ASPECTE PRIVIND CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE

1.1 Noţiuni generale

Calitatea energiei electrice se caracterizează de obicei prin
următorii parametri: tensiunea, frecvenţa, forma tensiunii, mărimea
armonicilor, simetria tensiunii pe faze şi posibila deplasare a neutrului în
regim polifazat. Deteriorarea oricăruia dintre parametrii enunţaţi
conduce la apariţia unor regimuri anormale de funcţionare a
consumatorilor cu dezavantaje mai mari sau mai mici.
Referitor la regimul deformant care poate apărea la un moment
dat, trebuie remarcat faptul că el produce: mărirea pierderilor de putere,
a costului transportului energiei electrice, uneori înregistrarea eronată a
consumului de energie electrică, precum şi perturbarea funcţionării
consumatorilor sensibili la deformarea undelor de tensiune şi de curent.

Neacă Mitică Iustinian 1 / 82

 Acest din urmă aspect se datorează în special faptului că
majoritatea receptorilor electroenergetici s-au proiectat şi se realizează
în condiţiile în care se consideră că vor funcţiona cu tensiuni sau curenţi
de formă sinusoidală sau cvasisinusoidală.
Pe de altă parte chiar unele instalaţii şi dispozitive electrice, în
special cele ce utilizează mutatoare sunt generatoare de mărimi
nesinusoidale, înrăutăţind atât funcţionarea proprie, cât şi a altor
consumatori conectaţi în apropiere la aceleaşi bare de alimentare.
In etapa actuala nu se poate vorbi de o normare unitară a calităţii
energiei electrice pe plan internaţional şi uneori pe plan naţional. Nu
exista un standard internaţional de calitate a energiei electrice, dar
numeroase probleme legate de calitatea energiei electrice sunt
reflectate în lucrările Comisiei Electrotehnice Internaţionale (CEI). CEI
în publicaţia nr.38 recomandă ca în condiţii normale de distribuţie

Neacă Mitică Iustinian 2 / 82

tensiunea în punctul de livrare să nu difere faţă de tensiunea nominală
cu mai mult de 10%.
In România nu exista până în prezent un standard unitar de
calitate a energiei electrice. O parte din parametrii care pot prezenta
interes în definirea calităţii energiei electrice sunt definiţi şi normaţi în
mod individual. In acest sens problema tensiunilor nominale şi a
abaterilor admisibile ale tensiunii faţă de aceste valori sunt precizate în
STAS 930. Unele definiţii şi reglementări privind variaţiile rapide şi
nesimetria tensiunii sunt precizate în documentul PE 124. Problema
referitoare la regimurile nesimetrice şi regim deformant sunt abordate în
PE 143/94.

Neacă Mitică Iustinian 3 / 82

 In tabelul următor se sintetizează principalele cauze şi efecte ale
calităţii necorespunzătoare a energiei electrice.
Natura Origine Efecte Control Remedii
Conservarea calitativă a formei de undă
Variaţii Variaţii ale Nu sunt Voltmetru Regulatoare de
lente ale încărcării deranjamente sau tensiune
tensiunii reţelei dacă nu sunt oscilograf
depăşite
valorile
admisibile

Neacă Mitică Iustinian 4 / 82

Goluri de Scurtcircuite La scăderea Oscilograf; Mai multe staţii
tensiune în reţea. sub 30% si Oscilopertur- de alimentare;
Şocuri mari durata mai bograf; Întărirea reţelei
de curent mare de 0.01 Monitorizare de înaltă
s au loc opriri continua. tensiune.
de utilaje.

Supratens Fenomene Defectări de Oscilograf; Paratrăsnete

iuni atmosferice; utilaje, Oscilopertur- Tratarea
Descărcări străpungeri de bograf; neutrului; DRV;
bruşte de izolaţii, Monitorizare Filtre;
sarcina; perturbare continua. Echipotentiali-
Manevre pe comenzi zari masapamint.
circuite cu
tiristoare
Neacă Mitică Iustinian 5 / 82
 Deformarea undei de tensiune
Armonici Saturaţia Supratensiuni; Analizoare Întărirea reţelei
sau Transformato Dereglarea de de înaltă
Frecvent are-lor de funcţionarii perturbaţii; tensiune;
e putere; Arc circuitelor Oscilografieri Separarea
suprapus electric; electronice; . circuitelor;
e Redresoare Pierderi Filtre;
Decuplarea
de suplimentare in
fier

Neacă Mitică Iustinian 6 / 82

 putere; si cupru; bateriilor de
Invertoare; Încălzirea supli- condensatoare
Convertoare; mentara a in absenta
Bobine circuitelor; sarcinii;
neliniare sau Îmbătrânirea Supradimensio
saturate; Condensatoare -nari
Saturaţia -lor; echipamente
Transformato Supratensiuni;
are-lor. Supratensiuni
si
distrugerea
bateriilor de
condensatoare
.

Neacă Mitică Iustinian 7 / 82

Impulsuri Comutaţia Străpungeri de Analizoare DRV; Sisteme
de tiristoarelor. izolaţii; de electronice de
tensiune Manevre in Perturbarea spectru; protecţie si
si circuite transmisiei de Detectoare curăţirea
pierderi puternic date; de circuitelor de
tranzitorii inductive; Perturbarea de perturbaţii alimentare.
de înalta Supratensiuni comenzi
frecventa atmosferice; electronice;
Descărcări Comenzi
electrostatice. intempestive.

În funcţionarea reţelelor electrice tensiunea reprezintă un

parametru variabil în timp şi spaţiu. Variaţia în spaţiu se datorează în
principal căderilor de tensiune pe linii şi tansformatoare. Variaţia în timp

Neacă Mitică Iustinian 8 / 82

se datorează modificării schemei electrice şi modificării circulaţiei
puterilor.
În funcţie de viteza de variaţie, variaţiile tensiunii pot fi lente (viteză
sub 1%/sec) sau rapide (viteză peste 1%/sec). Variaţiile lente se numesc
abateri de tensiune, iar cele rapide se numesc fluctuaţii de tensiune.
Într-un punct al reţelei abaterea se estimează cu relaţia:

U S −U N 100, în % (1.1)
ΔU =
U N unde: U S este tensiunea de serviciu
a reţelei
UN este tensiunea nominală a reţelei

Neacă Mitică Iustinian 9 / 82

 Considerând variaţia în timp a tensiunii de serviciu în punctul de
reţea analizat, abaterea medie a tensiunii faţă de valoarea nominală într-
un interval de timp T se defineşte ca fiind:

∫
( )
ΔU = 1 T ΔU t( )⋅dt ⋅100 = 100T T0 US (t)−UN ⋅dt ⋅100 = U −1 100 ⋅ ,
în %,
T0 ∫ UN
(1.2)

unde cu U s-a notat nivelul mediu al tensiunii pe intervalul de

timp considerat.

