Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica

Specializarea: Antreprenoriat Industrial

Lucrare de cercetare
Infiintarea unei firme de transport rutier de
marfuri

Masterand: Sin Cristian Madalin

Anul I, Semestrul I
Conducator stiintific: Prof. dr. ing. Irina Raduclescu

1
 Cuprins

Capitolul 1. Considerente generale despre transport…………………………………………………………………3

1.1 Notiuni introductive despre transportul si livrarea marfurilor…………………………………3
1.2 Transportul rutier de marfuri ………………………….………………………………………………………5
1.3 Transportul rutier intern si international…………………………………………………………………6
Capitolul 2. Situatia IMM-urilor in Romania
Capitolul 3. Descrierea viitoarei firme de transport
3.1 Denumirea firmei si forma de organizare
3.2 Localizarea, adresa si seudiul social principal al afacerii
3.3 Activitatea principala a intreprinderii
Capitolul 4. Misiunea si obiectivele firmei
4.1 Viziunea si strategia
4.2 Definirea viziunii si obiectivele organizatiei
4.3 Definirea strategiei si calea de atingere a obiectivelor
Bibliografie

2
 Capitolul 1. Considerente generale despre transport

1.1 Notiuni introductive despre transportul si livrarea marfurilor

Transportul reprezintă activitatea de deplasare dintr-un loc în altul a persoanelor, bunurilor,
semnalelor sau informațiilor. Termenul provine din latinescul „transportare”, trans (peste) și
portare (a purta, a căra).
Transportul este o activitate care a apărut odată cu existența omului. Limitele fizice ale
organismului uman în privința distanțelor ce puteau fi parcurse pe jos și a cantității de bunuri ce
puteau fi transportate, au determinat, în timp, descoperirea unei game variate de căi și mijloace
de transport.
Transportul facilitează accesul la resursele naturale și stimulează schimburile comerciale.
Sectorul transporturi are diverse aspecte. Simplificând și generalizând se poate discuta de trei
mari ramuri: infrastructură, vehicule, gestiune:

 Infrastructura transporturilor, ce cuprinde toată rețeaua de transport (străzi, autostrăzi,

căi ferate, canale navigabile, culoare de zbor, conducte etc.) și terminalele (aeroporturile,
stațiile feroviare, autogările etc.).
 Vehiculele de toate tipurile: autovehicule, trenuri, vapoare etc., împreună cu toate
aspectele ce țin de proiectare, construcție, diagnoză și exploatare a autovehiculelor, trafic
rutier, management.
 Gestiunea transporturilor, de competența ingineriei transporturilor și ingineriei
proiectării rețelelor și sistemelor de transport, ce are ca scop optimizarea sistemelor de
transport, creșterea siguranței transporturilor, protejarea mediului etc.

