Sunteți pe pagina 1din 37

ANNE K.

JOY

Iubeşte-mă
sub
fulgi de nea!

Seria Magia Crăciunului :


Ciocolată, dragoste şi Crăciun Iubeşte-mă sub fulgi de nea!
Cu dragoste, Moş Crăciun Un mariaj de Crăciun
Sărută-mă sub vâsc! O vacanţă imprevizibilă
Răpeşte-mă de Crăciun! Ascunde-mă de Crăciun!
Un Crăciun cu bucluc O iubire în decembrie

EDITURA OLGA

Ploieşti, 2019
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
JOY, ANNE K.
Iubeşte-mă sub fulgi de nea! / Anne K. Joy. – Ploieşti :
Editura OLGA, 2019
ISBN 978-606-94752-8-7
821.135.1

Credit imagine: www.123rf.com - (c) Vasyl Dolmatov


www.123rf.com - (c) inides

Editura OLGA
Email: annekjoy@annekjoy.ro
https://www.annekjoy.ro

© Editura OLGA, 2019


Toate drepturile rezervate.

Traducerea, copierea sub orice formă (scanare,


fotocopiere, rescriere etc.), încărcarea sau postarea lucrării
fără acordul scris al editorului este strict interzisă!
Iubirea poate avea frumuseţea fulgilor de nea,
însă poate dura pentru o eternitate.
CAPITOLUL 1

— Câţi mai sunt de venit?


Am deschis agenda şi am privit lista. Foloseam şi
calculatorul, însă nimic nu se compara cu sentimentul pe
care-l aveam când răsfoiam pagini, când ţineam un pix între
degetele mâinii drepte.
— Hmm... o familie şi un domn pe nume Nick Mills.
Familia ar trebui să ajungă dintr-un moment într-altul. Au
spus că până în ora cincisprezece.
— Depinde cât de aglomerat va fi drumul dinspre
Bucureşti, a replicat Teo.
Teodora Biter şi Ivona Mirea erau cele mai bune
prietene ale mele. Aveam aproape douăzeci şi nouă de ani şi
ne cunoşteam încă din grădiniţă. Nici trecerea timpului, nici
anii de liceu sau de facultate nu ne-au separat.
Ivona a fost cea mai studioasă dintre noi. Plăcându-i
biologia şi chimia, a ajuns la medicină, iar dragostea ei a
devenit stomatologia, deşi ne aşteptam să aleagă cu totul
altceva.
Teo, după cum o alintam cu toţii, a fost dintotdeauna
o rebelă. I-a plăcut să chiulească şi să-i înveţe şi pe alţii să
facă alegeri proaste. Dar eu şi Ivona ne-am învăţat cu ea şi
am ştiut în ce măsură să îi ascultăm sfaturile. De fapt, de
preferat a fost să nu o facem.
De două zile am rămas fără cealaltă fată de la
recepţie, Ana. A renunţat pe nepusă masă, iar până la
ANNE K. JOY

Crăciun mai sunt doar două săptămâni. Prea puţin timp


rămas ca să găsesc pe cineva de încredere. După ce a aflat de
situaţia mea nefastă, Teo s-a oferit imediat în ajutor. De
vreme ce îi plăcea să picteze şi din asta îşi câştiga pâinea, îşi
putea lua liber oricând şi oricât dorea. Teodora era un spirit
liber şi rebel.
Despre mine nu sunt prea multe de spus. Încă din
timpul facultăţii am început să lucrez la Hanul Magic.
Părinţii m-au ghidat să studiez managementul, tocmai în
ideea de a prelua afacerea când vor considera că sunt
pregătită. Ridicat şi condus de bunicii materni, apoi de
părinţii mei, de doi ani hanul era oficial al meu. Mama şi tata
consideraseră atunci că era timpul să se retragă în liniştea
unei case de la sat, să se bucure de viaţă şi de pensie.
M-a încântat şi m-a speriat să primesc pe umeri
responsabilitatea hanului. Nici bunicii şi nici părinţii mei nu
eşuaseră. Chiar dimpotrivă. Hanul Magic devenise renumit
în zona Braşovului şi era imposibil să-ţi rezervi o cameră de
pe o zi pe alta sau de la o săptămână la alta. Totul se făcea
din timp. Iar dacă generaţiile dinaintea mea reuşiseră să-şi
facă treaba fără cusur, eu nu puteam să cobor sub standarde
şi să-i dezamăgesc.
— Cât stau? m-a întrebat ea.
— Familia nu mai mult de două zile.
— Adică doar sfârşitul de săptămână.
— Exact, i-am confirmat de îndată.
Am închis agenda.
— Şi bărbatul?
În jurul nostru era o agitaţie plăcută. Oamenii intrau
şi ieşeau cu zâmbete largi pe buze. Fie se întorceau de la
schi, fie se îndreptau într-acolo. Pentru afacerea mea, luna
decembrie era cea mai profitabilă din an.
5
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

— Pleacă după Anul Nou. Imediat, am subliniat.


— Oho! Destul de multicel. Înseamnă că are bani.
Teo avea un zâmbet satisfăcător pe chip.
— Ce vrei să spui? Sunt nenumăraţi clienţi cu bani
care ne trec pragul.
Tonul îmi era moale pentru a nu mă face auzită de cei
din jur.
— Da, dar el zici că vine singur.
— Teoretic. Cel puţin aşa a bifat când şi-a făcut
rezervarea.
— Concluzionez că este necăsătorit, Sidonia. Dacă
are bani şi e frumos, fie îl iei tu, fie chiar eu.
Mi-am dat ochii peste cap şi m-am aşezat pe scaun.
Am muşcat dintr-un biscuite vanilat, apoi am luat o gură de
vin fiert. N-ar fi trebuit să bem în timpul programului, însă o
ceaşcă minusculă cu vin roşu, fiert şi aromat, nu strica
nimănui.
— Ştii bine că de clienţi nu mă ating.
Teo a pufnit.
— Tu nu te atingi de bărbaţi.
— Asta nu-i adevărat, mi-am sărit repede în apărare.
— Ah, nu?!?
Prietena mea şi-a încrucişat braţele la piept, apoi m-a
privit pieziş.
— Nu.
— Atunci, spune-mi când ai avut ultima dată o relaţie
amoroasă.
Am început să mă gândesc. Şi nu pentru că mi-ar fi
fost greu să-mi amintesc, dar pur şi simplu îmi doream să fie
una, fie ea şi de scurtă durată, de care să fi uitat. Nu. Nu
exista vreuna de acest fel.
— În ultimul an de facultate, am răspuns sincer.
6
ANNE K. JOY

