ALCOOLISMUL

 
 
Drogul   românesc  cel  mai  important  e  alcoolul.  Deși  dupã  al  doilea  rãzboi  mondial  pânã  acum  
au   fost   23   de   congrese   mondiale,   nu   s-­‐a   reușit   sã   se   dea   încã   o   definiție   alcoolismului   sau  
alcoolicului.  Folosim  deci  o  definiție  operaționalã,  provizorie,  practicã.  
 
ALCOOLIC  e  acea  persoanã  care  datoritã  abuzului  de  bãuturi  alcoolice  își  face  rãu  sieși  și  celor  
din  jurul  lui.    
ALCOOLISMUL  este  o  stare  de  DEPENDENȚÃ  PSIHOLOGICÃ  sau  CORPORALÃ,  somaticã  fațã  de  
bãuturile  alcoolice  și  se   deosebește  de  CONSUMUL   DE   ALCOOL,  unde  subiectul   nu   suferã  dacã  
întrerupe.  Alcoolismul  înseamnã  un  consum  de  alcool  cu  o  dependențã  de  MINIM  3  ANI,  deci  
intervine  factorul  timp.  
Alcoolismul  este  foarte  rãspândit  și  neglijat  la  noi.  E  destul  de  rãspândit  și  în  lumea  medicalã.  
Totuși   se   abuzeazã   în   definirea   prea   rapidã   a   oamenilor   ca   alcoolici.   Se   pot   produce   douã  
greșeli:   fie   în   mod   deliberat   se   ascunde   dependența,   fie   este   o   etichetare   abuzivã.   și   s-­‐a   pus  
problema  cantitativã,  de  câte  ori  sã-­‐l  vãd  pe  unul  beat  pentru  a-­‐i  zice  cã  e  alcoolic?  
Unul  din  criteriile   de   definire  a  alcoolismului  e  și  NUMÃRUL   DE   BEȚII   PE   AN  –  se  pot  admite  
fãrã   discuție   3-­‐4   la   diferite   ocazii;   PESTE   12   PE   AN,   deci   una   pe   lunã,   ai   voie   sã   vorbești   de  
ALCOOLIC.  
 
Existã   mai   multe   tipuri   de   beții,   nelegate   automat   de   alcoolismul   cronic,   deși   pot   ține   și   de  
acesta:  
 
v BEȚIA  ACUTĂ  SIMPLÃ    
Comunã,   vulgarã   -­‐   e   în   principal   de   douã   feluri:   VESELÃ   sau   TRISTÃ,   sau   cu   douã   faze,   întâi  
VESEL,  apoi  TRIST.    
La  noi,  60%  din  ACTELE  ANTISOCIALE  se  comit  în  cadrul  acestei  beții  simple  (douã-­‐trei  sticle  de  
bere   sau   un   kg.   de   vin   etc.).   Beția   simplã   dã   RÃSPUNDERE   din   punct   de   vedere  JURIDIC,   nu   e   o  
scuzã   cã   erai   beat,   ci   dimpotrivã   o   AGRAVARE   JURIDICÃ,   se   considerã   cã   puteai   sã   previi,  
stãtea  în  voința  ta  (doar  dacã  nu  a  survenit  la  cineva  deja  iresponsabil,  ex.  cu  schizofrenie  etc.  ).  
 
v BEȚIA  PROFUNDÃ    
E  mult  MAI  RARÃ.  Se  produce  în  condiții  cu  totul  speciale;  sunt  oameni  rezistenți,  dar  obosiți,  
în   condiții   de   viațã   grele,   care   consumã   o   cantitate   mare   de   alcool   concentrat   în   timp   scurt.  
Efectul  e  cã  intrã  în  COMA  ALCOOLICÃ,  cu  ALCOOLEMIA  cãtre  2-­‐4  la  mie.  
 
