Ghid de Studiu Al Specificului Cunoasterii Stiintifice in Psihologie PDF

GHID DE STUDIU ||| eo Il Q EDITURA UNIVERSITARA EDITIA A II-AVALERIA NEGOVAN MARIUS STANCIU GHID DE STUDIU AL SPECIFICULUI CUNOASTERII STIINTIFICE IN PSIHOLOGIE Editia a H-a GY EDITURA UNIVERSITARA Bucuresti, 2014Colectia PSIHOLOGIE Redactor: Gheorghe Iovan Tehnoredactor: Ameluta Vigan Coperta: Monica Balaban Editurai recunoscutd de Consiliu! National al Cercetarii Stiintifice (C.N.C.S.) si inclusa de Consiliu! National de Ates Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) in categoria editurilor de prestigiu recunoscut. Deserierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei NEGOVAN, VALERIA Ghid de studiu al specificului cunoasterii stiintifice in psihologie / Valeria Negovan, Marius M. Stanciu, - Ed, a 2-a. - Bucuresti: Editura Universitari, 2014 Bibliogr. ISBN 978-606-28-0122-9 I. Stanciu, Marius Cee DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062801229 © Toate drepturile asupra ac Tucrare nu poate fi copiati ft tei lucrari sunt rezervate, nicio parte din aceasta acordul Editurii Universitare Copyright © 2014 Editura Universitat Editor: Vasile Muscalu B-dul. N, Balvescu nr, 27-33, Sector 1, Bucuresti Tel.: 021 — 315.32.47 / 319.67.27 www.cditurauniversitara.ro e-mail: redactia@editurauniversitara.ro, Distributie: tel.; 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE comenzi@e auniversitara.ro OP. 15 Bucuresti www.editurauniversitara.ro, CUPRINS Capitotul 1 De Ia orientare la independent: stiin ice in psihologie . Valeria Negovan Capitolul 2 referitoare la cunoasterea stiinfific’ in psihologie ii de (auto) verificare a cunostinfelor factuale Valeria Negovan, Marius Stanciu Verificarea cunostintelor referitoare la tema ,,Relatia dintre psihologie gi teoria cunoasterii* |. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor 1.2. intrebari de verifical 1.3. Exercitii si teme de reflectie 1.4. Bibliografic suplimentara orientativa Verificarea cunostintelor referitoare la tema ,,Psihologia ca § si ca profesic’ 7 1. Obicctivele autoevalu: 2. Intrebari de verificare .. 223. tii gi teme de reflectie 2.4. Bibliografie suplimentara orientativa Z Verificarea cunos nfelonreferitoare Ia teins. Cunoasterea g intifi in psihologie: de la des teorie” 2.3.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor 2.3.2. Intrebari de verificare 2.3.3. Exercitii si teme de reflectie 2.3.4. Bibliografie suplimentara orientativ 7 Verificarea cunostintelor referitoare la tema ,,De la obiectul cunoasterii stiintifice in psihologie la obiectul psihologici ca stiinté — perspective de abordare si consecinte in plan metodologic” NRNNN iere, 5 D) 18 34 34 34 36 39 404.1, Obiectivele autoevaluarii cunos i de verificare gi teme de reflectie Intrel 2. i 2 3. Exer Verificarea cunostintelor referitoare la subtema ,. Viaja psihi interioara ca obiect al psihologici (introspectionismul si psihanalizay . 2.5.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor.... 2.5.2. Intrebari de verificare PBE3s Verificarea cunog conduita si omul concret ca obiect al psihologiei” 2.6.1. Obie 2.6.2. intrel ixercifii gi teme de reflectie . itoare la subtema ,,Comportamentul, ntelor ref ‘ivele autoevaluarii cunostintelor . Cae ari de verific i gi teme de reflectie .. Verificarea cunostintelor referitoar aprofundare in cdutarea obiectului psihologiei (psihologia la subtema ,,Extindere evolutionist, ecologic’ si po: 2.7.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor.... 2.7.2. intrebari de verificare .... 7.3. Exercitii si teme de reflecti Bibliografie suplimentara orientativa . aS) Verificarea cunostintelor referitoare la tema ,,Natu uman ca obiect al cunoasterii stiintifice in psihologie: de la bazele biologice la determinarea si conditionare: culturala” iectivele autoevaluarii cunostintelor ocial 2, 28. 4. Bibliografie suplimentara orientativa o : Verificarea cunostintelor referitoare la tema , Jpastazele psihtculu ca obiect al cunoasterii stiintifice in psihologie’ 2.9.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor 2.9.2. intrebari de verificare .. 2.9.3. Exercitii si 2.9.4. Bibliografie suplimentara orientativa teme de refl 6 40 40 42 46 46 46 49 Dann 60 69 69 69 72 74 75 ve] iS 80, 86 2.10. Verificarea cunostintelor referitoare la tema ,,Starile de 2.11. Raspunsuri corecte la intrebarile de verificare Counetal 3 constiinti modificata (somnul, visul, hipnoza) gi caile de acces spre acestea (meditatia, biofeedbackul, substantele psihoactive) ca obiect al cunoasterii stiintifice” 2.10.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor 2.10.2. Intrebari de verificare .......... 2.10.3. Exercitii si teme de reflectie .. 10.4, Bibliografie suplimentara orientativa de autoeyaluare sumatiy z os Subiecte pentru recapitulare es alonatd sau comasata a cunostinjelor cu privire la specificul cunoaste ntifice a psihicului Analiza si aprecierea produsclor stiintifice ale activititilor independente de studiu conform unor criterii prestabilite 3.2.1. Criterii de auto/heteroevaluare a hartii conceptuale (concept map)... case 3.2.2. Criterii de auto/heteroevaluare a analizei ctitice a unui articol din literatura de specialitate .. Capitolul 4 La final de evaluare/autoevaluare: Frauda si comportamentul stiintific necorespunzitor .... Marius Stanciu Al. 4.2. 43. Plagiatul Observatii si ‘eme de reflecti Capitolul 5 Texte clasice ale psihologiei universale ... ‘Traducerea si adaptarea: M.Stanciu Bibliografie 87 87 87 90. 94 95 97 97 101 101 102 103 105 i LiCapitolul 1 DE LA ORIENTARE LA INDEPENDENTA iN STUDIUL CUNOASTERII STIINTIFICE iN PSIHOLOGIE Valeria Negovan Prezentul ghid pleaca de la premisa ca in fluxul informatiilor oferite de literatura de specialitate privind specificul cunoasterii stiintifice in psihologie (unele incluse explicit in domeniul psihologiei, altele oferite de alte discipline academice) necesita un plus de orientare si suport, comparativ cu angajarea in intelegerea mecanismelor si parghiilor cunoasterii stiintifice a altor domenii ale existen{ei. Acest plus de orientare gi suport este justificat si de etapa maturizarii academice in care se afld studentii care s-au angajat in fascinantul demers al cunoasterii psihicului uman: cea a tranzitiei de la activitatea intelectuala specifica invatarii in liceu la cea specifica invatarii in spatiul universitar. Printre cele mai stringente obiective ale mai sus mentionatei etape de tranzitie se numara optimizarea/ eficientizarea tuturor abilitatilor academice dobandite in etapa anterioara (dar mai ales a celor de management al timpului gi stresului), constientizarea dimensiunilor culturii academice, a eticii, normelor si valorilor, cat si a practicilor vietii academice. Finalizarea cu succes a tranzifiei si angajarea deplina in fluxul progresului in planul cunoasterii stiintifice, a formarii si dezvoltarii profesionale este conditionaté de modalitatea in care sunt infelese si utilizate orientarea gi suportul oferit de cei care deja au o experienta comunicabila oD)(discursiv, explicit) de ,,navigare” in acest flux al progresului in planul cunoasterii stiintifice. ; invatarea si predarea s-au transformat fundamental in ultimele decenii. Perspectiva pasiv-receptiva asupra invafarii (ca proces de achizitie de informatii) este din ce in ce mai palidi iar cea participativa din ce in ce mai evident In aceasta din urma, cunostintele sunt un produs al participarii celui care invata la practici culturale gi activitati de invatare in comun, in retele de persoane angajate intr-o mare varietate de procese sociale, incluzand aici dialogul si modelarea (Sfard, 1998: Siemens, 2005; McLoughlin si Lee, 2008,pp.13 -15). Natura participativa a inva ii transforma .,consu- matorii” de informatie in consumatori si producatori deopotriva (Tapscott si Williams, 2008; Hara, Shachaf si Hew, 2010, p.4). creénd ceea ce este considerat a fi o noua specie de consumator care produce o buna parte din bunurile pe care le consuma + .,specie” numita de Alvin ‘Toffler (1980) .prosumator” (prosumer). Actualmente se vorbeste despre un ,,nou val de "prosumatori”, reprezentat ,,cel mai adesea de “invalacei’ care creeazi si schimbai informatii si idei in mod activ” (McLoughlin si Lee, 2008, p.10), care sunt "nativi digital" (digital natives) si care sunt ,capabili de sarcini multiple de imaginare gi vizualizare in timp ce comunica in mai multe modalitati” (Prensky, 2001). Aceste calitati prezinta insd si anumite riscuri si, aga cum subliniaza McLoughlin si Lee (2008) (promotorii unei noi pedagogii, numite Pedagogia 2.0, pentru a fi congruent cu vocabularul aplicatiilor Web 2.0), in stimularea procesclor care favorizeaza gencrarea continuturilor de catre cel care invati este incd nevoie de responsabilitate. Aceasta, mai ales pentru ca, asa cum au aratat o serie de cercetari, desi nativi digital, multi studenti din invatamantul superior nu detin competentele necesare pentru a naviga $1 selecta sursele relevante din imensitatea de informatii disponibile gi trebuie sprijiniti pentru a-si dezvolta expertiza gi 10 ‘increderea in cAutarea, evaluarea, crearea si schimbul de idei — activita{i care implicé adesea abilitati complexe de gandire criticd (pentru un inventar al opiniilor care sustin aceasta idee: p.19). Autori precum Olin-Scheller si Wikstrém (2010, p.46) noteazi ca in cultura participativa rolul de suport in acest demers revine nu atét mentorilor formali cat celor informali (,,persoane cu mai mult& experien{4 care pot servi ca modele gi ca sprijin de indrumare pentru cei mai putin experimentati”), fapt ce readuce in discutie problema imitatici, in{eleasa in acceptiunea in care a fost promovata in Antichitate (Cicero, de exemplu), ca modalitate de invatare a unui repertoriu lingvistic si a unui vocabular adecvat unui domeniu specific al cunoasterii. Autorii citati inventariaza o serie de opinii, unele pro, altcle contra promovarii imitatiei (difatio) ca principiu al predarii-invatarii. Printre opiniile contra imitatiei retinute de autorii mentionati, este cea sustinuté de Andersen (1995) si Nilsson (2002) conform carora imitatia poate submina atat gandirea critica, ct si dezvoltarea unor mijloace de expresie proprii si a unui stil personal de procesare a informatiilor. Printre opiniile pro-imitatie (mai ales in stadiul de incepator, de nou venit intr-o comunitate de practici) prezentate de autori, este aceea sustinulta de Kindeberg (2006) sau Hakansson (2008). Conform acestora, sensul original al imitatici a fost de proces activ, nu pasiv, invatarea prin imitatio denotand nu doar imitarea unui model bine definit, ci si colectarea criticé a diferitelor alternative de exprimare gi transferarea acestora in noi contexte. in orice caz, precizeaza autorii, confuzia care s-a produs in timp intre imitatie si plagiat, a conferit principiului ..imzitatio” in invatare o reputatic nu tocmai bund care trebuie insa reevaluata (p.46). Toate consideratiile de mai sus sunt valabile (si chiar necesare) si in perspectiva insusirii si construirii cunoasterii cu privire la specificul formei sale stiintifice in psihologie. Cunoasterea psihicului a reprezentat intotdeauna o tentatie intelectuala incitanta atat pentru mintea omului cat si 11pentru comunitatile gi societatile care exista prin si pentru oameni. Cunoasterea stiintifica a psihicului inseamna o provocare in plus pentru cunoasterea umana, ea devenind in timp si punct de focalizare al reflectiilor si conceptualizarilor in discipline academice cu identitate bine conturata cum este epistemologia, sau teoria cunoasterii, spre exemplu. Cunoas- terea specificului “cunoasterii stiintifice in psihologie” se transforma astfel intr-o datorie pentru cei care se pregatesc sd profeseze in acest domeniu. Un curs universitar care abordeaza explicit aceasta problematica, poate veni in. sprijinul ,,temerarilor” zilelor noastre care se angajeaza in ,,aventura” cunoasterii psihicului uman si poate facilita identificarea unor posibile raspunsuri la intrebarile pe care ei gi le pot pune. Una dintre cele mai importante contributii romanesti la clarificarea specificului cunoasterii stiintifice in psihologie este tratatul elaborat de Miclu Zlate, intitulat ..Introducere in psihologie” - tratat care, pe langa faptul ca informeazi docu- mentat si complex, orienteazi de asemenea omul de stiinta interesat de acest aspect in chiar demersul pe care el il intreprinde. De la prima editie (1994, la Editura Sansa, Bucuresti), edifiile revazute si adaugite (1996, acecasi editura; 2000, la Editura Polirom) gi tirajele ulterioare (2001 — 2011), tratatul oferd tinerilor temerari care vizeazd si devina ,oameni de stiin{a” in domeniul psihologiei aproape toata informatia necesara formarii unei perspective nu doar corente, dar si generatoare de noi directii de studiu. Perspectivele de analizi initiate de M. Zlate, unele conturate explicit, altele doar sugerate (cu o find intuitie a directiilor viitoare de dezvoltare a exegezei in domeniu), isi releva, chiar de la primul contact, solida fundamentare pe informatiile existente in cadrul literaturii de specialitate, dar si pe directii noi, indraznete la data publicarii cartii. Continuarea demersului initiat de M.Zlate, de a analiza specificul cunoasterii stiintifice in psihologie, cu scopul 12 explicit de a contribui la formarea profesionala a specialistilor in acest domeniu, este de natura sa contribuie atat la dezvoltarea cunoasterii cat si la afirmarea identitatii profesionale a stiintei si a profesiei de psiholog. Pornind, deci, de la terenul ,,defrigat” (cu clarviziune si dragoste pentru psihologie) de catre regretatul profesor Mielu Ziate, cursul “Teoria cunoasterii stiintifice in psihologie”, propune o incursiune in specificul cunoasterii stiintifice a psihicului in urmatoarele etape: : 1. analiza specificului cunoasterii in psihologie (caracterul ic versus naiv/popular; caracterul general versus specific) si analiza impactului ei in planul cunoasterii psihologice (caracteristici, obiect si metodologie, utilitate si aplicabilitate); 2. analiza particularitatilor psihologiei ca stiinta si profesie (definire; tendinte controversate; loc in sistemul stiin{elor, domenii aplicative ale psihologiei; loc in sistemul ocupatiilor); 3. analiza specificului descrierii, explicatiei gi predictiei in psihologie precum gi a specificului legilor si teoriilor psihologice; 4. analiza problemelor care graviteazi in jurul obiectului Cunoasterii stiintifice in psihologie (psihicul in ultima instanté, cu multiplele sale fatete) - cum a fost el configurat, este congruent cu semnificatia clasica de “obiect al unei stiinte?; : 5. analiza modului in care este abordaté natura psihicului uman, in calitate de obiect al cunoasterii stiintifice in psihologie (de la baza biologica a psihicului la determinarea si conditionarea lui sociala, istorica si culturala); 6. analiza ipostazelor psihicului (constiinta, subconstientul si inconstientul), vazute drept obiect al cunoasterii stiintifice; 7. analiza specificului cunoasterii stiintifice a starilor de constiinté modificaté (somnul, visul, hipnoza) si a cailor 13de acces spre aceste stari (meditatia, biofeedback-ul, substantele psihoactive). iste de asteptat ca acest ghid de studiu, fie pe baza informatiilor asimilate in cadrul prelegerilor subsumate cursului “Teoria cunoasterii stiintifice in psihologie”, fie pe baza altor informatii existente in literatura de specialitate, sa contribuie la: . 1. intelegerea, fixarea si operationalizarea cunostintelor cu privire particularitatile psihologiei ca stiinta si ca profesie; 2. intelegerea, fixarea gi operationalizarea cunostintelor cu privire la modul in care sunt reflectate aspectele definitorii ale psihicului in produsele cunoasterii stiintifice: concepte, modele descripriv-explicative, legi, teorii; . 