— Vezi?
Teo bătea din palme, bucuroasă că o avantaja
răspunsul meu. Câţiva turişti au privit spre locul de unde
venea sunetul. Simţeam cum obrajii îmi luau foc. Le-am
zâmbit stângaci, ulterior i-am tras o uitătură neplăcută
prietenei mele.
— Trebuie să faci ceva, urgent!
— Mi-e foarte bine singură. Nici nu aş avea timp de
o relaţie.
— Cine naiba a spus relaţie, Sidonia? Dumnezeule
mare! Mai aveai puţin şi spuneai cuvântul acela înfiorător
„căsătorie”. Eu vorbeam de sex. S-E-X, înţelegi?
Mă cuprindeau ameţelile. Subiectul era prea intim ca
să-l discut chiar şi cu una dintre cele mai apropiate prietene,
darămite într-un loc plin de oameni, unde aveam strania
senzaţie că ne aud cu toţii.
— Vorbeşte mai încet, fir-ar să fie, Teo! O să mă faci
de râs. În plus, hanul este un loc decent, nu unul menit să se
facă prostituţie. Tocmai de aceea este locaţia preferată a
familiştilor şi a oamenilor cu un grad ridicat de seriozitate.
Ea a izbucnit în râs. Şi-a acoperit gura cu ambele
mâini pentru a nu se face remarcată.
— Teo, la naiba! Fii serioasă, am rugat-o cu o voce
slabă.
— Sunt. Chiar sunt. Dar cum vrei să mă abţin să nu
râd, când tu îmi spui că dacă faci sex eşti neserios?
— Nu asta am zis.
Discuţia era extrem de stânjenitoare.
— Poate că nu ai vrut, căci crede-mă că asta s-a
înţeles. Se vede că nu ai mai făcut-o de multă vreme. Trebuie
neapărat să ţi-o pui, prinţesă.

7
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

De această dată eu am fost cea care şi-a acoperit ceva


cu mâinile, însă nu gura, ci urechile. Nu doream să o mai
ascult pe Teo.
— Tu şi sfaturile tale idioate. Şi vorbeşti ca un bărbat
la beţie.
Teodora a făcut o grimasă.
— Întreab-o pe Ivona ce părere are. Sun-o şi o să
vezi că îţi va da acelaşi sfat.
Nici nu mă gândeam să fac asta. Ivona era o fire
calmă şi cuminte. Niciodată nu m-ar fi sfătuit să mă culc cu
un bărbat doar pentru a-mi şterge cu buretele frustrările
acumulate de-a lungul anilor.
Familia Bogan şi-a făcut apariţia la momentul
potrivit, punând astfel punct discuţiei dintre noi două. M-am
ocupat eu să-i cazez.
— Mills îţi aparţine, i-am zis pe un ton sec.
Dacă tot eram amândouă aici, un client îl preluam eu,
ea pe următorul. Şi tot aşa. După disputa noastră, cu atât
mai mult voiam să-l ocolesc pe domnul Nick Mills.
— Cum vrei.
— Merg să văd în ce stadiu se află cina.
Hanul le punea la dispoziţie şi un restaurant. Mulţi
dintre ei preferau să mănânce aici. Aveau şi motiv. Doamna
Cezara Zuca, bucătăreasa hanului, gătea extraordinar.
Preparatele ei îţi aduceau aminte de cele pregătite de bunica.
Nu puteai să te plângi de mâncare, ci mai degrabă să-ţi lingi
degetele.
I-am dat o mână de ajutor şi am curăţat o parte dintre
legume.
— De aici mă descurc, scumpo. Mergi să te
odihneşti. În plus le am pe Carolina şi Eleonora.

8
ANNE K. JOY

Cele două o ajutau să pregătească mâncarea, începând


cu micul dejun şi până la cină. Şi tot ele serveau la mesele
clienţilor.
— Bine. Merg să văd ce boacăne a mai făcut Teo.
Le-am lăsat să-şi vadă de treabă, apoi m-am întors la
prietena mea. Stătea plictisită pe scaun, rotindu-se puţin
dintr-o parte în cealaltă.
— A venit? am întrebat-o.
— Cine?
— Amicul tău, Mills.
— Nu încă, deşi s-a făcut cam târziu.
Doar ce am dat ocol tejghelei şi m-am aşezat la
recepţie, când uşa din lemn vechi s-a deschis. Un bărbat
înalt, păr brunet, cu ochi căprui, ten deschis la culoare,
îmbrăcat la patru ace şi trăgând de un bagaj după el, s-a ivit
în faţa noastră. Buzele mi s-au întredeschis uşor.
— Închide gura, Sidonia, am auzit din dreapta mea.
— Poftim?
— Închide gura şi nu mai suspina. O să-i pari pradă
sigură.
Mi-am lipit buzele şi am înghiţit în sec, fără să-i neg
vreo clipă că bărbatul stârnise vreo reacţie din partea mea.
— E al tău, i-am murmurat apoi.
Mi-am tras agenda mai aproape şi am deschis-o,
prefăcându-mă că sunt ocupată.
— Bună seara! ne-a salutat el în engleză.
Avea un accent plăcut. Îmi făcea inima să vibreze.
— Măi să fie! am şoptit fără să vreau.
Teodora m-a călcat pe picior.
— Bună seara! Domnul Nick Mills, nu-i aşa?
— Da. Pentru dumneavoastră pot fi Nick şi atât.
Bărbatul îi făcea deja avansuri prietenei mele.
9
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

— Noi ne respectăm clienţii, dar dacă insişti... de ce


nu, Nick?
Teo îi zâmbea larg. De această dată eu m-am văzut
nevoită să o calc pe picior.
— Au! s-a plâns ea.
— Poftim? a întrebat el.
— Nimic. Prietena mea este interesată să te
cunoască, Nick.
Atunci, bărbatul m-a privit. Îmi venea să o ucid pe
Teodora.
— Ea este Sidonia Toth, proprietara hanului.
— Serios? m-a întrebat el, întinzându-mi mâna.
Constrânsă de situaţie, i-am răspuns salutului,
strângându-i mâna.
— Încântat să te cunosc, Sidonia, a zis, zâmbindu-mi
şarmant.
— Domnişoară Toth, l-am corectat eu în engleză.
Din păcate nu sunt la fel de încântată.
Cele din urmă cuvinte le-am rostit în română, apoi i-
am zâmbit fals.
— Ah, română, a punctat bucuros. Am învăţat câteva
cuvinte în această limbă.
Mi-a picat orice urmă de zâmbet, fie şi teatral. Mă
temeam că a înţeles ceva din ce-i spusesem mai devreme.
— O să înveţi mai multe în perioada următoare, a
luat Teo cuvântul.
— Dacă mă ajuţi, nu spun nu...
— Teo, a continuat ea, dându-şi seama că într-acolo
bătea bărbatul, să-i afle numele.
— Teo. Un nume drăguţ.
— Îţi mulţumesc.