Neacă Mitică Iustinian 10 / 82

 Variaţii ale tensiunii de 5 – 10% în jurul valorii nominale, cu o
periodicitate de cel puţin câteva minute (5 – 30 minute) pot afecta
regimul normal de exploatare atât în instalaţiile furnizorului cât şi în cele
ale consumatorului de energie.
Conform CEI, pentru punctele de racord din mediul industrial, se
recomandă următoarele niveluri de compatibilitate privind abaterile de
tensiune:
• ± 8% pentru instalaţii de clasa 1;
• ± 10% pentru instalaţii de clasa 2;
• ± 10%…± 15% pentru instalaţii de clasa 3.
În regim normal de funcţionare majoritatea ţărilor admit abateri de
± 10%, iar în regim de avarie ± 15%. În România, conform STAS
930/89, abaterile procentuale admisibile ale tensiunii de serviciu în
punctele de livrare, pentru reţele având tensiunea nominală sub 220 kV,

Neacă Mitică Iustinian 11 / 82

nu trebuie să depăşească ± 10%. Pe lângă indicatorii care descriu
fluctuaţiile de tensiune şi care nu trebuie să depăşească ± 10%, în
normativele RENEL apar şi indicatori care apreciază nesimetria reţelelor
de alimentare (coeficienţi de asimetrie şi de disimetrie) şi care au valori
impuse mai mici (1% – 2%).
In ceea ce priveşte elementele generatoare de regimuri
deformante, ele au fost clasificate de către academicianul Constantin I.
Budeanu în două mari categorii:
• elemente deformante de categoria (speţa) întâia - sunt surse
reale, nemijlocite ale armonicilor de curent şi (sau) tensiune
(bobina cu miez de fier saturat, condensatorul cu dielectric
neliniar, dispozitivele semiconductoare comandate);
• elemente deformante de categoria (speţa) a doua - sunt
elementele de circuit care amplifică regimul deformant

Neacă Mitică Iustinian 12 / 82

 (reprezentate de condensatoare în cazul circuitelor de curenţi
tari, cu frecvenţe industriale) ;
În plus, nu trebuie neglijate elemente deformante de categoria
(speţa) a treia, reprezentate chiar de sursele de energie electrică din
sistemele electroenergetice ale căror forme de undă ale tensiunilor şi
curenþilor nu sunt perfect sinusoidale.

1.2. Analiza armonică

1.2.1. Mărimi periodice nesinusoidale

Neacă Mitică Iustinian 13 / 82

 O mărime variabilă m t( ) este periodică dacă se repetă identic, în
timp, după intervale egale:
m( )t = m(t + kT) (1.3) unde: k = ± ±1, 2,...,iar T reprezintă perioada
mărimii.
Cele mai utilizate mărimi caracteristice undelor periodice
nesinusoidale sunt: valoarea instantanee, valoarea medie, valoarea
efectivă (eficace), valoarea de vârf pentru un interval de timp Δ =t t2 −t1
; t2 > t1.

Dezvoltarea în serie Fourier a mărimilor periodice nesinusoidale

Neacă Mitică Iustinian 14 / 82

O funcţie periodică de timp, m t( + kT), care satisface condiţiile lui
Dirichlet pe intervalul [t t1, 2] poate fi totdeauna reprezentată printr-o
serie Fourier, conform relaţiei:

m t( )= 20 + ∑k∞=1(Mk ⋅cosk tω + Nk ⋅sink tω)

M
(1.4)

în care: M0,Mk ,Nk sunt coeficienţii seriei Fourier, iar ω este pulsaţia
fundamentalei, corespunzătoare perioadei T :

Valorile coeficienţilor seriei Fourier sunt date de relaţiile:

2 t0+T

Neacă Mitică Iustinian 15 / 82

 M0 = T t∫ m t( )⋅d ;t
0

2 t0+T

∫
Mk = m t( )⋅cosk tω ⋅d ;t

T t0
(1.5)
2 t0+T

Nk = T t∫ m t( )⋅sink tω ⋅d .t
0

In electrotehnică se utilizează frecvent forma restrânsă a seriei

Fourier având numai termeni în sinus sau numai termeni în cosinus:

Neacă Mitică Iustinian 16 / 82

 (1.6)
k=1

Corelând relaţiile anterioare se obţin coeficienţii:

M0 ;
2 C0 =
2 2
= M k + Nk ;
Ck (1.7)

Mk = Ck ⋅sinαk;
Nk = Ck ⋅cosαk. precum
şi:

αk = arctan⎜⎜⎛⎝ MNkk ⎞⎟⎟⎠

Neacă Mitică Iustinian 17 / 82

 Utilizând descompunerea în serie Fourier mărimea periodică
nesinusoidală se poate scrie:

n=1

unde: m0 reprezintă componenta continuă;

m1 reprezintă componenta fundamentală;
m2,...,mn reprezintă armonici de ordin superior.
In aceste condiţii valoarea eficace a unei mărimi periodice
nesinusoidale are expresia:

∑ ∫
M= ∞ 1 T m t2( )⋅dt = M02 + ∑∞ Mn2 (1.8)
n

Neacă Mitică Iustinian 18 / 82

 n=0 T0 n=1

1.2.2. Factori asociaţi regimului deformant

Datorită faptului că majoritatea maşinilor, aparatelor, dispozitivelor
şi instalaţiilor electrotehnice au fost proiectate să funcţioneze în regim
sinusoidal s-a pus problema stabilirii unuia sau mai multor coeficienţi
care să evidenţieze gradul în care o mărime periodică oarecare se
diferenţiază de o mărime periodică sinusoidală.
In general, apelându-se la posibilitatea de a descompune în armonici
mărimea periodică nesinusoidală, comparaţia şi aprecierea formei ei se
face în raport cu armonica fundamentală, care are aceeaşi perioadă ca
şi mărimea dată.

Neacă Mitică Iustinian 19 / 82

 In acest scop s-a încercat definirea unei serii de coeficienţi dintre
care cei mai importanţi sunt:
A. Factorul de vârf (coeficientul de amplitudine, sau factorul de
creastă)

Mm
k v =D (1.9)
M
unde:Mm reprezintă valoarea maximă (amplitudinea) mărimii periodice m
t( ) ;
M reprezintă valoarea efectivă a mărimii m t( ).
Acest coeficient prezintă o importanţă deosebită când se referă la
unda de tensiune în cadrul proiectării izolaţiilor aparatelor electrice,
deoarece pot exista forme de undă cu valori efective relativ reduse, dar
Neacă Mitică Iustinian 20 / 82
cu valori de vârf destul de mari pentru a conduce la străpungerea
izolaţiilor. El reprezintă de fapt valoarea de vârf în unităţi relative, fiind
important în evaluarea supratensiunilor armonice.