3. intelegerea, fixarea si operationalizarea cunostintelor cu privire la: obiectul psihologiei, relatia dintre natura psihicului uman si specificul determinarilor sale (realitatea psihicd in sine) si dintre ipostazele sale gi starile de constiinta; a , 4. in{elegerea limitelor cunoasterii stiintifice a psihicului ca provocari pentru cunoasterea umana si pentru dezvoltarea psihicului insusi. Abordarea temelor considerate a fi relevante pentru specificul cunoasterii stiintifice in psihologie si realizarea obiectivelor precizate mai sus se realizeaza in contextul: © prelegerilor/conferintelor saptimanale; e seminariilor academice saptamanale; activitatilor individuale, autonome, autoreglate, de sistematizare si interpretare a informatiilor asimilate; activitatilor individuale si/sau de grup/frontale de auto- si heteroevaluare si feedback Prelegerile si conferintele presupun diseminarea de informatii structurate dupa criteriile apreciate drept relevante 14 de c&tre autorul/autorii lor, pe de-o parte si receptarea — stocarea — $i reflectia ad hoc din partea auditoriului. Activitatile complementare prelegerii (cursului academic), respectiv activitatile de seminar gsi cele independente, presupun pregatirea prealabila, implicarea activa si mai ales feedback-ul reciproc intre actorii implicati. Ele sunt destinate aprofundarii si nuantarii informatiilor oferite de curs si au aceleasi obiective ca toate activitatile de invatare in general: atat in plan cognitiv cat si in plan afectiv, respectiv: cunoasterea/stocarea de informatii pentru reactualizare, intelegerea, aplicarea, analiza, evaluarea si creatia (in domeniul cognitiv), receptarea, raspunsul, valorizarea, organizarea si stabilirea setului de valori aferente caracteristicilor a ceea ce se achizitioneazd (emotii si sentimente, preferinte, atitudini, valori si motivatii) (in domeniul afectiv) (pentru nuantare, a se vedea taxonomiile obiectivelor invatarii (Anderson gi Krathwohl, 2001; Krathwohl, Bloom si Masia, 1964). Seminarul academic reprezinta, sensz lato, o forma de instruire academic avand ca functie principala reunirea unor grupuri restranse de persoane in cadrul unor intalniri dinamice si interactive in care subiectul disculiilor graviteaz4 in jurul unor problematici specifice, de cele mai multe ori precizate in prealabil. in esenta, seminarul este locul in care participantii au prilejul sé puna intrebari, sa se angajeze in dezbateri cu privire la anumite teme si mai ales, au oportunitatea de a-si prezenta, intr-o atmosfera cat mai apropiaté de cea a comunitatilor stiintifice, produsele activitatilor independente, avand garantia ca ele vor fi receptate, analizate si comentate in acord cu cele trei caracteristici ale invatarii autentice subliniate de catre Rogers (1959): empatia, congruenta si valorizarea poz! Activitdjile individuale, complementare prelegerilor si seminariilor, se finalizeaza prin ,,produse/creatii stiintifice” specifice si se diferentiaza in ceea ce priveste capacitatea lor formativa in functie de obiectivele si formatul produsului vizat. 1SAngelo si Cross (1993), intr-un tratat adresat profe- sorilor din invatamantul liceal si universitar, prezinté un fecund inventar de activitati individuale care pot fi utilizate fie pentru atingerea obiectivelor invatarii pe care le precizeazd taxonomia revizuita a lui Bloom (Anderson si Krathwohl, 2001), fie pentru activarea unor strategii particulare de invatare. Vizand cel de-al doilea scop. autorii mai sus citati descriu: e activ care faciliteazd in special analiza (sistema- tizarea informatici, chestionarea si realizarea de postere sau planuri/scheme); © activititi care faciliteaza in special sinteza (hartile conceptuale); e activitati care faciliteaza in special gandirea critica (mese rotunde, dezbateri, focus-group, analiza critica). Dintre acestea, avand in vedere specificul experientei de invatare in perioada tranzifiei de la studiile de tip liceal la cele de tip universitar, sunt propuse ca activitati independente: a) Realizarea unor diagrame ale relatiilor dintre conceptele/teoriile unui subiect (Harta conceptuala/Concept Map) aferent. b) Analiza critica a informatiilor prezentate in lucrari_ stiintifice precum articole, tratate, monografii, etc. Diagrama relatiilor dintre conceptele/teoriile unui subiect (Concept-map) reprezinta in esen{a un instrument utilizat pentru a organiza si reprezenta cunostintele dobandite si implicd, alaturi de identificarea conceptului/conceptelor importante legate de o anumitd temé, si construirea unei retele de legaturi, intelesuri si semnificatii plecdnd de la conceptul de bazii. Fiecare nofiune este tradusa in plan vizual sub forma unei figuri geometrice (e.g. paralelogram, dreptunghi, cere, oval, etc.), relatiile de subordonare sau supraordonare conceptual formand o ierarhie simbolizata prin sageti. Aceste reprezentari pot fi suplimentate gi de etichete lingvistice in 16 scopul de a clarifica legaturile si de a spori gradul de comprehensiune a temei abordate (Johnson $i Johnson, 1994). . Analiza critica exprimé o apreciere personala a informatiilor continute de o sursa bibliograficd, o evaluare a exactitatii, corectitudinii si completitudinii acestora. Ea necesita formularea gi elaborarea unor argumente i contraargumente contribuind la dezvoltarea abilitatilor de gandire critica. Pentru completarea/nuantarea invatarii facilitate de aceste activitati, produsele stiintifice realizate urmeaza a isi primi ,,validarea sociali” prin activitati de grup (seminarii) care constau in: a) Prezentarea in fata grupului a produsului activitatilor independente (concept-map sau analiza critica) sub forma unui poster sau a unei prezentari power-point; b) Discutii de grup privind: a) informatiile prezentate,; b) modul de prezentare. : Fiecare dintre mentionatele activitéti au reguli de desfasurare stabilite in timp prin eforturile specialistilor de a le creste eficienta dar gi relevanta pentru expertiza celor care le desfasoara. Cunoasterea si respectarea lor face diferenta dintre etapa initiala si procesul continuu al formarii profesionaleCapitolul 2 ACTIVITATVEXERCITU DE VERIFICARE A CUNOSTINTELOR FACTUALE REFERITOARE LA CUNOASTEREA STIINTIFICA IN PSIHOLOGIE Valeria Negovan, Marius Stanciu © dimensiune importanta a dezvoltarii cunoasterit_in orice domeniu este constientizarea cantitatii sh calitatii informatiilor achizitionate si sistematizate astfel incat acestea si poata fi incluse cu cea mai mare vileza $1 adeevare ee noua configuratie de informatii cu o mai larga arie ce on set de exercitii de (auto)evaluare a progresului realizat in cunoasterea temelor abordate vizeaza: ; a) Fixarea cunostintelor cu privire la modelele ion conceptele, paradigmele $i personalitatile marcante care a contribuit la elaborarea acestora jn cadrul psihologiei iintifice; - b) S itiont competentelor in ceea ce priveste cautaret identificarea si evaluarea focalizataé a resurselor traditionale si digitale de informare (ie. «Aflabetizare” informationala, vicd si informatica); : c) Seales astiaiiie de gandire critica gi perfectionarea discursului argumentativ prin formularea unor argumente pertinente si sesizarea erorile in argumentare; . . d) Aplicarea cunostintelor/informatiilor asimilate $i interpre tate in demersul evolutiv de trecere de la cunoasterea 18 comuna la cea stiintificd in psihologie, atét in plan epistemic, ontologic, cat si in plan metodologic. in baza informatiilor existente in literatura de specialitate dar si in baza experientei lor didactice si de cercetare autorii prezentului instrument de lucru au apreciat ca realizarea obiectivelor specificate mai sus este facilitata de: a) Intrebari de verificare pe baz de itemi cu alegeri multiple; b) Exercitii si teme de reflectie sub forma de sarcini care solicité argumentarea, comentarea, imaginarea unor situatii pentru a identifica posibile dezvoltari ale cunoasterii in legatura cu respectiva situatie; c) Recapitulari esalonate sau comasate in forma unor succinte discursuri pe o tema data. Fiecare set de exercitii este insotit de o prezentare a obiectivelor auto/hetero evaluarii si de o bibliografie orientativa pentru aprofundarea studiului. Raspunsurile corecte la intrebarile de verificare, oferite la finalul sectiunii reprezinta un suport pentru dezvoltarea capacita{ii de autoevaluare si auto-feedback — abilitati academice esentiale pentru progresul in activitatile de invatare. Informatiile necesare rezolvarii exercitiilor se gasesc in urmatoarele surse bibliografice: Zlate, M. (2000). Introducere in psihologie. lagi: Polirom. Zlate, M. (2006). Fundamentele psihologiei, pp. 1- 123. Bucuresti: Editura Universitara. Zlate, M. (2009). Fundamentele psihologiei. lasi: Editura Polirom.2.1. Verificarea cunostintelor referitoare la tema Relatia dintre psihologie si teoria cunoasterii. 2.1.1. Obiectivele autoevaludrii cunostintelor: Rezultatele acestor intrebari/ exercitii ofera informatii despre cantitatea si calitatea cunostintelor cu privire la: o teoria cunoasterii stiintifice in psihologie; o diferentele dintre ontologie, epistemologie, psihologie. / o principalele controverse legate de intelegerea si definirea cunoasterii; o diferentele dintre cunoasterea comuna s1 cea stiintifica (doxa gsi episteme), : o diferentele dintre epistemologia academic gi cea naiva, 2.1.2. intrebiri de verificare Epistemologia reprezinta ramura filozofiei preocupata de: a) Studiul originii universului. , b) Studiul binelui si al riului, cat si al unei conduite corespunzatoare. ¢) Studiul cunoasterii, al naturii acesteia gi al surselor ci. d) Studiul a tot ceca ce exist. Conform abordarii traditionale a teoriei cunoasterii, spre deosebire de doxa, care inseamna credinfé sau opinic personala, cunoasterca adevarata presupune: a) O opinie imparlasita de mai multe persoane. b) O credinta sau opinie adevarata justificata. c) O dogma. d) Toate variantele de mai sus. 20 Spre deosebire de conceptul de paradigma popularizat de Thomas S. Kuhn (2008/1962), termenul épistéme, utilizat de Michel Foucault in Les Mots et les choses: Une archéologie des sciences humaines (1966) se refera la : a) intregul set de valori intelectuale umane. b) Un cadru conceptual mai vast care cuprinde si discursul stiintific. c) Spiritul intelectual al unei zone geografice (i.e. ortgeist). d) Nu exista diferente esentiale intre cele doua notiuni. . In jargonul filozofiei analitice, exemplele care contest tratarea cunoasterii drept o suma de credinte adevarate justificate poarta numele de: a) Cazuri Frankfurt. b) Dileme distructive. c) Paradoxuri. d) Exemple Gettier. 5. Epistemologia naiva sau “poporana” este preocupata de: a) Cercetarea normativa a procedurilor care trebuie utilizate pentru a putea ajunge la o cunoastere autentica. b) Cercetarea manierei in care persoanele obisnuite realizeazi evaludri ale cunoasterii in situatii obisnuite, cotidiene. c) Formularea unor principii prescriptive cu privire la cunoastere si evaluarea acesteia. d) Studiul formal al inferentelor deductive. Fundamentele psihologice ale epistemologiei naive depind cel mai probabil de: a) Cunostintele academice ale persoanelor. 21b) Abilitatile matematice ale persoanelor. c) Educatia informala primita de persoane. d) Metacognitie si abilitati de bazi ale psihologiei comune. 2.1.3. Exercitii si teme de reflectie 1. Considerati cA psihologia stiintifica, empirica reprezinta 0 amenintare care poate eroda fundatia normativa a teorici cunoasterii ? (Oferiti minim 2 argumente). a) b) 22 2.1.4. Bibliografie suplimentara orientativa Bengson, J., Moffett, M.A. (Eds.) (2011). ays on Knowledge, Mind, and Action. New York: Oxford University Press. Heintz, C., Taraborelli, D. (2010). Editorial: Folk Epistemology. The Cognitive Bases of Epistemic Evaluation. Review of Philosophy and Psychology, \(4). DOI: 10.1007/s13164-010-0046-8 Spaulding, W.D. (2013). Psychological Epistemology: Epistemological Psychology. Journal of Constructivist Psychology, 26(3), 172-180. 232.2.Verificarea cunostintelor referitoare la tema Psihologia ca gtiinta si ca profesie 2.2.1. Obiectivele autoevaludrii cunostintelor: Rezultatele acestor testari/ exercitii ofera informatii despre cantitatea si calitatea cunostintelor cu privire la: o definirea psihologiei ca stiinta; © principalele controverse legate de caracterul de stiinta al psihologiei; ©. natura psihologiei ca disciplina stiintifica; o obiectivele principale ale psihologiei — ie. descrierea, intelegerea si predictia comportamentului uman si animal, cat gi al atitudinilor si raspunsurilor afective ale omului; o locul psihologiei in sistemul stiintelor, 9 aspectele importante ale profesiei de psiholog (statut, functii, cod deontologic, debusee de plasare), © factorii modelatori ai viitorului psihologiei ca stiinta si ca profesic; © notele definitorii ale psihologiei ca profesie; © ariile principale ale psihologiei aplicate. 2.2.2. intrebari de verificare 1. Pentru ca o disciplina si fie considerata stiinté ea trebuie sa aiba urmatoarele clemente: a. O institutie in care persoanele sa fie educate si un corp profesoral; b. O metoda proprie; c. O serie de lucrari importante scrise despre un anumit subiect; d. Un obiect specific de studiu, o serie de metode empirice adecvate, cat si legi specifice. 2. Immanuel Kant (2002/1786) considera ca psihologia nu va putea deveni niciodata o stiinta naturala deoarece: a. Psihicul nu face parte din cimentul cauzalitatii; 24 b. Psihicul este diafan; c. Nu exista legi matematice ale psihicului, iar acesta nu poate fi masurat in mod direct si obiectiv: d. Psihicul nu poate fi inteles in totalitate. 3. Filozoful pozitivist Auguste Comte a exclus psihologia din sistemul stiintelor deoarece: a. Ea este o disciplina prea tanara; b. Ea nu are o metoda obiectiva de cercetare gi recurge doar la metoda subiectiva a introspectiei; c. Ea depinde in totalitate de dezvoltarile teoretice ale altor stiinte; d. Psihicul nu exista ca realitate obiectiva. 4. Tratarea psihologiei comune ca teorie in adevaratul sens al cuvantului presupune: a. Posibilitatea ca psihologia comuna sa fie complet falsa; b. Posibilitatea ca psihicul sa nu existe: c. Perspectiva conform careia simulém mintea altor persoane pentru a le intelege; d. Posibilitatea ca intelegerea intentionalitatii sa fie o adaptare biologica. 5. In general, se considera cA nasterea psihologiei stiintifice a avut loc in anul: a. 1672; b. 1742; c. 1913; d. 1879. 6. Dupa Thomas Kuhn (2008/1962), o paradigma reprezinta: a. Un algoritm folosit pentru a rezolva o problema; b. O teorie; c. Oconstelatie de teorii, modele si experimente clasice care permit stiinta normala; d. O pozitie metafizica asupra realitatii. 25. Dupa Lakatos (1978), programele stiintifice de cercetare contin: a. Doar un nucleu format din metode de cercetare specifice; b. Un nucleu dur, format din presupuneri metafizice si legi generale, cat si o centura de ipoteze auxiliare; c. Instrumente si aparate de masurare; d. Niciuna din variantele de mai sus. . Afirmatia “psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurta” fi apartine lui: a. Platon; b. Johannes Peter Miiller; c. Thomas Kuhn; d. Hermann Ebbinghaus |. Primul model triunghiular cu privire la pozitia psihologiei in cadrul stiintelor se datoreaza lui: a. Jean Piaget; b. P.E. Meehl; c. B.M. Kedrov; d. Karl Bihler. 10.in modelul sau triunghiular, Kedrov plaseaza psihologia: a. Mai aproape de stiintele sociale decat de cele filozofice; b. Mai aproape de tehnica decat de stiintele sociale; c. Mai aproape de stiintele filozofice decdt de cele naturale si sociale. d. Mai aproape de stiintele naturale decat de cele sociale. 11. in plan practic, serviciile furnizate de psihologi ocupa trei mari ari: a. Cea militara, organizationala gi clinica; b. Cea organizationala, academica si comportamentala; c. Cea clinica/consiliere psihologica si scolara, organizationala si academica; d. Niciuna din variantele de mai sus. 26 12. Dupa studiul efectuat de Rosenfeld, Schinberg gi Thornton (apud Zlate, 2000, p. 62) putem grupa responsabilitatile psihologului in patru subfactori: a. Interventie, aplicatii organizationale, —aplicatii stiintifice si aplicatii tehnice; b. Cercetare gi masurare, evaluare scolara si aplica{ii militare; Interventie, aplicatii stiintifice si educatie. d. Cercetare si masurare, interventie, aplicatii organizationale si evaluare. 