10
ANNE K. JOY

În mâna stângă ţineam alene un pix. Am bătut uşor


cu el în filele agendei, atrăgându-i atenţia prietenei mele să se
grăbească.
— Ăăă... sigur. 201 este camera ta, Nick.
A luat cheia şi i-a întins-o.
— Sper să-ţi placă şi bine ai venit în România.
El a zâmbit dintr-un colţ al buzelor. Răvăşitor bărbat.
— România are femei frumoase. Am plăcut ţara încă
de iarna trecută.
A făcut o reverenţă şi a pornit spre camera lui.
— Dacă te gândeşti să te culci cu el, Teo, te rog doar
să o faci în afara hanului. Şi să nu îndrăzneşti să mi te plângi
apoi că te-a rănit.
— Niciodată nu m-am plâns de vreun bărbat.
— Îhîm... doar după fiecare în parte. Nu a fost nici
măcar unul despre care să afirmi că este un nenorocit, am
ironizat-o eu.
— Ce vină am pentru cum sunt ei?
— Ai. De fiecare dată te combini cu tipi ca Mills.
Scrie mare pe chipul lui că este un fustangiu.
Teodora s-a relaxat în scaunul ei.
— Ai dreptate. Ideea este că tipii aceştia te fac să
trăieşti viaţa la cote maxime. Îţi oferă o noapte fantastică,
însă valorează mai mult decât tot sexul dintr-o căsnicie.
Am clătinat din cap.
— Doar la asta îţi stă mintea.
— În viaţă trebuie să pui accent pe ceea ce-ţi face
plăcere.
— În cazul tău, cu precădere cele carnale.
— Mă ironizezi degeaba, Sidonia. În fine. Mai vrei să
te ajut cu ceva?

11
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

— Nu. De aici nu mai este atât de important să stăm


în permanenţă la recepţie, iar eu oricum nu am altceva mai
bun de făcut.
— Ne vedem mâine?
S-a ridicat de pe scaun şi şi-a luat paltonul.
— Da. Va fi în regulă oricând o să poţi.
M-a sărutat pe obraz, ne-am luat rămas bun şi a
plecat. După vreo oră am început să servim cina celor
prezenţi în restaurant, printre care şi Nick Mills. L-am ocolit
şi de această dată. Carolina s-a ocupat să-l servească. Eu i-
am urmărit cu privirea şi n-am putut să nu observ
nenumăratele lor schimburi de zâmbete, roşeaţa din obrajii
tinerei, dar şi modul în care el i-a atins intenţionat mâna. Se
dădea la angajata mea fără nici cea mai mică jenă.
— Cum dracului o să-l suport până în ianuarie?
Dacă nu avea să se abţină de la a se da la orice
femeie, riscam să-mi pierd hanul, să îl transforme într-un
nenorocit de bordel. Ori el pleca şi îşi vedea de drumul său,
ori eu îmi pierdeam definitiv afacerea.
După cină s-a retras la bar. Aici a găsit compania unei
femei. Chiar eu o cazasem pe doamna de treizeci şi cinci de
ani, blondă, înaltă, subţire în talie, venită la braţul soţului ei,
un arhitect cunoscut. De această dată, bărbatul nu era
prezent, iar Mills se gândise să-i ţină femeii de urât.
Mi-am clătinat capul, dezgustată de stilul său
îngrozitor de a se culca cu tot ce prinde de sex feminin. Am
plecat din bar şi m-am retras în bucătărie, doar cât să-mi iau
o ciocolată caldă şi un bol mic cu salată. De acolo m-am
mişcat alene spre recepţie. Mi-am savurat cina în tihnă, iar
când am terminat-o, după câteva zeci de minute, a sunat
telefonul.
— Recepţia.
12
ANNE K. JOY

— Am nevoie...
Vorbea în engleză. Nu putea să fie altul decât Mills.
— ...de două prosoape curate.
L-am înjurat în gând, pe româneşte.
— Camera 201, a mai adăugat el.
— Imediat, domnule.
Şi i-am închis telefonul în nas. Am mers să-i iau
prosoapele cerute, întrebându-mă ce naiba făcuse cu cele
aflate deja în baia lui. Nu era problema mea, doar că eram
puţin curioasă. Şi când naiba urcase? Lipsisem zece minute
ca să-mi fac ciocolata şi salata, ori pe el îl lăsasem la bar,
unde încerca în zadar să cucerească o femeie căsătorită.
Mi-am strâns degetele în pumni şi i-am bătut în uşă.
— Prosoapele, am zis pe un ton mieros.
A întârziat puţin să-mi deschidă. După ce am ajuns
faţă în faţă, în prima secundă i-am zâmbit amabil, apoi am
început să-mi dau seama de fiecare detaliu.
— Prosoapele dumneavoastră...
Era dezbrăcat. Abia i se mai ţinea prosopul în jurul
şoldurilor, acoperindu-i goliciunea. I se vedea fiecare muşchi
şi muşchiuleţ. Trebuia să meargă la sală pentru astfel de
rezultate. Acum înţelegeam de ce avea atâta succes la femei.
— ...domnule Mills, am adăugat după o lungă tăcere,
cât să-i admir trupul.
— Îţi mulţumesc, Sidonia.
— Domnişoară Toth, l-am corectat pentru a doua
oară.
Trebuia să-i trasez o linie groasă între noi, tocmai
pentru a nu-l tenta să treacă peste ea. Pentru el nu eram
disponibilă.
— Îmi place mai mult Sidonia.

13
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

Îmi pronunţa numele într-un mod ciudat, dar


amuzant.
— Prefer distanţa, domnule. Sunteţi clientul hanului,
iar eu am datoria de a vă respecta şi trata ca atare.
Pentru că mi s-a părut că în spatele lui întrevăd
mişcare, m-am ridicat şi am privit peste umărul său. Buzele
mi s-au întredeschis.
— La dracu! am zis pe româneşte.
Era blonda de la bar, soţia arhitectului.
— Mă scuzi, dar sunt puţin ocupat acum.
Cum reuşise să o cucerească în cinci minute şi să o
dezbrace imediat? Nu-mi venea a crede. Totuşi, eram sigură
că ea era. Ca şi Mills, purta un prosop în jurul trupului,
acoperindu-i zonele intime.
— Îţi mulţumesc pentru prosoape, Sidonia.
— Poftim? l-am întrebat.
Femeia m-a zărit. Am văzut-o cum a tresărit. Se
simţea brusc inconfortabil. Îmi transmitea acea teamă că aş
putea să o dau de gol în faţa soţului ei.
— Am zis că ne vedem mâine dimineaţă la micul
dejun şi că îţi mulţumesc că te-ai deranjat să-mi aduci ce ţi-
am cerut.
— Sigur, am bâjbâit un răspuns.
Eram şocată. Niciodată nu mai trăisem o astfel de
experienţă în hanul Magic, una neplăcută.
— O seară frumoasă, Sidonia!
— Şi dumneavoastră, domnule Mills, doamnă
Andreescu.
Am văzut-o cum a înghiţit în sec. Nu a negat. Nici nu
putea. Doar şi-a strâns braţele în jurul taliei, crezând că astfel
se va face nevăzută sau că păcatul i se va şterge cu buretele.