Figura 1.1 Tipuri de transport

3
Livrarea este procesul de transport a mărfurilor dintr-o locație sursă către o destinație
predefinită. Există diferite tipuri de livrare. Mărfurile fizice sunt livrate în principal prin drumuri
și căi ferate pe uscat, benzi de transport pe mare și rețele aeriene în aer.
Anumite mărfuri specializate pot fi livrate prin alte rețele, cum ar fi conducte pentru mărfuri
lichide, rețele de alimentare pentru rețele electrice și computere, cum ar fi internetul sau rețelele
de difuzare a informațiilor electronice. Procesul general de livrare a mărfurilor este cunoscut sub
numele de distribuție. Studiul proceselor eficiente de livrare și predare a mărfurilor și
personalului se numește logistică. Firmele care se specializează în livrarea de bunuri comerciale
de la punctul de producție sau de depozitare la punctul de vânzare sunt cunoscute în general ca
distribuitori, în timp ce cele care se specializează în livrarea de bunuri către consumator sunt
cunoscute sub numele de servicii de livrare.
Serviciile poștale, de curierat și relocare livrează, de asemenea, mărfuri pentru interese
comerciale și private.
Cele mai multe bunuri de consum sunt livrate de la un punct de producție (fabrică sau fermă)
prin intermediul unui sau mai multor puncte de depozitare (depozite) la un punct de vânzare
(magazin), unde consumatorul cumpără bunul și este responsabil pentru transportul acestuia la
punctul de consum. Există mai multe variante ale acestui model în funcție de anumite tipuri de
bunuri și modalități de vânzare. Produsele vândute prin cataloage sau pe Internet pot fi livrate
direct de la producător sau depozit la domiciliul consumatorului, sau la o cabină de livrare
automată. Producătorii mici își pot livra produsele direct către magazine fără depozitare.
Unii producători au puncte de vânzare în fabrică, care servesc și ca depozit și ca magazin, vânzând
produsele direct consumatorilor la prețuri en-gros (deși multe magazine își fac publicitate falsă
ca fiind puncte de vânzare ale fabricii). Materialele de construcții,și amenajare sunt, în general,
livrate consumatorului de către contractant ca parte a unui alt serviciu. Unele mărfuri extrem de
perisabile sau periculoase, cum ar fi radioizotopii utilizați în imagistica medicală, sunt livrate
direct de la producător la consumator.
Livrarea la domiciliu este de multe ori disponibilă pentru fast-food și alte produse de agrement,
de exemplu, livrarea de pizza. Uneori livrarea la domiciliu a bunurilor de supermarket este
posibilă. O mașină pentru lapte este un mic vehicul electric care operează cu baterii (BEV),
conceput special pentru livrarea de lapte proaspăt.
O nouă formă de livrare este în curs de dezvoltare la orizont în era internetului: livrarea prin
intermediul mulțimii, crowd delivery. În acest caz, un individ, nu neapărat contractat de către
vânzător, efectuează livrări de bunuri la destinație. Uneori, companiile private de curierat vor
livra, de asemenea, bunuri de consum în mod regulat pentru companii precum afacererile E-
commerce.

4
1.2 Transportul rutier de marfuri
Baza tehnico-materială a transportului rutier este alcătuită, în principal, din parcul active de
autovehicule şi din reţeaua de drumuri, şosele şi autostrăzi.
Parcul de autovehicule se compune din:
• autovehicule obişnuite, alcătuite din platforme acoperite cu prelate pentru transportul
mărfurilor generale sau cu spaţii pentru aerisire, destinate transportului animalelor vii;
• autovehicule izoterme, având pereţii, podeaua şi acoperişul izolate termic, fără a fi echipate cu
mijloace sau echipamente de răcire sau încălzire;
• autovehicule cu temperatură dirijată, construite în sistem izoterm, dotate cu echipamente şi
agregate speciale de producere şi menţinere a unor temperaturi constante, atât negative, cât şi
pozitive;
• autocisterne pentru transportul mărfurilor lichide (vin, uleiuri, produse petrolifere, gaze
lichefiate etc.);
• autorecipiente de construcţie specială destinate transportului mărfurilor periculoase;
• autoplatforme destinate transportului containerelor de diferite tipuri
Practic, principalele elemente care interesează în utilizarea autovehiculelor sunt:
• capacitatea de încărcare (tone nete brute, metri cubi);
• viteza maximă de circulaţie cu încărcătură la capacitate completă;
• consumul de combustibil în condiţiile respectării mediului înconjurător;
• fiabilitatea motorului.
Regula generală este aceea că exploatarea parcului de mijloace de transport auto în condiţii de
eficienţă ridicată este strâns legată de existenţa unor caracteristici superioare (volum, viteză
etc.), permanent adaptate cerinţelor complexe ale pieţei.