Pentru o mărime sinusoidală acest factor are valoarea kv = 2.

Utilizând comparaţia cu această mărime se poate spune despre o undă
că este "turtită" dacă kv < 2 şi este "ascuţită" dacă kv > 2.

B. Factorul de formă (coeficientul de formă)

D M
k f= (1.10)
M med red..
unde: Mmed red. . reprezintă valoarea medie pe o jumătate de
perioadă a mărimii m t( ).
T

Neacă Mitică Iustinian 21 / 82

 2 2

Mmed red.. = T ⋅ ∫0 m t( )⋅dt (1.11)

Dacă se consideră un semnal nesinusoidal oarecare, descompus

în serie Fourier, pentru o semiperioadă a fundamentalei integrala
fiecăreia dintre armonicile pare va fi nulă. Valoarea efectivă a mărimii
periodice nesinusoidale m t( ), în acest caz este:
M = M02 + M12 + M22 +... iar
valoarea medie redresată este:
T

Neacă Mitică Iustinian 22 / 82

 Mmed red.. = 2 ⋅ ∫2⎛⎜M0 + k∑∞= 2M2k+1 ⋅sin 2( k +1)ωt⎟⎞⋅dt = M0 + 2 2π ⋅k∑∞=0
2k1+1⋅M2k+1
T 0⎝ 0 ⎠
In aceste condiţii factorul de formă va fi:
2 ∞ 2
∑
M + Mk
0
k =1 π
∞ ⋅ 22
π M0 1
+∑ M 2 p +1
k f = 22 p =0 2 p +1 (1.12)
Condiţia ca o mărime nesinusoidală să aibă acelaşi factor de
formă ca şi unda sinusoidală, poate fi satisfăcută de o serie de astfel de
mărimi, deoarece valoarea ei medie depinde de valorile medii ale
diverselor armonici şi implicit de fazele lor, pe când valoarea efectivă
este independentă de faze. In [PUŞ_1] este demonstrat faptul că fiecare

Neacă Mitică Iustinian 23 / 82

armonică impară contribuie la valoarea medie totală a undei
nesinusoidale cu cel mult valoarea medie Mkmed a unei semiunde
distribuită la semiperioada fundamentalei, adică cu valoarea:
Mkmed cosϕk (1.13)
⋅
T
Tk unde Tk reprezintă perioada armonicii de ordin k şi printr-o
alegere adecvată a defazajelor si a amplitudinilor armonicilor se poate
obţine o undă nesinusoidală cu aceeaşi valoare pentru factorul de formă
ca şi unda sinusoidală.
C. Factorul de distorsiune (coeficientul de distorsiune)

Neacă Mitică Iustinian 24 / 82

 ∞ 2
D ∑
k =2
Mk 2 2
M 2 + M 3 +...
kd = ⋅100 =
∞ 2 2
2 M −M 0
∑Mk
k =1 ⋅100 [%] (1.14)
∞ 2

unde: ∑
k =2
Mk
reprezintă valoarea efectivă a reziduului deformant.
In cadrul calculelor şi măsurătorilor efectuate în
electroenergetică o mărime se consideră sinusoidală dacă factorul de
distorsiune este sub valoarea de 5%.
D. Coeficientul de deformare (abaterea instantanee)
Este definit prin relaţia:
D
a−g

Neacă Mitică Iustinian 25 / 82

 d= (1.15)
s
unde: a reprezintă ordonata graficului mărimii nesinusoidale pentru o
abscisă dată; g reprezintă ordonata armonicii fundamentale pentru
aceeaşi abscisă; s reprezintă amplitudinea graficului
fundamentalei.
Pentru a stabili graficul undei fundamentale sunt necesare cel
puţin 12 puncte. Unda se consideră sinusoidală dacă d ≤5%, dar în
literatura de specialitate s-a demonstrat că acest coeficient poate fi
determinat cu o marje de eroare care poate fi de ordinul a 50% şi ca
atare importanţa practică a acestui coeficient este destul de redusă.
Pe lângă factorii enumeraţi anterior, în literatura de specialitate
germană se mai utilizează frecvent[PHI_1]:
E. Factorul undei fundamentale

Neacă Mitică Iustinian 26 / 82

 M
=
M 1T
mt () ⋅ d t
2

kg =D T∫0 1 M1
(1.16)
Se observă cu uşurinţă că acest factor şi factorul de distorsiune al
unei unde fără componentă continuă nu sunt independenţi, între ei
existând relaţia:

k
k=1 n=1

(1.17)
F. Nivelul armonicilor
Neacă Mitică Iustinian 27 / 82
 Mk 100 [%] (1.18) γk = ⋅
M1
Trebuie remarcat faptul că, în afară de aceşti factori cu grad mare
de generalitate şi aplicabilitate, legat de caracterizarea regimului
deformant au fost introduşi pentru diverse domenii şi o serie de alţi
factori, cum sunt: factorul de influenţă telefonică, funcţia de pierdere a
sarcinii motoarelor electrice, coeficientul de pulsaţie a curentului
motoarelor de propulsie al navelor maritime, etc.

1.2.3. Spectrul armonic

Dezvoltarea în serie Fourier a unei funcţii
periodice nesinusoidale conţine termeni de forma Mk ⋅cosk tω şi Nk
⋅sink tω . Dezvoltând funcţiile sin şi cos se poate scrie:
Neacă Mitică Iustinian 28 / 82
 e jk tω e− jk tω

Mk cosk tω + Nk sink tω = (Mk − jNk )+ (Mk + jNk )

2 2
şi

∑
m t( )= M0 + ∞ ⎡⎢ Mk −2 jNk e jk tω + Mk +2 jNk e− jk tω

⎦⎤⎥ (1.19)

2 k=1⎣

Analizând relaţiile (1.5) se poate uşor deduce că la schimbarea

semnului lui k , Mk rămâne la aceeaşi valoare, iar Nk îşi schimbă semnul:
Mk = M−k ; Nk = −N−k
Neacă Mitică Iustinian 29 / 82
Rezultă:

∑ ∑
m t( )= M0 + ∞ Mk −2 jNk e jk tω + k −=−∞1 Mk −2 jNk
e jk tω (1.20)
2 k=1

Neacă Mitică Iustinian 30 / 82

 Considerând:
M0 Mk − jNk jk tω

= e
2 2k=0 se obţine

expresia:

jk tω
e D e
2

Fig. 1.1: Evidenţierea caracterului real Expresia (1.21) reprezintă forma

al funcţiei m(t)

Neacă Mitică Iustinian 31 / 82

 complexă a funcţiei reale m( )t (partea
imaginară a sumei fiind nulă). Fig.1.1 oferă o argumentare grafică
imediată a faptului că expresia
Dke jk tω + D−ke− jk tω este reală.
In relaţia (1.21)
∫
Mk −2 jNk 1 T ( )cosk tω ⋅dt − j 1 T m t( )sink tω ⋅dt =