2 13. Cel mai cunoscut cod deontologic al profesiei de psiholog a fost dezvoltat de: a. COPSI; b. ONU; c. APA; d. OST. 14. Codul deontologic al APA a fost elaborat in: a. 1879; b. 1992; ec. 1955; d. 1913. 15. Dintre urmatoarele tari cea care nu are un cod deontologic care se refera in mod special la cercetarea comportamentala este a. S.ULA. b. Marea Britanie; c. Belgia: d. Franta. 2.2.3. Exercitii gi teme de reflectie 1. Conform anumitor autori, psihologia comuna, fiind 0 teorie nesistematica gi naiva in adevaratul sens al cuvantului, este 27,complet falsa. Imaginati-va cum ar fi sa traiti fara a explica si intelege comportamentele umane in termeni de dorint credinte si aspiratii. Este acest lucru posibil ? da/nu b) Dac rispundeti ,,Da”, mentionati doua posibile consecinte (a, b); Dac& apreciati ci .Nu”, mentionafi doua argumente (a, b). a) , 3. Credeti ca pluralismul abordarilor prezent in psihologie ) - este un lucru bun ? Argumentati (minim 2 argumente). a) 2. Auguste Comte, _parintele pozitivismului, considera introspectia 0 metoda de cercetare profund eronata. Oferiti minim doud argumente pentru a sustine o astfel de pozitie. a) b) 28 294. Credefi ci psihicul poate fi redus la dinamica materiei ? Daca da, ar mai fi atunci nevoie de psihologie ? Oferiti minim doua argumente indiferent de pozitia asumata. a) b) 5, Oferiti doud argumente pentru locul central al psihologici in sistemul stiin{elor a) 30 b) . Cum vedeti profesia de psiholog peste 100 de ani. Oferifi minimum 2 argumente pentru sus{inerea pozitiei expuse. a) b) 7. Considerati ca exista situatii in care principiile generale propuse de APA pot fi incalcate. Oferiti minim 2 argumente pentru a sustine pozitia asumata. a) 31b) 8. Consultand manuale, carti de specialitate si surse de pe internet, , intocmiti o listé de experimente celebre care au incilcat principiile etice de baz ale codului deontologic. Credeti cA ele ar mai putea fi efectuate astazi. Argumentati (minim 2 argumente). a) b) 9. intocmiti un inventar al argumentelor personale pentru progresul psihologiei ca stiinta a) 32 b) 10. Motivati propria alegere a profesici de psiholog pe baza argumentelor pentru progresul psihologiei (un paragraf de maximum 100 de cuvinte) 2.2.4. Bibliografie suplimentari orientativa Herseni, T. (1980). Cultura psihologicé romdneasca. Bucuresti: Ed. St. si Enciclopedica, pp..209-261. Legea nr. 213 din 27 mai 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog, in Revista de psihologie organizationald, numar special, IV (3-4). lagi: Polirom. Pavelcu, V. (1972). Drama psihologiei. Bucuresti: EDP. Piaget, J. (1972). Dimensiuni interdisciplinare ale psihologiei. Bucuresti: EDP. Popa, M., Anitei, M. (2003). Profesionalizarea psihologiei in Romania— realitati si perspective in Revista de psihologie organizationald, III (3-4). 332.3. Verificarea cunostintelor referitoare la tema Cunoasterea stiintificd in psihologie: de la descriere, explicatie si predictic la lege si teorie 2.3.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor: Rezultatele acestor testri/ exercitii oferi informatii despre cantitatea gi calitatea cunostintelor cu privire la: o diferenta dintre cunoasterea comuna $i cea stiintificd in psihologie; © punctele forte, dar si cele slabe ale intuitiilor cauzale care stau in spatele cercetirilor socio-umane. © principalele note ale cunoasterii stiintifice in psihologie; © specificul descrierii si explicafici in cunoasterea psihologica; specificul legilor din psihologie; tipurile de explicatii oferite in cadrul psihologiei; tipurile de teorii in psihologie; specificul teoriilor psihologice. e000 2.3.2. intrebiri de verificare 1. Problema legilor in psihologie este: a. O problema incheiata, intrucat psihologia are legi similare celor gasite in fizica. b. O problema fictiva intrucat nu exista legi in natura. c. O problema fictiva, intrucat legile sunt constructii normative. d. O problema deschisd, deoarece legile psihologiei sunt de natura statistic-probabilistica gi teleologica. 2. Distinctia dintre nomotetic gi idiografic a fost introdusa de: a. Carl Hempel. b. Georg Hegel. 34 c. Wilhelm Windelband. d. Jean Piaget. 3. Conform modelului formulat de Hempel, explicatiile a. Existenfa unui model matematic al fenomenului vizat. b. Existenta unui agent inten{ional in spatele fenomenului vizat. c. Ambele variante a si b. d. Existenta unor “legi de acoperire”. 4. Sensu lato, psihologia este o stiint a. Pur nomotetica. b. Idiotetica. c. Pur idiografica. d. Niciuna din variantele de mai sus. 5. Demersurile interpretative in psihologie vizeaza: a. Explicarea unui fenomen sau a unui comportament in baza unor legi imuabile. b. Utilizarea unui model matematic pentru a explica un fenomen natural. c. intelegerea unui comportament sau a unui fenomen psihic prin intermediul empatici si prin simularea in mintea cercetatorului a fenomenelor interne desfasurate in mintea agentului investigat. d. Formularea unor modele abstracte explicative. 6. Dupa Piaget, modelul explicativ al reductionismului psihologic imbraca doua mari forme: a. Explicatii constructiviste si explicatii genetice. b. Explicatii fizicaliste si explicatii organiciste. c. Reductionism psihanalitic si reductionism behaviorist. 35d. Reductionism intrapsihologic si reductionism extra- psihologic. 7. Forta teoreticd a unei abordiri psihologice cuprinde, infer alia: a. Educatia formala primita de teoreticieni. b. Testabilitatea empirica a unci teorii, gradul de incadrare empirica formala, gradul de formalizare si cel de coeziune. c. Inteligenta si creativitatea teoreticienilor. d. Niciuna din variantele de mai sus. 8. Precizia conceptual-lingvistica: a. Scade forta teoretica a unei teorii. . Nu afecteaza forta teoretica. b. c. Are un efect ambivalent asupra fortei teoretice. d. Sporeste forta teoretica a unci teorii. 1. Anumiti . Exercitii $i psihologi si i teme de reflectie filozofi considera ci pozitia traditionalé a determinismului nu mai poate fi pastrata in prezent. Evaluafi aceasta conceptie oferind minim doua argumente pro sau contra indiferent de pozitia asumata. a) b) 36 . Credeti ca psihologia are legi speciale, proprii, sau toate acestea se reduc in ultima instanta la legi de natura biochimica, care se reduc la randul lor la legi pur fizice. Argumentati (minim 2 argumente). a) b) . Daca legile si explicatiile psihologice au o natura profund teleologica, atunci care este cel mai redus nivel posibil de analiza. Exprimati-va opinia personala oferind minim 2 argumente. a) b) 374, Din punct de vedere al preciziei conceptual-lingvistice, care considerati cd este cea mai ,,evoluaté” paradigma psihologica din cele studiate pana in prezent. Sustineti alegerea facut formuland minim 3 argumente. a) b) c) 5. Considerati cé psihologia ar trebui sa urmeze modelul stiintelor naturale sau pe cel al stiintelor socio-umane ? Argumentati (minim 2 argumente) a) 38 b) 6. Demonstrati caracterul probabilist, statistic si teleologic al legii adaptarii senzoriale (maximum 500 de cuvinte). 2.3.4. Bibliografie suplimentara orientativa Bergstrom, L. (1996). Explicatia si interpretarea actiunii, in A. Botez (coord.). Filozofia mentalului. Bucuresti: Ed.stiintified, pp.140-161. Neveanu, P.P. (1980). Lege si explicatie in psihologie, in B. Zorgo (coord.). Probleme fundamentale ale psihologiei. Bucuresti: Ed.Academiei. Parot, F., Richelle, M, (1995). Introducere in psihologie. Bucuresti: Ed.Humanitas. 392.4. Verificarea cunostintelor referitoare la tema De la obiectul cunoasterii stiintifice in psihologie la obiectul psihologiei ca stiinta — perspective de abordare si consecinte in plan metodologic 2.4.1. Obiectivele autoevaluadrii cunostintelor: Rezultatele acestor testari/ exercitii ofera informatii despre cantitatea si calitatea cunostintelor cu privire la: ° ° dificultatile de delimitare a obiectului psiholog principalele tendinte si orientari in definirea obiectului psihologiei; relatia obiect — metode — finalitate in stiinta/ psihologie. implicatiile in plan conceptual-metodologic ale statuarii obiectului psihologiei; marile abordari din cadrul psihologiei (e.g. psihodinamica, comportamentala, umanista, pozitiva, evolutionista). 2.4.2. intrebari de verificare 1. Problema ontologica sau existentiala a psihicului const in: a. Imposibilitatea de a cidea de acord asupra metodelor folosite pentru a il studia. . Incapacitatea de a patrunde intelectual in spatiul vietii mintale. Dificultatea de a intelege cu exactitate care este natura psihicului si cum este ca conectata cu natura si dinamica entitafilor fizice. . Dificultatea de a atinge un consens cu privire la jargonul stiintific folosit. 40 2. Problema complexitatii psihicului consta in: a. Dificultatea de a intelege si de a prezice dinamica mintii in raport cu cea a creierului si a universului social. b. Imposibilitatea de a desface psihicul in partile sale componente. c. Imposibilitatea de a reunii echipe de cercetare multi-disciplinare care sa studieze mintea gi creierul. d. Dificultatea de a elabora ecuatii matematice care descriu dinamica stirilor mintale. 3. Divergentele inter-paradigmatice reprezinta: a. Divergente existente intre diferite scoli ale psihologiei cu privire la obiectul acestei discipline, la instrumentele care trebuie folosite pentru a il studia si la finalitatea demersului de cercetare. b. Dificultati de a intelege termenii folositi de alti cercetatori. cu privire la valoarea practica a psihologici. d. Discutii cu privire la originea istorica a psihologiei. 4. Divergentele intra-paradigmatice reprezinta: a. Discutii cu privire la intemeietorii paradigmei la care cercetatorii adera. b. Divergente existente intre adeptii unei scoli cu privire la coordonatele teoretice si metodologice ale acelei scoli si la necesitatea de a impune transformari la nivelul principiilor adoptate. Divergente existente intre adepjii unei gscoli cu privire la statutul psihologiei ca stiinta. d. Discutii cu privire la statutul pre-paradigmatic al psihologiei si la nevoia de a realiza o unitate intre scolile acestei discipline. ° 45. in prezent, psihologia este 0 disciplina: 2. Este fragmentarea un fet C ae a. Unificata, in care toate scolile cad de comun acord . nomen benefic pentru o stiinta ? (Oferiti minim 3 argumente indiferent de perspectiva asupra unor concepte si principii de baza. sustinut’), b. Unificaté in masura in care toate gcolile cad de ‘ comun acord asupra statutului ontological a) psihicului. c, Fragmentata, neexistdnd un acord general cu privire Ja natura psihicului, la obiectul de studiu al psihologiei, la metodele acestei discipline sau la finalitatea sa. d. Fragmentata, intrucat fiecare paradigma urmareste scopuri politice, economice gi sociale specifice. b 2.4.3. Exercitii si teme de reflectie ) 1. Este psihologia o stiinta pre-paradigmatica, asemeni chimiei in timpul Evului Mediu sau a biologiei inaintea lui Charles Darwin ?(Oferiti minim 3 argumente indiferent de perspectiva sustinuta). a) c) b) 3. Oferiti cateva solutii (minim 3) pentru a unifica psihologia sub 0 singura paradigma dominanté ? Este, totusi, acest lucru dezirabil ? (Oferiti minim un argument). a) °) 42 xb) b) 5. Daca psihicul poate fi realizat pe mai multe suporturi materiale, dupa cum sustin anumiti adepti ai c) cognitivismului, este psihologia o stiinté complet independenta ? (Oferi{i minim 2 argumente). a) Argument b) 4. Comentati problema ontologica a psihicului: credeti ca are vreo important pentru practica psihologiei daca psihicul este material sau imaterial, potent din punct de vedere cauzal sau complet inert ? (Oferi{i minim 2 argumente). a) as 452.5. Verificarea cunostintelor referitoare la subtema Viata psihica interioara ca obiect al psihologiei (introspectionismul si psihanaliza) 2.5.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor: Rezultatele acestor testari/ exercifii ofera informatii despre cantitatea si calitatea cunostintelor cu privire la: © scolile care au impus ca obiect de studiu al psihologiei viata psihica interioara (introspectionismul si psihanaliza); © contributia introspectionismului si a psihanalizei la precizarea obiectului psihologiei; © directiile de dezvoltare ale obiectului psihologiei propuse de introspectionism si psihanaliza. 2.5.2. intrebari de verificare 1. Obiectul de studiu al psihologiei propus de introspectionisti era reprezentat de: a. Comportament; b. Inconstient si sexualitate; c. Stari de constiinta interne; d. Omul ca un intreg indivizibil. 2. Modelul conceptual analogic al structuralismului era: a. Modelul biologiei; b. Modelul fizicii: c. Modelul chimiei; d. Modelul geologiei. 3. Cel care aduce introspectionismul in $.U.A. este: a. Wilhelm Wundt; b. John Dewey; c. E.G. Boring; d. E.B. Titchener. 46 . Modelul conceptual analogic al functionalismului era: a. Modelul fizicii; b. Modelul biologici; c. Modelul chimiei; d. Niciunul de mai sus. . Printre adeptii functionalismului ii putem numara pe: a. William James, Wilhelm Wundt si E.B. Titchener; b. Eduard Gruber si Florian $tefanescu-Goanga; c. Wilhelm Wundt si Jean Piaget: d. William James, John Dewey si James Angell. . Conceptia centralé a functionalismului era ca: a. Psihicul nu are nicio functie adaptativa; b. Psihicul trebuie descompus in elementele sale componente; c. Psihicul are o functie adaptativa deosebita. d. Nu exista psihic. . Obiectul de studiu propus de psihanaliza este: a. Comportamentul; b. Sinele individual si unic al omului; c. Starile de constiinté modificate; d. Inconstientul si sexualitatea . Karl Popper (1963) considera ca psihanaliza nu este o stiinta deoarece ea: a. A fost elaborata plecand de la cazuri clinice; b. Nu face uz de metodele stiintelor naturale; c. Nu este falsificabila; d. Foloseste vocabularul psihologiei comune. . In modelul topografic, compartimentele psihicului sunt: a) Id-ul, ego-ul si superego-ul; b) Constientul, preconstientul si inconstientul; c) Id-ul, constientul si preconstientul; d) Id-ul, ego-ul si preconstientul. 4710.in cel de-al doilea model teoretic promovat de Freud dupa 1920, sediul inconstient al instinctelor este reprezentat de: a. Superego; b. Ego; c. Preconstient; d. Id-ul 11. Dupa Freud, la nastere copilul are doar o singura ipostaza a psihicului. Aceasta este: a. Id-ul; b. Ego-ul; c. Superego-ul; d. Constientul. 12. Daca id-ul este condus dupa principiul placerii, ego-ul este condus dupa: a. Principiul cognitiei; b. Principiul libidoului; ¢. Principiul realitat d. Principiul violentei. 13. Tehnica consideraté de Freud drept calea “regala spre inconstient” este: a. Hipnoza; b. Metoda sugestiei; c. Analiza visclor; d. Metoda asociatiilor libere. 14. Visele (la fel ca si actele ratate) au: a. Un continut manifest si unul latent; b. Un continut incomprehensibil; c. Un continut perfect investigabil in timpul starii de veghe; d. Niciuna din variantele de mai sus. 48 15. Freud si-a elaborat teoria cu privire la vise plecand de la un vis personal avut in jurul anului 1895. Acesta este cunoscut in cadrul literaturii sub numele de: a. Injectia Irmei; b. Omul cu sobolani; c. Omul-lup; d. Visul Annei O. 2.5.3. Exercitii si teme de reflectie 1. Introspectia a fost aspru criticata atat de psihologi cat si de filozofi. Credeti, totusi ci ea poate conduce la o cunoastere adecvata asupra psihicului uman ? (Oferi{i 3 argumente indiferent de pozitia asumata) a) b) °) 492. in cadrul literaturii de specialitate au fost oferite o multime de critici la adresa psihanalizei. Fara a consulta aceste surse, care credeti ci sunt barierele ce stau in fata acestui statut al paradigmei ? Argumentati (minim 2 argumente). a) b) 3. Credeti ci psihanaliza a fost 0 adevarata revolutie pentru domeniul psihologiei ? Oferiti argumente pro- si argumente contra (minim doua pentru fiecare perspectiva). Argumente PRO a) b) 50 Argumente CONTRA a) b) 4. Comentati in maximum 300 de cuvinte urmatorul citat pentru a argumenta necesitatea depasirii perspectivei introspectioniste asupra obiectului psihologiei: »Dacé admitem totusi, cA realitatea constiintei, ca fenomen subiectiv, poate fi explorata si cunoscuta si ci aceasta realitate constituie obiectivul exclusiv al cercetarii psihologice, suntem pusi in fata unci noi constatari: manifestarile vietii psihice intrec limitele constiinfei. Rezulté ca, redus la constiinta, la studiul formelor superioare gi reflexive ale vietii psihice, domeniul psihologiei devine considerabil saracit. Cine oare studiaza, in cazul acesta, formele sau _procesele extraconstiente, cum sunt automatismele gsi, mai ales, acele motivatii ale actiunilor proprii care scapa prizei noastre de constiinta? Trebuie sa amintim o multime de procese psihice, traite in mod real si implicit, care nu sunt — si uneori nici nu pot fi—traduse pe planul superior, reflexiv, explicit si logic, al constiintei” (Pavelcu, 1972, p.65). 