78. Slefuirea selectiva. Definitie. Tehnici si metode de slefuire selectiva. Contraindicatii.

Slefuirea selectiva consta in reducerea din supraftele ocluzare a dintilor pentru desfiintarea blocajelor
interdentare, contactele premature, interferentelor, restabilirii rapoartelor ocluzo-articulare normale.

-Cea activa (Jankelson)-depistarea contactelor premature se face cu ajutorul hirtiilor sau cerii de ocluzie.

-Pasiva-depistarea interferentelor si contactelor premature se face prin miscari dirijate in ocluzie

centrica, lateralitate, propulsie.

-Miocentrica-depistarea contactelor premature se face prin stimularea electrica-pozitia miocentrica e

putin mai anterioara decit ocluzia centrica.

79.Gingivita. Definitie. Etiologie. Patogeneza.Clasificarea.

Gingivita – inflamaţie ale gingiei fară interesarea (lezarea) joncţiunii dento-gingivale (epiteliale) şi pot
interesa în întregime sau parţial gingia. Aproximativ 80% din populaţia adultă suferă de gingivită cronică.
Clasificarea gingivitelor
***după formă: – catarală;
- ulceronecrotică;
- hipertrofică;
- descuamativă/atrofică
***după decurgerea clinică: - gingivite acute;
- gigivite cronice;
- cronice în stadiul de acutizare;
- cronice în stadiul de remisiune
*** după gradul de răspândire a procesului inflamator: - localizată/generalizată
Etiologie: Factorii locali:
-igiena insuficientă a cavităţii bucale (prezenţa plăcii bacteriene);
-prezenţa tartrului dentar;
-obturaţii defectuoase (în zona papilei interdentare);
-construcţii protetice incorecte (iritaţii cu croşete);
-aparate ortodontice (activarea incorectă);
-şinele în caz de fracturi a oselor maxilare (dinţilor);
-Înghesuiri de dinţi, fixarea joasă (prea sus) a frenulelor buzelor;
-deprinderi vicioase (ţinerea şi muşcarea pixului);
-factori nocivi profesionali (cariere de piatră şi cărbune, întreprinderi chimice, de panificaţie);
-substanţe chimice (benzina, lacuri, săruri ale metalelor grele);
-substanţe chimice iatrogene (pasta arsenicală – necroza papilei interdentare).
Factorii generali – pe fundalul maladiilor generale se declanşează formele grave de gingivite.
-boli ale sângelui (unul din simptomele precoce a leucozelor);
-afecţiunile sistemului cardio-vascular;
-afecţiunile sistemului gastro-intestinale (ulcere, gastrite, colite);
-boli ale sistemului endocrin (diabetul zaharat);
-Dereglări hormonale (gingivita juvenilă);
-intoxicaţii cu substanţe medicamentoase (definipina – în tratamentul epilepsiei);
-intoxicaţii cu metale grele (mercur, plumb, bismut, etc.);
-Iradieri cu razele X;
-boli infecţioase;
- la fumători, alcoolici şi narcomani.

80.Criterii clinice utilizate pentru diagnosticarea gingivitei.(Culoare, contur, consistenta tesutului

gingival).
In gingivita cronica sunt prezente urmatoarele semne:
 1. Principalul semn clinic este singerarea gingivala pe seama microulceratiilor de la nivelul
epiteliului gingival si al fragilitatilor capilarelor din corion.
Singerarea poate fi provocata de:
-atingerea si presiunea exercitata de alimente in cursul masticatiei.
-periajul dentar sau folosirea scobitorii.
-succiune voluntara sau involuntara a papilelor gingivale si a marginii gingivale libere, in afara
masticatiei, prin miscarile buzelor, obrajilor si ale limbii, facute in scop de autocuratire sau in
mod reflex;
-explorarea cu sonda.
Singerarea gingivala este unul din semnele precoce ale inflamatiei gingivale si precede chiar si
modificarile de culoare ale gingiei.
2. Culoarea rosie deschisa a gingiei, expresia a hiperemiei active a vaselor din corion.
3. Tumefactie, marirea de volum a papilelor gingivale si a marginii gingivale libere, cu aparitia de
pungi false, produse prin edem inflamator reversibil prin tratament antimicrobian. Epiteliu
jonctional nu este desprins de suprafata dintelui.
4. Modificari ale aspectului suprafetei gingivale. Suprafata gingiei isi pierde aspectul de „gravura
punctata” sau de „coaja de portocala”, este neteda si lucioasa.
5. Consistenta gingie este variabila: mai redusa, moale, usor depresibila in formele inflamatorii
exsudative si mai ferma, in formele cu tendinte proliferative.

