Universitatea “Ovidius” Constanţa, Facultatea de Teologie Ortodoxă

Specializarea Teologie Pastorală, An II

Patrologie şi literatură postpatristică

Concepţia Sf. Justin Martirul şi Filosoful despre
suflet

Student: Buga Mădălin Gabriel

 Concepţia Sf. Justin Martirul şi Filosoful despre suflet

„Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut către anul 114 în Sichem, un vechi oraş al
Samariei, din părinţi greci păgâni, a trăit pe vremea împăraţilor Antonin cel Pios (138-161) şi
Marcus Aurelius (161-180), şi s-a numit "filosof" fiindcă din copilărie s-a osârduit cu studiul
filosofiei păgâne, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevărului, învăţătura lui Hristos.

În jurul vârstei de 30 de ani Iustin a primit sfântul botez (între anii 133 şi 137) şi apoi a deschis
o şcoală de filosofie creştină, mergând la Roma în anul 155, a dat împăratului Antonin o apologie în
scris împotriva rătăcirii idolilor, şi dezvinovăţitoare pentru credinţa în Hristos, cu care pe una, adică
credinţa creştinilor, o adeverea şi o întărea, iar pe cealaltă, adică înşelăciunea idolească, o supunea
cu dovediri din Scripturi.

Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în galeria autorilor
creştini ai secolului al Il-lea. El e cel mai mare, cel mai original şi mai atrăgător dintre apologeţii
acestui secol, atât prin viaţa sa plină de zbucium sufletesc şi de evenimente, cât şi prin opera sa
scrisă, una dintre cele mai bogate din vremea lui. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la data de 1 iunie.

Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică, iar unele dintre ideile lui continuă
să preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră.

Oprea literară a Sfântului Iustin este deosebit de însemnată, pentru că el nu este numai cel mai
însemnat reprezentat al literaturii apologetice din secolul II, ci totodată şi cel dintâi părinte bisericesc
care a desfăşurat o activitate literară mai bogată. Incontestabil, între toţi apologeţii creştini, Sfântul
Iustin ocupă un loc de frunte: nu doar pentru că viaţa sa şi lucrările sale sunt bine cunoscute, cât mai
ales pentru faptul că el şi-a dedicat întreaga sa existenţă demonstrării primatului adevărului creştin
asupra oricărui sistem filosofic.

Dintre operele autentice s-au pastrat trei în întregime: Apologia I, Apologia II, Dialogul cu
Iudeul Trifon, acesta din urmă fiind un dialog imaginar între un evreu şi un creştin, în care Iustin
relatează felul în care s-a convertit la creştinism.

În operele sale, descrierea adunărilor cultice ocupă o poziţie esenţială, ele sunt inserate în
textul Apologiilor pentru a demonstra netemeinicia acuzaţiilor aduse la adresa cultului creştin, însă,
în acelaşi timp, ele indică o întreagă organizare şi structurare a comunităţilor creştine primare, atât
de diverse din punct de vedere etnic, în jurul adunărilor cultice, în care, limba greacă era limba
liturgică.

Sf. Iustin este una din minţile cele mai înzestrate şi mai adânci ale timpului său, el a ridicat
probleme noi, atât în teologie cât şi în filozofie şi a încercat să pună o punte solidă între cugetarea
profană elenă şi cea creştină. Punctele sale de vedere n-au fost totdeauna strict ortodoxe, dar ele au
provocat o problematică bogată pe care o vor lărgi şi adânci generaţiile patristice următoare.”1

„Deci, deprinzându-se bine cu buna grăire ritoricească, dorea să înveţe şi filosofía; şi la început
s-a dus la un filosof dintre stoici, dorind să înţeleagă filosofía acelora, Şi avea mare dorinţă să ştie
despre dumnezeire şi ce este Dumnezeu. Deci, petrecând la acel filosof stoic câtăva vreme, n-a putut
afla nimic despre Dumnezeu - de vreme ce nici acest filosof stoic nu ştia pe Dumnezeu, nici nu
socotea că este de trebuinţă învăţătura cea pentru dumnezeiasca înţelegere -, pentru aceasta a lăsat
Iustin pe dascălul acela şi s-a dus la un alt filosof - bărbat, pe cât se părea înţelept - care făcea parte
din filosofii ce se numeau peripatetici.