51Conceptia fundamentald a psihanalizei o reprezinta existenta unui inconstient inaccesibil etajelor superioare ale psihicului in cele mai multe circumstante. Astfel, pulsiunile libidinale si agresive sunt impinse inapoi in inconstient pentru a nu_ destabilizastructura si functionarea psihicului. Imaginati un experiment prin care se poate testa intr-o maniera obiectiva aceasta presupunere. 52 2.6. Verificarea cunostintelor referitoare la subtema Comportamentul, conduita si omul concret ca obiect al psihologiei 2.6.1. Obiectivele autoevaluarii cunostin{elor: Rezultatele acestor testari/ exercitii ofera informatii despre cantitatea gi calitatea cunostintelor cu privire la: © scolile care au impus ca obiect de studiu al psihologiei comportamentul, conduita si activitatea; © contributiile si limitele behaviorismului, psihologici conduitei, psihologiei actionale si psihologiei umaniste la definirea obiectului psihologiei; o directiile de dezvoltare ale obiectului psihologici propuse de behaviorism, psihologia conduitei, psihologia actionala si psihologia umanista; o Evalueze critic afirmatia ci noile orientari in psihologie se raporteazi la om ca la un element al marii ordini universale; o Discute critic avantajele si limitele psihologiei umaniste. 2.6.2. Intrebari de verificare 1. Paradigma behavioristé propune ca obiect de studiu al psihologici: a. Starile mintale interne; b. Omul in intregime; c. Comportamentul; d. Inconstientul si sexualitatea. 2. Nasterea behaviorismului in psihologie este asociata cu: a. Aparifia criticilor impotriva introspectionismului; b. Formarea Cercului de la Viena. c. Consolidarea metodei observatiei; 53d. Aparitia articolului lui J.B. Watson, “Psychology as a behaviorist views it” in 1913. 3. Behaviorismul metodologic este: a. O teza ontologica despre natura psihicului uman; b. O teza despre rolul limbajului in gandire; c. O tezd normativa asupra cercetarii in psihologie care considera c& doar datele observabile pot fi tratate drept date empirice concludente; d. Toate de mai sus. 4. Metodele de cercetare ale behaviorismului sunt reprezentate de: a, Introspet b. Observatie si experiment: c. Analiza viselor; d. Interpretarea cazurilor clinice. 5. Watson (1920) a incereat s@ evidentieze rolul conditionarii clasice in formarea fobiilor intr-o cercetare cunoscutd astazi sub numele de: a. Micul Albert; b. Injectia Irmei; c. inchisoarea Stanford; d. Experimentul Robbers Cave. 6. Dupa Watson, finalitatea psihologiei behavioriste este: a. Vindecarea disfunctiilor psihice; b. Analiza psihicului ca un produs sui generis; c. Controlul si modelarea comportamentului; d. Investigarea constiintei. 7. Behaviorismul logic are la bazi doua concepte importante. Acestea sunt: a. Falsificationismul si fizicalismul; b. Verificationismul si epifenomenalismul; 54 11. c. Verificationsimul gi fizicalismul; d. Falsificationismul si operationalizarea. . Dupa Hempel (1980/1935) si alti adepti ai behaviorismului logic, sensul unei asertiuni reprezinta: a. Rolul pe care il joaca asertiunea in discurs; b. Conditiile de verificare al acelei asertiuni; c. Clasa de obiecte la care face referire acea asertiune; d. Asertiunile nu au sens. . B.F. Skinner este cunoscut pentru elaborarea conceptului de: a. Conditionare clasica; b. Conditionare operanta; c, Harta cognitiva; d. Inconstient dinamic. Abordarea promovata de Skinner poarta numele de: a. Behaviorism metodologic; b. Behaviorism teleologic; c. Behaviorism radical: d. Behaviorism logic. in terminologia behaviorismului, intarirea _pozitiva semnifica: a. Un stimul care scade frecventa de aparifie a unui comportament; b. Un stimul indiferent organismului. c. Un stimul introdus care creste frecventa de aparitie a unui comportament; d. Un stimul nociv. E.C. Tolman este cunoscut pentru elaborarea conceptului de: a. Conditionare operanta; b. Legea efectului;c. Conditionare clasica; d. Harta cognitiva. 13. Printre cele mai importante doua idei care stau la baza abordarii promovate de Pierre Janet in cadrul psihologiei sunt: a, Omul are un caracter determinat in principal de ereditate si studiul animalelor ne poate ajuta sa intelegem acest caracter in perspectiva evolutionista. b. Introspectia este o metoda valida de cercetare gi o putem implementa cu succes. . Studiul bolilor mintale ar putea constitui o cale de acces spre cunoastere gi intelegerea vietii mintale normale, dar acest studiu nu poate fi realizat prin introspectie. d. Comportamentul este cel mai adecvat obiect de studiu propus in cadrul psihologiei si el poate fi _cercetat doar prin experiment. ° 14. Pierre Janet a introdus in psihologie conceptul de: a. Inconstient colectiv. b. Arc reflex. c. Cognitie. d. Conduita. 15. Din punct de vedere metodologic, Janet propune: a. Metoda introspectiei: b. Metoda chestionarului; c. Metoda clinica; d. Metoda interviului. 16, Daniel Lagache intelegea prin conduita: a. Pur si simplu comportamentul extern observabil al unei persoane; b. Totalitatea operatiilor materiale si simbolice prin care organismul aflat intr-o anumita situatie isi tensiunile care ji ameninta unitatea gi integritatea; 56 18. 20. 21. c. Comportamentul intern, subepidermic al unui organism. d. Toate de mai sus. Dupa Lagache, actiunile simbolice sunt: Aloplastice (modifica anturajul); b. Autoplastice (modifica organismul); c. Ambele variante; d. Niciuna din variante. » Definita in sens extensiv, activitatea reprezinta: a. Totalitatea proceselor organice interne; b. Totalitatea proceselor simbolice interne; c. Relatia dintre organism si mediu care are o finalitate adaptativa si presupune un consum energetic. d. Comportamentul observabil al organismului. Paul Popescu-Neveanu considera ca unitatea de baza in psihologie este: a. Actiunea. b. Comportamentul. c. Neuronul. d. Constiinta. Din punct de vedere al extensiunii, psihologia conduitei propune un obiect de studiu: a. Mai restrans decat cel propus de Behaviorism. b. Mai restrans decdt cel propus de Introspectionism. c. La fel de complex precum comportamentul. d. Mai vast atat decat cel propus de Behaviorism cat si de Introspectionism. La momentul aparitiei, psihologia umanista a fost supranumita a “treia forta” din psihologie, celelalte doua fiind: a. Psihologia cognitiva si psihanaliza. st23. 24. 25% 26. b. Structuralismul si functionalismul. c. Functionalismul si behaviorismul. d. Psihanaliza si behaviorismul. Cei mai importanti doi teoreticieni ai curentului umanist sunt adesea considerati a fi: a. J.B. Watson si E.G. Boring. b. Jean Piaget si Noam Chomsky. c. Abraham Maslow gi Carl Rogers. d. Fritz Pearls si Erik Erikson. Primele lucrari care au promovat ideile de baz ale psihologiei umaniste au aparut fn: Anii °70, in Europa. . Anii 80, in S.U.A. Anii °60, in S.U.A. Anii °40, in S.U.A. aes Abraham Maslow este cunoscut in special pentru: a. Promovarea terapiei centrate pe client. b. Elaborarea piramidei nevoilor. c. Inventarea metodelor psihometrice de cercetare. d. Elaborarea metodelor proiective. Modelul paradigmatic al persoanelor capabile de auto-realizare a fost dezvoltat de Maslow in urma unei proceduri numite: a. Analizd cantitativa. b. Metoda chestionarului. c. Metoda interviului. d. Analiza biografica. Psihologia umanist a propus ca obiect de cercetare: a. Comportamentul uman gi animal. b. Starile modificate ale constiintei. c. Omul intreg, ca un tot unitar. d. Inconstientul. 58 27. 28. 29. 30. 31. in ultimele trei decenii, cele mai importante curente dezvoltate pe cadrul concepiual promovat de psihologia umanista sunt reprezentate de: a. Psihologia analitica gi psihologia transpersonala. b. Psihologia transpersonala si psihologia pozitiva. c. Abordarea psihodinamica si psihologia cognitiva. d. Psihologia cognitiva si psihologia pozitiva. Printre primele contributii aduse de Carl Rogers in cadrul psihoterapiei amintim: a. Inyentarea metodei desensibilizarii sistematice. b. Dezvoltarea metodei analizei visului. c. Dezvoltarea terapiei centrate pe client. d. Niciuna din variantele de mai sus. Carl Rogers considera ca toate organismele sunt manate de o forta inconstienta de natura: a. Distructiva si pasionala. b. B)Distructiva, libidinala. c. Constructivé de cele mai multe ori, dar capabila sa destabilizeze individul in anumite circumstante. d. Constructiva, manifestaté in directia atingerii potentialului de dezvoltare. Valorizarea organismica reprezinta: a. Comportamentele considerate dezirabile in urma valorilor asimilate printr-un proces de introiectie datorat conditionarii sociale. b. Hranirea, sexul si agresivitatea. Totalitatea consecintelor care urmeaz4 unor comportamente naturale gi care sunt reprezentate pozitiv in spatiul fenomenologic propriu al individului. d. agib. ° Metodele de cercetare implementate in cadrul psihologiei umaniste sunt: a. Atat obiective, cat si subiective. b. Pur obiective. “ 59c. d. Pur subiective. Niciuna din variante. 32. Finalitatea abordarii umaniste vizeaza: a. Modificarea si modelarea comportamentului uman si animal. . Descompunerea psihicului in elementele sale componente. . Intelegerea psihicului in perspectiva filogenetica. . Intelegerea dinamicii personalitatii, ajutarea omului de a igi atinge potentialul maxim si chiar schimbarea societat 2.6.3. Exercitii si teme de reflectie I. Credeti ca o stiinté a psihologiei care nu face apel la termeni mintali este dezirabila ? Oferiti trei argumente pro sau contra pentru oricare pozitic asumata. a) b) c) 60 2. Considerati cA principiile behaviorismului descoperite in principal in urma cercetirilor efectuate pe animale pot fi extinse cu succes la nivelul fiintei umane ? (oferiti minim doua argumente pro gi doud argumente contra). Argumente PRO a) b) Argumente CONTRA a) b) 3. Abraham Maslow si-a elaborat teoria cu privire la nevoile de auto-realizare ale omului investigand un numér restrans 61de personalitati marcante. Formulafi doud argumente pentru si impotriva acestei abordari cunoscute sub numele de analiza biografica. Argumente PRO: Argumente CONTRA: 4. in dorinta de a elimina asimetria de putere existenta intre terapeut si pacient, Carl Rogers a pus bazele terapici centrate pe client, pe care a numit-o initial terapic non-directiva. Considerati ca o astfel de abordare este fecunda (oferi{i minim 2 argumente indiferent de pozitia asumata). a) 62 b) Evaluati curentul umanist in comparatie cu cel behaviorist vizénd urmatoarele dimensiuni: a) complexitatea obiectului de studiu propus; b) claritatea conceptuala; c) rigurozitatea metodologiei; d) finalitatea. Care abordare vi se pare mai adecvata din punct de vedere stiintific ? (Oferiti minim 2 argumente). a) Complexitatea obiectului. b) Claritatea conceptuala c) Rigurozitatea metodologica d) Finalitate. Argumente: a) b) 632.7. Verificarea cunostintelor referitoare la subtema Extindere si aprofundare in cdutarea obiectului psihologiei (psihologia evolutionista, ecologica si pozitiva) 2.7.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor: Rezultatele acestor testari/ exercitii ofera informatii despre cantitatea si calitatea cunostintelor cu privire la: o scolile care au propus ca obiect al psihologiei noi aspecte ale psihicului (psihologia evolutionista, ecologica si pozitiva); © contributiile si limitele acestor scoli la stabilirea obiectului psihologiei. 2.7.2. intrebiri de verificare 1. inteleasi in sens de paradigma, psihologia evolutionist nativist4 umand s-a nascut din imbinarea: a. Neurobiologiei cu filozofia. b. Psihologiei cognitive cu teoria evolutici prin sclectic naturala. c. Etologiei cu genetica. d. Niciuna din variantele de mai sus. 2. Majoritatea psihologilor evolutionisti care urmeaza modelul teoretic propus de John Tooby si Leda Cosmides considera ca: a. Mare parte din arhitectura cognitiva umana este influentata de cultura. b. Psihicul uman are un centru cognitiv universal adaptativ. c. Mare parte din arhitectura cognitiva umana s-a fundamentat in Pleistocen, in cadrul unor grupuri de hominizi cu o organizare socio-economica de vanatori-culegatori. d. Nu existi constante cognitive la nivel de specie. 64 . Nasterea propriu- . Conceptul de Mediu Evolutionist Adaptativ (eng. Envioronment of Evolutionary Adapiness) origineaza in opera lui: a. Sigmund Freud. b. Carl Jung. c. Niko Tinbergen. d. John Bowlby. . Afirmatia conform careia .,craniile noastre moderne gazduiesc o minte din epoca de piatra” ii apartine lui: a. Steven Pinker. b. M.D. Buss. c. Geoffrey Miller. d. John Tooby si Leda Cosmides. isa a psihologiei pozitive o reprezinta: a. Operele lui Abraham Maslow. b. Aparitia psihologiei umaniste. c. Aparitia numarului | al revistei American Psychologist din anul 2000. d. Niciuna din variantele de mai sus. . Cei mai influenti si cunoscuti adepti ai psihologiei pozitive sunt: a. Carl Rogers si Martin Seligman; b. M. Csikszentmihalyi si Martin Seligman; c. Carl Rogers si Abraham Maslow. d. Niciuna din variantele de mai sus. . Psihologia pozitiva este preocupata cu cercetarea: a. Comportamentelor violente ale indivizilor gi a psihopatologiilor; b. Dependentelor biologice si psihologice. 65c. Experientelor pozitive (e.g. speranta, placerea, fericirea, starea de bine subiectiva, etc.), cat si a personalitatii pozitive. d. G&ndirii umane. 8. Metodele psihologiei pozitiviste sunt: a. Doar experimentale si psihometrice. b. Pur fenomenologice. c. Psihometrice si neurologice. d. Fenomenologice, psihometrice, neurologice si evolutioniste. 2.7.3. Exercitii si teme de reflectie 1. Ce fel de presiuni selective credeti ci au influentat dezvoltarea creierului in cadrul genului Homo. Oferiti minim’3 argumente pentru pozitia asumata. a) b) c) 66 2. Evaluati importanta investigatiilor neurobiologice si evolutioniste pentru domeniul psihologiei pozitive, oferind minim 2 argumente pro sau contra. a) b) 3. Intocmiti o listi formati din comportamente gi tras&turi psihice umane jin functie de ponderea pe care credeti ca invatarea individualaé, sociala gsi culturala o are in modelarea trasaturii respective. Ce trasaturi considerati ca sunt ereditare si ce trasaturi credeti cd sunt profund influentate de mediul cultural ? (elaborati o lista de minim 10 astfel de trasaturi). 672.7.4. Bibliografie suplimentara orientativa Ceausu, V. (1978). Cunoasterea psihologica si conditia incertitudinii. Bucuresti: Ed.Militara. Golu, M. (2002). Bazele psihologiei generale Bucuresti: Editura Universitara. Mucchielli, A. (1996). Noua psihologie. Bucuresti: Ed Stiintificd. Paveleu, V. (1972). Drama psihologiei. Bucuresti: EDP. : Teodorescu, S$. (1972). Psihologia conduitei. Bucuresti: Ed.Stiintificd. / Zlate, M. (1988). Onnul fata in fafa cu lumea. Bucuresti: Ed.Albatros. Zlate, M. (2001). Trei psihologii, in M.Zlate (coord.). Psihologia la raspantia mileniilor, asi: Editura Polirom. . Zlate, M. (2003). Eul si personalitatea. Bucuresti: Editura Trei (Psihologia umanista, Psihologia, _ transpersonala, Psihologia Pozitiva). 