14
ANNE K. JOY

Nick Mills mi-a aruncat un ultim zâmbet, apoi a


închis uşa fără să se grăbească.
— O să le duc la baie, l-am auzit vorbind.
Nici nu puteam să mă clintesc din loc, oricât de mult
îmi strigam în minte să o şterg de la uşa camerei 201.
— Trebuie să plec. Femeia m-a văzut.
— Şi? a întrebat-o el.
— Iar soţul meu trebuie să se întoarcă de la întâlnirea
de afaceri.
— Bine. Ne vedem mâine, i-a zis Mills.
Aşa că mi-am zis că e timpul să plec de îndată de aici.
Cu siguranţă îi mai lua câteva minute până se îmbrăca şi
ieşea, dar eu am luat-o la fugă spre scările din capătul
culoarului, unde din nefericire m-am împiedicat de mocheta
roşie şi am căzut în genunchi, apoi m-am sprijinit totodată şi
în mâini.

15
CAPITOLUL 2

Noaptea aţipeam într-un fotoliu. Neavând pe cine să


las să supravegheze la recepţie, singura care putea să rămână
şi în tura de noapte eram eu. Rareori se trezea vreunul care
să aibă nevoie de ceva. Chiar şi aşa, nu puteam să risc să-mi
nemulţumesc clienţii. Trebuia să le fiu în permanenţă la
dispoziţie.
Trecut bine de miezul nopţii, învelită cu o pătură
groasă, stând în fotoliul pe care mi-l adusesem în spaţiul
închis al recepţiei, am primit o vizită. Şi nu era oricine.
Dincolo de tejghea am zărit privirea disperată a doamnei
Andreescu. Cu părul perfect aranjat în ciuda orei târzii şi un
halat strâns cu un cordon în jurul taliei, femeia s-a gândit să
discute cu mine.
— Hei, tu! m-a strigat încet.
Aproape că adormisem. După ce mi-am întredeschis
ochii şi am văzut cine era, m-am ridicat în picioare.
Instinctiv mi-am aşezat buclele roşcate, căci părul îmi era
veşnic rebel.
— Bună seara! Pot să vă ajut cu ceva?
Mi-am muşcat limba pentru a mă abţine să o întreb
dacă nu cumva mai avea nevoie şi de alte prosoape.
Momentan, nu era treaba mea, aşa că era indicat să-mi văd
de viaţă.
— Vreau să vorbim.
Tonul îi era moale spre şoptit.
ANNE K. JOY

— Sigur. Despre ce anume?


— Despre ce ai văzut.
— Oh! Camera 201, am punctat cu nonşalanţă.
A privit în stânga şi în dreapta sa, asigurându-se că nu
se făcea auzită şi de către altcineva.
— Da.
Mi-am înălţat umerii. Pentru asta mă trezise?
— Crezi că ai putea uita ce ai văzut?
Prima dată mi-a revenit în minte imaginea sexi a lui
Nick Mills, abia apoi ea, ieşind din baie, înfăşurată în acel
prosop alb de bumbac.
— Destul de greu, doamnă Andreescu.
Parcă ar fi picat ceva greu peste ea. Citeam frustrarea
şi disperarea în privirea femeii.
— Dar dacă...
A făcut o pauză cât să-şi umezească buzele. Eu mi-
am arcuit curioasă o sprânceană.
— ... aş scrie un cec?
De data aceasta, cerul a picat peste mine. Cumva, o
luam ca pe o ofensă.
— Poftim?!
— Dacă nu eşti de acord, atunci aş putea să fac un
transfer bancar. Mult mai rapid. Ce zici?
— Zic că încercaţi să mă mituiţi.
Aveam un ghem de furie în stomac. Îmi venea să o
dau imediat afară din han. Nu puteam.
— Nici vorbă.
— Şi atunci?
Din nou a privit în laterale.
— Te rog să vorbeşti mai încet, a început ea. Vreau
doar să nu-mi fie afectat mariajul. Îmi iubesc soţul.

17
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

Nu arăta rău deloc domnul Andreescu, însă cred că îl


„iubea” mai degrabă pentru banii săi şi nenumăratele
călătorii pe care le făceau. Nu veneau pentru prima dată la
noi, deci îi cunoşteam într-o oarecare măsură. Cu certitudine
îşi permiteau să se cazeze la hoteluri de lux, însă el, după
cum îmi şi spusese la un moment dat, prefera hanul Magic.
— Poate că ar fi trebuit să nu cedaţi avansurilor
domnului Mills.
A deschis gura pentru a-mi comenta. Într-un final s-a
răzgândit.
— Doamnă Andreescu, am continuat după câteva
secunde bune de tăcere. Dacă vă iubiţi soţul, atunci aveţi
grijă de căsnicia dumneavoastră. Nu o să-i spun nimic, în caz
că asta vă îngrijorează. Consider că nu mă priveşte. În plus,
nu-mi doresc să intru în vreun scandal. Mă interesează strict
afacerea mea, aşa că, v-aş fi recunoscătoare dacă nu s-ar
repeta scenariul din seara aceasta.
— Eu... eu nu am nevoie de sfaturile dumitale.
— Dar aveţi nevoie de tăcerea mea, nu-i aşa?
Doar a înghiţit în sec.
— E pentru binele familiei mele, domnişoară Toth.
— Asta nu am de unde să ştiu. E doar problema
dumneavoastră.
M-am întors spre culcuşul meu. După ce mi-am
reluat poziţia, m-am acoperit cu pătura călduroasă. Speram
să înţeleagă mesajul meu.
— Deci mă pot baza pe tăcerea dumitale? m-a
întrebat.
— Doar dacă nu se va repeta. Aici este un han
decent şi nu pot tolera ca domnul Mills să-l transforme într-
unul pentru prostituţie. Regret dacă vă simţiţi lezată în vreun
fel.
18
ANNE K. JOY

Putea să se simtă jignită. N-avea decât. În definitiv,


nu era normal să-şi înşele soţul. Poate că nici măcar nu se
afla la prima abatere. Şi cu cât mă gândeam, cu atât îmi
întăream această idee. Dacă acum l-ar fi înşelat pentru prima
dată, ar fi fost cu mult mai stresată de situaţie. În plus, nici
măcar pentru o clipă nu a spus că îi pare rău sau că nu se va
mai repeta. Nu. Mai degrabă evita aceste două aspecte
importante.
Şi-a strâns mâinile la piept.
— Am nevoie de o sticlă cu apă. Ai putea să mi-o
aduci?
Doar ce mă aşezasem.
— Sigur.
Oare de ce căuta să mă enerveze? Până la urmă m-am
ridicat şi am pornit spre depozitul de băuturi şi alimente. I-
am luat două sticle de apă la jumătate de litru, m-am întors
în hol şi i le-am întins.
— Apa dumneavoastră.
— Îţi mulţumesc.
— Vă mai pot ajuta şi cu altceva?
Femeia a clătinat din cap.
Cu chiu cu vai am adormit, iar până în zori, nimeni
nu m-a mai deranjat. După ce am reuşit să mă trezesc, m-am
ridicat şi am început să mă pregătesc de o nouă zi. Am făcut
un duş rapid, am îmbrăcat haine curate şi am coborât în
bucătărie. Am ajutat-o pe doamna Cezara să pregătească
micul dejun, profitând că încă nu coborâse vreun client.
Abia după ora şapte şi jumătate au început să apară unul câte
unul.
L-am întâlnit şi pe domnul Andreescu. Mi-a
comunicat că soţia lui nu se simte prea bine şi că o să-i ducă