5
 Figura 1.2 Parc auto camioane

Afacerile specializate în transportul de marfă se adresează în principal agentilor economici,

acestia putând fi producători sau comercianti. Piata este foarte mare căci orice producător
agricol, producător de echipamente sau masini, producător de bunuri industriale sau bunuri de
larg consum are nevoie de serviciile unui transportator. La fel de dependente de astfel de servicii
sunt si firmele de distributie sau cele specializate în comertul cu amănuntul.
De multe ori si persoanele fizice au nevoie de servicii de acest gen: cei care îsi aduc materiale de
constructii pentru a îsi face o casă, cei care se mută sau cei care cu prilejul unor evenimente
speciale trebuie să transporte obiecte de mari dimensiuni.
Avand o mobilitate deosebita autovehiculele fac accesul transporturilor de marfa in zone greu
accesibile unde alte mijloace de transport nu o pot face.
Cu ajutorul masinilor de transport se pot efectua servicii directe de la furnizor la beneficiarii
marfurilor din tara respectiva sau din strainatate, evitand astfel manipulari costisitoare si pierderi
de timp si calitative.

6
 Figura 1.3 Transport rutier de marfuri cu autocamion

Pe segmentul de transport pe distante mari rulajul mijloacelor de transport cu autoutilitare si

camioane de transport este cel putin de trei ori mai ridicat decat cel al transporturilor pe caile
ferate sau aeriene, ceea ce duce la accelerarea proceselor de productie si desfacere.
Mijloacele de transport auto pot asigura livrari succesive, la termenele stabilite, iar beneficiarii
nu vor mai avea probleme cu stocurile de marfa pe perioade lungi de timp, eliminand depozitarile
excesive, deprecierea marfurilor pe timpul depozitarii, blocarea unor fonduri de investitii in
stocuri mai mari.
Un alt avantaj al transporturilor auto de marfa este acela ca autoutilitarle de transport pot fi
redirijate foarte usor catre alte destinatii in functie de cerintele si nevoile beneficiarului.
Incepand de la asezarile rurale sau asezarile izolate pana la marile orase, oamenii se bazeaza pe
functionalitatea transporturilor rutiere de marfa, pentru a beneficia de produsele de care au
nevoie in viata de zi cu zi.
Datorita transporturilor rutiere, beneficiem astazi de absolut toate produsele si obiectele ce se
regasesc in casele noastre, cu ajutorul transporturilor, beneficiem de comoditate, de la obiectele
de uz casnic pana la alimentele care ne sunt vitale.
Mai mult de 68% din totalul marfurilor regasite in magazine sunt distribuite cu ajutorul masinilor
de transport si a autocamioanelor, fiind extrem de fiabile si asigurand servicii flexibile,
camioanele pot strabate drumurile oriunde in Europa si sunt printre putinele moduri de a
transporta marfurile dintr-o locatie in alta.

7
Pentru distribuirea majoritatii obiectelor, pur si simplu nu exista o alta alternativa viabila la
transportul rutier.

1.3 Transportul rutier intern si international

 Transport rutier în trafic național

Prin trafic național ne referim la operațiunea de transport rutier care se efectuează între două
localități situate pe teritoriul aceluiași stat, fără a depăși teritoriul statului respectiv.
In Romania, la data de 31.12.2010 drumurile publice totalizau 82.386 km, din care 16.552 km
(20,1%) drumuri naționale, 35.221 km (42,8%) drumuri județene și 30.613 km (37,1%), drumuri
comunale.
Pentru un transport intern eficace, este de preferat transportul de marfuri intre localitati care au
acces la drumuri nationale si autostrazi.
Înainte de decembrie 1989, sub conducere comunistă, s-au construit 113 km de autostradă, iar
în perioada decembrie 1989 – 2007, an în care România a intrat în Uniunea Europeană, fiind o
perioadă de tranziție s-au inaugurat doar 148 km, România ajungând la un total de 261 km. În
perioada 2008 - 2017, România accesând fonduri europene a reușit sa inaugureze 487 km,
ajungând la un total de 748 km.