68 2.8. Verificarea cunostintelor referitoare la tema Natura psihicului uman ca obiect al cunoasterii stiintifice in psihologie: de la bazele biologice la determinarea si conditionarea social — istorica si culturala 2.8.1. Obiectivele autoevaluarii cunostintelor: Rezultatele acestor testari/ exercitii ofera informatii despre cantitatea si calitatea cunostin{elor cu privire la: o psihicul ca forma a vietii de relatie; © relatia psihic-creier din perspectiva diferitelor modele elaborate in timp; © psihicul ca reflectare si reproducere a realitafii exterioare in planul interioritatii subiective; o relatia de reciprocitate existentéa intre creier si comportament; o limitele in elaborarea unei stiinte obiective a constiintei fenomenale; o dihotomiile specifice psihicului uman. 2.8.2. intrebari de verificare 1. Printre cele mai cunoscute criterii avansate de filozofi pentru a delimita psihicul de celelalte forme de existenta intalnim: . Obiectivitatea, intentionalitatea si materialitatea; . Subiectivitatea, intentionalitatea si materialitatea; Subiectivitatea, intentionalitatea si infailibilitatea. . Obiectivitatea si perenitatea. aecep 2. Conceptia intalnita atat in cadrul religiilor occidentale cat si in opera unor filozofi ca Platon sau Descartes cu privire la relatia dintre minte si corp este cea a: a. Dualismului paralelist; b. Dualismului interactionist; c. Monismului psihoneural; d. Emergentismului. 693. Dupa Rene Descartes, mintea si corpul interactioneazi jntr-o anumita regiune a creierului cunoscuta sub numele de: a. Hipotalamus; b. Hipocamp; c. Glanda pineala; d. Cortexul orbito-frontal. 4. Gottfried von Leibniz este cunoscut pentru avansarea tezei: a. Dualismului interactionist; b. Ocazionalismului; c. Paralelismului; d. Emergentismului. 5. Conform epifenomenalismului, starile si procesele mintale sunt: Responsabile de miscarile corpului: . Identice cu starile si procesele cerebrale; Impotente din punct de vedere cauzal; Tot ce exista. ep P ae 6. Teza dualismului de proprietate considera ca: a. Mintea gsi creierului au exact acelasi set de proprietati; b. Mintea este tot ce exista; c. Proprietatile mintale si cele fizice sunt atribute ale aceleiasi substante; d. Materia este tot ce exista. 7. Cel mai cunoscut adept al idealismului subiectiv este: . Georg Hegel; . Immanuel Kant; . Bertrand Russell; . George Berkeley poge 10 8. Teza identitatii de stare centrala considera ca: a. Starile mintale sunt stari cerebrale; b. Starile mintale nu pot fi reduse la stari cerebrale; c. Starile mintale emerg din stari cerebrale; d. Tot ce exist sunt starile mintale. 9. Conform materialismului eliminativ: a. Psihologia comuna este o teorie adevarata care ofera predictii extrem de bune; b. Intreg universul este constituit dintr-o singura entitate; . Obiectele exterioare mintii nu exista; d. Psihologia comuna este 0 teorie eronata care face uz de un vocabular obsolet si postuleaz4 existenta unor procese gi stri fictive din punct de vedere ontologic. 2 10. Karl Popper este cunoscut pentru avansarea unei teze: I. a. Monist materialiste; b. Monist neutre; c. Pluraliste; d. Dualiste. Una dintre cele mai cunoscute clasificdri a fenomenelor parapsihologice le imparte pe acestea in doua clase: a. Telepatie si celelalte fenomene PSI; b. Precognitie si telepatic; c. Fenomene de perceptie extrasenzoriala si fenomene psihokinetice; d. Fenomene psihokinetice si telepatie. Telepatia reprezinta: a. O presupusa forma de comunicare cu persoancle decedate; b. O presupusi forma de comunicare la distanta intr-o maniera mijlocita de particule elementare; c. O presupusa forma de anticipare a viitorului; 71d. O presupusa forma de comunicare la distanta intr-o maniera neintermediaté de particule si cdmpuri cunoscute fizicii. I 2.8.3. Exercitii si teme de reflectie 1. Formulati doua argumente impotriva si doua argumente in favoarea tezei metafizice a dualismului interactionist cartezian. Argumente PRO a) b) Argumente CONTRA a) b) 72 2. De ce credeti ca dualismul interactionist a fost cea mai populara teza cu privire la relatia existenta intre minte si corp din ultimele doua milenii in cadrul culturilor occidentale ? (Formulati minim 3 argumente). a) b) c) 3. Unii filozofi contemporani considera ca materialismul nu poate explica natura proprietatilor fenomenale ale psihicului. Credeti ca acest lucru reprezinté un motiv suficient de bun pentru a sustine dualismul ? Dar pentru a postula faptul ca proprietatile fenomenale sunt proprietati primitive ale materiei ? (formulati minim 2 argumente indiferent de pozitia asumata). a) 73,b) 4. Identificati intr-un proces psihic (e.g. reprezentarea, gandirea, memoria): i. realitatea naturala pe care o reflecti (continutul informational, forma reflectorie ete.); baza neurofiziologica; iii. conditionarea gi determinarea socio-istoricé si socio-culturala 2.8.4. Bibliografie suplimentara orientativa Golu, M. (2004). Bazele psihologiei generale. Bucuresti: Editura Universitara. Golu, M. (1984). Natura psihicului uman - problema a cercetarii interdisciplinare, in Revista de psihologie, nr4. David, D. (2000). Prelucrari inconstiente de informatie. Cluj-Napoca: Editura Dacia. Constandache, G.C. (coord.) (1998). Cum ne fesem Eul. 74 | 2.9. Verificarea cunostintelor referitoare la tema Ipostazele psihicului ca obiect al cunoasterii stiintifice in psihologie 2.9.1. Obiectivele autoevaluarii cunostin{elor: Rezultatele acestor testari/ exercitii ofera informatii despre cantitatea si calitatea cunostin{elor cu privire la: psihicului; © progresul in cunoasterea stiintificd a continuturilor ipostazelor psihicului. 2.9.2. intrebari de verificare 1. Dupa Wilhelm Wundt, constiinta este: a. Capacitatea de a gandi; b. Capacitatea de a avea simtiri subiective; c. Capacitatea de a reproduce obiectiv realitatea; d. “O sinteza creatoare”: 2. Dupa savantul francez Henri Ey, a fi constient inseamna: a. A gandi despre spatiul exterior; b. A putea vorbi prin intermediul unui limbaj despre realitatea obiectiva; c. A dispune de un model personal al lumii; | d. A avea afecte. 3. Problema grea a constiintei (Chalmers, 1995, 1996) reprezinta: a. Incapacitatea stiintei de a intelege cum transforma mintea intrarile in iesiri; b. Incapacitatea de a stii dacé suntem sau nu itatea de a stii daca alte persoane au constiinta sau nu; 5d. Incapacitatea stiintei de a furniza o explicatie cu privire la caracterul calitativ al trairilor subiective. Ned Block a introdus distinctia dintre: Pr Constiin{a si auto-constiint Constiinta de acces si constiinta fenomenala; Constiin{ in act si constiinta reflexiva; Niciuna din variantele de mai sus. Teoriile de ordin superior ale constiintei spun ca: a. b. dv Pentru ca o stare psihica sa fie constientaé ca trebuie sa fie efectul procesarii analizatorilor; Pentru ca o stare psihicé sa fie constienta este necesar ca ea sa fie obiectul intentional al unei alte stari de ordin superior. Pentru ca o stare psihicé sa fie constienté ca trebuie sa fie realizata in neocortex. Niciuna din variantele de mai sus. Functia informational-cognitiva a constiintei se refera la: a. b. Faptul c& putem anticipa viitorul; Faptul c& putem regla procesele mintale interne prin activitatea constienta; Faptul cA constiinta reprezinté o reproducere sinteticé in subiectiv a realitatii obiective, exte- are: Faptul cA constiinta directioneaz4 organismele cAtre un scop in baza unor trebuinte, nevoi sau aspiratii. in ceea ce priveste conceptul de constiin{a, in prezent: a. Toti filozofii, psihologii si neurobiologi au cazut de acord asupra proprietatilor esentiale ale acestui fenomen; 76 Nu exista un consens clar cu privire la aceasta notiune; Stim cu siguranta cA doar organismele inzestrate cu neocortex au constiinta; Stim ca constiin{a presupune un substrat material chimic de natura organica. 8. Printre cele mai cunoscute operationalizari ale constiintei intalnim in practi a. b. ce d Testul Turing; Scala Glasgow si testul petei Galup; Testul Rorschach; Niciuna din variantele de mai sus. 9. Dupa Daniel C. Dennett (1991) iluzia “teatrului cartezian” presupune: a. d. Intuitia conform careia doar organismele umane au constiinta; Iluzia c&é avem liber arbitru; Iluzia cA existé un sediu central care sintetizeaza, discrimineazi si coroboreazi toate procesele mintale inferioare; Iluzia ca exista viata dupa moarte. 10. intrebarea daca au calculatoarele constiinté sau nu: a. c. d. A primit un raspuns unanim acceptat in ultimele doua decenii; A ramas o intrebare deschisa; Nu se poate stii niciodata; Nu reprezinta o intrebare cu sens. 11. intr-o prima ctapa, subconstientul a fost definit ca: a. b. Regiune a psihicului care nu poate fi niciodata accesata in mod constient; Rezervor al pulsiunilor biologice; 7713; d. Ipostaza a psihicului care cuprinde actele care au fost candva constiente, dar care in prezent se desfagoara in afara controlului constient; Nicuna din variantele de mai sus. Wallon definea subconstientul ca 0: a. b. ©; d Cerebratie latenta; Inconstient activ; Sediu al memoriei ancestrale a specici; Servo-mecanism al constiintei. Printre calitatile si rolurile subconstientului putem aminti: a. b. c. d. Latenta si potentialitatea. Impenetrabilitatea; Evanescenta; ‘Transparenta cognitiva; Cel care a introdus notiunea de inconstient in cadrul literaturii de specialitate este: a. b. Gi d Carl Gustav Jung; Gustave Le Bon; Sigmund Schlomo Freud; Niciuna din variantele de mai sus. Freud este creditat pentru dezvoltarea notiunii de inconstient ca: a. b, Cc. d Inconstient colecti Inconstient dinamic; Inconstient cognitiv; Inconstient cerebral. Inconstientul cerebral se refer la: a. Totalitatea proceselor desfasurate in sistemul nervos periferic; 78 d. 17. Inconstientul cognitiv este o nofiune introdus: i 5 b. c. d. Totalitatea proceselor desfasurate la nivelul telencefalului; Totalitatea activitatilor desfasurate la nivelul sistemului nervos central si periferic care nu sunt controlate constient si nu sunt integrate in constiinta; Procesarea informatiilor la nivelul analizatorilor. in cadrul: Psihanalizei; Psihologiei cognitive; Neurofiziologiei; Niciuna din variantele de mai sus. 18. Conform tezei modularitatii (e.g. Cosmides & Tooby, 1992, 1994), psihicul este: a. b. d. 19. Teza Un tot unitar ce nu poate fi analizat decat intr-o maniera holista, integrativa; Format din module cognitive, cel putin la nivel de periferie, acestea fiind dedicate unei categorii restranse de stimuli, avand o procesare rapida si manifestand un caracter impenetrabil din punct de vedere cognitiv. Fragmentat la cel mai intim nivel de procesare, cel al neuronilor; Fragmentat la nivelul lobilor cerebrali modularitatii masive extinde conceptul de modularitate la: a. b iz d. Nivelul sistemului nervos periferic; Nivelul tuturor organelor interne; Nivelul intregului psihic uman; Nivelul fiecarei celule din corp. 7920. Conceptul de inconstient colectiv a fost dezvoltat de: a. Sigmund Freud; b. Alfred Adler; c. Melanie Klein; d. Carl G. Jung. 21. Arhetipurile reprezinta: a. Structuri cognitive dezvoltate in — timpul ontogenezei; b. Complexe subconstiente; c. Principii ancestrale de organizare a_psihicului uman in jurul carora se cristalizeaza experientele de viata si se formeazi complexe; d. Amintiri, dorinte si nevoi refulate impinse in inconstient. 22. Printre cele mai cunoscute arhetipuri despre care vorbeste Jung, putem aminti: a. Scaunul si vasla; b. Raul si mama; ¢. Pacaliciul si scorbura; d. Animus si anima. 2.9.3. Exercitii si teme de reflectie 1. Dintre toate pozitiile cu privire la constiinté amintite anterior care vi se pare cea mai plauzibila ? Dar cea mai implauzibila ? Argumentati (minim 2 argumente). a) b) 80 2. Intrucdt avem acces doar la propriul spatiu privat al constiintei nu putem stii niciodaté in mod cert daca alte persoane sunt constiente sau nu. in aceste circumstante, considera{i ca ar trebui s& fim agnostici fata de constiinta altor persoane sau s4 acceptim axiomatic faptul ci ele au constiinté ? Formulati minim doua argumente indiferent de itia asumata. b) 3. Incercati si oferifi o definitie proprie conceptului de “constiinta”. Ati intampinat vreo dificultate in acest sens ? Daca raspunsul este “da”, oferiti minim doua motive pentru care crede{i ca ati intampinat aceste dificultati. 1, 81nN 4. Credeti cA o entitate extraterestra inzestrataé cu o structura biochimicd profund diferita fati de cea a organismelor de pe Pamnt ar putea avea constiinté ? Dar un computer 2 (Oferiti minim doua argumente pro si contra). Argumente PRO a) b) 82 Argumente CONTRA a) b) 5. Unii autori, precum Colin McGinn (1989, 1993), au sustinut faptul ci fenomenul constiintei nu poate fi niciodata clucidat de mintea umana. in consecinta, nu vom intelege niciodaté cum dinamica unor particule poate da nastere unor reprezentari ontologic subiective inzestrate cu proprictati calitative inefabile. Evaluati aceasté tezi a “inchiderii cognitive” oferind minim trei argumente pro sau contra, invariabil de pozitia asumata. Specificati sensul argumentului (pro sau contra). a) b) 83°) 6. Identificati / enumerati céteva continuturi ale unei experiente constiente (senzatii, perceptii, relafii, sinteze etc.) care, in conditiile cunoscute, sunt ,,depozitate” i in subconstient. 7. Evaluati notiunea de subconstient in termeni de comprehensibilitate, verosimilitate gsi utilitate explicativa. Credeti cA este 0 notiune indispensabila psihologiei ? (oferiti minim doua argumente). Specificati sensul argumentului } a) 84 b) 8. Comentati compatibilitatea dintre teza modularitatii masive dezvoltata in cadrul psihologici evolutioniste $i notiunea de inconstient colectiv in viziunea lui C.G. Jung. 9. Care considerati ca sunt cele mai frecvent intalnite tipuri de relatii dintre constient si inconstient in decursul vietii umane ? Oferiti minim 2 argument pentru pozitia propusd si asumata. 85a) b) 2.9.4. Bibliografie suplimentara orientativa Allport, G.W. (1991). Structura si dezvoltarea personalitajii. Bucuresti: EDP, pp.148-170 Biberi, I. (1970). Viswl si structurile subconstientului. Bucuresti: Editura Stiintifica. Constandache, G.G. (2000). Existé are constiinta? Bucuresti: Editura ALL. Dennet, D.C. (1998). Tipuri mentale. O incercare de injelegere a constiinei. Bucuresti: Humanitas. Ey, H., (1983). Congtiinga. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica. Fernandez-Zoila, A. (1996). Freud si psihanalizele. Bucuresti: Ed.Humanitas. Laplanche, J., Pontalis, J.B. (1994). Vocabularul psihanalizei. Bucuresti: Ed. Humanitas. Predescu, V. (1989). Psihiatrie, Bucuresti: Editura Medicala. 86 2.10. Verificarea cunostintelor referitoare la tema Starile de constiinté modificata (somnul, visul, hipnoza) si caile de acces spre acestea (meditatia, biofeedback-ul, substantele psihoactive) ca obiect al cunoasterii stiintifice 2.10.1 Obiectivele autoevaluarii cunostintelor: Rezultatele acestor testari/ exercitii ofera informatii despre cantitatea si calitatea cunostintelor cu privire la: o definirea gi caracterizarea starilor de constiinta modificaté prin opozitie cu starile normale de constiinta; o posibilitatile de cunoastere stiintificd a starilor de constiintéa modificata (somnul, visul, hipnoza); © posibilitatile de cunoastere stiintifica a modalitatilor de modificare a starii de constiinté (meditatia, bio-feed back-ul si substantele psihoactive). 2.10.2. Intrebari de verificare 1. Starile biologic adaptative de constiin{a modificata prin care tree majoritatea persoanelor sunt: a. Halucinatiile si visele; b. Extazul si halucinatiile. ¢. Somnul si visul. d. Starea de hipnoza si extazul. 2. Dupa o popularé taxonomie dezvoltaté de Anne Chassaing (1977), principalele stari de constiinta sunt: a. Starea de veghe si reveria; b. Visul, somnul si extazul; c. Starea hipnagogica, somnul si reveria. d. Starea de veghe, cea de visare, somnul gi extazul. 3. In timpul somnului, undele beta apar exclusiv in: a. Stadiul I al somnului non-REM. 87b. Stadiul III al somnului REM. c. Stadiul II] si lV al somnului non-REM. d. Stadiul somnului REM. 4. Somnul rapid, caracterizat de aparitia undelor beta, sciderea substantiald a tonusului muscular gi miscari rapide ale ochilor apare cu o periodicitate de aproximativ: a. 30 de minute. b. 15 minute. c, 90 de minute. d. 150 de minute. 