v BEȚIA  PATOLOGICÃ    
Presupune  condiții  medico-­‐legale  bine  stabilite,  fãrã  de  care  nu  intrã  la  aceastã  etichetã  care  
conferã   IRESPONSABILITATE   și   de   care   trag   toți   avocații.   E   vorba   de   NEALCOOLICI,   deci   de   o  
BEȚIE  ACCIDENTALÃ,  cu  cantitãți  mici  de  alcool,  de  obicei  la  nebãutori,  neobișnuiți  cu  bãutura  
și   care   își   ignorã   un   creier   lezat   (EPILEPSIE,   ENCEFALOPATII   etc.)   și   care,   la   scurt   timp   de   la  
ingestie,   fac   o   STARE   CREPUSCULARÃ,   deci   o   STARE   EPILEPTOIDÃ,   o   confuzie   mintalã   de   tip  
ONEIROID,   HALUCINATOR-­‐DELIRANTÃ,  cu  ACTE   ANTISOCIALE   GRAVE,  CRIME,  și  apoi,  în  mod  
absurd,  adorm  la  locul  respectiv,  se  trezesc  și  nu  știu  ce  au  fãcut.    
Pentru   exteriorizare,   pentru   expertizare,   se   face   un   EEG   de   lungã   duratã   dupã   ingestie   de  
alcool,  pe  care  se  pot  vedea  semne  de  tip  epileptic,  sau  de  alt  tip  de  lezare  cerebralã,  și  atunci  
se  pune  diagnosticul  și  scapã;  la  beția  patologicã  trebuie  sã  ai  AMNEZIE  și  sã  te  trezești  ca  un  
om  normal.  Deci  crepusculul  începe  și  se  terminã  brusc.  
Aceste  forme  de  beție  nu  sunt  integrate  în  noțiunea  de  alcoolism.    
  1  
  
v ALCOOLISMUL  CRONIC  (ETILISMUL  CRONIC)  
Constã  în  DEPENDENȚA  PSIHO-­‐SOMATICÃ  fațã  de  bãuturã.    
 
Bolnavul   se   caracterizeazã   prin   LÃUDÃROȘENIE,   TULBURÃRI   DE   CARACTER,   IRASCIBILITATE,  
IMPULSIVITATE,   MEGALOMANIE,   scãderea   capacitãții   de   muncã,   obosește   ușor,   scad  
performanțele  intelectuale  și  aptitudinile  fine  de  muncã,  NU  mai  au  RÃBDARE,  se  ceartã  cu  
cei  din  jur,  lasã  dezordine.    
 
Etilicul   cronic   are   și   niște   STIGMATE   SOMATICE,   în   ciuda   faptului   cã   poate   ascunde  
dependența,  adicã  TREMURÃ  FIN,  mai  ales  când  nu  „s-­‐a  dres“,  are  COȘMARURI  TERIFIANTE,  se  
trezește   noaptea   și   mai   bea   puțin   ca   sã   adoarmã,   are   un   FACIES   CONGESTIONAT,   cu  
TELANGIECTAZII  pe  nas  și  pomeți.  
 
JELLINEK    (ceh),  a  împãrțit  alcoolismul  în  5  categorii,  de  la  alfa  la  ipsilon:  
 
Ø ALCOOLISMUL  ALFA  –  ALCOOLISM  PSIHOLOGIC    
Nu   dã   dependențã  fizicã,   ci   doar  PSIHOLOGICÃ,   și   e   SECUNDAR   unei   patologii  psihiatrice   care  
e  ignoratã.  Ei   nu   știu  cã  au  NEVROZÃ,   DEPRESIE,  ci  cã  au  o  supãrare  și  trebuie  sã   se   linișteascã.  
Urmeazã   stresurilor   de   familie,   serviciu   etc.   Dacã   beau   puțin,   parcã   gândul   poate   fi   puțin  
înlãturat,   durerea   se   mai   potolește.   E   foarte   rãspândit   și   deseori   e   introducerea   cãtre  
alcoolismul  grav.  E  un  ALCOOLISM  SOLITAR,  INTIM,  frecvent  feminin.  
Alcoolismul  psihologic  se  caracterizeazã  prin  tendința  la  BÃUTURI  TARI.  
 
Ø ALCOOLISMUL  BETA  –  ALCOOLISMUL  SOCIOGENIC.    
E   motivat   nu   de   un   dezechilibru   psihologic,   ci   de   OBICEIURI   SOCIALE.   Toate   evenimentele  
solemne  sau  nu,  nu  numai  la  români,  trebuie  asociate  cu  alcool.  Mai  ales  cele  plãcute.  Deci  face  
parte   din   ritualurile   culturale,   mai   exact   infra/sub-­‐culturale,   care   solidarizeazã.   Dau   curaj.  
Desigur,   fãcea   parte   din   pregãtirea   atacului   la   rãzboi.   Pentru   noi   e   interesant   cã   oamenii  
normali  sunt  presați  („ce  te  faci  cã  nu  bei,  gustã“).  
 