81.Etapele in dezvoltarea gingivitei. Stadiul incipient. Stadiul dezvoltarii. Stadiul cronic.

1. O etapă ușoară este observată la aproape toți fumătorii și persoanele cu boli autoimune și la o
deficiență de vitamine și minerale. Deoarece această etapă a gingivitei este caracterizată de un minim
de manifestări, majoritatea pacienților o ignoră. Între timp, dacă începeți să utilizați unguent medical în
acest stadiu, atunci cu siguranță puteți evita agravarea condiției și dezvoltarea bolii parodontale. În
prima etapă a gingivitei, gingiile devin roșii, poate să apară o ușoară prurit după fumat sau să mănânce
alimente cu aciditate ridicată.
2. La trecerea la a doua etapă putem vorbi după ce gingiile încep să sângereze. Procesul începe datorită
faptului că suprafața este acoperită de crăpături și răni. Ca urmare, atunci când vă spălați dinții sau după
ce ați luat alimente acru și traumatic, pacientul suferă de disconfort și durere. Sângerarea nu este
abundentă.
3. Gingivita severă este cel mai dificil grad de afecțiune în care inflamația afectează întreaga gumă,
inclusiv partea alveolară. Se dezvoltă sângerări excesive, o persoană nu poate să-și mănânce și să-și
perie dinții în mod normal. Durere constantă, mâncărime se dezvoltă. Guma afectată devine adesea
umflată, ca urmare a faptului că fața pacientului devine asimetrică. Această etapă îngrijorează în special
fetele: este vizibilă pentru cei din afară. Majoritatea pacienților încep tratamentul numai în acest stadiu:
va fi lung și dificil.

82.Rolul celulelor B, al celulelor T, al citokinelor, al IgG, al IgA si al IgM in stadiul de dezvoltare al

gingivitei.
IgG-activeaza complementul pe cale clasica; traverseaza bariera placentara; apare in raspunsul imun
secundar si tartiv in cel primar. IgG au de asemenea o capacitate crescuta de opsonizare si au rol de
aparare a tesutului parodontal. Anticorpii din clasa IgG sunt secretati in cantitate crescuta in santu
gingival, printr-un mechanism de tip raspuns imun secundar, datorita stimulilor antigenic persistent din
placa subgingivala in cazul formelor cornice a paradontopatiilor. Acesti anticorpi sunt sintetizati de catre
limfocitele B prezente la nivelul tesutului parodontal (raspuns imun umoral) iar o cantitate semnificativa
ajung aici pe calea sanguine de la nivelul organelor limfoide.
IgM-capacitatea crescuta de activare a complementului pe cale clasica; nu traverseaza bariera
placentara; apare in raspunsul imun primar.
IgA-asigura apararea mucoaselor (prin component secretorie); activeaza complementul pe cale
alternative.
83.Leziunile initiale ale gingivitei. Leziuni precoce a gingivitei. Semnele gingivitei cornice. Semnele
gingivitei in stadiul avansat.
84.Fazele inflamatiei acute (faza vasculara).
Inflamaţia este un proces patologic complex care include, pe de o parte fenomene alterative
(distructive) şi pe de altă parte, fenomene reacţionale vasculoexudative, proliferative precum şi
fenomene reparatorii. Inflamaţia reprezintă, aşadar, un mecanism nespecific de răspuns-apărare a
organismului la o agresiune.