19
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

micul dejun la etaj. L-am rugat să-i transmită însănătoşire


grabnică. Personal, nu cred că avea nici pe naiba.
Nick Mills a coborât o oră mai târziu, când ne
pregăteam să strângem preparatele de la micul dejun. Oricât
am încercat eu să-l evit, bărbatul a venit direct spre mine.
— Bună dimineaţa, Sidonia!
— Bună dimineaţa!
— Ai mâncat?
— De parcă ar conta, am replicat sec, în română.
— O să te rog să-mi traduci. Ţi-am spus că nu înţeleg
decât foarte puţine cuvinte.
— Normal. Te descurci mai bine la limbajul trupului.
Un zâmbet larg i-a apărut pe buze. Pe cât mă atrăgea,
pe atât îl uram pentru cum juca femeile pe degete.
— Pentru asta m-am născut.
Din tonul său, părea mândru de el.
— Asta îţi va aduce probleme.
— Cum ar fi?
— Nu ştiu. Soţi supăraţi pentru că le furi soţiile. Ai
putea să alegi femei necăsătorite.
— Crede-mă că acelea aduc mai multe probleme.
Tocmai pentru că sunt singure, ulterior vor avea tendinţa de
a rămâne alături de mine. Nu sunt dispus să am o relaţie
serioasă. Femeile căsătorite sunt cele aflate în căutare de
plăceri carnale, de senzaţii tari. Au deja un partener stabil, iar
cu mine doar se distrează. Sunt puţine cele care se abat de la
această regulă.
— Şi tu faci acelaşi lucru cu ele, adică te distrezi şi
profiţi de situaţia lor de acasă, am concluzionat fără să mă
gândesc prea mult.
— Exact!

20
ANNE K. JOY

A luat o farfurie albă din porţelan şi a început să-şi


pună câte ceva de mâncare. Între timp stăteam de vorbă.
— E greşit. Mă întreb pe câte dintre ele reuşeşti să le
convingi să-şi înşele soţul pentru prima dată. Pentru acestea
chiar îmi pare rău.
— Hmm... o oarecare parte, Sidonia.
— Şi câte dintre ele ajung să regrete?
Şi-a luat câteva secunde de gândire.
— Doar câteva.
— Chiar trezesc compasiune în mine. În aceste
situaţii, vina îţi aparţine în totalitate, domnule Mills.
— Deloc.
— Nu te simţi vinovat?!
Mă şoca răceala lui.
— Nu. M-aş fi simţit doar dacă le-aş fi forţat.
— Dar le vinzi vise măreţe cu vorbe ieftine.
— N-am să neg, Sidonia. Ăsta sunt eu şi nu mă pot
schimba. Nici măcar fosta mea soţie nu a reuşit.
— Fostă?
L-am privit cu ochii măriţi. Nu ştiam mai nimic
despre viaţa lui. De altfel, eu nu mă amestecam în vieţile
clienţilor. Desigur, exceptând cazul soţilor Andreescu, în
care fusesem implicată fără voia mea.
— Da.
— Bănuiesc că ai înşelat-o şi te-a prins.
— De nenumărate ori.
— Oare cum naiba mai trăieşti?
Din nou vorbisem în română, evitând să mă
înţeleagă. Mi-a aruncat un zâmbet drăguţ prin intermediul
căruia mă ruga să-i traduc.
— Nimic important, i-am zis în schimb. Trebuie să
plec. Să ai o zi bună, domnule Mills.
21
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

— Asemenea, Sidonia.
— Ah, şi încă ceva. Te rog, evită să repeţi noaptea
trecută.
— Stai liniştită, a replicat el.
Am răsuflat uşurată... pe moment.
— Nopţile mele nu seamănă deloc între ele, a
continuat după o scurtă pauză.
Cuvintele lui m-au lovit în moalele capului. Am
plecat nervoasă de acolo, iar pe hol, din neatenţie, m-am
izbit de Teo.
— La naiba, Sidonia!
Ne-am prins de braţe una pe cealaltă pentru a nu
cădea.
— Scuză-mă, te rog!
— Ce a fost asta?
— Nimic, i-am răspuns.
— Cum nimic. Mai aveai puţin şi mă călcai în
picioare.
O priveam intens în timp ce respiram profund.
— Mills îmi scoate peri albi.
Deodată a început să-mi zâmbească obraznic.
— Deja îl placi?
— Eu?!? Dumnezeule! Teo, habar nu ai ce individ
periculos este omul ăsta. Ştiai că este divorţat?
— Nu. Doar nu am stat să-mi beau cafeaua cu el.
Mă ironiza.
— Nici eu. Pur şi simplu mi-a spus.
Teodora a izbucnit în râs. Supărată pe reacţia ei, mi-
am pus mâinile în şolduri.
— Nu mi se pare nimic amuzant.

22
ANNE K. JOY

— Nici mie nu mi se pare un tip periculos doar


pentru că este divorţat. Relaxează-te puţin, Sidonia! Eşti prea
încordată în privinţa lui.
— Nu este adevărat. Vrei să ştii ce a făcut noaptea
trecută?
— Hmm... recunosc că sunt puţin curioasă. Deci?
Am luat-o de braţ, apoi am condus-o spre bucătărie.
Aveam nevoie de o cafea tare.
— S-a combinat cu una dintre femeile cazate la han.
M-a chemat să-i duc prosoape de baie şi i-am văzut
împreună.
— Îmbrăcaţi? m-a întrebat ea.
— Cu prosoape de baie. Făcuseră sex. N-au negat.
Teo a izbucnit în râs.
— Vorbeşti serios?
— Da, am replicat ferm.
— Vrei să-mi spui că i-ai şi întrebat? Oh, Sidonia!
Neapărat să faci ce ţi-am cerut. Poate că aşa o să înţelegi de
ce alţii practică asta atât de des.
M-am oprit din mers. Ne-am privit în ochi, una pe
cealaltă.
— Nu ai auzit ce ţi-am spus?
— Ce anume? m-a întrebat ca şi când nimic n-ar fi
fost deplasat.
— Femeia este căsătorită.
— Şi? Poate că soţul nu o satisface în pat.
— Îhîm... Şi a trebuit să vină englezul ca să i-o tragă
în hanul meu.
— De ce nu? Poate că Mills chiar face o treabă bună
în pat şi îi va pune pe picioare relaţia cu soţul ei.
Mi-am închis ochii şi am tras adânc aer în piept. Am
făcut asta de câteva ori. Oare era problema la mine? Oare
23
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