Se  caracterizeazã  prin  tendința  la  bãuturi  mai  puțin  tari,  cel  puțin  la  noi,  la  vin  (nemții  –  bere,  
americanii  –  whisky  etc.).    
Se  pot  produce  TULBURÃRI  SOMATICE:    GASTRITÃ,  HEPATITÃ,  POLINEVRITÃ,  toate  ETILICE,  dar  
de  obicei  se  trec  în  foaia  de  observație  fãrã  sã  se  punã  etiologia  lor  și  pot  fi  ascunse.    
Alcoolul  este  CIROGEN  și  sunt  mulți  alcoolici  internați  prin  clinici  sub  alte  diagnostice  somatice.  
 
COMPLICAȚIILE   mai   pot   include   CARDIOMIOPATIA,   HIPERTENSIUNEA,   afectarea  
MUSCULATURII   SCHELETICE   cu   o   semnificaflie   clinicã   neclarã,   GASTRITÃ,   ULCER   PEPTIC,  
CONSTIPAȚIE,  PANCREATITÃ,  IMPOTENȚÃ,  ANEMII  variate.    
 
Nu  trebuie  uitat  EFECTUL  TERATOGEN  -­‐  un  risc  este  cel  al  SINDROMULUI  ALCOOLIC  LA  FÃT,  cu  
retardare   mintalã,   microcefalie,   creștere   întârziatã,   anomalii   faciale.   Acest   sindrom   apare  
chiar   dacã   sunt   consumate   cantitãți   moderate   de   alcool   în   timpul   sarcinii.   Este   recomandabil  
evitarea  consumului  de  etanol  în  cursul  sarcinii.  
 
Ø ALCOOLISMUL  GAMA  –  ETILISMUL  CRONIC  
Dã  abstinențã  nu  numai  biologicã,  ci  fizicã,  în  cadrul  cãreia  se  pot  produce  accidente  grave.  
Etilismul  cronic  presupune  un  consum  de  minim  2-­‐3  ani  cu  beții  repetate.    

  2  
  
ETILICUL   CRONIC  se   crede  foarte  rezistent   la   alcool  și  nu   se   considerã   alcoolic.  El  poate  bea  
200-­‐300  g.  de  coniac  fãrã  sã  aibã  nimic,  ba  mai  mult,  sã  fie  mai  sigur  pe  vocea  lui,  pe  reflexele  
lui.  Subiecții  ajung  la  2  -­‐  3  beții  pe  sãptãmânã.  
 
CONSECINȚELE  în  distrugerea  subiectului  și  a  anturajului  includ  opt  afecțiuni:    
 
1. PSIHOPATIZAREA   (CIM   –   personalitate   organicã   P070;   vezi   sindromul   de   deteriorare)  
este  primul   efect.  Deși  el  crede  cã  nu  are  absolut  nici  o  consecințã,  el  nu-­‐și   dã   seama  cã  
s-­‐a  psihopatizat,  adicã  își  PIERDE  CARACTERUL,  devine  MINCINOS,  RÃU,  pierde  finețea,  
devine  GROSOLAN,  ÎNJURÃ,  spune  BANCURI   porcoase,  e  AGRESIV,  VIOLENT,  un  CÃLÃU  
domestic,   își   bate   nevasta,   își   neglijeazã   copiii,   divorțeazã   sau   e   lãsat   (depinde   de  
nevastã;   existã   o   „NEVASTÃ   DE   ALCOOLIC“,   adicã   o   victimã,   care   adesea   nu   se   poate  
despãrți  de  un  nenorocit,  culmea  e  cã  îl  ia  știindu-­‐l  alcoolic  și  vrea  sã-­‐l  salveze).    
Ei  își  pierd  aptitudinile  fine,  luptã  sã  fie  plãtiți  la  categoria  lor,  dar  nu  mai  au  finețea  sã-­‐
și   facã   meseria   cum   trebuie.   Dimineața   trebuie   sã   se   dreagã,   devine   apt   și   capãtã   o  
anumitã  ameliorare  a  reflexelor  (e  ca  o  drogare).  
 
