Sunteți pe pagina 1din 9

Finanțele internaționale reprezintă o disciplină de răscruce în care se întâlnesc pe larg teoria

relațiilor internaționale, în egală măsură elementele de Macroeconomie și teorie


microeconomică a Finanțelor , iar în planul verificării empirice se recurge adeseori la statistică
sau econometrie.
Finanțele internaționale reprezintă astăzi o rețea din ce în ce mai densă de operațiuni de vânzare
-cumpărare sau de credit-împrumut , cu caracter speculativ și de acoperire, care transceadă
frontierele naționale și deasupra cărora se organizează , în consecință, o adevărată megapiață
financiară mondială.
Obiectul se studiu al FI cuprinde:
1. Piețele financiare internaționale
2. Băncile internaționale
3. Finanțele întreprinderii internaționale
4. Investițiile internaționale de portofoliu
Principalele evenimente Economico-valutare ce au modificat lumea postbelică
Trecerea către economia globală nu s-a făcut brusc. In ordine cronologică, cel putin 12
evenimente si procese de importantă crucială au schimbat lumea :
1. debutul pietei eurodolarilor, la Londra, in anii 1950, în principal ca másură de răspuns la
politica guvernului britanic, de control asupra capitalurilor detinute în lire sterline
2. înfiintarea Pietei Comune, prin Tratatul de la Roma din 1957, reprezintă o etapă importantă
în cadrul procesului de integrare economică, în rezent reprezentat prin Uniunea Europeană
3. orientarea companiilor americane, în deceniul al şaselea, spre operatiuni internationale,
secondată de o orientare similară a marilor firme europene şi japoneze, a detegminat creşterea
influentei firmelor transnationale
4. progresul economic rapid al Japoniei, începând cu anul 1960, a nstituit impulsul dezvoltării
economice în zona Asia-Pacific;
5. crizele financiare din anii 1971 şi 1973 au condus la pråbuşirea stemului de la Bretton
Woods, prin trecerea de la sistemul cursurilor fixe la cele flotante
6. presiunile exercitate de OPEC asupra economiei mondiale, în anii 1974 şi 1979, au
determinat creşterea substantială a preturilor la combustibil şi energie, în acei ani;
7. debutul crizei datoriei externe, în 1982, ca rezultantă a problemelor legate de asigurarea
serviciului acesteia, în tările în curs de dezvoltare
8. afirmarea Japoniei, pe parcursul deceniului al optulea, drept mare tere financiară, sursă a
împrumuturilor externe
9. în februarie 1987, tările membre ale Grupului G7 au semnat la Paris rdul de la Louvre, în
vederea sustinerii cursului dolarului, prin limitarea flotării acestuia la o bandă restrânsă. S-a
consolidat, astfel, sistemul politicilor macroeconomice concertate
10. anul 1987: adoptarea Actului Unic European şi ulterior, în 1992, rearea pietei unice
reprezintä evolutile fundamentale în peisajul economic vest-european
11. anul 1989 a fost cel al schimbărilor sistemului politic și economic în Europa centrală si de
est, de la economia central-planificată, la economia de piată. Mutatia a generat profunde
influente, cu implicatii în plan politic, economic, financiar şi militar
12.în Noiembrie 1993, Tratatul asupra zonei nord-americane de comerț liber (NAFTA) a fost
urmat de conferința privitoare la zona Asia-Pacific (APEC) . Procesul de lărgire a UE , demarat
în 1995 , prin integrarea de noi membri cu drepturi depline, continua cu începerea negocierilor
cu statele asociate din Europa centrală .
Principalele schimbări în structura economiei:
1. Schimbarea relației tradiționale între sectorul primar și cel secundar al economiilor
2. Industria va pune tot mai mult accentul pe dezvoltarea tehnologică
3. Se produce tertializarea economiei și internaționalizarea indivizibilelor
4. Economiile lumii devin tot mai deschise
5. Dezvoltarea și diversificarea activităților companiilor internaționale prin investiții
6. Economia lumii devine multipolară(cu 3 economii și 3 valute – SUA, China, Germania).

