Universitatea Transilvania Brașov

Facultatea de Drept
Specializarea: Drept Privat Aprofundat
Master, anul al II-lea

ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ

Student: CRISTEA BIANCA-ANDREEA

Profesor îndrumător: Prof. univ. dr. TITUS PRESCURE

Brașov
-2019-
1
 Introducere
Deşi într-o anumită epocă, adopţia internaţională era văzută ca o instituţie controversată,
apreciem că aceasta poate fi finalizată cu succes, dacă toţi factorii instituţionali implicaţi dovedesc
bună credinţă şi profesionalism şi dacă între părinţii adoptatori şi adoptat se pot crea legături
afective puternice. Este lesne de înțeles necesitatea ca această modalitate de a da naștere unor
legături personale temeinice și solide să aibă la bază interesul superior al copilului.

Astfel, pentru ca respectarea şi asigurarea drepturilor copilului să devină o prioritate

naţională, s-a urmărit crearea unui cadru coerent şi unitar al promovării drepturilor copilului prin
care să se abordeze problema copiilor instituţionalizaţi într-un mod integrat. Elementul central al
Legii nr. 273/2004 este identificarea unei familii pentru copilul adoptabil, ci nu a unui copil pentru
o familie adoptatoare. Drepturile copilului sunt prioritare şi sunt mai importante decât dorinţele şi
nevoile unei familii care îşi doreşte cu ardoare un copil. Chiar procedura adopţiei va începe pornind
de la copilul pentru care specialiştii au decis că adopţia este cea mai bună soluţie. 1

De cele mai multe ori, adopţia reprezintă pentru părinţii adoptivi un mod diferit de a crea o
familie pe care natura le-o refuză. Familia determină personalitatea copilului 2, părinţii fiind pentru
copii exemplu de conduită, având astfel o mare responsabilitate în educaţia acestora. Atunci când
copilul este lipsit de grija părinţilor, de prezenţa acestora, indiferent din ce cauze, statul este obligat
să asigure copilului o familie prin metodele prevăzute de lege.

Reglementarea instituţiei adopţiei a fost influenţată de caracteristicile diferite ale

societăţilor, pe scara dezvoltării sociale, ceea ce explică varietatea de norme juridice elaborate şi
varietatea scopurilor adopţiei de la o epocă la alta, de la un popor la altul. Chiar dacă adopţia a fost
mereu influenţată de schimbările sociale (de exemplu, în Marea Britanie, adopţia a devenit legală
ca reacţie la ravagiile făcute de Primul Război Mondial şi de epidemia de gripă din anul 1918),
aceasta este totuşi o cale prin care i se oferă unui copil posibilitatea de a trăi într-un mediu familial
adecvat.

1
O. Mihăilă, Adopția-Drept român și drept comparat, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 8.
2
D. Lupașcu, Dreptul familiei, Ed. Rosetti, București, 2005, p.12.

2
 Secțiunea 1. Noțiunea de adopție
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei defineşte adopţia ca fiind
operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi
legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Adopţia este, deci, o manifestare de voinţă
făcută cu scopul de a crea raporturi juridice de rudenie civilă prevăzute de lege şi de a proteja
copilul. Tot în articolele acestei legi regăsim conceptul de adopție internațională, definit ca adopția
în care adoptatorul sau familia adoptatoare și copilul ce urmează să fie adoptat au reședința
obișnuită în state diferite, iar, în urma încuviințării adopției, copilul urmează să aibă aceeași
reședință obișnuită cu cea a adoptatorului;
Noţiunea de adopţie este folosită în legislaţie, în literatura de specialitate şi în practica
juridică în mai multe accepţiuni: ea desemnează instituţia adopţiei ca fiind totalitatea normelor
juridice referitoare la încheierea adopţiei şi la efectele acesteia, desfacerea şi desfiinţarea ei; ea
reprezintă actul juridic în sine; în al treilea rând, noţiunea desemnează raportul juridic al adopţiei.
Într-o definiţie complexă3, adopţia reprezintă „un act juridic sui generis, esenţialmente civil
şi solemn, în care se regăsesc corespunzător elemente ale actului juridic administrativ şi judiciar în
temeiul căruia, pe de o parte, încetează legătura de filiaţie civilă între adoptat şi adoptator sau soţii
adoptatori, precum şi legături de rudenie între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi
rudele adoptatorului sau familiei adoptatoare, pe de altă parte”.

Secțiunea a 2-a. Principiile adopției

Adopția este supusă cumulativ următoarelor principii:

2.1. Interesul superior al copilului

Principiul interesului superior al copilului vizează stabilirea dacă adopția este cea mai
potrivită formă de protecție a copilului. În cazul în care răspunsul la care se ajunge este unul
afirmativ, principiul presupune analiza modului de identificare a persoanei sau familiei apte să
adopte, sau la care copilul se adaptează cel mai bine. În aprecierea interesului superior al copilului,
care trebuie să existe pe tot parcursul procedurii de adopție, un rol important revine Direcției
generale de asistență socială și protecția copilului, care supraveghează și monitorizează permanent
evoluția copilului pe toată durata procedurii de adopție.
Pentru a se stabili dacă adopția este în interesul superior al copilului, este necesară
efectuarea anchetei psihosociale, din care să rezulte personalitatea, starea fizică și mentală a
copilului, antecedentele acestuia, condițiile în care a crescut și trăit, orice alte date referitoare la
creșterea și educarea sa, opinia copilului cu privire la adopție (ceea ce presupune o anumită vârstă a
acestuia și un grad de maturitate care să permită exprimarea poziției). Totodată, se impune
efectuarea de verificări pentru a se stabili că cel care adoptă are condițiile necesare creșterii și
dezvoltării armonioase a copilului.