Dacã  acest  etilic  cronic,  din  motive  independente  uneori  de  voința  lui  (de  ex.  prin  internarea  
pentru   alte   boli)   ÎNTRERUPE   CONSUMUL,   intrã   într-­‐o   PSIHOZÃ   CONFUZIONALÃ   numitã  
DELIRIUM  TREMENS,  cu:  
ü FEBRÃ  
ü TREMURÃTURI  
ü HALUCINAȚII  VIZUALE    
ü ONIRISM  
ü DELIR  FRAGMENTAR  
ü AMNEZIE  
 
DELIRIUM  TREMENS    -­‐  stare  gravã  care  dureazã  câteva  zile,  și  pânã  nu  demult  SE  MUREA  
frecvent  prin  COLAPS.    
Cum  iese  din  delirium  tremens.:    
Ø se  fac  hidratãri  masive,    
Ø se  administreazã  B1  (principala  carențã  în  etilismul  cronic),    
Ø tranchilizante  (Meprobamat,  Diazepam),!!!Nu  neuroleptice,  nu  barbiturice.    
Astfel   iese   din   delirium   tremens,   reia   cursa,   eventual   mai   face   alte   delirium-­‐uri,   pânã   la  
urmã  tot  moare  prin  delirium  tremens.  
Se  spune  foarte  ușor  predelirium  tremens,  fãrã  a  se  ști  care  este  diferența  fațã  de  delirium  
tremens;   PREDELIRIUM-­‐ul   are   aceleași   simptome,   dar   fãrã   fenomenele   vegetative   din  
delirium,  deci  fãrã   febrã  (sub  37°C  nu  e  delirium  tremens  –  Coirault).  Se  cam  abuzeazã  de  
eticheta  de  delirium  tremens  pentru  a  susține  internarea.  
 
2. HALUCINOZA  WERNICKE  e  un  SINDROM  PARANOID,  numit  greșit  halucinozã.  
Constã   din   HALUCINAȚII   AUDITIVE   cu   CONȚINUT   PERSECUTOR,   cu   caracter   de  
comentariu   la   persoana  a  III-­‐a   (Benedetti   a   constatat   cã   în   schizofrenie,   spre   deosebire  
de  halucinoza  Wernicke,  halucinațiile  auditive  sunt  ordine  directe  date  bolnavului).    
Este   o   afecțiune   periculoasã,   antisocialã,   bolnavul   dând   curs   falselor   mesaje.   E   o  
afecțiune   cronicã,   mulți   cred   cã   e   condiționatã   și   de   un   teren   schizoid   (și   ar   trebui  
tratatã  pe  viațã  ca  și  schizofrenia,  ar  face  parte  din  grupul  schizofreniilor).  
 

  3  
 3. PARANOIA   ALCOOLICÃ.   Este   un   alcoolic   cronic   cu   probleme   sexuale   care   se   vor  
accentua  cu  anii.  La  început  el  este  în  curba  pozitivã,  cu  aventuri  și  apoi,  dupã  un  șir  de  
încurcãturi,  aflã  cã  toți  au  aceeași  problemã,  aflã  de  la  cârciumã  –  și  nu  mai  poate  crede  
în  soție,  devine  mai  atent  și  observã  cã  este  neglijat  –  asta  este  pãrerea  lui  –  și  el  fiind  
impotent,  ajunge  la  întrebarea  „dar  ce,  ea  o  sã  stea  așa?“.  Și  începe  sã  bãnuiascã  cã  ea  
are  pe  cineva.  Adunã  în  cap  dovezi,  forțeazã  dovezile  prin  BRUTALITATE   și   VIOLENȚÃ,  
mai  ales  NOCTURNÃ.  TEMA  ESENȚIALÃ  este  deci  GELOZIA.  Premisele  sunt  false.    
E  o  afecțiune  gravã,  soții  trebuie  despãrțiți  cât  mai  repede,  altfel  nevasta  e  sacrificatã  la  
modul  propriu.  
 
4. EPILEPSIA   ALCOOLICÃ   constã   în   CRIZE   MAJORE   apãrute   în   cadrul   etilismului   cronic  
(clasic  situat  dupã  40  de  ani,  azi  se  admite  și  dupã  30  de  ani).  Se  trateazã  prin  stoparea  
alcoolului  și  cu  anticomițiale.  E  un  factor  de  agravare.  
 