eram de modă veche şi mi se părea deplasat conceptul de


infidelitate sau să seduci femei prin intermediul unor
minciuni? Mă cuprindea disperarea, teama că eram defectă
într-o societate care funcţiona după alte principii decât cele
care-mi fuseseră insuflate.
Am luat două căni mari şi le-am umplut cu cafea
dintr-un vas termoizolant. Mai rămăsese de la micul dejun.
— Eşti prea supărată pe ei, Sidonia.
Teo a luat cana pe care i-o întinsesem, apoi ne-am
întors la recepţie. În curând, o mică parte dintre cei cazaţi
urmau să plece. Exceptându-l pe Nick Mills, oamenii
preferau să stea o zi, două, cel mult trei în hanul nostru.
— Nu sunt supărată. E vorba doar despre faptul că
m-au implicat în idila lor şi că risc să intru într-un scandal
monstruos dacă se află ceva. Cine o să vrea să mai vină într-
un han, ştiind că poate pleca divorţat de aici? Nimeni.
Fiecare mă va ocoli.
— Exagerezi.
— Întreabă-i pe bunicii mei.
— Sunt morţi, mi-a replicat, făcându-şi o cruce.
— Atunci pe părinţii mei. Îţi vor spune că i-ar
dezamăgi să contribui la denigrarea hanului. E o moştenire
de familie, iar fiecare a făcut tot ce i-a stat în putere pentru
a-l aduce pe culmile succesului.
Teodora a tras o cantitate mare de aer în piept. Se
vedea că nu mă putea înţelege.
— Uite cum văd eu lucrurile, Sidonia. Aici este doar
o idilă. Crezi că n-au mai fost altele de-a lungul anilor?
Am luat o gură de cafea, apoi am ridicat din umeri.
— Nu ştiu. Poate. Dar dacă au fost, nu s-a auzit o
vorbă. Astăzi trăim alte timpuri.

24
ANNE K. JOY

— Fie după cum spui tu. Însă aventura lor nu are


cum să te distrugă. La naiba, e doar una.
Am lăsat cana jos, lângă agenda în care-mi notam
diverse informaţii.
— Aici greşeşti, Teo. L-am văzut pe tip încă de când
a intrat pe uşa aceea şi până în dimineaţa aceasta la micul
dejun. Ştii ce face? Se mută de la o femeie la alta. E... e...
obsedat. Nu se poate abţine să stea departe de ele. Şi la
naiba, chiar îi reuşeşte planul de cucerire! Unde mai pui că-i
plac cele căsătorite şi că stă în camera 201 până anul viitor?
— Prostii, Sidonia! Vorbeşti prostii!

25
CAPITOLUL 3

Prostii, mi-a zis Teodora pe un ton încrezător...


La sfârşitul săptămânii următoare eram
desfigurată din pricina împieliţatului de Nick Mills. Nu
doar că pe parcursul trecutului sfârşit de săptămână
continuase să se întâlnească pe ascuns cu doamna
Andreescu, dar mai şi făcuse vreo două cuceriri în
zilele următoare. Mai întâi o tipă ce călătorea în interes
de afaceri, iar acum soţia unui primar dintr-o localitate
din judeţul vecin. Mi-am dat seama imediat că ceva s-a
înfiripat acolo.
Mills a abordat-o galant, au schimbat câteva
vorbe, un pahar cu gin, apoi el a urcat primul scările.
După trei minute l-a urmat şi ea, privind deseori în
spate. Soţul ei, primarul, a rămas în compania altor
bărbaţi pentru a juca biliard. Ah! Ce-mi venea să-i mai
strig în faţă că e un mare dobitoc!
Treizeci şi trei de minute mai târziu, soţia
cobora fericită scările. Pe Mills nu l-am mai văzut.
— Vă pot ajuta cu ceva? am întrebat-o.
Femeia mi-a zâmbit cu o poftă şi o bucurie cum
nu mi-a fost dat să mai văd vreodată.
— O şampanie, a răspuns. Să-mi aducă cineva o
sticlă de şampanie şi un pahar.
ANNE K. JOY

Un pahar, am repetat în gândul meu. Asta


însemna că nu voia să sărbătorească nici cu soţul, nici
cu amantul.
— Sigur. Altceva?
— Să fie desfăcută. Nu mă pricep la treaba asta.
Şi-a trecut degetele printre buclele aurii,
aranjându-le puţin.
— Imediat o să primiţi comanda în cameră. Pe
viitor, puteţi doar să sunaţi la recepţie sau la restaurant.
Astfel nu va mai fi nevoie să coborâţi.
A fluturat cu lejeritate o mână prin aer.
— Voiam să profit de ocazie şi să văd ce face
soţul meu.
Am schiţat un zâmbet, căci în minte îmi
spuneam: „La cât este de idiot, joacă fericit biliard, în timp ce
tu şi Mills vă tăvăliţi”.
Văzând că nu zic nimic, a adăugat:
— În fine. Îţi mulţumesc şi aştept sticla mea cu
şampanie.
În ce fel de lume trăiam? Mă întrebam tot mai
des asta, obsesiv chiar. Oamenii nu mai aveau
moralitate şi valori?
I-am trimis comanda, exact cum ne-a cerut, iar
după ore şi ore de meditaţie, odată ce s-a eliberat
parterul şi fiecare se afla în camera lui, am urcat şi eu.
Voiam să vorbesc cu Nick Mills. Trebuia să pun punct
acestui coşmar, căci nori întunecaţi se abăteau asupra
mea.
Mi-am lipit urechea de uşa lui. Nu se auzeau
zgomote. Speram să fie singur. Am încercat să captez

27
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

orice sunet, fie el cât de mic, doar pentru a evita să dau


peste vreo altă soţie prin camera lui.
Şi pe când mă contopeam cu uşa, brusc s-a
deschis.
— Sidonia... mi-a rostit el numele.
Am încremenit. Tocmai mă prinsese ascultând
la uşa dormitorului său.
— Îţi place să tragi cu urechea?
— Eu... eu... Nu! am răspuns vehement, cu
respiraţia întretăiată.
— Atunci ce făceai?
— Ăăă... Ce făceam?
— Da.
Şi-a încrucişat braţele la piept, în aşteptarea
răspunsului meu.
— Ăăă... eu... ştergeam praful. Mi s-a părut că
văd nişte urme, iar dacă stai într-un fel anume, dacă
priveşti din unghiul potrivit, poţi să le observi mai
bine.
— Îhîm...
Tonul îi era sarcastic.
— Şi, mai sunt acolo?
— Acum nu. Le-am şters.
— Cu ce? a insistat el.
Adevărul era că nu aveam cu ce.
— Cu mâna. E bun răspunsul sau o să continui
cu întrebările?
S-a dat într-o parte, apoi m-a poftit înăuntru.
— Nu vrei să vezi şi urmele de pe partea
cealaltă? S-ar putea chiar să găsesc o lavetă cu care să le
poţi şterge.
28
ANNE K. JOY