Unitatea monetară artificială – este o unitate de cont exprimată sub forma unei medii
ponderate , calculată în baza monedelor naționale selecționate , asfel : UMA= suma wi*Ci ,
unde Ci reprezintă unitatea de monedă naționala aparținând țării i , iar wi este ponderea sa. Dacă
ponderea inițială se fixează pe baza unor rate de schimb date, valoarea UMA se modifică în
funcție de evoluția cursurilor de schimb aparținând oricărei monede , față de monedele care
alcătuiesc coșul.
Ponderea fiecărei monede in cadrul coșului este determinata în funcție de o serie de factori:
- PIB al țării în cauză
- Volumul comerțului internațional
- Rolul monedei respective ca monedă internațională de rezervă
Scopul monedelor artificiale este de a avea monezi cât mai stabile . Ele sunt formate din câteva
monezi naturale in anumite proporții . Cele mai stabile au fost monezile țărilor dezvoltate(SUA,
țările UE, Japonia , Elveția ).
Principalele monede artificiale:
1. Drepturile speciale de tragere (DST) – reprezintă o valoare de rezerva fiduciară creată
de FMI in anul 1969, ca supliment la valorile de rezervă existente: aur, devize și poziții
de rezervă ale FMI. Valoarea DST inițial a fost exprimata în aur 1DST= 0,88867 g aur
fin . În anul 1974, a fost adoptată o noua metoda de calcul a valorii DST , în baza unui
coș compus din 16 monede reprezentând țările care dețineau ponderi semnificative în
exporturile mondiale de bunuri și servicii , respectiv o pondere de peste 1% timp de 5
ani , începând cu anul 1972. În anul 1978, modalitatea de calcul a valorii DST a fost
revizuită . metodologia a rămas aceeași , însă coșul a fost restrâns la doar 6 monede
reprezentative . În 1981, dimensiunea coșul a fost din nou redusă la 5 monezi : dolarul,
marca germană , lira sterlină, yenul și francul elvețian . În 2002 marca cu francul s-au
comasat , trecând în Euro, iar din Noiembrie 2015 coșul valutar costa din 5 monezi:
dolarul , euro, yanyl japonez, lira , yuanul chinezesc. Revizuirea cosului DST este
periodica, din 5 in 5 ani.
2. Unitatea europeană de cont (ECU)- își are originea in anii ’50 in cadrul Uniunii
Europene de plăti , care a creat o unitate de cont artificială , în vederea reglementarii
tranzacțiilor interguvernamentale . O unitate europeană de cont reprezenta atunci
echivalentul valorii de 0,88867g aur, ceea ce însemna ca era egala cu 1 USD. Ca și în
cazul DST, ECU oficial circula doar în cazul tranzacțiilor oficiale. Conturile in ECU
din cadrul Fondului European de Cooperare Monetară reprezentau activele de rezervă
aparținând țărilor participante.
3. European Cimposite Unit ( EURCO)- a fost introdusă in 1973 in cadrul grupuri
bancar european condus de N.M Rothschild .Banca Europeană de investiții a făcut
primul împrumut de obligatouni emise in EURCO. Codul este alcătuit din 9 monede cu
pondere fixa. Aceata moneda nu s-a bucurat de succes din cauza faptului ca se compune
din prea multe monede slabe, cu tendințe de depreciere , investitorii fiind preocupați de
creșterea profitului investiției , in paralel cu reducerea expunerii la riscul de schimb . În
ciuda succesului sau limită, EURCO a servit ca sursa de inspirație pentru coșul ECU ,
diferența fiind ca in EURCO ponderea monezilor este fixa, in cadrul ECU ponderea
variază .
4. ARCRU- Arab currency-related unit a fost introdusă de banca Hambros in 1974, în
ideea reciclării fondurilor provenite din exportul de țiței. Succesul a fost și mai limitat .
Valoare ARCRU , echivalenta cu valoarea USD , a avut la baza monedele a 12 tari
arabe.
5. International financial unit (IFU)- a fost creată de banca franceza Credit Lyonnais, in
1975 cu scopul utilizării in cadrul operațiunilor internaționale . Valoarea IFU , inițial
egala cu valoarea USD, cuprindea monedele țărilor ,, Grupului celor 10” . Avantajul
IFU fata de aEURCO a fost acela de a cuprinde un spectru mai larg de monede cu
vocație internațională.
6. B-Unit – a fost creată de banca britanică in 1974. Valoarea sa este determinata in baza
a 5 monede cu pondere egala de 20%.
Spre deosebire de ECU și DST, nici una dinte aceste unități monetare nu s-a bucurat de un
succes real, din cauza absentei suportului oficial.
Trăsăturile comune și distinctive ale DST și ECU
Trăsături comune
- Ambele au fost monede artificiale de tip coș, formate din monede naturale
- Se bazează pe aceleași principii de formare ( se bazează pe indicatori ca PIB , valoarea
absoluta a comerțului exterior , a rezervelor valutare internaționale )
- Inițial , in anii 70 au avut același scop , asigurarea unei unități monetare stabile pentru
a avea comparații adecvate
- Ambele au fost rezultatele unor crize economice ,
- Ambele nu conțin aur
- Ambele sunt periodic revizuite
Trăsături distinctive
- DST este o moneda folosită de FMI, ECU este o moneda folosită in UE
- DST inițial a fost format din 16 valute, iar apoi s-a redus la 5; ECU și-a mărit numărul
de monede
- DST este o moneda scripturală, ECU din 2002 este o moneda efectivă
- DST este o moneda folosită de FMI și de alte organizații cu acordul FMI; ECU este
utilizată in UE și țările ce au relații cu UE( Norvegia, Elveția , țările balcanice).