În cursul procesului inflamator au loc modificări vasculare în sectorul microcirculaţiei din zona lezată
Trebuie precizat de la început că din aceste modificări vasculare rezultă cunoscutele semne locale ale
inflamaţiei:
-hiperemie (rubor),
-creşterea temperaturii locale (calor),
-tumefiere (tumor),
-durere (dolor) şi
-pierderea funcţionalităţii (functio laesa).
Modificările vasculare, inţiale şi nespecifice, au o importanţă primordială în dezvoltarea procesului
inflamator pentru că – în principal – favorizează trecerea din curentul sanguin în interstiţiu, a multor
activatori şi creează condiţii pentru migrarea leucocitelor din sângele circulant în focarul inflamator.

85.Gingivita de sarcina. Semne clinice, diagnostic. Tratament

Gingivita de sarcina este o afectiune a gingiei care apare frecvent in timpul sarcinii la femeile gravide.
Cauza aparitiei acesteia este in primul rand consumul abundent de alimente bogat in carbohidrati din
aceasta perioada care duce la acumularea unor depozite abundente de placa bacteriana si tartru pe
dinti, pe care deseori gravida nu le mai poate indeparta printr-un simplu periaj.
Clinic, gingivita de sarcina se caracterizeaza prin inflamatia papilelor si marginii gingivale libere, cu
schimbarea culorii si aspectului gingiei care devine rosie, turgescenta,lucioasa, fiind insotita de sangerari
gingivale la periaj, dar si in timpul masticatiei si creind multiple neplaceri gravidei.

Tratament-indepartarea placii bacteriene si a tartrului in stadia cit mai precoce ale sarcinii;
-educarea gravidelor pentru o igiena bucala corecta si cotidiana;
-leziunile gingivale incipiente se trateaza, de regula, conservative:medicamentos,
antimicrobiene(aplicatii locale de perhidrol);
-hiperplaziile gingivale se excizeaza chirurgical in timpul sarcinii numai daca interfereaza ocluzia in cursul
masticatiei sau prezinta un aspect nefizionomic major pe care gravid nu il poate suporta din punct de
vedere psihic. Astfel, hiperplaziile mici si mijlocii sunt mentinute sub tratament medicamentos si vor fi
excizat la circa patru-sase luni dupa nastere, deoarece, in mod obisnuit, nu dispar in mod spontan.
Trebuie evitate: radiografiile; orice medicatie care, dupa traversarea barierei placentare, ar putea avea
effect toxic, teratogen sau de deprimare a respiratiei fetale, in acest sens consultul cu medical
obstetrician este obligatoriu; sedintele lungi, obositoare, in pozitie sezind; tratamentele effectuate in
trimestrul al II-leade sarcina, caracterizate prin instalarea destul de frecventa a unui sindrom hipotensiv;
In general, tratamentele chirurgicale care, pe cit posibil, trebuie aminate dupa nastere.

86.Gingivita indusa de placa bacteriana. Definitie. Diagnostic. Semne clinice. Tratament.