∫
Dk = = mt T0

T0
(1.22)

Neacă Mitică Iustinian 32 / 82

 ∫ ∫
= 1 T m t( )[cosk tω − jsink tω]⋅dt = T 1T 0m t( )⋅e− jk tω ⋅dt

T 0 cu k = 0,
1, 2,± ± ±3,...
In unele lucrări pentru coeficientul Dk este utilizată scrierea sub
forma:
ω
1

Dk = D(jkω) = D(jkω)
T 2π
cu:
T

Neacă Mitică Iustinian 33 / 82

 D(jkω) = ∫m t( )⋅e− jk tω ⋅dt
0
Se observă că relaţia (1.22) se aplică pentru calculul tuturor
coeficienţilor dezvoltării (1.21), inclusiv pentru calculul lui D0 . Trebuie
remarcat că atunci când unda nu conţine componentă continuă prin
considerarea lui k = 0 în expresia lui Dk se obţine un rezultat imposibil
de validat (de exemplu Dk ⎯k⎯→⎯=0 ∞) [BAL_1].
Dk defineşte amplitudinea spectrală complexă şi se poate scrie
sub formă exponenţială:
M k − jN k 1 1
M k + N k ⋅e − γk = = 2 M k + N k ⋅[cosγ k − j sin γ k ]
2 2 j 2 2
Dk = =
2

Neacă Mitică Iustinian 34 / 82

 (1.23)
unde:

Nk
γk = arctg
Mk
Spectrul unui semnal este constituit din mulţimea componentelor
sale armonice. In cazul mărimilor electrice periodice şi cvasiperiodice
(atunci când frecvenţele armonicilor nu sunt multipli ai unei frecvenţe
fundamentale) care conţin un număr finit sau infinit de componente
armonice, spectrul este discret. Dacă se consideră o mărime periodică
nesinusoidală scrisă sub forma (1.6), funcţia m t( ) (pentru cazul în care
este o mărime alternativă) se poate scrie sub forma:
∞

Neacă Mitică Iustinian 35 / 82

 m t1( ) = ∑Ck ⋅e j k t( ω α+ k ) (1.24)
k=1

cu observaţia că: m t( )
= Im{m t1( )} şi este uşor
de dedus că:
⎛ π⎞

Dk = k ⋅
2 Ce j⎜⎝γk −2⎟⎠ (1.25)
dacă: γk =αk .
Ţinând seama de relaţia de mai sus, spectrul modulelor se poate
defini ca fiind mulţimea dublelor modulelor amplitudinilor spectrale: 2 Dk
= Ck , el reprezentându-se ca un şir discret de valori, funcţie de kω.

Neacă Mitică Iustinian 36 / 82

Reprezentarea sa grafică poartă numele de caracteristică
amplitudine spectrală - frecvenţă. In general o astfel de caracteristică
(numită şi spectru de frecvenţă) poate da imaginea abaterii unei unde
oarecare de la forma sinusoidală, dar nu permite reconstituirea undei
respective. Acest fapt este posibil numai dacă se dispune şi de
caracteristica fază-frecvenţă, care este reprezentarea grafică a unui şir
de valori discrete funcţie de kω a fazei γk .
Expresia (1.22) a mărimii Dk se poate modifica pornind de la ideea
împărţirii perioadei undei fundamentale T în k părţi egale (de fapt
perioade ale armonicii de ordin k) [NEA_6]. Se poate scrie:
1T − jk tω dt = 1 ∫0Tk m t( )⋅e− jk tω ⋅dt + T1 ∫T2kT m t( )⋅e− jk tω ⋅dt +
Dk = ∫m t( )⋅e ⋅ T
T0 k

Neacă Mitică Iustinian 37 / 82

 T
1 T − jk tω
+ mt() ⋅ e ⋅ d t +... + () ⋅
− jktω
⋅
∫
k
2T (k −1)T 3 1 dt

∫k T k mt e

,
⎡n n +1T⎤⎥ se recurge la schimbarea de variabilă Pe

intervalul ⎢⎣kT k ⎦
n
t =τ+ T şi se obţine:
k

Neacă Mitică Iustinian 38 / 82

 n+1T − jk tω T ⎛ nT ⎟⎞⋅e− jkωτ⎛⎜⎝ +knT ⎠⎞⎟
⎛ ⎞
⋅dτ = T k m⎜ τ+ nT ⎟ ⋅e− jkωτ ⋅dτ kT ⎝ k ⎠ ∫0 ⎝ k ⎠

şi, în final:

Dk = T1 T ⎡⎣⎢n∑k=−01m t⎛⎜⎝ + knT ⎠⎞⎟⎤⎦ ⋅e− jk tω ⋅dt (1.26)

⎥
Relaţia obţinută mai sus este importantă deoarece indică faptul
că, coeficientul armonicii de ordin k se obţine prin sumarea a k termeni,
urmată de multiplicarea cu e− jk tω (care din punct de vedere grafic, în

Neacă Mitică Iustinian 39 / 82

sistemul de coordonate triortogonale [real - imaginar - timp] se reprezintă
ca o elice desfăşurată în lungul axei timpului, şi care conferă faza şi
implicit caracterul complex al mărimii Dk ), integrarea pe

,
⎡0 T ⎤⎥ şi apoi divizarea cu T . Acest rezultat are implicaţii

intervalul ⎢⎣ k ⎦
asupra deducerii spectrului armonic al undei, care după cum am arătat
anterior este în strânsă corelaţie cu valorile coeficienţilor Dk . Relaţia
(1.26) indică rapid că, de exemplu, o undă triunghiulară care trece prin
origine nu va conţine în spectrul armonic componente pare. Pentru
armonica de ordinul 2 se va obţine sub integrală:

Neacă Mitică Iustinian 40 / 82

n ∑k=−10m t⎝⎛⎜ + knT ⎞⎟⎠ = m t( )+ m t⎛⎝⎜ + T 2 ⎟⎠⎞ = 0

Pe baza spectrului de frecvenţă se pot realiza o serie de analize

ale undei armonice nesinusoidale. Mărimile care se deduc din acesta
pentru o undă armonică de tensiune sunt:
A. Valoarea efectivă a spectrului
Reprezintă valoarea medie pătratică a tensiunii dependente de
timp:
∞ 2
= ∑ Uk
U k =1 (1.27) Pentru determinarea acestui parametru
nu sunt necesare informaţii despre fază.
B. Nivelul armonicilor (factorul de distorsiune de gradul k)