Dolarul USD
Părți tari ale dolarului
1. Dolarul este o valută forte deja utilizată pe parcursul mai multor decenii și cu o
credibilitate înaltă

Reforma monetară este efectuarea unor transformări radicale în Sistemul Monetar , în relațiile
marfar bănesti , transformări cauzate de dereglări semnificative și care au scop emiterea unor
noi monede sau substituirea lor cu altă monedă.
Moneda naționala reprezintă un element de bază al statalitătii, alături de celelalte atribute
publice ( limbă oficiala de stat , imnul, drapelul , frontierele de stat) . La etapa actuală , nu poate
fi vorba de statalitate dacă nu exista moneda proprie. Istoria monedei naționale a RM a leului
moldovenesc numără peste 20 de ani . Ea începe la sfârșitul anilor 1980, când in RM pornise
restructurarea gorbaciovista . Aceasta restructurare prevedea mai multe elemente. Cel economic
se referea la trecerea la noile relații economice dintre fostele republici , pe de o parte, și
conducerea centrală a ex URSS , pe de alta .
Așadar, RM efectiv era una din câteva foste republici ale ex URSS care se caracterizau cu o
balanța comercială activa . In condițiile de atunci aceasta nu însemna existența posibilităților
de formare a unor creanțe externe de care ar fi putut beneficia populația țării noastre , fiind
autoritățile republicane de atunci nu erau independente in luare deciziilor . Aceste argumente
explicau necesitatea eminterii monedei naționale in RM. Primul document oficial care conținea
aceasta prevedere a fost ,,Concepția autogestiunii teritoriale a RM” elaborata in baza unor
decizii guvernamentale in 1988 . Prevederile in cauza au fost dezvoltate și reconfirmate de către
primul parlament , ales pe principii democratice , in hotărârea din 25 Iulie 1990 ,, cu privire la
concepția trecerii pa economia de piata in RM” . Documentul in cauza prevedea intreprinderea
de către guvern a măsurilor pentru a pune in circulație începând cu 1991 moneda naționala .
Asfel, RM a fost printre primele state noi independente care au adoptat o asfel de decizie
importantă . Cu foarte mare regret însă, aceasta prevedere nu a fost realizată in 1991. Insistenta
continua și se repeta pe parcursul a câțiva ani de a grăbi reforma monetară nu avea suficientă
susținere nici la Guvern nici la BNM . În aceste condiții a fost elaborat un proiect de lege
privind moneda naționala- leul. Cu greu au fost acceptate argumentele acestui document care
erau: URSS nu mai exista; moneda naționala este necesară din punct de vedere juridico-politic
ca element al statalitatii; moneda naționala este cel mai eficient instrument de protejare a pieței
interne , reprezintă o pârghie Economico-financiară , bancară, comercială, monetară.
Leul moldovenesc a fost emis cu foarte mare întârziere abia la 29 Noiembrie 1993- emiterea
leului moldovenesc. Rata de schimb pentru toate valorile fiind acceptata unică, și anume in
proporție de 1:1000( 1 leu= 1000 cupoane preschimbate). , cursul leului fata de dolar a fost
stabilit de 1 dol= 3,85 lei. Toate prețurile și alți parametri economici , financiari , monetari au
fost modificați /recalculati in aceeași proporție de 1:1000.
Consecințele întârzierii efectuării reformei monetare
Întârzierea efectuării reformei monetare cu 2-3 ani a cauzat mari prejudicii. In primul rând in
condițiile utilizării monedei unice in spațiul ex sovietic din RM , erau zilnic retrase valori
materiale in proporții mari (cca 1 mlrd dolari) . In al doilea rând după liberalizarea prețurilor
din 2 Ianuarie 1992 , lipsa de numerar a cauzat mari dificultăți in economie.
Utilizarea coeficientului unic de convertire (1:1000) pentru absolut toate valorile , tarifele la
servicii și prețurile la mărfuri, fără efectuarea concomintenta a reformei prețurilor, a influențat
extrem de negativ asupra economiei , in special asupra privatizării , asupra depunerilor banesti
ale populației( de ex. Un autovehicul care anterior costa 10-15 mii de ruble, putea fi privatizat
doar de către șefi cu 10-15 lei ). Utilizarea unui coeficient unic pentru toate valorile a cauzat o
inflație chiar imediat după emiterea monedei. În anul 1994 inflația a constituit 104% , in timp
ce in următorii ani ea s-a situat la nivelul 15-25%. Utilizarea coeficientului unic, de asemenea