2.2. Principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial

3
T. Bodoașcă. Legislația adopțiilor, Ed. C.H.Beck, București, 2006, p.1.

3
 Asigurarea unui mediu familial optim și armonios pentru creșterea și educarea copilului
este principiul care își găsește aplicabilitate încă din etapa evaluării adoptatorului sau a familiei
adoptatoare și se continuă pe întreaga perioadă a adopției, precum și în cea postadopție.

2.3. Principiul continuității în creșterea și educarea copilului ținându-se seama de

originea sa etnică, culturală și lingvistică
Acest principiu reprezintă un criteriu important în alegerea adoptatorului. Se va urmări și se
va acorda prioritate unei familii adoptive din același mediu cultural, din aceeași etnie, vorbitoare a
aceleiași limbi.
Potrivit Legii 273/2004, în etapa premergătoare încredințării în vederea adopției prin care
se identifică și se selectează cea mai potrivită persoană sau familie atestată ca fiind aptă să adopte,
care răspunde nevoilor identificate ale copilului și se stabilește compatibilitatea dintre copil și
persoana/familia adoptatoare.
După încuviințarea adopției, continuitatea în creșterea și educarea copilului presupune și o
continuitate a relației copilului adoptat, în limita posibilului și în funcție de vârsta și gradul său de
maturitate cu familia sa de origine, dar și cu comunitatea culturală, etnică din care provine.

2.4. Principiul informării copilului și luării în considerare a opiniei acestuia în

raport cu vârsta și gradul său de maturitate
Pentru garantarea acestui principiu, art.5 din Legea 273/2004 impune direcției în a cărei
rază teritorială domiciliază copilul obligația ca pe tot parcursul procedurii de adopție să ofere
copilului informații și explicații clare și complete, potrivit vârstei și gradului său de maturitate,
referitoare la etapele și durata procesului de adopție, la efectele acesteia, precum și la adoptator sau
familia adoptatoare și rudele acestora. Dacă ascultarea copilului nu este obligatorie, acestuia i se va
solicita totuși opinia.
Părerea copilului va fi luată în considerare și i se va acorda importanța cuvenită, ținându-se
seama de vârsta și gradul său de maturitate.

2.5. Garantarea confidențialității în ceea ce privește datele de identificare ale

adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum și în ceea ce privește
identitatea părinților firești
Garantarea confidențialității în ceea ce privește datele de identificare ale adoptatorului sau,
după caz, ale familiei adoptatoare, precum și în ceea ce privește identitatea părinților firești este un
principiu ce trebuie respectat pe toată durata adopției. Obligația garantării confidențialității asupra
datelor de identificare ale părților implicate în adopție este impusă tuturor autorităților implicate în
realizarea adopției.
Persoanele adoptate au dreptul să ceară și să obțină informații care atestă adopția, precum și
informații cu caracter general vizând traseul instituțional și istoricul personal, dar care nu sunt de
natură să dezvaluie identitatea părinților firești. Dezvaluirea adopției poate fi facută numai în cazul
persoanelor care au dobândit capacitate deplină de exercițiu.

4
 Dupa ce au dobândit capacitate deplină de exercițiu, persoanele adoptate pot solicita
tribunalului în a căror rază teritorială se află domiciliul lor sau, în cazul în care nu au domiciliul în
România, Tribunalul București, să le autorizeze accesul la informațiile aflate în posesia oricăror
autorități publice cu privire la identitatea părinților firești. Adoptatorii, la rândul lor, au obligația de
a informa gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici, cu ajutorul
specialiștilor din cadrul compartimentului de adopții si postadopții al direcției.
În ultima perioadă se poate constata la nivel internațional manifestarea unei tendințe de
lărgire a dreptului de acces al adoptatului la informații referitoare la părinții săi firești și rudele
firești ale acestuia. Valorile avute în vedere sunt dreptul la informare al adoptatului, dreptul la
identitate si dreptul la viață intimă.

Secțiunea a 3-a. Condițiile adopției

3.1. Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească adoptatorul

• Un copil poate fi adoptat numai dacă adoptatorul a atins vârsta minimă prevăzută de
legislaţie în acest scop, această vârstă minimă neputând fi mai mică de 18 ani, nici mai mare de 30
de ani;
• Trebuie să existe o diferenţă de vârstă corespunzatoare între adoptator şi copil,
respectându-se interesul superior al copilului, de preferat o diferenţă de cel puţin 16 ani;
• Legislaţia poate să prevadă posibilitatea de derogare de la condiţia vârstei minime sau de
la diferenţa de vârstă, având în vedere interesul superior al copilului doar în cazul în care
adoptatorul este soţul sau partenerul înregistrat al tatălui ori al mamei sau în circumstanţe
excepţionale;
• Singura rezervă exprimată de Romania, la momentul ratificării Convenţiei europene, se
referea la dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) pct. (ii) potrivit cărora “este permisă adopţia unui copil de
către două persoane de sex diferit care au încheiat un parteneriat înregistrat.”, declarând că nu le va
aplica.

3.2. Condiţii pe care trebuie să le întrunească adoptatul

• Întrucât ocrotirea minorilor reprezintă o problemă de interes naţional, adopţia nu poate fi

încuviinţată decât atunci când ea asigură în condiţiile legii promovarea intereselor celui adoptat;
• Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu (prin “copil” se
înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu are capacitate deplină de exerciţiu).
Minorul sub 14 ani, precum şi cel pus sub interdicţie judecătorească rămasă definitivă deoarece
suferă de alienaţie sau debilitate mintală nu are capacitate deplină de exerciţiu. Copilul între 14 şi
18 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă, el poate să încheie acte juridice în nume propriu doar cu
încuviinţarea în prealabil a persoanelor care îl ocrotesc. Excepţie fac fetele căsătorite de 15, 16 ani
care şi-au căpătat capacitatea de exerciţiu deplină prin căsătorie). Persoana care a dobândit
capacitate de exerciţiu deplină poate fi adoptată numai de persoana sau familia care a crescut-o
menţinându-se în continuare atmosfera familială.