Neacă Mitică Iustinian 41 / 82

 U
kUk = k
(1.28)
U
Nivelul armonicii 1 (fundamentalei) caracterizează aportul
fundamentalei la valoarea efectivă a spectrului.
C. Factorul de distorsiune al tensiunii
Reprezintă măsura conţinutului de armonici total, limitat, sau al
celor mai importante:
U
1 n 2

k = ∑Uk (1.29)
U k=2
1.2.4. Semnale periodice nesinusoidale particulare

Neacă Mitică Iustinian 42 / 82

 Stabilirea particularităţilor unui semnal nesinusoidal periodic
asigură o sensibilă diminuare a calculelor care conduc la exprimarea sa
sub forma unei serii armonice. Prin cunoaşterea unor semnale
particulare şi prin analiza atentă a semnalului dat se poate stabili forma
viitoarei descompuneri în serie. Analiza anterioară descompunerii se
poate face mai ales dacă se dispune de graficul semnalului
nesinusoidal. In continuare sunt prezentate succint câteva astfel de
semnale particulare.
A. Funcţia alternativă
Descompunerea sa nu conţine componentă continuă:

0 k=1
T
B. Funcţia alternativă simetrică faţă de 2
Neacă Mitică Iustinian 43 / 82
 Descompunerea în serie Fourier conţine numai armonici
instantanee impare:

m t( ) = −m t⎛⎜ + T ⎞
2 ⎟⎠ ⇒ m t( ) = k∑∞=0C2 1k+ sin
2[( k +1)ω γt + 2 1k+ ](1.31) ⎝

unde C2 1k+ şi γ2 1k+ se calculează utilizând valorile pentru:

T

42
∫
M2k+1 = m t( )⋅cos 2( k +1)ωt ⋅d ; tk = 0,1,2,...

Neacă Mitică Iustinian 44 / 82

 T0

42
∫
N2k+1 = m t( )⋅sin 2( k +1)ωt ⋅d ; tk = 0,1,2,...

T0
C. Funcţia periodică impară
Dezvoltarea în serie Fourier conţine doar armonici în sinus:

m t( ) = −m T( −t) ⇒ mt ()= N kt
(1.32)

Neacă Mitică Iustinian 45 / 82

 k=1

unde:
T

42
Nk = T ∫0 m t( )⋅sink tω ⋅d ; tk =1,2,3,...

T
a) Dacă la translaţia cu 4 funcţia impară devine pară, dezvoltarea în

serie Fourier va conţine numai armonicile impare în sinus:

m t( ) = −m T( −t) = m(T 2 −t) ⇒ mt = N

k t(1.33)
k=0

Neacă Mitică Iustinian 46 / 82

unde:
T

84

=∫
N2 1k+ m t( )⋅sin 2( k +1)ωt ⋅d ; tk = 0,1,2,...

T0
T
b) Dacă la translaţia cu 4 funcţia impară rămâne impară dezvoltarea

în serie Fourier va conţine numai armonicile pare în sinus:

m t( ) = −m T( −t) = −m(T 2 −t) ⇒ mt =N

kt

Neacă Mitică Iustinian 47 / 82

 k=1

unde:
T

84
∫
N2k = m t( )⋅sin2k tω ⋅d ; t k =1,2,3,... T 0

D. Funcţia periodică pară

Dezvoltarea în serie Fourier conţine doar armonici în cosinus:

m t( ) = m T( −t) m t( )= 20 + ∑k∞=1Mk cosk tω (1.35)

M
⇒

în care:
T

Neacă Mitică Iustinian 48 / 82

 42
Mk = T ∫0m t( )⋅cosk tω ⋅d ; tk =1,2,3,...

T
a) Dacă la translaţia cu 4 funcţia pară devine impară dezvoltarea în

serie Fourier va conţine numai armonicile impare în cosinus:

m t( ) = m T( − t) = −m(T 2 − t) ⇒ mt =
M (1.36)
k=0

unde:
T

84
Neacă Mitică Iustinian 49 / 82
 =∫
M2 1k+ m t( )⋅cos 2( k +1)ωt ⋅d ; tk = 0,1,2,...

T0
T
b) Dacă la translaţia cu 4 funcţia pară rămâne pară dezvoltarea ei în

serie va conţine numai armonici pare în cosinus:

∑∞
m t( ) = m T( −t) = m(T−t) ⇒ m t( )= M0
+ M2k cos2k tω
(1.37)
2 2 k=1

unde
T

Neacă Mitică Iustinian 50 / 82

 84
M2k = T ∫0m t( )⋅cos2k tω ⋅d ; tk = 0,1,2,...

Se observă clar din relaţiile precedente că analiza atentă a funcţiei

permite simplificarea calculului nu numai prin micşorarea numărului
coeficienţilor ce urmează a fi calculaţi, dar şi prin reducerea domeniului
pe care se vor efectua integralele respective.

1.2.5. Comportarea circuitelor trifazate în regim permanent periodic

nesinusoidal

Neacă Mitică Iustinian 51 / 82

 Regimul permanent periodic nesinusoidal al reţelelor trifazate
pune probleme deosebite de calcul faţă de regimul permanent periodic
sinusoidal, datorită faptului că armonicile fazelor în funcţie de ordinul lor
formează sisteme de tensiuni având succesiuni diferite. De asemenea
diversele moduri de conectare a receptoarelor, posibilitatea ca sistemul
tensiunilor de alimentare să fie sau nu simetric, posibilitatea ca sarcina
să fie sau nu echilibrată conduce la situaţii diverse cu modalităţi specifice
de calcul.
1.2.5.1 Regimul deformant al sistemelor trifazate echilibrate
alimentate cu sisteme de tensiuni simetrice
Studiul acestor circuite a fost mai mult aprofundat din două motive
esenţiale: faptul că se admite că generarea tensiunilor asigură prin
intermediul unor condiţii constructive impuse simetria tensiunilor şi ideea
că se caută ca prin metode speciale receptoarele trifazate să fie cât mai
echilibrate.
Neacă Mitică Iustinian 52 / 82
 Dacă într-un astfel de sistem se consideră tensiunile produse de
alternator ca fiind periodice nesinusoidale, folosind dezvoltarea în serie
Fourier se poate scrie:
∞

u t1( ) = ∑ 2Uk ⋅sin(k tω);

k=1

u t2( ) = ∑k∞=1 2Uk ⋅sin⎛⎜⎝k tω − 23π⎞⎟⎠;

(1.38)

⎛
∞ 2Uk ⋅sin ⎜k tω + 2π⎞⎟

Neacă Mitică Iustinian 53 / 82

 u t 3( ) = ∑k=1 ⎝ 3⎠
Valoarea expresiilor de mai sus diferă după valoarea lui k, astfel:
a] Fie k de forma k =3n, unde n =1,2,3,... Se obţine:
∞

u t1( ) = ∑3n ⋅sin 3( n tω);