a redus aproape la 0 depunerile banesti ale populație in casele de economii, acestea fiind
micșorate de câteva mii de ori . Metoda ,, egalitaristă “ utilizată a lovit serios asupra nivelului
de viața al populației , precum și asupra încrederii depunătorilor fata de structurile publice .
În lista consecințelor pozitive ale efectuării reformei monetare trebuie menționate următoarele:
- Apariția monedei naționale nu numai ca atribut al statalitatii, ci și ca element important
al politicii monetare și financiar-economice,
- Obținerea anuală a veniturilor din emisiunea banilor
Apariția leului moldovenesc a atras după sine un termen aferent – cursul valutar, utilizat in
relațiile economice valutar-financiare internaționale ale RM , domeniu extrem de important și
neexistent anterior în forma sa actuala.
Relațiile RM cu organismele Economico-financiare internaționale
După adoptarea Declarației de Suveranitate din 23 Iunie 1990 și a celei privind independența
27 augur 1991, RM a început treptat a se promova pe plan extern devenind membra in o serie
de organisme Economico-comerciale , financiar-bancare, internaționale, europene. RM, asfel a
aderat la 12,13 August 1992 la principalele structuri financiar-bancare internaționale : FMI și
BIRD . Aderarea la FMI a fost necesară pentru ca mai apoi sa fie posibila colaborarea cu oricare
alte structuri similare (de ex. o condiție preliminara pentru a deveni membru a BIRD este ca
țara candidata sa devină mai întâi membra a a FMI) . RM a fost a 166 stat membru a FMI și
164 membru a BIRD. Cota Republicii Moldova la FMI constituie 172,5 milioane de Dreptul
Speciale de Tragere (DST) (circa 235 milioane dolari S.U.A.), sumă echivalentă cu 0,04
procente din suma totală a cotelor. Puterea de vot a Republicii Moldova în cadrul FMI este de
1973 voturi, ceea ce constituie 0,08 procente din numărul total de voturi.Calitatea de membru
a FMI acorda anumite posibilități , dar totodata presupune și anumite obligatiuni , principalul
plus real obținut de la aderare consta in posibilitatea de a beneficia de credite pe termen mediu
și lung in condiții relativ avantajoase la dobânzi acceptabile. Mărimea creditelor depinde de
cota respectiva de participare a țării . O obligațiune importata și in același Timp partea pozitivă
a colaborării cu FMI consta in necesitatea de a perfecționa rapoarte naționale valutar-bancare ,
financiare și de le aduce in conformitate cu cerințele respective internaționale . Cel mai
important document îl reprezintă balanța de plăti a care-i elaborare este obligatorie pentru țările
membre. Un prin tezultat pozitiv al colaborării RM cu FMI consta im ameliorarea informației
bancare, asigurarea unui minimum de transparentă valutară , ajustarea treptata a statisticii
bancare moldovenești la standardele internaționale. Un alt rezultat al colaborării a constat in
aplicarea treptata a normelor economiei de piata .
În ultimul timp, în schimbul unor credite nesemnificative, FMI impune mai multe condiții ,
acceptarea cărora cauzează mari pagube economiei RM , iar uneori chiar încurajează indirect
economia neînregistrată . De regula, reprezentații FMI in țările membre sunt specialiști străini
și nu cunosc economia țărilor gazda. Analiza cronologica a eficienței acestei structuri ne
conduce la concluzia ca dacă in primele decenii de după aparitie(1994) , efectele functionarii
acestei structuri internaționale erau pozitive , in ultimul timp, mai ales in ultimul deceniu este
tot mai dificil de identificat exemple favorabile privind FMI. Așadar putem menționa ca in
ultimul timp eficiența colaborării RM cu FMI s-a diminuat substantial. Totuși e necesar de
înteles un lucru important : o data și o data trebuie stopate împrumuturile externe. E nevoie de
maturitate și responsabilitate, de profesionalism in aceste probleme, iar lipsa unor decizii
consistente cauzează subdezvoltare precum și un loc sigur la ,,coada” Europei.
Republica Moldova a devenit membră a BERD la 5 mai 1992. În prezent, capitalul subscris de
Republica Moldova constituie 30,01 milioane euro. Republica Moldova a beneficiat și continuă
să beneficieze de sprijin financiar din partea BERD, acordat în cadrul diverselor proiecte
derulate cu țara noastră. Cea mai mare parte a acestor proiecte este direcționată către sectorul
privat. Ultima strategie de țară pentru Republica Moldova (2017-2022) a fost aprobată de