5. Imaginile mintale care apar in timpul visului au un caracter preponderent: Tactil. b. Olfactiv. c. Auditiv. d. Vizual. S 6. Sigmund Freud, care a propus una dintre cele mai cunoscute si populare teorii cu privire la vise din prima jumatate a secolului XX, considera ca in vis: : a, Simulam evenimente neplacute pentru a ne pregati dinainte raspunsurile. b. Visul este un epifenomen al modificarilor chimice realizate la nivelul neuronilor. c. Visul permite realizarea unor dorinte refulate sau nefinalizate din timpul starii de veghe. d. Niciuna din variantele de mai sus. 7. Dupa Hobson si McCarley, visele reprezinta pur si simplu: a. Incercarea creierului de a asambla excitatii provenite de la trunchiul cerebral in naratiuni si imagini cu sens. b. Simularea unor situatii concrete de viata. 88 c. Efectul produs de desincronizarea _ activitatii talamusului cu cea a scoartei cerebrale. d. Reactivarea stocastica a unor imagini stocate in memorie. 8. Visele lucide reprezinta: a. Vise al caror conjinut este usor de inteles apoi in starea de veghe. b. Vise in timpul carora sunt rezolvate problemele concrete ale visatorului. Vise in care persoana este constienta cA viseaza d. Vise in care nu exista diferente intre continutul manifest gi cel latent. 2 9. Conceptia impartasita de majoritatea psihologilor de astazi cu privire la hipnoza considera ca aceasta este: a. O forma de halucinatie. b. O stare de somn partial sau somn incomplet. c. Un fenomen supranatural. d. Niciuna din variantele de mai sus. 10. in ceea ce priveste hipnoza, Pavlov credea ca: a. Accasta nu poate fi explicata prin metodele stiintei. b. Fenomenul este pur gi simplu o inselatorie. c. Fenomenul se datoreazi inhibarii selective a anumitor zone corticale. d. Este datoraté modificarilor survenite la nivel de receptori sinaptici. ll. Teoria hipnozei ca o comutare la nivel emisferic considera ca: a. Acest fenomen se datoreaza unor disocieri la nivelul sistemelor care constituie personalitatea individului. b. Fenomenul apare doar la persoanele care nu au un corpus callosum. 89c. Starea de hipnozi este legaté de diferentele functionale existente intre emisfere. d. Hipnoza este strans legati de sugestibilitatea si credulitatea individului. Clasa substantelor psihoactive care determina cele mai mari schimbari la nivelul starilor de constiinta este: a. Clasa narcoticelor; b. Clasa sedativelor; c. Clasa substantelor halucinogene. d. Alcoolul. Din urmatoarele substante, stimulatoare sunt: . Nicotina si alcoolul. . Alcoolul si heroina. c. LSD-ul si cannabis-ul. d. Amfetamina si cocaina. p s Halucinogenele produc de regula modificari majore la nivelul constiintei deoarece structura lor chimica aproximeaza: a. Structura chimici a GABA; b. Strucutra chimed a dopaminei; ¢. Structura chimica a adenosinei. d. Structura chimica a serotoninei. 2.10.3. Exercitii si teme de reflectie Dintre teoriile prezentate cu privire la natura si functia viselor, care considerati cA este cea mai pertinenta. Oferiti minim 2 argumente pentru pozitia asumata. a) 90 b) 2. In randul anumitor comunitati se mai pastreazi inca ideea cA unele vise au un caracter premonitoriu. fncereati si explicati aceasti convingere recurgand la informatiile asimilate. Oferiti minim 2 argumente in acest sens. a) b) 3. Incercati sa furnizati o explicatie pentru faptul ca non-nasculii dorm o perioada de timp mult mai mare decat adultii (aproximativ. 16 ore, distribuite atat ziua, cat si noaptea). Din acest interval, jumdatate este petrecut in somn REM. Oferiti minim 3 argumente in cadrul explicatiei avansate. 91a) b) c) 4. Unele persoane cred ca in timpul starilor de constiinta modificata induse prin meditatie sau prin consumul unor droguri, au acces la o realitate mai apropiaté de substratul ontologic ultim al universului. incercati s4 oferiti minim 2 argumente pro si contra la adresa acestei convingeri Argumente PRO a) a2 b) Argumente CONTRA a) b) In majoritatea tarilor civlizate studiul efectelor induse prin consumul unor substante haluciogene a fost interzis in anii 760. Credeti ca aceasta decizie a avut un impact negativ asupra progresului stiintific. Argumentati, oferind minim 2 argumente. a) 93b) 2.10.4. Bibliografie suplimentara orientativa Floru, R., Steriade, M. (1967). Veghea si somnul, Bucuresti: Editura Stiintifica. Gheorghiu, A. (1977). Hipnoza — realitate si fictiune. Bucuresti: Editura Stiintifica. : Parot, A., Parot, M. (1999). Toxicomaniile. Bucuresti: Editura Stiintifica. Popoviciu, I. (red.). (1972). Somnul normal si patologic. Bucuresti: Editura Medicala. , Popoviciu, 1., Foisoreanu,V. (1994). Visu/. Bucuresti: Ed.Universul. 94 2.11. Raspunsuri corecte la intrebarile de verificare Relatia dintre psihologie si teoria cunoasterii 1c; 2b; 3b; 4d; 5b; 6d; 7b. Psihologia ca stiinta si ca profesie 1d; 2 c; 3 b; 4a; 5 d; 6c; 7b; 8d; 9d; 10c; lle; 12 d; 13 ¢; 14b; 15d. Cunoasterea stiintifica in psihologie: de la descriere, explicatie si predictie la lege si teorie Id; 2 ¢; 3 d; 4b; 5c; 6d; 7b; 8d. De la obiectul cunoasterii stiintifice in psihologie la obiectul psihologiei ca stiinta — perspective de abordare si consecinte in plan metodologic Te; 2 a; 3'a3 4b; 5 c: Viata psihica interioara ca obiect al psihologiei le; 2c; 3 d; 4b; 5 d; 6c; 7d; 8c; 9b; 10d; 11 a; 12 e313 c; 14a; 15. a. Comportamentul, conduita si omul concret ca obiect al psihologiei le; 2 d; 3c; 4 b; 5 a; 6c; 7 ¢; 8 b; 9b; 10.c; 11 ¢; 12 d; 13 ¢; 14 d; 15 ¢; 16 b; 17 b; 18 c; 19 a; 20 d. 21. d; 22 ¢; 23 d; 24 b; 25 d; 26 c; 27 b; 28 c; 29 d; 30 c; 31 a; 32d. Extindere si aprofundare in ciutarea obiectului de studiu al psihologiei Ib; 2c; 3d; 4d; 5c; 6b; 7c; 8d. Natura psihicului uman ca obiect al cunoasterii stiintifice in psihologie : de la bazele biologice la determinarea si conditionarea social — istorica gi culturala le; 2b; 3.¢;4 550; 6c; 7d; 8a; 9d; 10c; llc; 12d. 95Tpostazele psihicului ca obiect al cunoasterii stiintifice in psihologie (constientul, subconstientul gi inconstientul) 1d; 2 c; 3 d; 4b; 5 b; 6c; 7b; 8 b; 9 c; 10 b; Lle; 12 a; 13 d; 14 ¢; 15 b; 16 c; 17 b; 18 b; 19 c; 20 d; 21 ¢; 22 d. Starile de constiinté modificata (somnul, visul, hipnoza) si ciile de acces spre acestea (meditatia, biofeedback-ul, substantele psihoactive) ca obiect al cunoasterii stiintifice le; 2d: 3d; 4; 5 d; 6c; 7a; 8; 9b; 10¢; 11 ¢; 12 ¢; 13d; 14d. 96 Capitolul 3 EXERCITI DE AUTOEVALUARE SUMATIVA Valeria Negovan, Marius Stanciu La finalul auto/hetero evaluarii intelegerii si aplicarii cunostintelor cu privire la specificul cunoasterii stiintifice in psihologie, realizate sub forma raspunsurilor la intrebarile de verificare si la exercitiile de reflectie, autorii ghidului va propun o noua categorie de exercitii de autoevaluare, sumativa: 1. tratarea discursiva a unui subiect gsi verificarea completitudinii si acurate{ii reactualizarii informatiilor asimilate; 2. analiza gi aprecierea produselor stiintifice ale activitatilor independente de studiu conform unor criterii prestabilite. 3.1. Subiecte pentru recapitulare esalonata sau comasata a cunostintelor cu privire la specificul cunoasterii stiintifice a psihicului Fiecare dintre subiectele de mai jos solicité reamintirea unor informatii esentiale pentru domeniul specificului cunoasterii stiintifice in psihologie. Reamintirea informatiilor poate fi completa sau lacunara, acuraté sau ambigua. Autoevaluarea completitudinii si acuratetii informatiilor reactualizate se poate face comparand discursul propriu rezultat din tratarea subiectului cu cel existent in literatura OF:utilizaté pentru stocarea/memorarea lor. Procentul sau numarul unitatilor de informatie absente din propriul discurs reprezinta riscul de a nu obfine punctajul maxim Ia evaluarea de tip examen scris sau oral. Le 2, + PANY 17. 18. Diferenta dintre teoria cunoasterii academica si cea naiva, “poporana”. Principalele controverse cu privire la legalitatea statutului de stiinta al psihologiei. Precizati 3 argumente pentru caracterul de stiinta idiotetica al psihologici. Modelul interpenetrarii stiinfelor si locul pe care acesta il confera psihologiei. Specificul descrierii in psihologie Specificul explicatiei in psihologie Ce presupune specificarea sistemului explicativ? Asemianarile si deosebirile dintre interpretare gi explicatie; Principalele criterii de clasificare a teoriilor psihologice? Ince consta specificul legilor psihologice? . Caracterul probabilist al legilor psihologice, _ Caracterul statistic si teleologic sau finalist al legilor psihologice _ Criteriile utilizate pentru clasificarea orientarilor si scolilor psihologice care au contribuit la delimitarea obiectului psihologiei. _ in ce consta dinamica conceptiilor despre obiectul psihologiei? Tipuri de solutii la problema definirii obiectului psihologiei? . Consecintele in plan teoretic si practic ale solutiilor selective la problema obiectului psihologiei Obiectul psihologiei in conceptia lui Wundt? Eficienta metodei introspectici in cunoasterea psihicului 98 21. 225 23, 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34, 39. 40. . Obiectivitatea metodei empatiei in cunoasterea celuilalt . Contributia lui James la delimitarea obiectului psihologici Directiile de dezvoltare contemporana a introspectionismului. Aparatul psihic in conceptia lui Freud. Criticile aduse de behaviorism introspectionismului. Obiectul psihologiei in conceptia lui Watson. Contributia behaviorismului la —_dezvoltarea cunoasterii psihologice. Definitia conduitei (Janet). Metoda recomandaté de Janet pentru studierea conduitei umane. Criticile aduse psihologiei umaniste. Conceptele de bazi promovate de psihologia umanista. Perechi de polaritati sub care se manifesta psihicul. Argumente pentru ideea ca psihicul este o forma a vietii de relatie. Relatiile psihicului care il definesc ca expresie a vietii de relatie. Argumente al modelelor moniste si dualiste ale relatiei psihic creier. Asumptiile modelelor interactioniste (emergentist si sistemic) cu privire la relatia psihic — creier. . Caracteristicile reflectarii psihice. Functiile reflectarii psihice. . Diferenta dintre conditionarea gsi determinarea sociala a fenomenelor psihice. Principalele pozitii teorctice existente in psihologie cu privire la constiinta ca ipostaza a psihicului. Etapele definirii constiintei - rezultate Cele 2 componente ale constiintei in viziunea lui H. Ey. 9941. 42. 43. 44, 45. 46. 47, 49. 50. 52) 53 54. 55, 56. Sf 58. 60. Realiziri ale celei de-a treia etape in definirea constiintei. Ce inseamn ,,a fi constient”? Subconstientul ca ipostaza a psihicului — definire. Trasaturile subconstientului. Continuturile subconstientului. Semnificatiile conceptului de inconstient in modelul freudian clasic. Cum pot fi accesate continuturile incongstientului. Care sunt formele prin care continuturile inconstientului incearca s& se intoarc’ in constient, dupa ce au fost refulate. Conceptia lui Carl Gustav Jung cu privire la inconstient. Natura inconstientului. Functiile si rolurile inconstientului. Tipurile de relatii dintre constient gi inconstient. Clasificari ale starilor de constiinta. Caracteristici ale starilor de constiin{a modificata Somnul ca stare modificata de constiinté — principale caracteristici Visul ca stare modificaté de constiin{é — principale caracteristici? Hipnoza ca stare modificaté de constiinjé — principale caracteristici Cele mai frecvente tipuri de bio-feed-back Cele mai raspandite forme de meditatie Cele mai importante modificari fizice, mintale, emotionale si comportamentale pe care le produc drogurile. 100 3.2. Analiza si aprecierea produselor stiintifice ale activititilor independente de studiu conform unor criterii prestabilite Abilitatea de intelege si respecta regulile presupuse de formatul unor lucrari stiintifice este o parte din ce in ce mai importanté a competentei academice. Produsul activitatii stiintifice este din ce mai conditionat de standarde de calitate asumate de comunitatea academicd. Nerespectarea acestor standarde de calitate are ca efect neglijarea daca nu chiar rejectarea lui de citre comunitatea careia i se adreseaza. Autocunoasterea nivelului de dezvoltare a acestei abilitati reprezinta una dintre primele conditii ale dezvoltarii ci. Procentul sau numarul unitatilor de informatie absente din propriul discurs reprezinta riscul de a nu obtine punctajul maxim la evaluarea de tip examen scris sau oral. 3.2.1. Criterii de auto/heteroevaluare a hartii conceptuale (concept map) Pentru evaluarea calititii formative a hartii conceptuale se pot utiliza urmatoarele criterii: 1. prezenta urmatoarelor detalii: a) Autor: b) Tema: c) Sursa bibliograficé (cu consemnarea datelor de identificare, conform APA): d) Rezumat de maximum 300 cuvinte in care sunt specificate: obiectivul lucrarii, metoda utilizata in identificarea conceptului cheie si a conceptelor relationate, contributia la cunoasterea problemei aprofundate. 2. Selectarea corecta a sursei (relevanta pentru tema); 1013. Identificarea si precizarea conceptului cheie si a conceptelor relationate; 4. Lizibilitatea reprezentarii grafice; 5. Acuratetea/corectitudinea utilizarii conceptelor; 6. Originalitatea/subtilitatea in surprinderea si redarea relatiilor 3.2.2. Criterii de auto/heteroevaluare a analizei critice a unui articol din literatura de specialitate Pentru evaluarea calitafii formative a analizei critice a unui articol din literatura de specialitate se pot utiliza urmatoarele criterii: 1. prezenta urmatoarelor detalii: e Autor: e Tema: Sursa bibliografica (cu consemnarea datelor de date de identificare, conform APA); Rezumat de maximum 300 de cuvinte in care sunt specificate: obiectivul lucrarii, contributia la cunoasterea problemei abordate). . Selectarea corecté a articolului (relevanta pentru tema, actualitatea); 3. Identificarea si precizarea ideii principale a articolului; 4. Listarea ideilor si argumentelor utilizate de autorul articolului relevante pentru tema; 5. Aprecieri asupra organizarii si calitatii surselor bibliografice utilizate; 6. Aprecierea personala asupra congruentei dintre informatiile prezentate si concluziile autorului. Nn 102 Capitolul 4 LA FINAL DE EVALUARE/AUTOEVALUARE: FRAUDA SI COMPORTAMENTUL STIINTIFIC NECORESPUNZATOR Marius Stanciu in prezent, dupa aproape 60 de ani de la formarea ISI si 20 de ani de la popularizarea Internetului, dominarea lumii academice de catre S.U.A. reprezinté un adevar incontestabil. Acesta fiind cazul, este probabil cel mai indicat sa investigam inca de la bun inceput maniera in care aceasta {ara cu o lungd si semnificativa traditie stiintifica intelege si defineste frauda si lipsa de onestitate academica. Sensu stricto, comportamentul stiintific necorespun- z&tor cuprinde falsificarea, fabricarea si plagierea datelor utilizate intr-o cercetare, cAt si comunicarea gsi publicarea acestora (Parrish, 1999). Sensu lato, conform recomandarilor exprimate de Fundatia Nationali a Stiin{elor din America, lipsa de onestitate academica cuprinde pe langa practicile enumerate anterior orice incalcare sau deviere de la practicile de cercetare general acceptate (Horton, 1995). Desigur, la prima vedere, o astfel de definitie poate parea extrem de vaga si dependenta de context. Invariabil, ea are totusi meritul de a lua in consideratie si dimensiunea sociala a comportamentelor neadecvate, subliniind faptul ci orice atac impotriva unci persoane sau grup de persoane facuta in rea credin{a reprezinté o inealeare a codului etic. De partea cealalté a Atlanticului, conform raportului COPE (1999), definitiile graviteaza in jurul acelorasi principii de baz4. Mai precis, daca in Danemarca si Suedia frauda e 103in{eleasa in termenii neglijarii, falsificarii sau distorsionarii intentionate a mesajului stiintific, plagierea datelor, a metodelor sau a ipotezelor unui alt cercetator, in Norvegia definitia oficiala aproximeaza opinia Fundatiei Nationale a $tiintelor din S.U.A., fiind adoptaté o viziune mai generala dar concomitent mai vaga asupra problemei. Din nefericire, pe teritoriul Romaniei nu existé o definitic general acceptata cu privire la fraud, codul deontologic al COPS! rezumandu-se la a recomanda psihologilor sa promoveze “acuratetea, obiectivitatea, onestitatea si buna- credint4 in activitatile lor profesionale” (Art. IIT.4). Bine- inteles, anumite prevederi cu privire la pastrarea si protejarea datelor (Art. VIL. 2 si Art. VIIL3) sau la abuzul de autoritate (Art. XI.7) se suprapun partial peste principiile etice generale consacrate la nivel mondial. Pe de alta parte, in lipsa unui echivalent national al codului APA, definirea, gestionarea gi pedepsirea cazurilor de fraud ramane la latitudinea fiecarei institutii academice in parte. Avand acest tablou sintetic la indem4na, se poate vedea cu ugsurinté cum majoritatea conventiilor nationale converg asupra trei mari dimensiuni atunci cand vine vorba de frauda stiintifica: (1) Fabricarea — reprezentand generarea ex nihilo a datelor de cercetare care sunt apoi promovate si raportate ca fiind reale. Majoritatea cazurilor consacrate de frauda (e.g. Jan Hendrick Schon, Hwang Woo-Suk, Diederik Stapel) cad in aceasta categorie. (2) Falsificarea — insemnand operarea asupra datelor, a materialelor si/sau a echipamentelor de cercetare, cAt si asupra proceselor in directia omiterii, decurg din datele brute colectate si inregistrate. (3) Plagierea sau insusirea unor idei, expresii, rezultate si metode de cercetare ale unei alte persoane 104 sau grup de persoane fara a oferi credit acestora intr-o maniera corespunzatoare. in principiu, la nivelul ciclului de licen{i se insista adesea mai mult asupra plagiatului decat asupra celorlalte forme de comportamente academice necorespunzatore, deoarece studentii trebuie mai intdi sa-si dezvolte aparatul critic inainte de a se angaja in studii propriu-zise. fn realitate, desigur, toate practicile enumerate anterior sunt daundtoare si blamabile, ele reprezentand conduite transgresive la adresa codului etic. Data fiind natura cursului pentru care a fost elaborata aceasta lucrare, ne vom preocupa in cele ce urmeaza cu precadere de plagiat, aceasta practica fiind de altfel extrem de raspandita in randul studentilor in prezent. 