2U

n=1
∞∞

u t 2( ) = ∑ 2U3n ⋅sin 3( n tω π− n⋅2 ) =∑ 2U3n ⋅sin 3( n tω); (1.39)

n=1 n=1

Neacă Mitică Iustinian 54 / 82

 n=1 n=1

ceea ce înseamnă că toate armonicile celor trei faze având ordinul

multiplu de 3 sunt în fază şi formează sisteme homopolare de tensiuni.

b] Fie k de forma k = 3n +1 pentru n = 0,1,2,... Se obţine:

∞

u t1( ) = ∑ 2U3 1n+ ⋅sin 3[( n +1)ωt];

n=0

u t2( ) = n∑∞=0 2U3 1n+ ⋅sin⎡⎢⎣(3n +1)ωt − 23π⎤⎦; (1.40)

u t3( ) =∑

Neacă Mitică Iustinian 55 / 82

 ⎡
n∞=0 2U3 1n+ ⋅sin ⎢⎣(3n +1)ωt + 23π⎤⎥⎦

Se observă că armonicile de ordin k =3 1n+ formează sisteme de

tensiuni simetrice de succesiune directă.
c] Pentru k de forma k = −3 1n , pentru n =1,2,3,... Se obţine:
∞

u t1( ) = ∑3 1n− ⋅sin 3[( n −1)ωt];

n=1 2U

2 π⎤
u t2( ) = ∑n∞=1 2U3 1n− ⋅sin⎡⎢⎣(3n −1)ωt + 3 ⎥⎦; (1.41)

Neacă Mitică Iustinian 56 / 82

 u t3( ) =∑
⎡
2U3 1n− ⋅sin ⎢⎣(3n −1)ωt − 23π⎤⎥⎦
n∞=1

Relaţiile de mai sus indică faptul că armonicile de acest tip

formează sisteme de tensiuni simetrice de succesiune inversă. Urmarea
directă o constituie o serie de consecinţe [KEG_1]:

a] Suma valorilor instantanee ale tensiunilor electrice

nesinusoidale, formând un sistem simetric nu este nulă.
Proprietatea este uşor de demonstrat considerând că suma
valorilor celor trei tensiuni nesinusoidale este descompusă în
trei sume corespunzând armonicilor de ordin k = 3n k , = 3n +1
şi k = 3n −1. Pentru ultimele două seturi de valori ale lui k
,armonicile pe cele trei faze formează sisteme simetrice

Neacă Mitică Iustinian 57 / 82

 echilibrate de succesiune directă sau inversă şi suma lor este
nulă, în timp ce pentru k =3n armonicile pe cele trei faze
formează un sistem homopolar, suma lor fiind diferită de zero.
In consecinţă:
u u u
n=1

(1.42)
Ca urmare, în regim nesinusoidal simetric în conductorul neutru
apare un curent, respectiv între punctele neutre apare o tensiune dată
de armonicile de ordinul k =3n ale mărimilor de fază. De aici decurge
necesitatea evidentă de a se realiza legarea la pământ a consumatorilor
în conexiunea stea. Tot pe baza relaţiei (1.42) se poate demonstra faptul
că în circuitele cu conexiune triunghi (ale generatoarelor,
transformatoarelor, etc.) t.e.m. au în regim nesinusoidal simetric o sumă

Neacă Mitică Iustinian 58 / 82

diferită de zero, datorată acelor armonici care formează sisteme de
tensiuni homopolare. Din această cauză se produce un curent de
circulaţie interioară chiar dacă t.e.m. sunt simetrice. Totuşi conexiunea
este de multe ori utilă şi în [ANT_1] este prezentată o metodă de
eliminare a acestor armonici la transformatoarele mari, prin realizarea
alături de cele două înfăşurări principale în stea, a unei înfăşurări terţiare
în triunghi, care prin fluxul indus reuşeşte anihilarea aproape totală a
fluxurilor "transportatoare" de armonici de ordinul k =3n.
b] Tensiunea de linie nu cuprinde armonici de ordinul
k =3n, iar suma tensiunilor de linie este totdeauna nulă. Pentru
a demonstra această afirmaţie este suficient să se scrie
tensiunea de linie utilizând tensiunile pe faze:

u12 = u1 − u2 = ∑∞⎧ ⎡ 3n +1)ωt − 2π⎥⎤⎫⎬ +

Neacă Mitică Iustinian 59 / 82

 n=0 2U3 1n+ ⎨⎩sin 3( n +1)ωt − sin⎢⎣( 3 ⎦⎭
(1.43)

+ ∑n∞=1 2U3 1n− ⎧⎨⎩sin 3( n −1)ωt − sin⎡⎣⎢(3n −1)ωt + 23π⎦⎥⎤⎫⎭⎬

Deoarece t.e.m. ale circuitelor trifazate sunt mărimi alternative

simetrice descompunerea armonică a tensiunilor şi curenţilor nu conţine
armonici de ordin par. In aceste condiţii valorile efective ale tensiunilor
de fază şi respectiv de linie ale unui generator vor fi:
2 2 2 2 2 2
U = U1 +U 3 +U 5 +U 7 +U 9 +U11 +...
f 2 2 2 2
= 3 ⋅ U1 +U 5 +U 7 +U11 +... (1.44)
Ul

Neacă Mitică Iustinian 60 / 82

 Se observă că datorită absenţei armonicilor de ordin k =3n din
spectrul tensiunii de linie, în cazul general, nu se mai realizează

Ul 3 , el fiind mai mic decât valoarea 3, specifică

raportul =
Uf
regimului sinusoidal simetric.

1.2.5.2. Regimul deformant în sisteme trifazate în teoria p-q

La trecerea de la studiul regimului deformant în sistemul
monofazat la studiul aceluiaşi regim în sistemul trifazat au apărut

Neacă Mitică Iustinian 61 / 82

probleme numeroase determinate pe de o parte de asimetriile
tensiunilor de alimentare, iar pe de altă parte de dezechilibrul sarcinilor
trifazate. Extensia definirilor relative la diversele tipuri de puteri şi la
factorul de putere în regim deformant de la sisteme monofazate la cele
polifazate (şi în particular trifazate), a evidenţiat un impas, multe dintre
aceste noţiuni negăsindu-şi o definire univocă.
Utilizarea transformatei Park, care reprezintă un instrument
matematic foarte puternic, a permis să se descrie condiţiile de
funcţionare ale sistemelor trifazate în orice condiţii de lucru posibile
(regim asimetric, încărcare neechilibrată, tensiuni nesinusoidale, etc.).
Pe baza acestei transformări Akagi şi Nabae au dezvoltat teoria p-q,
cea mai “la modă” în prezent pe plan mondial în cadrul studiilor de acest
gen.