Acela, după puţină vreme, a început a se sfătui cu Iustin pentru plată, nevrând să-l înveţe în
dar. Iar Iustin, văzând că acela este iubitor de argint, l-a lepădat ca pe un lacom şi l-a judecat a fi
nevrednic de numirea filosofiei, de vreme ce nu ştia să treacă cu vederea câştigurile cele lumeşti.

Pentru nişte pricini ca acestea, lepădând pe filosofii stoici şi pe cei peripatetici şi dorind foarte
mult înţelepciunea cea adevărată, prin care ar fi putut ajunge la cunoştinţa lui Dumnezeu, a venit la
un dascăl ce făcea parte din filosofii lui Pitagora, dar acela poruncea lui Iustin să înveţe mai întâi
astronomia, geografia, aritmetica, muzica, şi alte învăţături, sgunându-i că învăţăturile acelea sunt
mai de trebuinţă în viaţa aceasta. Insă Iustin socotind că va trebui să petreacă mulţi ani într-acele
învăţături şi văzând că din acele ştiinţe nimic nu este de folos sufletului său, pentru că nimic n-a
auzit de la dascălul acela care să sature dorinţa inimii lui - care din zi în zi se aprindea mai tare cu
dragostea lui Dumnezeu -, pentru aceea l-a lăsat şi pe acel dascăl şi s-a lipit de un din cei ai lui
Platon, de vreme ce învăţătura acelora era de mare slavă într-acele vremuri şi multă le era cinstea lor.

Acel filosof al lui Platon s-a făgăduit să-l înveţe pe Iustin din asemănarea lucrurilor celor
trupeşti pe cele netrupeşti, din închipuiri­le celor de jos pe cele de sus şi din chipurile înţelegerilor
cunoştinţa lui Dumnezeu. Pentru că acesta era sfârşitul socotelii înţelepciunii celei platoniceşti ca,
din închipuiri, să vină întru cunoştinţa lui Dumnezeu. Iar fericitul Iustin s-a învoit la aceasta,
nădăjduind să ajungă la înţelepciunea dumnezeiască cea dorită, să cunoască pe Dumnezeu şi se să
umple de darul Lui. Pentru aceasta el a petrecut lângă dascălul acela vreme îndelungată şi degrab a
învăţat dogmele şi rânduielile lui Platon, devenind filosof desăvârşit şi slăvit între elini. Cu toate
acestea, încă nu putea să ajungă la credinţa creştinească şi la cunoştinţa cea adevărată a lui
Dumnezeu, de vreme ce filosofii elini nu preamăreau pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu, ci
schimbau slava nestricăciosului Dumnezeu întru asemănarea chipului omului cel ştricăcios şi al
păsărilor, al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. Insă Iustin se mângâia în parte cu duhul,
îndeletnicindu-se întru gândirea de Dumnezeu şi învăţându-se întru cunoştinţa de Dumnezeu, pe cât
mintea lui, fiind încă neluminată, putea să ajungă.”2

1
Articol de pe https://www.scribd.com/doc/255191949/Sfantul-Iustin-Martirul-Si-Filozoful-Opera-Apologetica
2
Articol de pe https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-iustin-martirul-filosoful
 „Izvoarele principale ale gândirii lui sunt două: Filosofia şi Sf. Scriptură. Filosofia, pe care a
cunoscut-o înainte de a se face creştin, nu a părăsit-o, ci a păstrat haina de filosof, a deschis o şcoală
filosofică, a prezentat creştinismul ca o filosofie adevărată. El recunoaşte că în toate filosofiile şi
operele tuturor filosofilor sunt seminţe de adevăr, pentru a explica acest lucru, ei afirmă că filosofii
au prezentat creştinismul ca o filosofie adevărată.