4.1. Plagiatul Perspectiva conform careia furtul unui obiect fizic este 0 fapta mult mai grava decat furtul unei idei sau a unei conceptii este adane inradacinaté in perceptia multor persoane. De asemenea, in anumite culturi, reproducerea verbatim a scrierilor sau a gandurilor unui invatat este consideraté o forma de respect si nicidecum o practica necorespunzatoare. In spatiul academic, insa, plagiatul, sau insusirea unor conceptii, opinii sau perspective fara a acorda credit autorului original, nu este un fapt tratat cu indulgenta. In continuare, vom incerca pe cat posibil sé conturam explicit notiunea de “plagiat”, exemplificand cele mai frecvente forme ale sale inregistrate in practica. Definitii si forme Din perspectiva istorica, intelegerea plagiatului drept un act imoral, complet deplorabil (e.g. Hexham, 1992; Maddox, 1995), origineaza in secolul XVIII, viziunea in sine fiind puternic legaté de curentul Romantic (Mazzeo, 2007). in 105prezent, cu precadere in mediul academic, putem gasi multe definitii oferite termenului, majoritatea dintre ele gravitand in jurul acelorasi idei de baza. in acest sens, dupa Universitatea din Oxford plagiatul inseamna utilizarea “ideilor sau a frazeologiei unui alt autor fara a oferi credit acestuia”! (Student Honor Code, Oxford College) in timp ce Princeton vede plagiatul drept folosirea deliberaté a “limbajului, ideilor sau a materialelor originale (cunoastere care nu este generala) a unei alte persoane fara a preciza sursa.” (WPA Statement on Best Practices, Princeton University). Pe teritoriul american gasim formulari similare, Yale definind plagiatul drept ,utilizarea cuvintelor, ideilor sau a lucrarilor unei alte persoane fara a specifica acest fapt” (“What is Plagiarism?” Yale College), iar Stanford drept “folosirea lucrarilor originale ale unei alte persoane, indiferent daca aceste lucrari reprezinté idei, coduri, formule, un limbaj specific, o cercetare, o strategie, un eseu sau orice alta forma de informatie fara a oferi recunoastere si credit adecvat autorului.* (“What is Plagiarism?”, Stanford University). Desi multe institutii de invatamant superior mentioneaza foarte clar faptul ci existaé mai multe forme de plagiat, poate cea mai matura, extinsd gi detaliata descricre o gasim la Harvard University care posteaza pe site-ul oficial un ghid menit si previna astfel de acte in randul studentilor. Astfel, dupa Harvard (Harvard Guide to Using Sources, Harvard College Writing Program), plagiatul poate fi: (a) Verbatim — prezent atunci cand materialul original este copiat litera cu litera; (b) Mozaical — prezent atunci cand sunt operate doar mici modificari asupra materialului original fara a cita insa sursa de unde a fost facuta preluarea si fara a preciza ca frazele adoptate reprezinté de fapt o parafrazare; ' Toate definitiile urmatoare au fost traduse din englezi de catre autorul prezentei lucrari. 106 (©) Prin parafrazare inadecvatd, sau preluarea cu modificari minore a unui pasaj dintr-o alta opera; (d) Prin parafrazare fara citat — sau reformularea unor idei care apartin unui alt autor fara a preciza acest lucru. (e) Prin citare inadecvatd — prezenta atunci cand se utilizeaza ghilimelele pentru a indica o preluare dintr-o alta opera, dar aceasta nu este mentionata corespunzator. Avand la indemana aceasta fecunda taxonomie, vom incerca in continuare sa oferim o viziune sinteticd asupra celor mai recente studii realizate cu privire la plagiat in dorinta de a identifica nu doar gradul de rasp4ndire al acestei practici, ci si motivele ce stau in spatele ei. Raspiindire si motivatii Una dintre cele mai bune estimari cu privire la rata plagiatului in randul studentilor plaseazd practica la o frecventé de 14% (O’Connor, 2003), desi studii ulterioare arata ci pana la 27% din disertatiile masteranzilor reprezinta cazuri de plagiat (McCullogh & Holmberg, 2005). Din nefericire, intrucdt in ultimul deceniu internetul a devenit o sursa tot mai populara de informare - ducand in cele din urma la nasterea a ceea ce Tapscot a numit ined din 1998 generatia Net (Tapscott, 1998, p. 15) - iar unele studii indica faptul c& tinerii (cel putin cei din America) au o atitudine din ce in ce mai relaxata fata de inselatorie, copiat si plagiat (Josephson Institute of Ethics, 2002;2004;2006;2008;2010), este posibil ca aceasta frecven{a sA fi crescut considerabil in ultima perioada (vezi si Comas & Sureda, 2007;2008; Sunderland-Smith, 2008). Indiferent de rata reala a plagiatului, ceca ce este poate mai important pentru prevenirea faptei in sine sunt motivele ce stau in spatele ei. Invocénd diferentele axiologice si culturale 107manifestate la nivelul intelegerii conceptului, unii autori au sugerat cA cel putin studentii straini care inva{a la universitatile din occident adopta acest comportament inadecvat pentru nu pricep gravitatea faptelor comise. Astfel, realizandu-si analiza pe studenti chinezi, Pennycook (1996) a aratat ci in cultura sinoasiatica utilizarea cuvintelor sau a ideilor unui autor consacrat e inteleasa drept o forma de respect, in timp ce Caroll si Appelton (2001) au sugerat ca studentii proveniti din orient sau din {arile est-europene sunt mai predispusi spre a plagia intrucdt nu au experienta evaluarii prin scrierea unor documente care necesita 0 gandire critica si originala (vezi si Hayes & Introna, 2005, p. 226). in paralel, alti autori considera ca presiunea simtita de studentii bursieri straini de a nu esua in plan academic (O’Donoghue, 1996), coroboraté cu proasta intelegere a sarcinilor si a limbii engleze (Angelova & Riazantseva, 1999; Myers, 1998) poate explica rata mare a plagiatului inregistrata chiar gi in cadrul unor institutii academice de ’prestigiu. Mai aproape de zilele noastre, studiul intreprins de Hayes si Introna (2005) pe un esantion multicultural de studenti masteranzi de la Lancaster University Management School a sustinut multe din opiniile enumerate mai sus. Poate chiar mai important, acelagi studiu a aratat ci in afara studentilor englezi, toti ceilalti au declarat cA erau obisnuiti ca in tara lor examenele sa fie adevarate “teste de memorie” in care redarea verbatim a manualului sau a discursului profesorului de la curs corela puternic cu nota finala (Hayes gi Introna, 2005, pp. 222-223). in lumina acestor afirmatii, ne putem intreba daca asemenea obignuinte nu favorizeaza plagiatul chiar si in cazul studentilor care invata in institutiile nationale de stat. Mai precis, atat ciclul liceal cat si cel de licen{é pun adesea accentul (cel putin in Romania si in alte state post-comuniste) pe invatarea mecanicaé a unor manuale, in timp ce criteriile necesare cresterii in grad academic impun 0 gandire critica, personala. Aceasta discrepanta, impreuna cu disonanta cognitiva consecventa, poate fi un factor important 108 in sustinerea plagiatului, cu atat mai mult cu cat scoala induce perspectiva cronaté conform careia redarea ad lilteram a unor informatii nu este o problema, ci chiar o virtute. Abordand situatia intr-o maniera diacronica, este de asemenea posibil ca actualii si viitorii studen{i si recurga la plagiat intrucdt nu au o conceptie clara despre ce inseamna practica in sine. Astfel, Lofstrom concluzioneaza c& cea mai raspandita si populara intelegere data termenului in réndul studentilor este “copierea verbatim a unui material si prezentarea sa ca fiind un produs personal” (Lofstrom, 2011, p. 272); desi, bincinteles, plagiatul ocupa un spectru mult mai vast de practici (vezi sectiunea precedenta). Studii efectuate pe elevi de gimnaziu (Ma e¢ al., 2006) au aratat ca, intr-adevar, putini dintre acestia pot defini concludent termenul si intelege severitatea lui (Ma ef al. 2006, p. 78). Acelagi studiu a aratat si ca presiunea sociala sim{ité din partea colegilor, usurinfa cu care pot fi gisite informatiile pe internet, dar si lipsa de promptitudine a sanctiunilor consecvente, reprezinta cei mai importanti factori care ji fac pe elevi sa recurga la plagiat (Ma et al.2006; vezi de asemenea Ma et al. 2008, p. 200). in ceea ce priveste populatia studentilor, frica de a esua pare si fie mai pronuntaté in randul asiaticilor (Hayes gi Introna, 2005, p.224), in timp ce occidentalii declara ca lipsa de timp, procrastinarea, presiunea de a preda mai multe lucrari in aceeasi perioada scurté de timp, dar gi usurinfa cu care informatiile pot fi culese de pe internet sunt cauzele principale ale plagiatului. Cum literatura de specialitate nu ne ofera prea multe informatii cu privire la motivele din spatele motivelor — sau, altfel spus, de ce ajung studentii s& isi améine sarcinile academice pe ultima suta de metrii - iar operarea asupra unor variabile individuale este imposibilé, situatia se prezint&i extrem de dramatic. Spunem acest lucru deoarece incercarea de a opri plagiatul prin introducerea unor sanctiuni severe (e.g. exmatricularea studentului sau concedierea cercetatorului) sufera de un mare neajuns: ea presupune ci metodele de 109detectare sunt infailibile. Din nefericire, data fiind complexitatea internetului si ingeniozitatea ocazionala a celor care recurg la copiat, intreaga lupta impotriva plagiatului se infitiseaz drept un scenariu de tipul “Reginei Rogii” (Van Valen, 1973), in care orice avantaj temporar al “pradatorului” este anulat de dezvoltarea unui mecanism defensiv corespondent al “prazii”. Asadar, trebuie mentionat de la bun inceput cA universul publicatiilor digitale este fundamental diferit faté de cel al publicatiilor scrise. in hypertext, intregi documente si chiar baze de date pot aparea si disparea de la o zi la alta, editarea oricarui document se petrece in timp real, iar originile surselor se pierd adesea in enciclopedii internationale deschise. Adiugfnd la toate acestea si aparitia recentd a “paper-mills”’, credem ca efortul de a eradica plagiatul are toate sansele s& se transforme intr-o sarcina sisificad. Cu toate acestea, ne vom hazarda in continuare spre a face o serie de recomandari prin care speram sa reducem rata impresionanta a plagiatului operand asupra culturii academice care perpetueaza astfel de conduite. 2 Conceptul de “paper-mills”, un termen fara echivalent in Limba Romana, face referire la site-uri specializate care ofera referate in baza unor plati banesti sau la schimb pentru alte referate donate de cel care face solicitarea. 110 wa 4.2. Observatii si recomandari Stiinta, spre deosebire de religic, nu este o practica dogmatica. Astfel, orice fapt, lege sau adevar stiintific cunoscut in prezent poate fi revizuit in fata noilor date empirice culese de cercetatori. inainte de a redacta o lucrare este recomandabil ca autorul sA se asigure ca ideile sale nu au mai fost exprimate in alte opere anterioare. Este preferabil ca un student sa se insele, dar si manifeste 0 gandire originala, decét sa reproduca textcle altor persoane fara a le examina. O lucrare nu trebuie sa fie un mozaic de citatii, dar nici un degert de platitudini si trivialitati. O lucrare de calitate se raporteaza critic la textele citate. Reformularea ideilor reprezinta un indicator al faptului ca ceea ce este citit trece prin filtrul cognitiv al autorului. Cu toate acestea, ea nu este o marca a originalitatii. Sursele online trebuie de regula evitate deoarece ele pot fi editate, sterse si transformate in timp real. Citarea lor trebuie intotdeauna insotita de specificarea ultimei date cand a fost accesata pagina. Procrastinarea, lenea gi imaturitatea sunt inamicii dezvoltarii intelectuale ale individului. seamna s& te ineci in oceanul amorf al Costul real al plagiatului nu il reprezinta exmatricularea, ci negarea propriei inteligente. 1114,3. Teme de reflectie 3. Ati avea incredere intr-un medic care a comis un plagiat in lucrarea sa de licenta ? Dar intr-un psiholog ? Explicati opinia 1. Plagiatul reprezinté in esenté o forma de furt intelectual. | dumneavoastra (minim un argument). Daca toaté lumea ar fura, ar mai avea sens notiunea de | proprietate ? (exprimati-va opinia in maximum 400 de cuvinte). 4. Ce credeti ci este mai daunator: furtul unor expresii sau al unor idei ? Explicati (minim 3 argumente). | a) 2. Ati plagiat vreodata ? Daca raspunsul este “da”, enuntati si explicafi motivul sau motivele (maximum 300 de cuvinte). | b) | | | °) 112 113:5. Considerati c& autoplagiatul (i.e. prezentarea unor expresii, a unor date sau chiar a unor paragrafe intregi dintr-o lucrare anterioara drept 0 noua contributie originala) este la fel de problematic precum plagiatul ? Argumentati perspectiva dumneavoastra (minim 2 argumente). a) b) 114 Capitolul 5 TEXTE CLASICE ALE PSIHOLOGIEI UNIVERSALE* Traducerea si adaptarea: Marius Stanciu Fluxul constiinfei (1892)° William James (fragmente) Ordinea studiului nostru trebuie sa fie una analitica. Suntem acum pregatiti si incepem studiul introspectiy al insagi constiintei adulte. Majoritatea cartilor adopta asa-numita metoda sintetica. Pornind de la ‘ideile simple ale senzatiilor’, si considerand ca acestea sunt atomii psihicului, majoritatea scrierilor purced in a construi starile superioare ale mintii din ‘asociatii’, ‘integrari’ si ‘fuziuni’, intr-o maniera similaré cu felul in care sunt construite casele prin aglutinarea caramizilor. Aceasta procedura are avantajul didactic specific metodei sintetice. Cu toate acestea, ea presupune dinainte corectitudinea teorici dubitabile conform careia starile superioare ale constiintei sunt compuse din unitati; si, in loc sa porneasca de la ceea ce stie direct cititorul, mai precis - totalitatea starilor sale mintale concrete, procedura porneste de la un set de ‘idei simple’ fata de care cititorul nu are o cunoastere imediata si a caror interactiuni il lasa la mila oricdrei formulari plauzibile. * Toate textele cuprinse in cadrul acestui capitol apartin domeniului public. > Publicata initial in capitolul XI al volumului Psychology, Cleveland & New York, World. 