5. SINDROMUL   KORSAKOV   la   alcoolici   (chiar   aici   l-­‐a   descris   Korsakov,   ulterior   l-­‐a   extins)  
înseamnã   SINDROM   KORSAKOV   +   POLINEVRITA   ALCOOLICÃ   (exprimatã   mai   ales   prin  
DURERI  ÎN  GAMBE  spontan  sau  la  apãsare).    
Este  un  SINDROM  DE  MEMORIE  cu  TULBURARE  DE  ORIENTARE,  este  o  DEZORIENTARE  
TEMPORO-­‐SPAȚIALÃ  cu:    
Ø CONFABULAȚII,    
Ø EUFORIE,    
Ø POLINEVRITÃ   -­‐   este   un   semn   important,   cãci   dacã   mergi   pe   pista  
polinevritei  ajungi  la  etilismul  cronic  pe  care  de  obicei  îl  ascunde    
Ø HIPOMNEZIE   DE   FIXARE   cu   SCÃDEREA   MEMORIEI   RECENTE.   El   nu  
mai  fixeazã,  dar  UMPLE  GOLUL  CONFABULÂND.  
 
6. ENCEFALOPATIA  GAYET-­‐WERNICKE  seamãnã  cu  ENCEFALOPATIA  PORTALÃ.    
Atingere  difuza  a  encefalului  prin  carența  în  vitamina  B1.  Semnele  ei  sunt:  
Ø dezorientare  spațio-­‐temporaIă,    
Ø tulburări  ale  vigilenței  (somnolența),    
Ø tulburări  ale  statului  in  picioare    
Ø tulburări  ale  mersului,    
Ø hipertonie  (redoare),    
Ø paralizie  a  musculaturii  care  pune  in  mișcare  ochii.  
Tratamentul  consta  în  injectarea  de  vitamina  B1.  
 
7. ETILISMUL   CRONIC   CU   PARALIZII   DE   NERVI   CRANIENI   („își   strâmbã   privirea“).   Sunt  
Interesante  și  oarecum  patognomonice,  stãri  grave,  PRELETALE.  
 
8. DEMENȚA  ALCOOLICÃ  e  AFECȚIUNEA  FINALÃ,  în  care  se  varsã  toate.  Aici  bei  orice,  fãrã  
alegere.   Existã   o   PIERDERE   GLOBALÃ,   IREVERSIBILÃ   a   funcțiilor   intelectuale,   cu  
exacerbarea  instinctualitãții,  a  impulsivitãții.    
Este  de  fapt  SINDROMUL  PSIHOORGANIC  CRONIC  propriu-­‐zis,  celelalte  =  DETERIORÃRI.  
 
9. Mai   trebuie   menționat   SUICIDUL.   Mai   mult   de   80%   din   indivizii   care   se   sinucid   sunt  
DEPRESIVI,  ALCOOLICI  sau  cu  ambele  probleme.    
Alcoolismul   poate   fi   o   ÎNCERCARE   DE   AUTOTRATAMENT   al   unei   alte   tulburãri  
psihiatrice,   de   obicei   DEPRESIA,   ANXIETATEA   sau   PSIHOZA.   Aceasta   este   posibil   dacã  
simptomele  psihiatrice  au  existat  înaintea  abuzului  de  alcool.  

  4  
  
Istoricul   este   adesea   neconcludent   și   doar   o   perioadã   de   probã   de   abstinențã   poate  
clarifica   diagnosticul.   Dacã   suferința   psihicã   se   rezolvã   dupã   perioada   de   abstinențã,  
este   mai   probabil   ca   alcoolismul   sã   fi   fost   o   cauzã,   mai   curând   decât   un   efect   al  
tulburãrii  psihiatrice.    
 
Pot   apărea   COMPLICAȚII   SOCIALE,   ca   în   cazul   tuturor   abuzurilor   de   substanțe  
psihoactive.   Rata   de   accidentare   la   locul   de   muncã   este   de   3-­‐4   ori   mai   mare   la  
lucrãtorii   care   abuzeazã   de   substanțe   psihoactive.   Aceste   substanțe   dau   și   probleme  
sexuale  și  familiale.  
 