Sufletul omenesc - are oarecare corporalitate, dar el nu e nemuritor prin firea sa, pentru că, ar
însemna că e necreat, Dumnezeu singur este necreat şi fără principiu, dacă sufletul ar fi nemuritor
prin sine, el ar fi o parte din Raţiunea suverană, ar însemna să se suprime diferenţa între creatură şi
Creator.

Sufletul este creat şi deci muritor prin firea sa, dar Dumnezeu poate face sufletul nemuritor
pentru ca acesta să primească recompensa sau pedeapsa eternă, sufletul are viaţă nu prin sine, ci prin
participarea la izvorul vieţii, care e Dumnezeu, după moarte, sufletele oameneşti, cu excepţia acelora
ale martirilor, merg la iad unde stau până la sfârşitul lumii.

Înţelegând că a găsit filosofia adevărată, aşa cum povesteşte în opera sa Dialogul cu Iudeul
Trifon, acesta s-a retras la malul mării spre a medita, iar aici a întâlnit un bătrân care, fiind creştin şi
căzând de acord, până la un punct, cu filosofia platonică în termenii căreia Iustin îi vorbise, l-a
întrebat ce crede despre suflet.

Sufletul pre-există trupului şi transmigrează, fiind etern şi trecând dintr-un corp într-altul, ar fi
spus Iustin, în deplin acord cu Platon, dacă greşeşte, este pedepsit şi se încarnează într-o fiinţă
inferioară, de exemplu o fiară.

Dar, fiară fiind, neavând deci ştiinţă că a fost pedepsit, cum se mai poate sufletul salva? – l-ar
fi întrebat bătrânul. „Atunci nici ele nu folosesc nimic de pe urma pedepsei, după câte se pare. Ba,
aş putea spune chiar că nici măcar nu sunt pedepsite, de vreme ce ele nu pricep această pedeapsă” .
Şi iarăşi, bun fiind, dându-i-se ca recompensă vederea Formelor, de ce mai este apoi aruncat din nou
în trup, unde uită tot ce a văzut? „Ce folos au sufletele care Îl văd, sau cu ce se deosebeşte sufletul
care-L vede, de acela care nu-L vede, dacă nu-şi aduce aminte nici măcar de faptul că l-a văzut?”

Bătrânul îi spune că sufletul nu este nemuritor prin natura sa, ci pentru că primeşte nemurirea
conform voinţei lui Dumnezeu, trăind atâta timp cât vrea Creatorul, eternitatea sufletului este deci
rezultatul voinţei lui Dumnezeu, astfel se vădeşte şi bunătatea divină, mai degrabă decât în scenariul
platonician, acesta este momentul în care lui Iustin „i se aprinde o flacără în suflet” şi, după propria
mărturisire, se simte cuprins de iubire pentru Profeţi şi pentru prietenii lui Hristos.

Teologia Sf. Justin nu e totdeauna aşa de sigură cum e credinţa lui. El are erori cu privire la
raporturile intertrinitare, la suflet, la demoni; el profesează hiliasmul. Aceste erori sunt explicabile
prin noutatea însăşi a problemelor din care ele au răsărit, prin influenţa platonismului şi prin
fragilitatea speculaţiilor creştine. Hiliasmul e datorat influenţei lui Papias.
 Cu toate acestea, Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful este cel dintâi autor care răspunde la
întrebarea fundamentală a omenirii: de ce Dumnezeu S-a facut Om, iar răspunzând la această
întrebare el lămureşte şi pe cea a Naşterii lui Dumnezeu dintr-o Fecioară.”3

3
Articol de pe https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/sf-justin-martirul-si-
filozoful-81386.html
 Bibliografie
 https://www.scribd.com/doc/255191949/Sfantul-Iustin-Martirul-Si-Filozoful-
Opera-Apologetica
 https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-iustin-martirul-filosoful
 https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/sf-justin-
martirul-si-filozoful-81386.html