5
 3.3. Consimţământul la actul adopţiei

Conform noii legislaţii4 , părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie
să consimtă la adopţie în mod liber şi necondiţionat, numai după ce au fost informaţi în mod
corespunzător asupra consecinţelor exprimării consimţământului şi asupra încetării legăturilor de
rudenie ale copilului cu familia sa de origine, ca urmare a încuviinţării adopţiei. De asemenea,
Direcţia în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt părinţii fireşti/tutorele copilului, este obligată să
asigure consilierea şi informarea acestora înaintea exprimării consimţământului la adopţie şi să
întocmească un raport în acest sens.
În mod expres, sunt necesare:
• Consimţământul persoanei/familiei care adoptă (trebuie să fie liber exprimat, neviciat şi
să provină de la o persoană cu discernământ, capabilă să-şi exercite deplin drepturile sale);
• Consimţământul părinţilor copilului sau al tutorelui, după caz (părintele minor care a
împlinit 14 ani îşi exprimă consimţământul asistat de către ocrotitorul său legal);
• Consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, fără de care adopţia este lovită
de nulitate:
- dacă copilul nu a împlinit 10 ani, părinţii consimt la adopţie atât în numele lor cât şi al copilului;
- poate consimţi doar un părinte dacă celălalt este mort, necunoscut, pus sub interdicţie, decăzut
din drepturile părinteşti, dispărut;
- dacă ambii părinţi sunt decedaţi, declaraţi morţi, necunoscuţi, interzişi sau copilul este declarat
abandonat, este necesar consimţământul oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi
abilitat să exercite drepturi părinteşti.
Părintele poate revoca consimţământul la adopţie în termen de 30 zile de la data înscrisului
autentic prin care acesta a fost exprimat. După expirarea termenului consimţământul devine
irevocabil. La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adoptiei interne a copilului, a
cererii de incredintare in vederea adoptiei, a cererii de desfacere a adoptiei, precum si a cererii
privind nulitatea adoptiei, ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie.

3.4. Impedimente la adopţie

• Nu poate fi adoptat copilul ai cărui părinţi fireşti nu au împlinit 14 ani;

• Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului
în care sunt soţ şi soţie;
• Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra
familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi
consum ilicit de droguri nu poate adopta;
• Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care
este decazută din drepturile parinteşti nu poate adopta, interdicţia aplicându-se şi persoanelor care
doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una
dintre situaţiile amintite anterior;
• Este interzisă adopţia între fraţi, surori, fraţi şi surori;
• Adopţia între rudele fireşti în linie dreaptă nu este oprită în mod expres de lege, dar este
firesc să nu fie încuviinţată adopţia între părinte şi copilul său firesc (adopţia poate fi pusă în
discuţie numai pentru copilul din afara căsătoriei). Este admisă adopţia între bunic şi nepot (gradul
2) dar şi între străbunic şi strănepot (gradul 3);

4
Legea nr. 233/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.

6
 • Este interzisă adopţia de către mai multe persoane deodată – excepţie soţ/soţie în acelaşi
timp;
• Este interzisă adopţia a doi soţi de către aceeaşi persoană – sunt concomitent soţ şi frate;
• Este interzisă adopţia copiilor care nu se află în evidenţa Oficiului Român pentru Adopţii.

Secțiunea a 4-a. PROCEDURA ADOPȚIEI INTERNAȚIONALE

Procedura adopției internaționale presupune ca un copil cu reşedinţa obişnuită în România

să fie adoptat de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate. Această procedură
poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa A.N.P.D.C.A.5, în următoarele
situaţii:
- adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea
inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei;
- adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
- adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.

Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti de către A.N.P.D.C.A.

după finalizarea demersurilor administrative prealabile prevăzute de lege. Adopţia internaţională
presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţării adopţiei de către
instanţa judecătorească română.

4.1. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti

Cererile persoanelor sau familiilor care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, parte a
Convenţiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise A.N.P.D.C.A.
prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale
acreditate.
În cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia de la Haga, cererile se transmit
A.N.P.D.C.A. prin intermediul autorităţii desemnate cu atribuţii în domeniul adopţiei
internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în statul de primire.
Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidenţă de A.N.P.D.C.A. numai dacă
autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în
condiţiile legii atestă că:
- adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi
este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor;
- adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei
în statul primitor;
- este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani;
- sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor;
- adoptatul va beneficia în ţara străină de aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil
biologic al adoptatorului.
Potrivirea iniţială şi practică a copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare cu reşedinţa
obişnuită în străinătate se realizează de compartimentul de adopţii şi postadopţii din structura
direcţiei de la domiciliul copilului.
Persoana sau familia selectată ca urmare a realizării potrivirii iniţiale are obligaţia să se

5
A.N.P.D.C.A. – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.

7
deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de
zile consecutive, în scopul realizării potrivirii practice cu copilul. La expirarea termenului,
direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va întocmi un raport cu privire la
evoluţia relaţiilor dintre copil şi persoana sau familia adoptatoare.
A.N.P.D.C.A. va notifica autorităţilor centrale competente sau organizaţiilor acreditate din
statul primitor selectarea adoptatorului sau familiei adoptatoare. Odată cu notificarea,
A.N.P.D.C.A. va solicita autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate din statul
primitor să-i comunice următoarele:
- acordul adoptatorului sau al familiei adoptatoare cu privire la selecţie;
- acordul cu privire la continuarea procedurii de adopţie;
- actul din care rezultă că există garanţiile că adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască
permanent în statul primitor.
Ulterior înregistrării acordurilor A.N.P.D.C.A. emite acordul vizând continuarea
procedurii de adopţie internaţională şi îl transmite de îndată autorităţii centrale din statul primitor.