Anul 1972 1987 2004 2007 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2017 2018

Km 96 18 97 51 42 27 68 101 108 71 54 16 26

Total km 96 113 210 261 303 330 398 499 607 678 732 748 774

Tabelul 1.1 Numarul de kilometrii de autostrada din Romania

În august 2014, în România existau 500 km de drumuri expres, însă principala problemă a
acestora este gâtuirea care se produce în apropierea orașelor, în lipsa unor centuri ocolitoare cu
două benzi[10]. Printre drumurile expres existente se numără rutele București-Giurgiu,

8
București-Centura Ploiești Vest-Comarnic, Constanța-Mangalia, Brașov-Codlea, Cluj-Turda,
București-Urziceni-Buzău-Focșani-Bacău-Roman-Iași și Craiova-Filiași.

 Transport rutier în trafic internațional

Prin trafic internațional ne referim la operațiunea de transport rutier care se efectuează între o
localitate de plecare și o localitate de destinație, situate pe teritoriul a două state diferite, cu sau
fără tranzitarea unuia sau mai multor state.

9
 Capitolul 2. Situatia IMM-urilor in Romania

Întreprinderile mici și mijlocii (prescurtat IMM) sunt companiile care au cifra de afaceri și numărul
de salariați sub o anumită limită.
În România, întreprinderile mici și mijlocii sunt definite, conform Legii nr.346/2004, ca fiind acele
întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

 au un număr mediu anual de salariați mai mic de 250;

 realizează o cifra de afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane de euro sau au un
rezultat anual al bilanțului contabil care nu depășește echivalentul în lei a 5 milioane euro;
 respecta criteriul de independență, în sensul că nu sunt deținute în proporție de peste
25% din capitalul social sau din drepturile de vot de către o altă întreprindere ori de mai
multe întreprinderi împreună, care nu fac parte din categoria întreprinderilor mici și
mijlocii.
Evoluţia economică pozitivă din perioada 2013-2017 bazată în principal pe consum a influențat
semnificativ modul în care românii investesc în afaceri. IMM-urile, buticurile alimentare,
magazinele de cartier şi cele din centrele comerciale, alături de service-urile auto, au ajuns să
reprezinte cele mai multe afaceri deschise în intervalul 2013-2017.
Aşa s-a ajuns ca cele mai multe firme înfiinţate între 2013-2017 să aibă comerţul drept principal
domeniu de activitate. O evoluţie semnificativă o înregistrează şi service-urile auto, mai ales că
România a fost invadată de maşini second-hand, care necesită reparaţii.
Cele mai noi date, de la Registrul Comerţului, arată că în primele nouă luni din 2017 au fost
deschise numai puţin de 22.551 firme în comerţ şi reparaţii auto. Pe ansamblu, 32,5% dintre
IMM-urile din România îşi desfăşoară activitatea în aceste domenii, în timp ce media europeană
este de 28-30%.
Topul domeniilor investiţionale în sectorul IMM-urilor este completat de activităţile profesionale
(11,4%), construcţii (9,8%), industria prelucrătoare (8,9%) şi transport şi depozitare (8%).
Astfel, microîntreprinderile active în România au raportat un profit consolidat total de doar 4,2
miliarde lei pe parcursul anului 2017, respectiv 2,2% din nivelul veniturilor şi la jumătate
comparativ cu profitabilitatea raportată de companiile mari (care înregistrează venituri peste un
milion de euro). Analiza arată că, dacă veniturile şi profiturile sunt concentrate în rândul
companiilor mari, pierderile sunt generalizate la nivelul întregului mediu de afaceri,