Îl detestam. Îmi venea să-l sugrum. Şi cu toate


acestea, mi-am unit mâinile în zona pântecului şi am
păşit înăuntru. În gând mă rugam să nu mă fi văzut
careva. Ce impresie aş fi lăsat? Ce căutam la o oră atât
de târzie în dormitorul unui bărbat singur?
Mills mi-a atins obrazul şi m-a împins uşor, cât
să îmi întorc capul.
— Pe viitor să-ţi scoţi ăştia, m-a sfătuit el,
atingându-mi cerceii. Se aud la fiecare mişcare, atunci
când fac contact cu lemnul uşii.
La naiba! Nici prin cap nu-mi trecuse şi nici nu
mi se păruse că aş face zgomot cu ei. Am tăcut. Deşi el
comisese fapte mai grave decât ale mele, eu mă
simţeam îngrozitor.
— Eşti frumoasă, Sidonia. De ce eşti singură şi
imposibil de atins?
— Mi se pare mie sau îmi faci curte?
— Eu nu fac curte, mi-a replicat cu iuţime.
— Dar?
— Ar însemna să fiu îndrăgostit, să-mi doresc
să mă căsătoresc şi toate cele ce urmează după un
astfel de consimţământ. Eu doar le ofer plăceri
femeilor.
— Şi... şi ce-ai de câştigat?
Începusem să mă bâlbâi. Atingerea lui,
apropierea trupurilor noastre, modul în care îmi
vorbea, toate acestea mă excitau, mă făceau să mă
pierd cu firea.
— Acelaşi lucru. Eu le satisfac, ele mă satisfac.
— Echitabil.

29
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

Buzele i s-au curbat. Îmi zâmbea atât de


frumos, încât simţeam că mă îndrăgostesc de el. Fir-ar!
Era atât de uşor să-i pici în plasă!
— De ce ai venit? Ştiu că acum mă doreşti şi ai
vrea să mă simţi în pântecele tău, dar nu cu scopul ăsta
ai apărut la uşa mea.
Cuvintele lui m-au înmărmurit pentru câteva
secunde. Erau atât de adevărate, încât m-am enervat şi
am izbucnit violent. L-am pălmuit cu toată puterea.
Până ce şi eu m-am speriat de zgomotul produs.
— Să nu mă mai jigneşti vreodată, Nick Mills!
Eu nu sunt una dintre târfele tale. Nu toate suntem
dispuse să ne culcăm cu tine.
El zâmbea arogant, ca şi când ar fi ştiut că tot
ce spuneam era o banală minciună.
— Nu te cred, Sidonia. Trupul tău vibrează, iar
asta îmi spune multe.
Dacă nu mă credea, ar fi putut măcar din
politeţe să se prefacă.
— Mai exact?
Braţele lui puternice m-au cuprins pe
neaşteptate.
— Că mă vrei. Mă strigi pe dinăuntru.
Am început să mă zbat.
— O să ţip, l-am avertizat.
— Fă-o! Apoi să te văd ce o să le explici. Ce-o
să le răspunzi când te vor întreba ce căutai aici?
Mi-am muşcat buzele şi am continuat să mă
zbat. În zadar, căci nu mi-a dat drumul.
— N-ai dreptul să pui mâna pe mine, ingratule!
— Eu fac ce mi-ai cerut, Sidonia.
30
ANNE K. JOY

— Nu ţi-am cerut să mă atingi.


— Nu verbal.
Mă înfuria îngrozitor de tare.
— Nici trupeşte, în caz că asta vrei să insinuezi.
Niciodată nu o să-ţi cer să mă atingi.
— Nu fi prea sigură.
Tonul lui arogant îmi producea doar scenarii
cum aş putea să-l ucid.
— Nu o să mă ai, Mills. Să nu uiţi asta vreodată!
Tu nu eşti de nasul meu. Nu te ridici la înălţimea
standardelor mele.
A râs uşor şi m-a eliberat brusc.
— O să te am atunci când o să doresc. Şi poate
că am să te refuz atunci când o să vii să mă rogi să fac
dragoste cu tine. Cine ştie... poate că o să-ţi fac pe plac,
poate că nu.
— Eşti un arogant fără limită. Cine te crezi? Sau
ce naiba te crezi? Ai impresia că nu există un bărbat
mai bun la pat decât tine?
A ridicat nepăsător din umeri.
— Poate că da. Dar ştii ce anume le atrage pe
femei?
Nu am răspuns. Chiar nu aveam habar.
— Atitudinea mea. Siguranţa pe care o eman le
împinge să capituleze.
— Eşti demn de milă, Mills.
— Din punctul tău de vedere. Din al meu, doar
trăiesc viaţa cu intensitate. Nu o las să treacă pe lângă
mine.
Insinua că eu o fac. Pe cât posibil, mi-am
adunat fărâmele de calm.
31
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

— Vreau să-ţi iei lucrurile şi să pleci din hanul


meu, domnule Mills.
— Poţi să-ţi iei gândul de la asta, Sidonia. O să
plec doar atunci când îmi expiră perioada pentru care
am rezervat şi achitat această cameră.
— Am fost cât se poate de clară. Mâine
dimineaţă vreau să pleci de aici.
El deborda de relaxare.
— Şi ţi-am spus la fel de clar că nu o să-ţi fac pe
plac. Îmi pare rău că trebuie să te refuz.
— Bine. Nu pleci tu? Atunci o să-ţi strâng
lucrurile şi o să le dau afară.
— În ce temei?
Aveam nevoie să dau explicaţii cuiva de ceea ce
făceam sau nu pe proprietatea mea? Eu nu vedeam
astfel lucrurile. Nu ştiam cine era acest Nick Mills, dar
cu siguranţă nu avea ce să-mi facă dacă îl dădeam afară.
— Pleci şi punct, domnule.
— Dă-mă afară şi te dau în judecată, Sidonia.
— Poftim?! N-ai îndrăzni să faci asta!
— Pune-mă la încercare, mi-a cerut el.
Încă nu îl credeam. Persoane care să ameninţe
cu judecata, dar să nu facă nimic în această privinţă, se
găsesc la tot pasul.
— Mai întâi să-ţi iei un avocat şi apoi o să acord
credit ameninţării tale, Mills.
— Nu va fi nevoie să-mi iau unul. O să mă
reprezint singur. Sunt avocat, a adăugat el.
La asta nu mă aşteptasem.