4.2. Încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă

Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive de încuviinţare a adopţiei A.N.P.D.C.A. eliberează,

la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare, în termen de 5 zile lucrătoare, un certificat care atestă
că adopţia este conformă cu normele Convenţiei .
Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul sau familia adoptatoare are
reşedinţa obişnuită este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este
definitivă. Adoptatul se deplasează numai însoţit de adoptator sau de cel puţin unul dintre soţii din
familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului.

4.3. Legea aplicabilă în cazul adopției internaționale

Legea aplicabilă condiţiilor de fond: Condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei
sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a celui ce urmează să fie adoptat. Aceştia trebuie
să îndeplinească şi condiţiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două
legi naţionale arătate. Condiţiile de fond cerute soţilor care adoptă împreună sunt cele stabilite de
legea care cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei lor. Aceeaşi lege se aplică şi dacă unul dintre
soţi adoptă copilul celuilalt.

Legea aplicabilă efectelor adopţiei: Efectele adopţiei, precum şi relaţiile dintre adoptator
şi adoptat sunt guvernate de legea naţională a adoptatorului, iar în cazul în care ambii soţi sunt
adoptatori, se aplică legea care guvernează efectele generale ale căsătoriei. Aceeaşi lege cârmuieşte
şi desfacerea adopţiei.

Legea aplicabilă formei adopţiei: Forma adopţiei este supusă legii statului pe teritoriul
căruia ea se încheie.

Legea aplicabilă nulităţii adopţiei: Nulitatea adopţiei este supusă, pentru condiţiile de
fond, legilor aplicabile condiţiilor de fond, iar pentru nerespectarea condiţiilor de formă, legii
aplicabile formei adopţiei.

8
 Secțiunea a 5-a. EFECTELE ADOPȚIEI

Încuviinţarea adopţiei produce, în principiu, aceleaşi efecte, indiferent că este vorba despre
o adopţie internă sau despre o adopţie internaţională. Într-adevăr, potrivit art.41 din Legea
nr.273/2004, care este dispus în Capitolul IV, consacrat producerii adopţiei internaţionale, adopţia
internaţională are efectele prevăzute la art.50-53, iar aceste articole reglementează fără distincţie,
efectele adopţiei.
Ca regulă generală, potrivit art.50, alin.1 din Legea 273/2004, adopţia produce efecte
numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată.
În temeiul art.61, alin.5 din Lege, hotărârea de încuviinţare a adopţiei nu este supusă
adopţiei. Pe cale de consecinţă, în temeiul art.337, alin.2 Cod de procedură civiă, o astfel de
hotărâre rămâne irevocabilă dacă nu a fost atacată cu recurs sau dacă, fiind recurată, a fost respins
recursul.
Adopţia internaţională este o adopţie cu efecte depline6, ceea ce înseamnă că între copil şi
adoptator şi familia acestuia se stabilesc raporturi de rudenie civilă, asimilate celor de rudenie
firească, adoptatul intrând în familia adoptatorului, ca un copil firesc al acestuia, iar descendenţii
adoptatului vor fi rude atât cu adoptatorul cât şi cu rudele acestuia. Faţă de părinţii fireşti şi rudele
acestora, legăturile de rudenie vor înceta, copilul ieşind din familia de origine. O excepţie de la
efectul extinctiv al adopţiei îl constituie cazul în care un soţ adoptă copilul firesc sau adoptiv al
celuilalt soţ. Aici încetarea raporturilor de rudenie va avea loc doar cu privire la părintele firesc,
care nu este căsătorit cu adoptatorul, şi cu privire la rudele acestuia.

Ca urmare a încuviinţării adopţiei, se produc cel puţin următoarele efecte:

-încetează pentru viitor filiaţia şi rudenia firească dintre adoptat şi părinţii lui naturali, pe de
o parte, şi ia naştere filiaţia şi rudenia civilă între adoptat şi adoptator sau părinţii adoptatori, pe de
altă parte;
- se transferă drepturile şi obligaţiile părinteşti de la părinţii fireşti către adoptator sau
familia adoptatoare;
- se naşte obligaţia adoptatorului sau soţilor adoptatori de a informa copilul în legătură cu
faptul că este adoptat;
- adoptatul dobândeşte numele adoptatorului ori a soţilor adoptatori;
- se produce schimbarea cetăţeniei adoptatului în cazul încuviinţării adopţiei internaţionale;
- se întocmeşte un nou act de naştere pentru copil.7

6
Reglementarea adopției, introdusă prin OUG 25/1997, consacră renunțarea expresă la opțiunea legislativă
anterioară, promovată de Codul Familiei prin art. 67-68, pentru o adopție cu efecte restrânse. Potrivit acestui tip de
adopție, legăturile de rudenie se nășteau doar între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și adoptator pe de
altă parte, fără a privi și rudele firești ale adoptatorului, acestea rămânând străine față de adoptat. Rudenia cu
efecte restrânse permitea menținerea raporturilor de rudenie ale celui adoptat cu părinții firești și rudele acestora.
Opera astfel un transfer al drepturilor și îndatoririlor părintești cu privire la persoana și bunurile adoptatului de la
părinții firești la adoptatori în cazul în care se opta pentru acest tip de adopție și nu pentru cel cu efecte depline.
Trebuie totuși menționat că, deși desființat prin reglementarea din 1997, adopțiile încuviințate până la intrarea în
vigoare a OUG 25/1997 rămân a produce în continuare aceleași efecte restrânse.
7
T. Bodoașcă, Dreptul familiei, Ed. All Beck, București, 2005, p. 526.

