Deontologie si etica profesionala – curs1

Identificare personala

ETICA MEDICALĂ se constituie ca o teorie a moralei, ca o știința ce studiază ansamblul de

cerințe, deprinderi, atitudini şi obiceiuri morale specific activității medicale şi care se manifestă în
fapte, în mod de comportare în cadrul profesiei medicale. Etica medicală înseamnă, de fapt,
înfruntarea responsabilităţilor, găsirea unor soluții când datoria o cere şi acţionarea înconsecință.
DEONTOLOGIA desemnează acea parte a eticii, care se ocupă cu studiul datoriilor morale, al
originii, naturii şi formelor acestora, în calitatea ei de component esențială a conștiinței morale a
oamenilor.
Etica si deontologia profesiunii medicale(de asistent medical)se refera la acele indatoriri si
responsabilitati morale siprofesionale care decurg din statutul de asistent medical si care sunt
regasite in documentele specifice profesiei.
Deoarece sanatatea este definita de OMS ca fiind o starede bine fizica, mentala, sociala si
nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii, atunci, asistenta medicala este profesionista care
respecta fiinta umana ca entitatebio-psiho-sociala in interrelatiile cu mediul inconjurator,
cuvalorile si principiile sale de viata. Aceasta este ingrijirea holistica, ce presupune recunoasterea
faptului ca fiinta umana este un tot unitar,alcatuit din corp, minte si suflet. Ingrijirea holistica nu
este un lucru ce trebuie facut, ci esteo atitutdine, o filozofie,un mod de viata.
Consiliul International al Nurselor a promulgat un cod de etica nursing, pe care toate
tarile lumii l-au semnat. Este interesant faptul ca,asistente din tari cu diverse culturi, tari avansate
din punct de vederesocial sau dimpotriva, tari crestine, mahomedane sau budiste, pot fi in aceeasi
situatie si isi pot declara credintele intr-un cod comun de purtare profesionala. Cele 14 puncte
inscrise in acest cod sunt:
1. Responsabilitatea fundamentala a asistentei medicale esteintreita: sa pastreze viata, sa
inlature suferinta si sa promoveze sanatatea
2. Asistenta medicala trebuie sa mentina tot timpul standard eridicate de ingrijire nursing si
sa respecte anumite reguli de conduit profesionala.
3. Asistenta medicala nu trebuie sa fie bine pregatita numai din punct de vedere practic, ci
trebuie sa-si mentina cunostiintele teoretice si priceperea la un nivel foarte inalt.
4. Credintele religioase ale unui pacient trebuiesc respectate.
5. Nursa are obligatia de a pastra secretul profesional. Aceasta nu inseamna numai
informatiile furnizate de pacient, dar si cele de importanta medicala acumulate de asistente
in cursul muncii lor.
6. O asistenta trebuie sa recunoasca nu numai responsabilitatile, ci si limitarile functiei;
recomanda sau da un tratament fara reteta medicala numai in urgenta si raporteaza fiecare
actiune unui medic cel mai devreme posibil.
7. Asistenta medicala are obligatia de a indeplini ordinele medicului in mod constient , loial
si inteligent si sa refuze sa participe la o procedura care se abate de la etica (de exemplu la
efectuarea unui avort ilegal).
Deontologie si etica profesionala – curs1

8. Asistenta medicala sustine increderea medicului sau a altormembri din echipa de ingrijire;
incompetenta sau practica neetica acolaboratorilor sai trebuie dezvaluita, dar numai unei
autoritati corespunzatoare.
9. O asistenta este indreptatita la o rasplatire justa si accepta doaracele compensatii prevazute
in contract.
10. Asistenta medicala nu trebuie sa permita ca numele ei sa fiefolosit in legatura cu reclama
produselor sau cu oricare alta forma dereclama proprie.
11. Asistenta trebuie sa coopereze si sa mentina o relatie armonioasa cu membrii altor profesii
si colegii sai.
12. In viata privata, asistenta adera la propriile standarde de eticacare se oglindesc cu mandrie
si in profesia sa.
13. In conduita personala, asistenta nu trebuie sa neglijeze cu bunastiinta modelele de purtare
acceptate de comunitatea in care ea traieste.
14. Asistenta medicala trebuie sa participe si sa imparta responsabilitatile cu alti profesionisti
ai sanatatii, in promovarea eforturilor de a intalni nevoile de sanatate ale oamenilor.
Ìmplicarea pacientului in propria ingrijire presupune educarea pacientului in ceea ce
priveste auto-ingrijirea pe mai multe planuri:
-psihic (evitarea stresului,cresterea stimei de sine, siguranta)
-fizic (alimentatie adecvata,timp liber, exercitii fizice)
-social (activitati de socializare si relaxare impreuna cu prietenii, familia, colegii; integrarea in
anumite grupuri sociale,voluntariat).
Rolul de avocat al pacientului presupune:
-informarea pacientului in legatura cu drepturile sale (Legea 46/2003;Legea95/2006)
-sprijinul din partea cadrului medical in situatiile in care deciziile pacientului implica riscuri mari
Relaţiile interumane existente între asistentul medical şi pacient permit asistentului sa
fieavocatul pacientului. Avocatura implică oferirea informaţ iilor de care au nevoie pacienţii pentru
a lua decizii şi pentru a-şi asuma deciziile pe care le iau. Responsabilitatea legală a
asistentuluimedical este reprezentată de informarea corectă a pacientului iar standardele
etice suntreprezentate de respectarea dreptului acestora la auto-determinare.
Cele două funcţii primare ale asistentului-avocat sunt să informeze şi să sprijine. Pentru a
informa corect pacientul, asistentul medical trebuie să aibă informaţii corecte. El poate cere şi de
la alte categorii de personal medical informaţii privitoare la pacientul său. Un asistent medical
avocet trebuie de asemenea să vrea ca pacientul să aibă informaţia
Un avocat poate să observe că multe persoane, cum ar fi familia, terapeutulşi
administratorii unităţii de îngrijire nu doresc ca pacientul să fie informat. În aceste condiţi
iasistentul medical este pus în situaţia în care trebuie să pună în balanţă dacă să informeze pacientul
despre ce trebuie să ştie şi totodată să nu provoace alterări ale relaţiilor acestuia cu familia şi
cumedicul.Aspectul de suport al avocaturii cere asistentului medical să acorde sprijin fără fără a
Deontologie si etica profesionala – curs1

aborda o atitudine defensivă sau salvatoare. Responsabilitatea pentru luarea unei decizii este a
pacientului nu a asistentului. Acesta nu dă sfaturi, nu judecă, nu oferă aprobări. De asemenea, el
trebuie să fiepregătit oricând pentru cazul în care un pacient ia o decizie greşită în raport cu
sănătatea lui.
De exemplu, un pacient poate să refuze participarea la tratamentul pe care îl primeşte.
Această decizie poate împiedica serios recuperarea şi reabilitarea lui. Asistentul medical este
dator să ofere informaţiile de care acesta are nevoie, punând însă pacientul în situaţia de a decide
singur. Dacă decizia e greşită asistentul medical are datoria de a învăta pacientul cum să accepte
tratamentul şi care sunt influenţele pozitive ale respectării lui în viitor