Consiliul Directorilor BERD la 29 noiembrie 2017. Prima prioritate strategică, stabilită în acest
document, vizează fortificarea guvernanței și sporirea rezilienței în sectorul bancar, prin
implementarea practicilor solide care ar asigura o finanțare durabilă. În acest sens, BERD este
una din instituțiile financiare internaționale cheie care sprijină Republica Moldova în procesul
de reformare a sectorului bancar, contribuind prin expertiza sa valoroasă și prin participare în
capitalul unor bănci.
Republica Moldova a aderat la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD)
pe 12 august 1992, ziua considerată data oficială în care a devenit membru al Băncii Mondiale.
BIRD are ca scop reducerea sărăciei în țările cu venituri medii și țările solvabile mai sărace,
prin promovarea dezvoltării durabile prin împrumuturi, garanții, produse de gestionare a
riscurilor, precum și servicii de analiză și consultanță.
Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană au fost lansate odată cu semnarea la 28
noiembrie 1994 a Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), care a intrat în vigoare la 1 iulie
1998 pentru o perioadă iniţială de 10 ani cu posibilitatea prelungirii tacite.
Documentul stabileşte cadrul juridic al relaţiilor actuale între Moldova şi UE în domeniul
politic, comercial, economic, juridic, cultural-ştiinţific şi are ca obiective susţinerea Moldovei
pentru: consolidarea democraţiei şi statului de drept cu respectarea drepturilor omului şi a
minorităţilor prin asigurarea cadrului corespunzător al dialogului politic; dezvoltarea durabilă
a economiei şi finalizarea procesului de tranziţie spre economia de piaţă prin promovarea
schimburilor comerciale, investiţiilor şi relaţiilor economice armonioasa.
În prezent, Republica Moldova şi UE negociază un Acord de Asociere, care va succeda APC-
ul. Acordul de Asociere va îmbunătăţi substanţial relaţiile dintre UE şi RM, va consolida
relaţiile în domeniul politic şi cel al politicii externe și de securitate. Noul instrument va ajuta,
de asemenea, la armonizarea legislaţiei şi standardelor aplicate în Moldova cu cele din UE, în
vederea valorificării beneficiilor Zonei de liber schimb aprofundat şi cuprinzător.
Economia Republicii Moldova
PIB-ul la începutul anului 2019 a crescut cu 5,2 % și a însumat 90,9 mild lei. Cea mai mare
influența asupra creșterii economice de 43% din creșterea PIB a fost din activitatea construcției
, după care comerțul cu rodicata și amănuntul-21%, industria -11%, informații și comunicații-
10%, tranzacții imobiliare-5%.
In luna August a anului curent s-a înregistrat o deflație de 0,03% . Rata anuală a inflației a
constituit 5,5% , încadrându-se in intervalul stabilit de BNM( 5%+- 1,5%) .
Leul moldovenesc s-a depreciat de principalele valute de referință . De la începutul anului
2019 leul moldovenesc a marcat o depreciere de 4 % fata de Dolarul SUA și o depreciere de
1,2 % față de euro.
Ritmul de creștere a cheltuielilor se temperează. De la începutul anului 2019 De la începutul
anului 2019 la bugetul public național au fost acumulate venituri de circa 39.9 mild lei și
cheltuieli de 41.8 mild lei . Bugetul public s-a soldat cu deficit bugetar spre deosebire de aceiași
perioada a anului 2018 , când a fost înregistrat excedent bugetar.
Valoarea totala a datoriilor de stat a constituit cca 52.4 mild lei , ca rezultat a deprecierii
monedei naționale .
Evoluția comerțului exterior se temperează , deși exporturile de bunuri au avut un ritm
de creștere puțin mai înalt decât importurile . In Ianuarie- Iulie 2019 exporturile s-au majorat
cu 3,1%, iar importurile cu-2,6%. Soldul negativ al balanțe comerciale a constituit 1724,7 mil
dolari SUA.
Salariul mediu lunar brut a unui salariat din economia naționala a constituit in I semestru a
anului 2019 a constituit 7113, 6 lei , majorându-se fata de aceeași perioada a anului 2018, in
termeni reali cu 12,2%.
Mărimea minimului de existența pentru I semestru al anului 2019 a constituit pentru o
persoana in medie pe luna 2028,3 lei.
Rata șomajului la nivel de țara a înregistrat o valoare de 7,7% in trimestrul I și de 4,5% in
trimestrul II al anului 2019. Au fost înregistrați cu 15,2% mai putini șomeri in anul 2019 fata
de lunile Ianuarie-August 2019.

