm2] [ms]
Cu 2,5 Curatare prin Al in
1 abraziune contact cu
sonotroda 80 52,2 40 25 25
Al 99 1 Curatare prin Cu in
abraziune contact cu
nicovala
Cu 2,5 Curatare prin Cu/
2 abraziune sonotroda 80 52,2 35 25 25
Al 1 Curatare prin Al/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
3 abraziune sonotroda 65 52,2 20 25 25
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
4 abraziune sonotroda 65 52,2 20 25 25
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
5 abraziune sonotroda 65 52,2 20 25 25
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
6 abraziune sonotroda 65 52,2 20 25 25
76
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
7 abraziune sonotroda 65 52,2 20 25 25
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
8 abraziune sonotroda 65 52,2 20 25 25
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
9 abraziune sonotroda 65 52,2 20 25 25
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
10 abraziune sonotroda 65 52,2 25 25 25
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Cu/
11 abraziune sonotroda 65 52,2 40 25 25
Al 1 Curatare prin Al/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/ Nu se imbina,
12 abraziune sonotroda 78 52,2 40 25 15 regim slab
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziun
77
Cu 2,5 Curatare prin Al/
13 abraziune sonotroda 78 52,2 40 25 20
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
14 Cu 2,5 Curatare prin Al/
abraziune sonotroda 80 52,2 40 25 30
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/
15 abraziune sonotroda 80 52,2 40 25 30
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/ Nu se
16 abraziune sonotroda 85 52,2 40 25 35 sudeaza,
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
regim mare
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Al/ nicovala Forta de
17 abraziune 95 52,2 45 25 35 apasare e prea
Al 1 Curatare prin Cu/
mare
abraziune sonotroda
Cu 1 Curatare prin Al/ Timp de
18 abraziune sonotroda 90 52,2 30 25 30 sudare mare,
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
nu se sudeaza
abraziune
Cu 1 Curatare prin Al/
19 abraziune sonotroda 85 52,2 25 25 20
78
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Al 1 Curatare prin Al/
20 abraziune sonotroda 90 52,2 40 25 22
Cu 1,5 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
21 abraziune 80 52,2 40 25 22
Cu 1,5 Curatare prin Al/
abraziune sonotroda
Al 1 Curatare prin Al/
22 abraziune sonotroda 80 52,2 40 25 25
Cu 2,5 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
Al 1 Curatare prin Cu/
23 abraziune sonotroda 80 52,2 40 25 25
Cu 2,5 Curatare prin Al/ nicovala
abraziune
Al 1 Curatare prin Al/
24 abraziune sonotroda 80 52,2 40 25 30
Al 1 Curatare prin Al/ nicovala
abraziune
Cu 2,5 Curatare prin Cu/
25 abraziune sonotroda 80 52,2 40 25 30
Cu 2,5 Curatare prin Cu/ nicovala
abraziune
79
Al 1 Curatare prin Cu/ nicovala
26 abraziune 80 52,2 40 25 25
Cu 1,5 Curatare prin Al/
abraziune sonotroda
80
BIBLIOGRAFIE
4. Amza G., s.a., Cercetari privind sudarea cu ultrasunete a materialelor compozite inteligente.
Conferinta Internationala ASR SUDURA – 2002, Ploiesti 25-27 Septembrie 2002
13. www.amtech.com
15. www.accusonics,inc.
81