32
ANNE K. JOY

— Uite, Sidonia... N-aş vrea să se ajungă atât de


departe. Nu fac nimic ilegal. Nu sunt vinovat de faptul
că aceste femei cad în ispită.
— O să mă ruinezi dacă nu te opreşti. Asta îmi
doresc să înţelegi.
L-am privit furioasă înainte de a deschide uşa şi
a părăsi camera lui.

*
* *

Ziua următoare, Teo nu a putut să vină la


recepţie. În schimb, am primit vizita neaşteptată a
mamei.
— Sidonia!
Nu ştiu pentru a câta oară mă striga. Ştiu doar
că abia atunci am auzit-o. Mă striga şi bătea cu degetele
în biroul recepţiei.
— Mamă?
— În sfârşit! a exclamat. Ce se întâmplă cu tine?
— Nimic, am răspuns, ridicându-mă pentru a o
întâmpina.
Am dat ocol şi am îmbrăţişat-o.
— Nu s-ar zice. Te-am strigat de nenumărate
ori, iar tu erai prinsă în gândurile tale. Se întâmplă ceva
cu hanul?
— Nimic, mamă. Sunt obosită până peste
limită. Ana a demisionat, iar Teo vine să mă ajute
atunci când poate. Doar că fiind începătoare, trebuie să
stau pe lângă ea. Simt că o să clachez.
Măcar de-ar fi fost aceasta singura mea grijă.
33
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

Mama s-a uitat cu atenţie în jurul nostru.


— Scumpo, se vede de la depărtare că nu merg
bine lucrurile pe aici. Mâine ar trebui să înceapă
Festivalul Iernii, iar hanul nu pare să fie pregătit.
De câţiva ani organizam un aşa-zis festival în
ultimele zile de dinaintea Crăciunului. De fapt, erau
mici concursuri cu tematica iernii, iar câştigătorii
primeau de la atenţii şi până la cazare gratuită. Şi uneori
eram vizitaţi de colindători sau invitam noi un astfel de
grup.
— O să mă ocup mâine, îţi promit, mamă!
Ea şi-a clătinat uşor capul.
— Când o să cumperi bradul, vâscul sau
ghirlanda? Oh, Sidonia! Te cunosc şi simt că-mi
ascunzi ceva.
— Nu se întâmplă nimic. S-a acumulat
oboseală.
— Fie! Nu mai insist. Merg să o salut pe
Cezara. O găsesc la bucătărie, da?
— Cu siguranţă. Fetele o ajută să pregătească
prânzul. Rămâi la masă?
— Sigur. Mă gândesc să stau pentru tot restul
zilei şi să te las să te odihneşti cel puţin câteva ore.
Toată viaţa muncise la han, dar lucrurile
evoluaseră de la plecarea ei. Mă gândeam că cel mai
probabil îşi ieşise puţin din mână. Tot ce-mi lipsea
acum era o încurcătură.
— Vorbim mai târziu despre asta.
Nu voiam să o refuz din prima. Puteam să mai
aştept.

34
ANNE K. JOY

— Dacă vrei cafea, trebuie să se găsească în


bucătărie. Am luat un termos special şi o ţine fierbinte
pentru multe ore după ce a fost pregătită.
Mama a dat admirativ din cap.
În acel moment, de nu ştiu unde, Nick Mills a
apărut lângă noi. Ne-a salutat în engleza lui perfectă şi
siropoasă. Mamei nu-i era străină limba. Cum lucrase la
han şi întâlnise nenumăraţi străini, o învăţase cu
uşurinţă.
— Nick Mills, avocat, s-a prezentat el,
întinzându-şi mâna.
— Eugenia Toth, i-a răspuns mama.
Galant, el i-a sărutat mâna.
— Mama domnişoarei Sidonia?
Se pare că acum devenisem brusc „domnişoară”.
N-am comentat. Nu pentru că nu-mi doream, ci din
cauză că nu era momentul potrivit să pornesc o
dispută.
— Da.
— Semănaţi foarte bine. De fapt, asta explică
de ce domnişoara Toth este atât de frumoasă.
Mama i-a zâmbit mândră. Ah! De-aş fi putut să-
i spun în faţă că este un şarlatan mieros!
— Până când staţi aici?
— Până la începutul noului an.
— Destul de mult. Sper să vă placă şi să
reveniţi.
Eu sper că nu se va întâmpla asta, mi-am zis în
gând.
— Cu siguranţă, doamnă Toth.

35
Iubeşte-mă sub fulgi de nea!

— Îmi place de el, mi-a zis mama printre dinţi,


în română.
— E avocat. Menirea lui e să ameţească oameni.
Nu-l crede pe cuvânt.
Mama şi-a fluturat o mână, arătându-mi că nu
vrea să mă ia în considerare.
— Îi spuneam fiicei mele că intenţionez să beau
o cafea.
— Aş putea să vă ţin companie, în caz că asta
urma să mă întrebaţi.
— Aş fi încântată, domnule Mills.
— Nick, vă rog.
Îmi provoca scârbă. Mama a dat să pornească
spre bucătărie. El ar fi vrut să o urmeze, însă m-am
aşezat în faţa lui.
— Ce vrei de la mama?
— Nimic, linişteşte-te!
Sigur... De parcă puteam să îl cred pe cuvânt.
— Este căsătorită de zeci de ani cu tatăl meu.
Să nu îndrăzneşti să-i faci vreun avans!
— Relaxează-te, Sidonia, mi-a cerut pe un ton
blând. Nu o să umblu şi după fiică şi după mamă.
Vreau doar să o cunosc şi să mai schimb două vorbe
cu o persoană plăcută. Şi cum tu eşti mai mereu
irascibilă... o prefer pe Eugenia.
Mi-am strâns degetele în pumni şi am scos un
sunet gâtuit.
— Te urăsc, Mills!
— Eh! Nu te grăbi să-mi declari ura ta. Sunt
convins că într-una din seri o să-mi declari dragostea.

36
ANNE K. JOY

— Vezi? De asta nu te pot suporta. Mereu eşti


plin de tine.
A făcut o grimasă.
— Crezi ce vrei, Sidonia.
— Cred ce văd. Şi-ţi spun sincer că n-am
întâlnit un bărbat mai oribil decât tine. Mă dezguşti.
— Dar mă placi. Încep să cred că în fiecare
noapte te întrebi cum ar fi să-ţi posed trupul. Să fii
sigură că n-ai putea să mă mai uiţi apoi.
Da, mă întrebam. Asta pentru că voiam să
înţeleg de ce îl doreau toate şi de ce naiba plecau
fericite din dormitorul lui. Voiam să aflu, dar nu
oricum, ci pe pielea mea.
— Ştii ce părere am? l-am înfruntat imediat. Că
vinzi mere stricate tuturor femeilor şi că în realitate nu
poţi să le satisfaci.
— Spui asta doar pentru că nu mă poţi avea,
Sidonia. Trebuie să plec. Mama ta mă aşteaptă.

37