10
Se observa o deteriorare a activitatii microintreprinderilor In Romania, comparativ cu firmele
mari de pe piata cee ace duce la efecte nefavorabile semnificative pe termen lung, deoarece
mediul de afaceri nu va beneficia la maximum de efectele pozitive pe care acestea îl generează.
Este vorba de îmbunătăţirea mediului concurenţial - prin dimensiunile lor reduse şi prin numărul
mare, IMM-urile au capacitatea de a stimula concurenţa şi a slăbi în general poziţiile de monopol
ale marilor întreprinderi; individualizarea puternică a produselor şi serviciilor oferite de IMM-uri
şi de eficienţa activităţii desfăşurate, ceea ce contribuie la intensificarea caracterului concurenţial
al pieţei; generarea celui mai mare număr de noi locuri de muncă - IMM-urile creează un număr
semnificativ de noi locuri de muncă, comparativ cu cel generat de firmele mari existente deja pe
piaţă, cu un cost de capital mai scăzut, acţionând ca un amortizor al fluctuaţiilor de pe piaţa
muncii şi constituind cea mai importantă alternativă pentru combaterea şomajului.
Avand in vedere o analiza ce a cuprins peste 1000 de intreprinderi micro, mici si mijlocii din
Romania, urmatoarele date au fost extrase:
a. vârsta IMM-urilor care au făcut obiectul anchetei, organizațiile mai vechi de 15 ani dețin
cea mai mare proporție (26,81%), fiind urmate de companiile înfiinţate în ultimii 5 ani
(26,26%), firmele de 5-10 ani (25,27%) și agenții economici de 10-15 ani vechime
(21,66%).

Figura 2.1 Structura eşantionului în funcţie de vârsta firmelor

b. Distribuţia întreprinderilor mici şi mijlocii pe regiunile de dezvoltare din România este

următoarea: Bucureşti - Ilfov – 34,93%, regiunea Sud – 17,69%, regiunea Sud Est – 13,36%,
regiunea Sud Vest – 10,38%, regiunea Centru – 9,30%, regiunea Nord Vest – 6,95%,
regiunea Nord Est – 6,23%, şi regiunea Vest – 1,17%.

11
 Figura 2.2 Structura eşantionului pe regiuni de dezvoltare

c. În vederea dimensiunii organizaţiilor, după cum se observă şi în figura 2.3, microfirmele

reprezintă 82,21% din totalul IMM-urilor investigate, companiile mici au o pondere de
11,77%, iar întreprinderile de mărime medie deţin un procent de 6,02%.

Figura 2.3 Structura eşantionului în funcţie de dimensiunea IMM-urilor

12
 Figura 2.4 Densitatea IMM-urilor repartizata pe judete in Romania

d. În ceea ce priveşte forma de organizare juridică a organizatiilor, 85,29% din organizații

sunt societăţi cu răspundere limitată, 10,92% dintre IMM-uri au alte forme de organizare
juridică, iar 3,79% din companii sunt societăţi pe acţiuni.

Figura 2.4 Structura eşantionului în funcţie de forma juridică a IMM-urilor

13
Dacă încadrăm întreprinderile pe ramuri de activitate, eşantionul de IMM-uri are următoarea
structură: 34,03% dintre firme activează în comerţ, 28,70% dintre companii aparţin sectorului
serviciilor, 22,29% sunt întreprinderi industriale, 8,21% din unităţile economice îşi desfăşoară
activitatea în construcţii, 3,97% operează în transporturi şi 2,80% dintre entităţi sunt din turism.
Multe dintre organizaţii vizează mai multe domenii de activitate, datorită faptului că se
focalizează pe identificarea şi valorificarea oportunităţilor de afaceri, care reprezintă o
caracteristică de bază a IMM-urilor atât în România cât şi în alte ţări. Menţionăm că pentru fiecare
firmă a fost luat în considerare codul CAEN al domeniului de activitate principal.

Figura 2.5 Structura eşantionului pe domenii de activitate

14
 Capitolul 3. Descrierea viitoarei firme de transport

3.1 Denumirea firmei si forma de organizare

3.2 Localizarea, adresa si seudiul social principal al afacerii
3.3 Activitatea principala a intreprinderii

15