Gingivita cronica indusa de placa bacteriana
Este o inflamatie cronica de cauza microbiana a papilei si a marginii gingivale libere si uneori a gingiei
fixe. Apare de cele mai multe ori datorita unei igiene precare.
Simptomatologie: semnele sunt reduse ca intensitate si sunt tolerate de marea majoritate a pacientilor,
care le suporta fara a solicita o consultatie de specialitate. Pacientii prezinta o usoara mancarime la
nivelul gingiei; dureri discrete la periaj; senzatie de usturime; sangerari gingivale la periaj si masticatie.
In cazul lipsei de tratament gingivita poate evolua spre parodontita marginala cronica superficiala. Cu
trecerea timpului aceasta poate evolua ducand la distrugeri ireversibile ale gingiei. De aceea este bine
daca observati aceste modificari de culoare la nivelul gingiei – rosu mai intens si daca prezentati
semnele descrise la simptomatologie sa va prezentati la un cabinet stomatologic.
Tratament:
-depistarea factorilor locali cauzali: placa bacteriana prin teste de colorare si favorizanti: tartrul,
obturatii in exces, coroane de invelis neadaptate, alte lucrari protetice incorecte.
-instruirea pacinetilor asupra unui periaj corespunzator.
-instruirea pacientului pentru folosirea unor mijloace secundare de igiena mai putin folosite: flosele,
stimulatoare gingivale si a clatirii gurii de 2/zi dupa periaj cu clorhexidina 0,12% timp de 2-3 saptamini
-debridarea gingivala
-detartraj efectuaj cu grija pentru indepartea depozitelor subgingivale din zonele distal si orale mai greu
accesibile.
-chiuretaj mechanic al peretelui moale al santului gingival.
-aplicarea dupa debridare si detartraj a unor substante antimicrobiene (antiseptic, astrigente, oxidante,
extrase vegetale) prin badijonaj.
-tratamentul bolilor generale ascoviate.
87.Gingivita cronica. Formele si tabloul clinic.
Gingivita-reprezinta o inflamatie cronica de cauza microbiana a papilei si a marginii gingivale libere, mai
rar si a gingiei fixe
Gingivita cronica are un character ubicuitar; chiar in starile de sanatate gingivala aparenta clinic, in
corionul gingival exista un infiltrate limfoplasmocitar si de polimorfonucleare.
Forme clinice:
1.dupa localizarea si intindere
-papilita, inflamatia papilei interdentare, semnul precoce al gingivitei cornice.
-gingivita marginala, care afecteaza extremitatea libera a marginii gingivale si mai putin sau deloc gingia
fixa.
-gingivita difuza cuprinde papilla interdentara, marginea gingivala libera si gingia fixa.
-gingivita localizata la unul sau un numar mic de dinti,
-gingivita generalizata cuprinde gingia din intreaga cavitate bucala.
2.dupa etiologie si evolutie
-gingivita acuta de cauza microbiana, toxica, traumatic, termica, cu evolutie rapida si inflamatie
manifesta.
-gingivita subacuta, cu manifestari clinice mai reduse, dar care il determina pe pacient sa solicite, mai
devreme sau mai tirziu, asistenta stomatologica.
-gingivita cronica propriu-zisa, cu manifestarile clinice suportate de majoritatea pacientilor, cu evolutie
nedureroasa si uneori cu exacerbari periodice de tip acut sau subacut.
Tablou clinic: usor prurit gingival; dicrete dureri, suportabile, la periaj si in timpul masticatiei unor
alimente dure, cu gust acru pronuntat sau prea fierbinte; senzatie de usturime; singerari gingivale la
periaj si masticatie;

88.Gingivita hipertrofica. (Induse de placa bacteriana, specifice-determinate de factorii etiologici locali si

generali).
Gingivita hipertrofică – prezintă o inflamaţie cronică cu caracter proliferativ a gingiei, ce este însoţită de
hiperplazia ţesutului conjunctiv şi proliferarea stratului bazal al epiteliului. Se caracterizează prin
următoarele simptome clinice: modificări de volum, formă, culoare, consistenţa papilelor şi a gingiei
alveolare.
În etiologia gingivitei hipertrofice după [1] se remarcă:
1. facrorii locali (microbieni, traumatici, combinaţi-anomalii);
2. factorii generali (exogeni, endogeni, exo-endogeni, cauze neidentificate).
Printre factorii endogeni pot fi numiţi: dereglări hormonale (perioada juvenilă, sarcina), hipofuncţia
glandei tiroide, gastrita anacidă, bolile sîngelui (leucoze), hipovitaminoze, reacţii adverse la
medicamente ca difenilhidantoina, Sustac, contraceptive.
Clasificare a gingivitei hipertrofice (А.И. Грудякова., И.В. Безрукова, 2002):
1. conform acţiunii factorilor cauzali: sinestătătoare (locali), simptomatică (generali);
2. forma clinică de manifestare: inflamatorie, fibroasă, granulantă;
3. după gravitate: incipientă, uşoară, medie, gravă;
4. după evoluţie: cronică, remisie, însănătoşire;
5. după localizare: localizată, generalizată.