9
 5.1. Încetarea filiaţiei şi a rudenie fireşti, pe de o parte, şi naşterea filiaţiei şi a
rudeniei civile, pe de altă parte
Legea 273/2004 prevede în art.1 că adopţia creează legătura de filiaţie între adoptator şi
adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului, iar art.50, alin.2
prevede că, prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat şi cel care adoptă precum şi legături de
rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.8
Potrivit art.50, alin.3 din Legea 273/2004, în momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie,
rudenia firească dintre adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii săi fireşti şi rudele
acetora, pe de altă parte, încetează.
În legătură cu acest text se impun următoarele precizări:
- data producerii ori stabilirii filiaţiei prin adopţie este data rămânerii irevocabile a hotărârii
judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, adică aceeaşi când se stabileşte filiaţia prin adopţie, deci
cele date se suprapun, încetează o filiaţie şi începe alta, adică cea prin adopţie.
- descendenţii adoptatului nu se mai află în raporturi de rudenie firească cu părinţii fireşti ai
adoptatului, pe aceeaşi dată cu încetarea filiaţiei fireşti ai adoptatului. Soluţia se impune din art.50,
alin.3 şi art.53, alin.5 care prevede că se întocmeşte un nou act de naştere adoptatului, în care
adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti, desigur cu consecinţele care rezultă din acestea.
Pe de altă parte, potrivit principiului simetriei, descendenţii adoptatului devin rude în linie directă
cu adoptatorul şi încetează rudenia firească în linie directă cu părintele firesc, faţă de care încetează
filiaţia adoptatului.
- descendenţii adoptatului încetează de a mai fi rudă cu rudele părintelui său firesc,
devenind rudă cu rudele părintelui adoptiv.
- faţă de O.U.G. nr.25/1997 (în prezent abrogată) cât şi faţă de noua reglementare, nu se mai
pune problema dacă adoptatorul are dreptul de a moşteni pe adoptat, răspunsul fiind afirmativ şi
dacă părintele firesc are dreptul de a-l moşteni pe adoptat, răspunsul fiind negativ; această
problemă s-a pus în cazul adopţiei cu efecte restrânse.9
De la primele două reguli este exceptată adopţia prevăzută de art.20, lit.b, adică adopţia
copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, caz în care încetarea raporturilor de rudenie se
aplică numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu
adoptatorul. De fapt, această excepţie relevă implicit împrejurarea că, de regulă, prin adopţie
încetează legătura de filiaţie faţă de ambii părinţi fireşti.
După încuviinţarea adopţiei, efectele rudeniei naturale se păstrează, potrivit art.50, alin.4
din Legea 273/2004, dar numai ca impediment la căsătoria între adoptat şi descendenţii acestuia, pe
de o parte, şi rudele sale fireşti, pe de altă parte, conform legii. Evident, textul respectiv face
trimitere la dispoziţiile art.6 Codul familiei, care interzice căsătoria între rudele naturale în linie
dreaptă indiferent de gradul de rudenie, iar între rudele în linie colaterală până la gradul IV-lea
inclusiv.
Potrivit art.7 Codul familiei, în alin.1 interzic căsătoria între următoarele persoane: între
cel care adoptă sau ascendenţii lui, pe de altă parte, şi cel adoptat ori descendenţii acestuia, pe de
altă parte (lit.a); între copii celui care adoptă, pe de o parte, şi cel adoptat sau copii acestuia, pe de
altă parte (lit.b); între cei adoptaţi de aceeaşi persoană (lit.c). Potrivit art.7, alin.2 Codul familiei,

8
I. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VIII-a revăzută și completată, Ed. Universul Juridic,
București, 2006, p. 458.
9
Idem, p. 459-460.

10
pentru motive temeinice, poate fi încuviinţată căsătoria între persoanele prevăzute la alin.1, lit.b şi
c. Încuviinţarea este de competenţa preşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, al primarului
general al municipiului Bucureşti.
Legătura de filiaţie şi de rudenie civilă durează atâta vreme cât actul juridic al adopţiei
rămâne în fiinţă. Pe cale de consecinţă, filiaţia şi rudenia din adopţie vor dispărea numai ca urmare
a încetării adopţiei prin desfacere sau anulare.
Mai mult, legătura de filiaţie rezultă din adopţie continuă şi după decesul adoptatorului sau
adoptatorilor, dacă nu se încuviinţează o nouă adopţie. 10

5.2. Transferul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti dintre părinţii fireşti şi copil

către adoptator şi adoptat

Acest efect al adopţiei rezultă din dispoziţiile art.97, alin.1, Codul familiei, potrivit cărora
ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor minori, indiferent dacă aceştia sunt
din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie. În plus, adopţia este instituită în interesul
superior al copilului, care trebuie să se integreze firesc în noua familie, iar adoptatorii trebuie să
prezinte condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.
Art.51, alin.1 din Legea 273/2004 prevede în mod expres că adoptatorul are, faţă de copilul
adoptat, drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul său.11
O situaţie deosebită există în cazul în care cel care adoptă este soţul părintelui firesc al
adoptatului. Potrivit art.51, alin 2 din Legea 273/2004, în această situaţie, având în vedere relaţiile
dintre soţi şi în scopul unităţii familiei, drepturile şi îndatoririle părinteşti aparţin adoptatorului şi
părintelui firesc căsătorit cu acesta.
Părinţii adoptatori, sau numai unul dintre ei, pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă
sănătatea ori dezvoltarea fizică a copilului adoptat este primejduită prin felul de exercitare a
îndatoririlor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor de
părinte, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului minor nu se fac in
spirit de devotament faţă de România.12
În ipoteza în care adoptatorul nu-şi exercită sau îşi exercită necorespunzător îndatoririle
părinteşti, iar adopţia nu poate înceta deoarece a fost încheiată cu respectarea condiţiilor de fond şi
de formă prevăzute de lege, instanţa de judecată este în drept să dispună decăderea acestuia din
drepturile părinteşti, conform art.109 Codul familiei şi art.38, lit.c din Legea nr.272/2004.
De asemenea, nici nu se opune ca, în ipoteza în care ambii părinţi adoptivi se află în una din
situaţiile prevăzute de art.40, alin.1 din Legea nr.272/2004, faţă de un asemenea copil să se ia
măsura de instituire a tutelei. Tot la fel, dacă un astfel de copil este lipsit, temporar sau definitiv, de
ocrotirea părinţilor adoptivi, în temeiul art.55 din Legea nr. 272/2004, se va putea dispune una din
următoarele măsuri de protecţie specială: plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă,
supravegherea specializată.13

10
T. Bodoașcă, op. cit., p. 528-529.
11
A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, Editia a V-a, Ed. C.H.Beck, București, 2006.
12
I. Filipescu, A. Filipescu, op. cit., p. 461.
13
T. Bodoașcă, op. cit., p. 530.