Neacă Mitică Iustinian 62 / 82

 1.2.5.2.1. Reprezentarea sistemelor trifazate cu ajutorul
componentelor Park

Considerând un sistem de mărimi trifazate y ta ( ), y tb( ), y tc ( )

(care la modul general, într-un sistem electric trifazat pot defini tensiuni
sau curenţi) şi aplicând transformata Park se obţin componentele Park,
y tα( ) (componenta directă), y tβ( ) (componenta în cuadratură) şi y t0( )
(componenta de secvenţă nulă):

⎡y tα( )⎤ ⎡y ta( )⎤

⎢⎢y tβ( )⎥⎥ = T ⋅⎢⎢y tb( )⎥⎥ (1.45)

⎢⎣y t0( )⎥⎦ ⎢⎣y tc( )⎥⎦

Neacă Mitică Iustinian 63 / 82

unde T reprezint ă matricea ortogonal ă caracteristic ă transform ării

21 1
− 3
6 − 6
T = 0 1 1
2 − 2
1 1 1
3 3 3
Park:
(1.46)
Vectorul Park poate fi definit în planul Re Im− ca o cantitate
complexă:
y t( ) = y tα( )+ j y⋅ β( )t (1.47)

Neacă Mitică Iustinian 64 / 82

 Deci mărimile originale y ta ( ), y tb( ), y tc (
) se pot exprima prin
vectorul Park y t( ) şi componenta de secvenţă zero y t0( ).

Transformata Park inversă rezultă imediat din (1.45):

⎡y ta( )⎤ ⎡y tα( )⎤ ⎢⎣ y t0( )⎥⎦

⎢⎢y tb( )⎥⎥ = T −1 ⋅⎢⎢y tβ( ⎡y tα( )⎤

⎢⎣y tc( )⎥⎦

)⎥⎥ = ⎢
T T ⋅ ⎢y tβ( )⎥⎥ (1.48)

⎢⎣ y t0( )⎥⎦
având în vedere ortogonalitatea matricii T .

Neacă Mitică Iustinian 65 / 82

 Se poate afirma că în acest mod orice sistem trifazat poate fi
descompus într-un sistem trifazat "pur" şi un sistem monofazat descris
de componentele de secvenţă zero. Sistemul trifazat "pur" poate fi
reprezentat doar prin doi vectori de tip Park de curent şi de tensiune în
planul Re Im− . Unghiul dintre vectorii Park de tensiune şi de curent
depinde de natura sarcinii şi de ordinea numerotării fazelor [FER_1].
Valoarea efectivă pentru vectorul Park se determină cu relaţia
[FER_2]:
*
1T
Y = T ∫0 y t( )⋅ y t( )⋅dt (1.49)

Dacă componenta de secvenţă zero este nulă, rezultă:

Neacă Mitică Iustinian 66 / 82

 Y = Ya2 +Yb2 +Yc2 (1.50)
O relaţie interesantă poate fi găsită în condiţii sinusoidale între
componentele simetrice în care poate fi descompus sistemul trifazat şi
vectorul Park [FER_2]. Dacă se consideră fazorii componentelor
simetrice Y d ,Y i,Y o se arată că:

(1.51)
şi

y t0( ) = 2 ⋅Re{Y 0 ⋅exp(j tω)}

(1.52)

Neacă Mitică Iustinian 67 / 82

 Din ecuaţia (1.51) rezultă că dacă sistemul trifazat este echilibrat,
de succesiune directă, vectorul Park poate fi obţinut numai pe baza
fazorului componentei directe.
Având în vedere liniaritatea transformării Park, în regim
nesinusoidal, vectorul Park poate fi descompus în seria Fourier
complexă :

(1.53)
k=−∞ unde pentru fiecare frecvenţă armonică în cadrul sumei
intervin doi vectori care se rotesc în sensuri opuse cu aceeaşi viteză.
Valoarea efectivă a vectorului Park poate fi calculată în acest caz în
funcţie de valorile efective ale componentelor armonice:
+∞ 2

Y
= ∑ Yk
k =−∞ (1.54)
Neacă Mitică Iustinian 68 / 82
 1.2.5.2.2. Puteri în regim nesinusoidal în sisteme trifazate în teoria
p-q
N. Akagi şi A. Nabae pornind de la cunoaşterea celor de mai sus
au pus bazele "teoriei p-q". In definirea puterilor, ei au introdus un
concept nou, acceptat în prezent, de putere imaginară instantanee
[AKA_1]. Pentru introducerea acestei mărimi au considerat că sistemele
trifazate de tensiune şi de curent nu au componente de secvenţă zero.
In acest caz transformarea Park pentru sistemele trifazate de tensiune

1 1 ⎡ua ⎤
⎡ uα ⎤ 2 1 − 2 − 2 ⎢ ⎥
⎢u ⎥ = 3 ⋅ 0 3 3 ⋅ ⎢ u b ⎥ şi (1.55)
⎣ β⎦ 2 − 2 ⎢ uc ⎥
⎣ ⎦
Neacă Mitică Iustinian 69 / 82
 şi de curent
1 −1 1 ⎡i a ⎤
α ⎤ 2 2 − 2 ⎢ib ⎥ , conduce la:
⎢ ⎥ = ⋅
3 0 3 3 ⋅ ⎢ ⎥ ⎡i
2 − 2 ⎢ic ⎥
⎣ ⎦
transformarea fiind evidenţiată în fig.1.2. ⎣iβ⎦

Neacă Mitică Iustinian 70 / 82

 Fig.1.2: Transformarea în coordonate α-β
Trecând de la reprezentarea în planul de coordonate ortogonale
α−β la reprezentarea spaţială a fazorilor ca în fig.1.3 se pot defini
puterile în sensul introdus de Akagi. Astfel puterea instantanee
convenţională se defineşte pentru circuitul trifazat respectiv ca fiind:

p = uα α⋅i + uβ β⋅i = uα α⋅i + uβ β⋅i =

(1.56)
= ua ⋅ia + ub ⋅ib + uc ⋅ic

q = uα β β α×i + u ×i (1.57)

Neacă Mitică Iustinian 71 / 82

 In fig.1.3 este evidenţiat faptul că acest din urmă vector spaţial
este perpendicular pe planul de coordonate α−β în conformitate cu
regulile de calcul ale produsului vectorial. In consecinţă puterea
instantanee şi puterea imaginară instantanee sunt reprezentate de:

Neacă Mitică Iustinian 72 / 82

 Fig.1.3: Reprezentarea denumirea de putere reală
spaţială a fazorilor instantanee.