Cursul valutar reprezintă raportul de schimb între două valute care se compară în cadrul
mecansimului cursului de schimb.
Pe plan internaţional, simbolizarea monedelor naţionale se realizează printr-o denumire cu 3
litere (primele două semnifică ţara emitentă, iar a treia - denumirea monedei respective).
În funcţie de puterea de cumpărare, starea de convertibilitate a monedelor naţionale şi de
reglementările existente pe fiecare piaţă, există mai multe tipuri de cursuri:
- cursul oficial (central) este stabilit de autoritatea monetară fiind mai apropiat sau mai
îndepărtat de raportul valoric real dintre monedele care se compară.
În ţările cu monedă convertibilă oficial, cursul oficial este cursul la care moneda naţională se
converteşte în mod obligatoriu de către autoritatea monetară (fiind o medie ponderată a
cursurilor de revenire pentru principalele grupe de bunuri şi servicii ce fac obiectul schimburilor
între ţările ale căror monede se compară).
În ţările cu monedă neconvertibilă, cursul oficial este considerat un curs mediu interbancar
recunoscut de banca centrală şi utilizat în diverse operaţiuni de decontare internă, la evaluări,
raportări statistice.
- cursul de piaţă (curs economic) reflectă condiţiile pieţei fiind determinat ca punct de
echilibru între cererea şi oferta de valută de pe piaţă la un moment dat. Este un curs
liber, variabil şi care se poate modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile în
principiu fără nici o limită a variaţiei de curs.