11
 5.3. Numele adoptatului
Prin adopţie, adoptatul dobândeşte numele de familie al adoptatorului. Dacă adopţia se face
de către soţi, ori de către soţul părintelui firesc, iar soţii au nume comun, adoptatul va purta acest
nume, iar dacă soţii nu au un nume comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei care încuviinţează
adopţia numele pe care urmează să îl poarte adoptatul.
În cazul adopţiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul căsătoriei,
soţul adoptat poate primi pe timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt
soţ, acordat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia. Modificarea numelui comun este, aşadar
permisă, însă numai cu acordul celuilalt soţ cu efect de la durata rămânerii irevocabile a hotărârii de
încuviinţare a adopţiei şi pe toată durata filiaţiei adoptive. Dacă nu există acordul celuilalt soţ,
adoptatul rămâne cu numele comun din căsătorie, însă, în cazul desfacerii căsătoriei, presupunând
că nu va opta, în condiţiile art.40 Codul familiei pentru păstrarea numelui comun din căsătorie va
lua numele dobândit prin adopţie.14
În temeiul art.53, alin.3 di Legea 273/2004 pentru motive temeinice, instanţa de judecată,
care încuviinţează adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi cu consimţământul
copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
Faţă de textul art.53, alin.3 din Lege se impun unele observaţii particulare.
În primul rând, schimbarea prenumelui poate fi dispusă numai de către instanţa investită cu cererea
de încuviinţare a adopţiei. După încuviinţarea adopţiei, schimbarea prenumelui se va putea realiza
numai pe cale administrativă, în condiţiile O.G.nr.41/2003. În al doilea rând, este necesar ca
adoptatorul sau familia adoptatoare să facă dovada existenţei unor motive temeinice.

5.4. Schimbarea cetăţeniei adoptatului

Minorul, străin sau fără cetăţenie, adoptat de un cetăţean român sau de doi soţi, cetăţeni
români, dobândeşte cetăţenia română.15 Când doar unul dintre soţii adoptatori este cetăţean român,
adoptatorii vor decide cetăţenia adoptatului, iar în cazul în care nu se înţeleg, decizia va fi luată de
instanţa judecătorească ce va încuviinţa adopţia.
Minorul cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română, dacă
adoptatorul solicită aceasta în mod expres şi dacă adoptatul este considerat, potrivit legii străine, că
a dobândit cetăţenia străină.16
În situaţia declarării nulităţii sau anulării adopţiei, în temeiul art.7 alin.1 din Legea 21/1991,
copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român,
dacă domiciliază în străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.
Dacă adopţia se desface, iar copilul nu a împlinit 18 ani, în temeiul art.7 alin.2 din Lege,
copilul adoptat pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta domiciliază în
străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.17

14
E. Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, București, 2006, p. 476-477.
15
Art. 6 din Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română.
16
Art. 28, alin. 1 din Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română.
17
T. Bodoașcă, op. cit., p. 534.

12
 5.5. Întocmirea unui nou act de naştere pentru copil
Potrivit art.53, alin.5 din Legea 273/2004, pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de
încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act
de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de
naştere se va păstra,menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului articol.18 În temeiul
art.26, alin.1 din Legea nr.119/1996, serviciul de stare civilă competent să întocmească noul act de
naştere este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatorului, iar dacă adoptatorul este
străin sau cetăţean român cu domiciliul în străinătate, competent va fi serviciul de stare civilă de la
domiciliul adoptatului.19

5.6. Alte efecte ale adopţiei

Adopţia produce şi alte efecte care, cu toate că nu sunt nominalizate de Legea nr.273/2004,
sunt consecinţa stabilirii filiaţiei şi rudeniei civile în condiţiile art.1 şi art.50. alin.2 din Legea
273/2004. pentru evitarea repetărilor, ne îngăduim aici doar să evocăm unele dintre aceste
consecinţe prevăzute de Codul familiei, şi anume:
- obligaţia şi dreptul la sprijin moral şi material al adoptatului faţă de membrii familiei
adoptatoare (art.2);
- obligaţia şi dreptul la întreţinere între adoptat şi rudele din adopţie (art.86, alin.1 şi urm);
dreptul şi obligaţia adoptatului minor de a avea locuinţa la părinţii adoptivi (art.100) etc.
Unele efecte ale încuviinţării adopţiei se produc în temeiul altor acte normative, dintre care
evocăm doar naşterea vocaţiei succesorale reciproce dintre adoptat şi rudele din adopţie, conform
art.659 şi urm. Codul civil, precum şi dreptul copilului de a creşte alături de părinţii adoptivi, în
condiţiile prevăzute de art.30 şi urm. din Legea nr.272/2004.20