ALCOOLISMUL   DELTA   –   se   deosebește   de   precedentul   printr-­‐un   singur   amãnunt:   dacã   în  
alcoolismul   gama  se   poate   rãbda,  se   face   o   pauzã  de  2-­‐3   zile  pânã  la  o  sãptãmânã,  în  cel  delta  
nu  e  posibilã  NICIO  PAUZÃ.  
Nu  mai  existã  altceva  important  pentru  individ,  doar  sã  bea,  alcoolul  este  pe  primul  plan,  tot  
restul  sunt  mijloace  de  a-­‐l  obține.  
 
 
ALCOOLISMUL  IPSILON  -­‐  DIPSOMANIA    
E  ALCOOLISMUL  PERIODIC,  vecin  dupã  unii  cu  PMD.    
Aici   intrã   acei   oameni   foarte   corecți,   simpatici,   bine   situați,   care   nu   au   nimic   6   luni-­‐1   an,   și  
deodatã  îi  apucã  amok-­‐ul   acesta,  adicã  o  echivalențã   depresivã   sau   maniacalã,  în  care  beau  
nebunește,   își   vând   tot,   beau   cu   toatã   lumea.   Dupã   care   revin   la   normal   și   din   cauze  
necunoscute  recad.  La  douã-­‐trei  cãderi,  vin  la  psihiatru.  Fiind  din  familia  PMD  se  încearcã  litiu.  
Ei  nici  vorba  sã  admitã  cã  sunt  alcoolici.  
 
Uneori  se  remarcã  PARTENERA   DIPSOMANULUI,  care  e  o  femeie   specialã.  Aude  de  povestea  
dipsomanului   și   se   considerã   chematã   sã-­‐l   salveze.   Între   douã   crize   e   un   om   normal,   bine  
situat,  care  e  „bãiat  bun“  dar  se  face  din  când  în  când  „praf“  fiindcã  nu  și-­‐a  gãsit  femeia  idealã  
și  gãsește  pe  una  care  vrea  sã-­‐l  salveze.  Un  an,  doi,  treaba  merge  bine  și  apoi  pleacã,  nu  se  știe  
unde.  Soția  se  intereseazã  la  poliție  și  aflã  cã  el  are  datorii  mari,  etc.  Divorțeazã,  dar  îl  ia  alta,  
care   considerã   cã   cea   dinainte   nu   l-­‐a   înțeles   și   lucrurile   se   repetã.   Deci   femeia   trebuie   sã   se  
convingã  pe  pielea  ei  cã  este  un  alcoolic.  
 
FEMEIA  ALCOOLICULUI  CRONIC  este  o  MARTIRÃ  care  nu  poate  inventaria  câte  bãtãi  mãnâncã  
și  ce  calvar  duce  de  zeci  de  ani  și  îl  suportã  (s-­‐a  vorbit  de  un  masochism  al  acestor  femei),  pânã  
ajunge  într-­‐o  gravã  dependențã  și  îl  spalã  și  îl  hrãnește  și  îl  îngrijește  mai  mult  ca  pe  un  copil  și  e  
ca  un  ritual  în  care  se  bagã  și  nu  mai  poate  ieși.    
Mai  existã  și  alte  explicații,  cã  vin  copii  și  „copiilor  le  trebuie  un  tatã“,  mai  vin  unii  și  spun  cã  „se  
va  potoli  cu  vremea“.  
Femeia  modernã  nu  va  suporta,  va  face  COLECISTITÃ,  NEVROZÃ...  
 
Câteva  remarci,  valabile  pentru  toate  tipurile  de  alcoolism.    
EXAMENUL  CLINIC  în  caz  de  DISIMULARE  poate  arãta:    
ü TREMURATUL  MÂINILOR,    
ü un  „AU!“  la  APÃSAREA  GAMBELOR,  care  poate  fi  PATOGNOMONIC  
ü ASTENIA  SEXUALÃ.  
ü Alcoolicii  ß  nu  admit  cã  sunt  alcoolici  și  se  trateazã  pe  la  toți  medicii  de  interne  (pentru  
gastritã,  ulcer,  hepatitã  cronicã;  de  altfel,  OMS  ne  întreabã  indirect  câte  decese  au  fost  