Neacă Mitică Iustinian 73 / 82

 ⎡p⎤uα uβ⎡iα⎤
⎢q⎥⎦ =−uβ uα⋅⎢⎣iβ⎥⎦
⎣
(1.58)
Pentru a distinge mai pregnant
puterea instantanee convenţională
de puterea imaginară instantanee
mulţi autori utilizează pentru " p "

Pornind de la ecuaţia (1.57) se poate scrie:

−1−1−1

Neacă Mitică Iustinian 74 / 82

⎡iα⎤uα uβ⎡p⎤uα uβ⎡p⎤uα
uβ⎡0⎤ ⎡iαp ⎤ ⎡iαq ⎤

⎢iβ⎥⎦ =−uβ uα⋅⎢⎣q⎥⎦ =−uβ uα⋅⎢⎣0⎥⎦ +−uβ uα⋅⎢⎣q⎥⎦ ≡ ⎢⎣iβp ⎥⎦ + ⎢⎣iβq ⎥⎦

⎣

(1.59)
în care: u
iα p = 2 2 ⋅ p curentul activ instantaneu pe axa α; uα
α

β+ u

−u iαq = 2 β 2 ⋅q curentul reactiv instantaneu pe

axa α;(1.60) uα β+ u

Neacă Mitică Iustinian 75 / 82

 u iβp = 2β2⋅ p curentul activ instantaneu
pe axa β; uα β+ u u
iβq = ⋅q curentul reactiv instantaneu pe
2 2

axa β. u u
Notând pα şi pβ puterile instantanee pe axele α şi β, rezultă:

⎡pα⎤ ⎡uα α⋅i ⎤ ⎡uα α⋅i p ⎤ ⎡uα α⋅i q ⎤

⎢pβ⎦⎥ = ⎣⎢uβ β⋅i ⎥⎦ = ⎢⎣uβ β⋅i p ⎦⎥ + ⎢⎣uβ β⋅i q ⎥⎦ (1.61)

⎣ şi
notând:

Neacă Mitică Iustinian 76 / 82

 uα2
pαp = 2 2 ⋅ p puterea activă instantanee pe axa α; uα
β+ u
−uα β⋅u
pαq = 2 2 ⋅ p puterea reactivă instantanee pe axa α;(1.62) uα β+
u
uβ2
pβp = 22⋅ p puterea activă instantanee pe axa β; uα +
uβ
u ⋅u pβq = 2α β2 ⋅q puterea reactivă
instantanee pe axa β, uα β+ u
relaţia (1.61) conduce la:
Neacă Mitică Iustinian 77 / 82
 p = uα α⋅i p + uβ β⋅i p ≡ pαp + pβp
(1.63)
şi, respectiv:
0 = uα α⋅i q + uβ β⋅i q ≡ pαq + pβq
(1.64)
Se observă din relaţiile de calcul ale puterii instantanee că suma
puterilor reactive instantanee din cele două axe este nulă, acestea
având o contribuţie nulă la transferul puterii instantanee de la sursă la
sarcină.
Dacă se are în vedere şi o componentă de secvenţă zero, nenulă,
obţinută în urma aplicării transformatei Park, pe baza ei se poate
introduce:

Neacă Mitică Iustinian 78 / 82

 p0 = u0 0⋅i - puterea instantanee de secvenţă zero(1.65)
şi ecuaţia (1.58) se completează la forma:

⎡p0⎤u0 0 0⎡i0 ⎤

⎢ p ⎥ =0 uα uβ⋅⎢⎢iα⎥⎥ (1.66)
⎢ ⎥
⎢⎣ q ⎥⎦0 −uβ uα⎢⎣iβ⎥⎦

In această situaţie curenţii din fazele a,b,c vor fi determinaţi de

expresia:
⎧ ⎫
⎡ia ⎤ ⎡ia ⎤ ⎡0⎤ ⎡0⎤ ⎡ia0⎤ ⎡iap ⎤ ⎡iaq ⎤

Neacă Mitică Iustinian 79 / 82

⎢⎢ib ⎥⎥ = T −1 ⋅⎪⎨⎢⎢0⎥⎥ + ⎢⎢iαp ⎥⎥ + ⎢⎢iαq ⎥⎥⎪⎬ = ⎢⎢ib0⎥⎥ + ⎢⎢ibp ⎥⎥ + ⎢⎢ibq ⎥⎥ (1.67)

⎢⎣ic ⎥⎦ ⎪⎩⎢⎣0⎥⎦ ⎢⎣iβp ⎥⎦ ⎢⎣iβq ⎥⎦⎪⎭ ⎣⎢ic0⎥⎦ ⎢⎣icp ⎥⎦ ⎢⎣icq ⎥⎦ în care

cele trei matrici reprezintă curenţii de fază instantaneu de secvenţă
zero, activ instantaneu şi reactiv instantaneu, iar:

i0 . ia0 =
=
ib0 = ic0
3
(1.68)
Similar, puterile instantanee în faze vor fi:
⎡pa ⎤ ⎡ua ⋅ia0 ⎤ ⎡ua ⋅iap ⎤ ⎡ua ⋅iaq ⎤ ⎡pa0 ⎤ ⎡pap ⎤ ⎡paq ⎤
Neacă Mitică Iustinian 80 / 82
 = + + = + +
⎢⎢pb ⎥⎥ ⎢⎢ub ⋅ib0 ⎥⎥ ⎢⎢ub ⋅ibp ⎥⎥ ⎢⎢ub ⋅ibq ⎥⎥ ⎢⎢pb0 ⎥⎥ ⎢⎢pbp ⎥⎥ ⎢⎢pbq ⎥⎥(1.69)
⎢⎣pc ⎥⎦ ⎢⎣uc ⋅ic0 ⎥⎦ ⎢⎣uc ⋅icp ⎥⎦ ⎢⎣uc ⋅icq ⎥⎦ ⎣⎢pc0 ⎥⎦ ⎢⎣pcp ⎥⎦ ⎢⎣pcq ⎥⎦ adică sume ale
puterilor instantanee de secvenţă zero, activă şi reactivă, cu menţiunea
că puterile instantanee reactive nu-şi aduc contribuţia la transferul de
putere sursă-receptor (reprezentată de suma p0 + p), deoarece suma lor
este nulă [AKA_1]: paq + pbq + pcq = 0
(1.70)
Factorul de putere instantaneu în condiţiile teoriei p-q este egal cu
cosinusul unghiului de defazaj dintre fazorul instantaneu al tensiunii şi
fazorul instantaneu al curentului [AND_1].
Lucrând pe circuite trifazate echilibrate sub regim periodic
nesinusoidal, autorul, reuşeşte în [NIC_1] şi [NIC_2] să dezvolte
Neacă Mitică Iustinian 81 / 82
expresiile puterilor instantanee reală şi imaginară şi să evidenţieze
pentru fiecare componentele constante, şi componentele oscilante. Pe
baza acestor observaţii autorul concluzionează că puterea activă este
reprezentată prin partea constantă a puterii reale instantanee şi că
puterea deformantă în sensul dat de acad.C.I.Budeanu este rezultat al
existenţei componentelor oscilante ale celor două puteri.

Neacă Mitică Iustinian 82 / 82