Secțiunea a 6-a. Monitorizare şi activităţi postadopţie

În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o
persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, A.N.P.D.C.A. are obligaţia să urmărească
evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau cu părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după
încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei
acreditate ori autorizate din statul primitor.
În scopul îndeplinirii obligaţiei , A.N.P.D.C.A. trebuie să solicite realizarea monitorizării
postadopţie şi transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei
acreditate şi autorizate din statul primitor.
În cazul unui copil cu reşedinţa obişnuită în străinătate de către o persoană/familie cu reşedinţa
obişnuită în România, obligaţia monitorizării postadopţie revine direcţiei în a cărei rază teritorială
locuiesc adoptatorii. Durata perioadei de monitorizare postadopţie poate fi mai mare de 2 ani, dacă
legea ţării de provenienţă a copilului o cere. Rapoartele întocmite în această perioadă se vor înainta
A.N.P.D.C.A.
Activităţile postadopţie se realizează planificat şi vizează acordarea de suport şi asistenţă de
specialitate adoptatului şi adoptatorilor, care să răspundă nevoilor identificate atât în timpul
18
Art. 53, alin. 5 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.
19
T. Bodoașcă, op. cit., p. 535.
20
Ibidem.

13
perioadei de monitorizare postadopţie sau semnalate direct de către cei adoptaţi ori de către
persoana/familia adoptatoare în perioada de monitorizare postadopţie, cât şi ulterior expirării
acestei perioade. Obligaţia realizării activităţilor prevăzute la alin. (1) revine direcţiei de la
domiciliul solicitantului. Aceste activităţi pot fi realizate şi de către organisme private, precum şi
de către cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială
şi/sau de psihologie, care au încheiat convenţii cu A.N.P.D.C.A.

Jurisprudență
Prin sentința civilă nr. 5192 din 22 octombrie 2009, pronunțată de judecătoria Slatina, s-a
admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă, s-a respins cererea
de chemare în judecată având ca obiect anulare certificat moștenitor și partaj succesoral,
formulată de reclamanta K.D., în contradictoriu cu pârâta F.A., ca fiind introdusă de o persoană
fără calitate procesuală activă.
În litigiul dedus judecății, reclamanta a solicitat anularea certificatului de moștenitor prin
care a fost dezbătută succesiunea defunctului F.F.M., în temeiul dispozițiilor art. 88 din Legea nr.
36/1995 motivat de faptul că este moștenitoarea defunctului alături de pârâtă, precum și dezbaterea
succesiunii aceluiași defunct.
Din cuprinsul certificatului de naștere s-a constatat că reclamanta s-a născut în anul 1973,
având ca părinți pe F.F.M. si F.S.T.E. Din analiza coroborată a hotărârii pronunțată de Tribunalul
B., instanța tutelară- Germania, cu extrasul din registrul de naștere pentru uz oficial, s-a constatat
că reclamanta, majoră fiind, a fost adoptată în 1992 de numitul R.K., soțul mamei sale,
pronunțându-se în acest sens o sentință judecătorească de exequatur, hotărârea străină de adopție
fiind recunoscută de Tribunalul București.
În privința efectelor adopției reclamantei de către soțul mamei sale, din cuprinsul
dispoziției art.31 din Legea nr. 105/1992, s-a constatat că efectele adopției, precum și relațiile
dintre adoptator și adoptat sunt cârmuite de lege națională a adoptatorului. În consecință, legea
aplicabilă în privința efectelor adopției, este legea națională a adoptatorului, respectiv legea
germană , adoptatorul fiind cetățean de origine germană.
După cum rezultă din cuprinsul hotărârii pronunțată de instanța germană, efectele adopției
reclamantei sunt reglementate de articolele Codului civil german. Din cuprinsul dispozițiilor art.
1770 Cod civil german, instanța a constatat ca reclamanta a devenit rudă doar cu adoptatorul, nu
și cu rudele acestuia.
În privința formelor de adopție reglementate de lege germană, instanța a constatat că
aceasta a abandonat formele mai slabe de adopție care existau sub un regim contractual înainte de
reforma din anul 1977, astfel că după acest an în Germania există o singură formă de adopție,
respectiv cea cu efecte depline. În consecință, odată ce instanța de tutelă declară adopția, toate
legăturile adoptatului cu vechile rude sunt în mod legal închise, cu excepția cazului în care
adoptatul este rudă cu adoptatorul. Față de cele expuse, instanța a constatat că la data adopției,
reclamanta și-a pierdut legătura de filiație cu tatăl tău biologic, defunctul a cărui succesiune se
dezbate, încetând relațiile de rudenie cu tatăl natural.
În consecință, instanța a constatat că reclamanta nu are vocație succesorală legală la
moștenirea defunctului F.F.M., tatăl său biologic și, implicit, calitate procesuală activă pentru
promovarea cererii de chemare în judecată.