  5  
 prin  cirozã  și  coreleazã  cu  rata  alcoolismului).  
ü MASCA   NEUROLOGICÃ,  se  trateazã  de  ex.  pentru  POLINEVRITÃ,  cu  sute  de  B-­‐uri  care  
abia  o  amelioreazã.  Sau  pot  avea  DIZARTRII  (poate  fi  un  psihoorganic).    
ü Alcoolismul  agraveazã  de  asemenea  INVOLUȚIA.    
ü Pune  și  multe  probleme  de  prag  la  electroșoc  („nu  prinde“),  ca  și  la  anestezie.    
ü Tulburãri   de   dinamicã   sexualã.   Existã   mitul   cum   cã   puțin   alcool   face   sã   treci   peste  
frigiditate,   sau   sã   devinã   el   mai   onorabil.   Asta   merge   câțiva   ani,   dar   și   scãderea   pe   linia  
asta  e  evidentã,  explicând  ideile  de  gelozie,  divorțurile  etc.    
ü Are  loc  compromiterea  organicã  a  potenței.  
 
 
TRATAMENTUL  GLOBAL  al  alcoolismului  cuprinde:  
ü DEZINTOXICARE   10   ZILE,   dezobișnuire   cu   PROBE   DE   ALCOOL-­‐ANTALCOOL   (dupã   o  
tehnicã  specialã).    
Sunt   foarte   greu   de   tratat.   Sunt   foarte   geloși   și   pot   ușor   intra   în   interpretarea  
persecutorie.    
ü Injecția  de  B1  e  de  bazã,  minimum  10  fiole  (milgamma)  
În  strãinãtate  s-­‐au  fãcut  și  implantãri  de  antalcool,  fãrã  rezultate.    
ü Plus   tot   felul   de   metode  tibetane.   Metoda  metodelor   sunt   ALCOOLICII  ANONIMI  (AA),  
adicã  foștii  alcoolici  sã-­‐i  pescuiascã  pe  actuali  și  sã-­‐i  aducã  la  clinicã.  
ü Aspectele   sociale  se  pot  ameliora  cât  de  cât  cu   ajutorul   comunitãții  (salvarea  copiilor  
de  exemplu).    
ü REGULA   DE   ABSTINENȚÃ   e   de   CEL   PUȚIN   2   ANI   pentru   a   dovedi   cã   A   SCÃPAT   DE  
COMPULSIUNE  (noțiune  cheie,  cu  care  luptã  tot  timpul).  
Frecvența   recãderilor   în   cazul   tuturor   toxicomaniilor   este   foarte   mare   și   proporția   este  
descendentã,   în   sensul   cã   cel   mai   mare   procent   de   recãderi   este   în   prima   lunã   dupã  
externare.  
 
În  DSM  IV  sunt  clasificate:  
§ TULBURÃRILE  LEGATE  DE  UTILIZAREA  ALCOOLULUI    (dependența  și  abuzul)    
§ TULBURÃRILE  INDUSE  DE  ALCOOL  (intoxicație,  sevraj,  delirium  prin  intoxicație  și  sevraj,  
demențã,  tulburare  amnezicã,  tulburare  psihoticã,  tulburare  de  dispoziție,  tulburare  de  
anxietate,  disfuncții  sexuale,  tulburãri  de  somn,  alte  tulburãri).  
 
ROLUL  B1  ÎN  ALCOOLISM    
În  cazul  tuturor  dezintoxicãrilor  alcoolice  se  recomandã  administrarea  profilacticã  de  vitamine.  
Inițial,  se  preferã  calea  IM.  
 
Odatã   ce   triada  clasicã   CONFUZIE,  ATAXIE  și   OFTALMOPLEGIE   este   rareori   întâlnitã   complet   în  
ENCEFALOPATIA   WERNICKE,   iar   sindromul   se   întâlnește   mai   frecvent   decât   se   presupune   de  
obicei,   ne   vom   gândi   la   posibilitatea   acestui   SINDROM   atunci   când   un   pacient   aflat   în  
dezintoxicare   prezintã   unul   din   semnele   urmãtoare:   ATAXIE,   HIPOTENSIUNE   ȘI   HIPOTERMIE,  
CONFUZIE,  OFTALMOPLEGIE/NISTAGMUS,  TULBURÃRI  DE  MEMORIE,  COMÃ.    
 
Complexul   de   vitamine   va   fi   administrat   parenteral   înainte   de   a   administra   glucoza.   Se  
recomandã  200  –  300  mg  pe  zi  IM  de  B1,  ca  dozã  minimã  pe  cel  puțin  2-­‐5  zile  (tiaminã  –  cp.  10  
mg  și  fiole  de  10  și  100  mg).  

  6