- cursul internaţional se stabileşte ca o medie a cursurilor practicate la un moment dat


pe principalele pieţe valutare având scop de informare şi nu de utilizare efectivă.

- cursul “bursei negre” este stabilit în afara reglementărilor legale.

Factori de influenţă asupra cursului valutar


Asupra cursului valutar îşi exercită influenţa o serie de factori care pot fi grupaţi în factori de
natură internă şi de natură externă. Astfel:
- factori interni (economici, monetar-financiari, psihologici, politici, militari)
- factori externi (în principal cererea şi oferta de valută)
1. Factorii economici pot fi reprezentaţi de volumul şi structura producţiei, calitatea bunurilor
şi serviciilor produse în cadrul unei economii, tehnologiile utilizate, evoluţia productivităţii
muncii, nivelul şi dinamica preţurilor etc.
2. Factorii monetar-financiari ce pot influenţa cursul valutar sunt reprezentaţi în principal de
nivelul ratei dobânzii, nivelul creditelor, masa monetară în circulaţie, situaţia finanţelor publice,
situaţia balanţei comerciale.
Aceşti factori trebuie priviţi sub două aspecte: ca rezultat direct al activităţii economico-
financiare a ţării respective dar şi ca posibilitate a băncii centrale de a modifica nivelul ratei
dobânzii şi pe această bază masa monetară în circulaţie cu efecte asupra modificării cursului de
schimb al monedei naţionale.
Factorii financiari au în vedere în principal situaţia bugetului de stat deoarece în cazul în care
se înregistrează un deficit bugetar, banca centrală va încerca acoperirea acestuia prin emisiune
monetară. Dacă această operaţiune nu este însoţită şi de creşterea corespunzătoare a ofertei de
bunuri şi servicii, urmarea va fi creşterea preţurilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de
schimb al monedei naţionale.
În cazul existenţei unei balanţe comerciale deficitare, autoritatea monetară va încerca
procurarea resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri şi exporturi, urmarea fiind
o creştere a cererii de valută în condiţiile creşterii ofertei de monedă naţională, ceea ce va
determina scăderea cursului de schimb al monedei naţionale.
3. Factorii psihologici influenţează direct cursul valutar pe pieţele unde funcţionează burse
valutare şi cursul de schimb se determină pe baza raportului cerere/ofertă. Simple informaţii
sau păreri cu privire la evoluţia cursului pe alte pieţe sau evoluţii ale preţurilor interne produc
modificări imediate asupra cererii de valută influenţând cursul de schimb al monedei naţionale.
4. Factorii politici vizează încrederea în conducerea ţării, în capacitatea acesteia de a menţine
echilibrul economic, in(stabilitatea) politică concretizată în schimbări de guverne etc.
Toate aceste fenomene determină întărirea sau erodarea monedei naţionale, cu efecte favorabile
sau nefavorabile asupra cursului valutar.
5.Factorii militari au în vedere faptul că ori de câte ori într-o economie se produc fenomene
de această natură (războaie, revoluţii etc.) activitatea economică este îndreptată către
satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar şi de aceea încrederea în capacitatea
economiei naţionale de a produce bunuri şi servicii de larg consum care să acopere masa
monetară scade, ceea ce influenţează nefavorabil cursul de schimb al monedei respective.
Factori externi
Evoluţia unei anumite valute pe piaţa internaţională va influenţa cursul valutar al monedei
naţionale deoarece prin intermediul cursului valutar se preiau la nivelul unei economii naţionale
influenţele provenite din economiile cu care se compară moneda ţării respective.
Existenţa unor stări conflictuale poate determina întreruperea pentru o anumită perioadă a
relaţiilor comerciale dintre economia naţională şi o anumită zonă, ceea ce va produce
dezechilibre la nivelul balanţei comerciale cu urmări asupra evoluţiei cursului de schimb.
Existenţa unui embargou într-o zonă învecinată are ca efect reorientarea activităţii economice
internaţionale, ceea ce va determina costuri suplimentare pentru economia naţională respectivă,
decalaje între încasările şi plăţile derulate la nivel internaţional şi astfel creşterea/scăderea
cursului de schimb al monedei naţionale.

Riscul valutar
Reprezintă pierderea înregistrată de un participant la tranzacţiile economice internaţionale ca
urmare a unor fenomene economice, monetare şi valutare ce se pot produce în intervalul cuprins
între momentul încheierii contractului (To) şi momentul decontării (T1) şi care afectează cursul
de schimb.
Gestionarea factorilor care influenţează riscul valutar se realizează cu ajutorul mai multor
procedee şi metode la nivelul economiilor naţionale (nivel macro), la nivelul instituţiilor
bancare (nivel mezo) şi la nivelul firmelor (nivel micro).
Factorii de bază care determină riscul valutar au în vedere:
✓ la nivel macro
- ritmul creşterii economice
- nivelul inflaţiei
- situaţia finanţelor publice
- situaţia balanţei comerciale şi de plăţi
- migrarea capitalului
- situaţia rezervei valutare
- datoria de stat (internă şi externă)
- schimbări în legislaţie
- evenimente politice
✓ la nivel mezo
- fluctuaţiile ratei dobânzii
- nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen
- nivelul modernizării decontărilor externe
- situaţia economică a clienţilor
- nivelul informării operative asupra evoluţiei cursului valutar
- factori subiectivi
✓ la nivel micro
- situaţia economică a partenerului comercial
- nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen
- nivelul informării operative asupra evoluţiei cursului valutar
- factori subiectivi
Gestionarea acestor riscuri are în vedere adoptarea de măsuri care să limiteze sau să elimine
pierderea ce s-ar putea înregistra la nivelul partenerilor comerciali. Astfel, în practică se
delimitează metode (tehnici) contractuale şi metode (tehnici) extracontractuale de acoperire a
riscului.

Evoluția ratei de schimb a leului moldovenesc din 1993-2018