14
 Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta K.D., criticând-o ca nefiind legală
și temeinică pentru următoarele motive: Instanța de fond a reținut excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei, reținând doar susținerile pârâtei și interpretând restrictiv
dispozițiile codului civil german, ce reglementează adopția și efectele acesteia. S-a susținut că
instanța de fond reținut în mod greșit că după reforma din 1977 a legii germane de adopție, în
momentul actual și în cel în care reclamanta a fost adoptată, există o singură formă de adopție,
respectiv cea cu efecte depline, fapt ce nu rezultă din niciun document oficial.
Prin decizia civilă nr. 141 din 9 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a admis apelul,
s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a se
pronunța astfel, Tribunalul a avut în vedere următoarele: excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei invocată de pârâtă este neîntemeiată.
Din analiza textului art. 1770 alin. 1 și 2 Codul civil german, rezultă care sunt efectele
rudeniei adoptatului cu familia adoptatorului, iar la alin. 2 al aceluiași text există o reglementare
expresă, în sensul că drepturile și obligațiile rezultate din raporturile de rudenie ale adoptatului și
ale descendenților săi cu rudele lor rămân neatinse în urma adopției, în măsura în care legea nu
prevede altfel. Din conținutul art. 1770 alin. 2 raportat la mențiunea finală din hotărârea pronunțată
de instanța germană, care prevede că adopția nu trebuie să se orienteze după regulile de adopție ale
unui minor, rezultă că adopția numitei K.D. nu a fost totală și că adoptatul a păstrat legătura de
rudenie cu familia biologică.
Astfel, reclamanta a păstrat și drepturile succesorale la succesiunea tatalui biologic,
acceptată în termenul legal prevăzut de art. 700 Cod civil roman, conform declarației autentificate,
înregistrată în registrul național de evidență a opțiunilor succesorale.
Împotriva acestei hotărâri, intimata pârâtă F.A. a declarat recurs, pe motiv că instanța a
nesocotit dispozițiile textelor germane de lege și susținând că în urma adopției, intimata reclamantă
a pierdut orice legătură de filiație cu tatăl natural, recurs care a fost respins ca nefondat, pentru
următoarele considerente:
Adopția este actul juridic complex care dă naștere rudeniei civile, în temeiul căreia se
stabilesc raporturi de rudenie între adoptat și descendenții săi și adoptator, ori între adoptat și
adoptator și rudele acestuia. Adopția cu efecte depline se caracterizează prin faptul că legăturile de
rudenie firească între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și părinții firești și rudele acestora,
pe de altă parte, încetează. Astfel, între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și adoptator și
rudele acestuia, pe de altă parte, se stabilesc raporturi de rudenie. Adopția cu efecte restrânse este
caracterizată prin faptul că legăturile de rudenie între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și
părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte, se mențin. De aceea, între adoptat și adoptator și
adoptat și părinții săi firești vor exista anumite drepturi și obligații paralele, printre care se numără
și cele privitoare la întreținere și succesiune.
Potrivit celor concluzionate în mod corect de ambele instanțe, atât cea română, cât și cea
germană, legea aplicabilă în privința efectelor adopției este legea națională a adoptatorului,
respectiv legea germană, adoptatorul fiind cetățean german. Regula este că dispozițiile privind
adopția minorilor se aplică în mod corespunzător și în cazul adopției majorilor, respectiv cele
privitoare la admisibilitate, nume, efecte, publicitate, efectele anulării, etc., dar numai în măsura în
care prin dispozițiile legale nu se prevede altfel. Or, prin dispozițiile art. 1770 privitoare la efectele
adopției, legea prevede altfel în ceea ce îl privește pe majorul adoptat, punctual dispoziția
referitoare la relațiile de rudenie, aspect ce interesează în speță. Astfel, efectele adopției unui major
nu se extind asupra rudelor adoptatorului, drepturile și obligațiile rezultate din raporturile de
rudenie ale adoptatului și ale descendenților săi cu rudele lor rămân neatinse în urma adopției. De
asemenea, potrivit art. 1770 alin. 3, obligația de întreținere a adoptatorului față de adoptat și
15
descendenții acestuia, primează față de obligația de întreținere a rudelor adoptatului, elemente care
demonstrează existența drepturilor și obligațiilor paralele, specifice adopției cu efecte restrânse.
Mai mult, este reglementată distinct situația adopției majorului cu efectele adopției
minorului, prin art. 1772, cazurile a-c, potrivit cărora, la cererea adoptatorului sau adoptatului,
instanța poate să dispună la pronunțarea adopției majorului ca adopția să producă efecte potrivit
dispozițiilor care reglementează adopția minorilor sau a unei rude minore, făcându-se punctual și
expres trimitere la dispozițiile art. 1754-1756 Cod civil. Or, în susținerea acestor concluzii și a
cerinței enunțate în precedent, este important de subliniat mențiunea din partea finala a hotărârii
străine de adopție, tradusă și legalizată, referitoare la faptul că adopția dispusă nu se orientează
după regulile de adopție ale unui minor, potrivit declarațiilor adoptatorului și adoptatului. Deci,
nici adoptatul, nici adoptatorul nu au cerut instanței de judecată ca adopția să producă efecte
potrivit dispozițiilor care reglementează adopția minorilor. Asadar, în mod corect tribunalul a
dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, constatând că
judecătoria a soluționat greșit excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei
ridicate de pârâtă și, pe cale de consecință, a rezolvat în mod greșit procesul fără a intra în
cercetarea fondului.
Recursul a fost respins ca nefondat, potrivit art. 306 alin. 2 Cod de procedură civilă.21

Aşadar, determinarea efectelor adopţiei privitor la stabilirea filiaţiei între adoptat şi cel
care adoptă, respectiv a încetării sau nu, a rudeniei fireşti dintre adoptat şi descendenţii săi – pe de
o parte, şi părinţii săi fireşti şi rudele acestora – pe de altă parte, se realizează prin interpretarea
dispoziţiilor legale de referinţă cuprinse în Codul civil german. Din interpretarea acestor
dispoziţii legale, rezultă că, în anumite situaţii, legea germană permite adopţia cu efecte restrânse,
a majorului. Or, adopţia cu efecte restrânse se caracterizează prin faptul ca legăturile de rudenie
intre adoptat si descendenţii săi, pe de o parte, si părinţii fireşti si rudele acestora, pe de alta parte,
se menţin. De asemenea, intre adoptat si descendenţii săi, pe de o parte si adoptator, pe de alta
parte, se stabilesc raporturi de rudenie asemănătoare acelora dintre părinţi si copii.
Prin urmare, legătura de rudenie fireasca se menţine, la care se adăugă legătura de
rudenie civila. De aceea, intre adoptat si adoptator si intre adoptat si părinţii săi fireşti vor exista
anumite drepturi si obligaţii paralele si printre acestea, se număra si cel privitor la succesiune.

21
Decizia civilă nr. 1118 din 21 octombrie 2010 – Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie –rezumat
Rădulescu Tatiana în Buletinul jurisprudenței – Culegere de practică judiciară, Ed. Lumina Lex, București, 2010.

16