115in consecinta, din toate perspectivele, metoda de a avansa de la simplu la compus ne expune unei iluzii. Toate persoanele pedante si toti adeptii abstractizarilor vor uri ideea de a parasi metoda in cauzd. Pe de alté parte, un cercetator ce iubeste completitudinea [sic] naturii umane va prefera si urmeze metoda ‘analitica’ si sd porneascd de la cele mai concrete fapte, acele fapte pe care le cunoaste zi-de-zi in viata sa interna. Metoda analiticd va descoperi in timp util toate partile elementare, daca ele exist, fara a cidea in pericolul de a-si asuma presupuneri precipitate. [...] Faptul fundamental. — Primul si cel mai important fapt concret pe care toaté lumea il va admite legat de experienta interioara este ca pur si simplu constiinfa continua intr-o forma sau alta. ‘Stdrile mingii’ se succed in noi’. Dacd am putea spune in englezd ‘gandeste’, asa cum spunem ca “ploua” sau ‘tuna’, atunci ar trebui sa afirmam acest fapt cat se poate de frane si cu un minim de presupuneri suplimentare. De vreme ce nu putem face acest lucru, trebuie si spunem pur si simplu ca géndirea continua. Cele patru caracteristici ale constiin{ei. -Cum continua? Observam imediat cele patru caracteristici importante in cadrul procesului, fiind datoria prezentului capitol tratarea lor intr-o maniera generala: 1) Fiecare stare tinde sA fie o parte a constiin{ei ersonale. 2) In cadrul fiec&rei constiinte personale starile se schimba intotdeauna. 3) Fiecare constiinta personala este sensibil continua. 4) E interesaté in parte de anumite obiecte, excluzindu-le pe altele si primeste sau respinge obiecte — alege dintre cle. Luand in considerare succesiv aceste patru puncte, va trebui sa plonjim im medias res in ceea ce priveste “ Toate cuvintele in italice aparjin textului original 116 nomenclatura utilizata si sa folosim termeni psihologici ce nu pot fi definiti in mod adecvat decat in capitolele finale ale cartii. Toaté lumea cunoaste, ins&, intr-o maniera bruta ce inseamna termenii folositi. Acest capitol este precum o schita facuta de un pictor in carbune, liniile fine nefiind prezente inca. Atunci cand spun ca fiecare ‘stare’ sau ‘gdnd’ este parte dintr-o constiinté personald, ‘constiinta personala’ reprezinté unul din termenii avuti in vedere. Injelegem semnificatia termenului atata timp cat nimeni nu ne roaga sa il definim, descrierea sa corecta fiind una dintre cele mai dificile sarcini filozofice. Aceasti sarcina va trebui confruntaté in capitolul urmator, aici, cateva cuvinte preliminare sunt suficiente. in aceasta camera — aceasta camera de lectura, si spunem — sunt 0 multime de ganduri, ale mele gi ale tale, unele dintre ele intrand intr-o coeren{é mutuala, iar altele nu. Acestea sunt la fel de putin de forma fiecare-pentru-sine, reciproc independente, cum sunt si toate-impreuna. Nu sunt de aceasta factura: niciunul din ganduri nu e complet separat, dar toate apartin unui colectiv in care sunt alte ganduri specifice si niciunul in plus. Gandurile mele se afla langa celelalte ganduri ale mele, iar gandurile tale langa celelalte génduri ale sale. Daca existé undeva in camera un gAnd singur, un gand ce nu apartine nimanui, nu putem stii cu siguranta, intrucdét nu avem niciun fel de experienta privind natura sa. Singurele stari de constiinta pe care le confruntaém in mod natural se gasesc in mintile si constiintele noastre, in formele particulare concrete ale mele si ale tale. Fiecare din aceste minti isi tine gandurile doar pentru sine. Nu exista schimburi si negoturi intre ele. Niciun gand nu vine in contact direct cu un alt gand dintr-o constiinta personala careia nu fi apartine. Izolarea absoluta, pluralismul ireductibil, reprezinté legea. Pare, astfel, c& faptul psihic elementar nu e gdndul sau acest gand sau acel gand, ci gandul meu, fiecare gand apartindnd cuiva. Nici contemporancitate, 117nici proximitatea in spatiu si nici similaritatea in termeni de calitate si continut nu sunt capabile s4 fuzioneze gandurile laolalta care sunt despartite de aceasté barierA a proprictat personale a mintilor. Abisurile dintre gnduri sunt unele dintre cele mai pronunfate din natura. Orice persoana va recunoaste adevarul acestor afirmatii atata vreme cat insistim asupra existentei_ a ceva ce corespunde termenului de ‘minte personala’, fari a implica aici vreo perspectiva specificé asupra naturii sale. in acesti termeni, sinele personal, ci nu gandul, ar trebui sa fie tratat drept datum-ul imediat al psihologiei. Faptul universal constient nu este reprezentat de ideea cd ‘afectele si gAndurile exista’, ci de realizarea ca ‘sim’ gi ‘gandesc’. Niciun curent din psihologie nu poate pune la indoiala existenja sinelui personal. Ganduri conectate asa cum le simtim conectate reprezinta infelegerea data termenului de sine personal. Cel mai rau lucru pe care i] poate face un curent in psihologie este sa interpreteze natura acestor forme ale sinelui si si l¢ jefuiasca de orice fel de semnificatic. intrebari de reflectie 1. Apreciati calitatea argumentelor lui James privind plasarea sinelui personal gi nu al gandului drept obiectul primar si imediat al psihologiei. 2. Apreciati atitudinea lui James fata de teza structuralismului. Sunt criticile sale intemeiate ? Istoria Misc4rii Psihanalitice (1914)°** Sigmund Freud (fragmente) Daca in cele ce urmeaza aduc vreo contributie la istoria miscarii psihanaliste nimeni nu trebuie sa fie surprins de natura subiectiva a acestei lucrari sau de rolul ce cade asupra mea. Spun acest lucru deoarece psihanaliza este creatia mea; timp de zece ani cu am fost singura persoana preocupata de ea si toate neplacerile cauzate de acest subiect in randul contemporanilor mei au fost aruncate asupra mea sub forma criticilor. Chiar si astazi, cand nu mai sunt singurul psihanalist, ma simt justificat in a presupune ca nimeni nu stie mai bine decat mine ce inseamna psihanaliza, cum difera ea de alte metode de investigare a victii psihice, ce cuprinde numele ei si ce desemneaza. in anul 1909, atunci cand am fost pentru prima oara privilegiat si vorbesc public despre psihanaliza intr-o univer- sitate din America, animat de aceasta ocazie extraordinara, am declarat ci nu eu am fost cel care a creat psihanaliza. Am spus cA aceasta onoare fi revine lui Josef Breuer, care a dezvoltat miscarea atunci cand eu eram student si ma pregdteam pentru examene (1880-1882). Cu timpul, pricteni bine intentionati mi-au repetat frecvent ca am exprimat atunci o recunostinta nejustificaté. Au considerat ca, dupa cum m-am mai pronuntat anterior, trebuia sA spun ca “procedura cathartica” a lui Breuer a fost doar un pas preliminar pentru psihanaliza si miscarea in sine a aparut doar atunci cand eu am rejectat tehnica hipnozei si am introdus-o pe cea a asociatiilor libere. Acum, are putind importan{a daca istoria psihanalizei considera ca ca a pornit de la metoda cathartica sau de la modificarea pe care eu am adus-o acesteia. Ma abat asupra acestei intrebari neinteresante deoarece unii adversari ai psihanalizei vor s4-si reaminteasca, acum gi atunci, ca arta psihanalizei nu a inceput deloc cu mine, ** Publicata initial in Jahrbuch der Psychoanalyse, 4. 119ci cu Breuer. in mod natural, aceasta afirmatie apare doar atunci cAnd atitudinea lor le permite sa gaseascd ceva notabil in psihanaliza; pe de alta parte, atunci cand renegarea migcarii este nelimitata, psihanaliza devine intotdeauna creatia mea in mod indisputabil. Nu am auzit niciodaté pénd acum ca influenta importanté pe care a avut-o Breuer asupra psihanalizei i-a adus un volum similar de insulte si reproguri. Dupa cum am recunoscut de mult timp, intrucat soarta inevitabilé a psihanalizei este s4 atdte oponentii si s4 invenineze oamenii, am ajuns la concluzia ca eu trebuie sa fi fost cu siguranti creatorul original al tuturor lucrurilor care caracterizeaza psihanaliza. Adaug, cu satisfactie, cd nicio incercare de a minimiza importanta pe care am avut-o asupra acestei psihanalize desconsiderate nu a venit din partea lui Breuer si nici nu s-a bucurat de sustinerea lui. [...] Prima diferenté de opinii manifestati intre mine si Breuer a venit pe marginea unei intrebari legate de meca- nismele psihice intime ale isterici. El inca sustinea o teorie fiziologica, incercdnd sa explice ruptura psihica manifestata la pacientii isterici in planul constiintei prin lipsa unei comunicari intre diversele stiri psihice ale acestora (sau stari de constiinté, dupa cum le numim). Astfel, el a creat teoria “starii hipnoide”, rezultatele ei presupundndu-se a aduce corpul strain, neasimilat, in interiorul “constiintei de veghe”. Am reformulat astfel de presupuneri intr-o maniera mai putin stiintifica. Am suspectat atunci cA tendintele si nemultumirile asemanatoare cu ccle intalnite in viata cotidiana conduc la ruptura psihica, ele fiind rezultatul unui proces de respingere pe care l-am numit “aparare”, iar apoi “regresie”. Am incercat pentru putin timp s& reconciliez cele dou mecanisme, insa, jntrucat experientele mi-au aratat intotdeauna unul gi acelasi lucru, am devenit in scurt timp un oponent al teoriei lui Breuer legata de starile hipnoide. [...] Interpretarea viselor a venit pentru mine ca o alinare si ca o metoda de sustinere in acei ani dificili ai analizei cand trebuia sa aprofundez in acelasi timp tehnica, procedura 120 clinica, dar si terapia nevrozelor, cand stateam complet singur gi ma confruntam cu probleme confuze, temandu-ma adesea de pierderea orientirii gi a increderii mele. Dura de regula mult pana cand probele presupunerilor mele, ci nevroza trebuie sa devina comprehensibila prin analizi, erau asimilate de pacientul perplex, insa visele, care pot fi considerate analoage simptomelor, confirmau aproape intotdeauna cu regularitate aceste presupuneri. Doar datoriti acestor succese am putut persevera. in consecinta, am dobandit obiceiul de a masura intelegerea avuta de un psiholog prin atitudinea pe care el o are asupra interpretirii viselor gi, am descoperit cu satisfactie, cd multi adversari ai psihanalizei au evitat complet acest domeniu, sau, daca s-au aventurat in el, ei s-au comportat extrem de nefiresc. Analiza propriei persoane, a carei necesitate a devenit cu timpul evidenta pentru mine, a fost intreprinsa cu ajutorul mai multor vise personale care m-au condus prin diverse experiente din copilarie. Chiar si astazi cred ca pentru visatorii prolifici si persoanele mai putin anormale, aceasta forma de analiza este suficienta. [... | Orice ramasita a sensibilitatii mele personale a fost, spre avantajul meu, amortita in acesti ani. Am fost insa salvat de la a deveni o persoana amara de circumstante care nu ajuta toti savantii singuratici. Astfel de persoane se preocupa adesea de aflarea cauzei lipsei de simpatie primite sau a rejectarilor oferite de contemporani, percepand situatia drept o contradictie dureroasi fata de propriile convingeri. Aceste lucruri nu m-au preocupat pe mine, pe de alta parte, deoarece principiile fundamentale ale psihanalizei mi-au permis sa inteleg ca aceasti atitudine a mediului in care ma aflu reprezinta o secventa necesara. Daca asociatiile descoperite de mine erau intr-adevar tinute deoparte de cunoasterea pacientului de rezistente afective interne, atunci aceste rezistente trebuiau s4 se manifeste de asemenea la persoanele normale atunci cdnd materialul reprimat era avansat din exterior. Nu era deloc straniu ca astfel de persoane puteau 121oferi motive intelectuale pentru rejectarea afectiva a ideilor mele. Asemenea lucruri se intamplau la fel de freevent si cu pacientii, iar argumentele oferite — argumentele sunt la fel de comune ca murele, pentru a imprumuta din discursul lui Falstaff — erau similare si nu tocmai stralucite. Singura diferenté era ci in cazul pacientilor se putea pune presiune asupra lor pentru a-i ajuta si-si recunoasca si si-si depaseasca rezistentele; in cazul celor aparent normali, un astfel de ajutor nu putea fi oferit. Fortarea acestor persoane normale in directia unei examinari obiective gsi reci reprezenta o problema nerezolvata, solutia ei venind odaté cu timpul. in decursul istorici stiintei s-a intamplat adesea ca o asertiunea intampinata initial cu ostilitate sa primeasca recunoasterea necesarf mai tarziu, fara a fi necesare probe suplimentare. Faptul c& nu am dezvoltat respect fata de opinia lumii si nici nu am manifestat deferenti in toti acesti ani, cind eu singur am reprezentat psihanaliza, nu ar trebui si surprinda pe nimeni. é intrebari de reflectie 1. Apreciati calitatea argumentului lui Freud conform cdruia el trebuie sa fie considerat singurul creator al psihanalizei intrucat criticii migcarii I-au vizat doar pe el. 2. Privind retrospectiv scrierile lui Freud credeti ca acesta a fost cu adevarat razbunat odata cu trecerea timpului? (Argumentati — maxim 500 de cuvinte). 122 Psihologia aga cum o vede un behaviorist (1913)5*** John B. Watson (fragmente) Psihologia asa cum o vede un behaviorist reprezinta o ramura experimentala, pur obiectiva a stiintelor naturale. Obiectivul su teoretic este prezicerea si controlul comportamentului. Introspectia nu este o parte esentiala a metodelor sale, iar valoarea stiintifica a datelor nu depinde de accesi- bilitatea cu care ele pot fi interpretate in termenii constiinfei. Comportamentalistul, in eforturile sale de a ob{ine o imagine unitaré asupra raspunsurilor animale, nu recunoaste vreo linie de separatie intre om si animale. Comportamentul omului, cu tot rafinamentul si complexitatea sa, reprezinta doar o parte a spectrului de investigatie ce preocupa behavioristul. Adeptii psihologiei au sustinut in general ca disciplina reprezinté studiul stiintific al fenomenelor constiintei Problemele vizate au fost, pe de-o parte, analiza starilor mintale complexe (sau al proceselor) si descompunerea lor in constituenti elementari simpli, iar pe de alta, construirea unor stari complexe atunci cand constituentii elementari sunt dati. Lumea obiectelor fizice (stimuli, incluzand aici orice lucru care excita activitatea unui receptor) care formeaza fenomenele globale investigate de savantul naturalist, e vazuta drept un mijloc pentru a atinge un scop. Obiectivul final este producerea unor stari mintale care pot fi ‘inspectate’ sau ‘observate’. Obiectul observatiei psihologice in cazul unei emofii, spre exemplu, este starea mintala in sine. Problema in cazul emotiilor este astfel determinarea numarului si naturii constituentilor elementari prezenti, a locatiei lor, a intensit a ordinii in care apar, etc. Consensul este ca introspectia reprezinta metoda prin excelenjd prin intermediul careia starile mintale pot fi manipulate urmand scopurile psihologiei. *** Publicati initial ca Watson, J. B. (1913). Psychology as the Behaviorist Views it. Psychological Review, 20, 158-177. 123baza acestei presupuneri, datele legate de comportament (incluzdnd in acest termen orice lucru studiat de psihologia comparativa) nu au niciun valoare per se. Semnificatia pe care ele 0 poseda este legaté doar de masura in care datele pot ilumina starile de constiinta [...] in psihologie suntem inca in starea de dezvoltare in care simtim ca trebuie sa ne selectim cu atentie materialul de studiu. Discreditim adesea procesele, anatemizandu-le in privinta valorii lor pentru psihologie, spundnd ‘acesta este un reflex’; “reprezinta un fapt pur fiziologic care nu are nicio legdtura cu psihologia”. Nu suntem interesati (ca psihologi) in a observa toate procesele de adaptare pe care le intreprinde un animal si a descoperi cum aceste rispunsuri variate sunt asociate, si cum ele se descompun, obtinand astfel o schema sistematica pentru prezicerea si controlul raspunsurilor in general. Daca faptele observate nu indica prezenta constiintei, le discreditam, iar dacd aparatul gi metodele nu sunt proiectate pentru a scoate in relief aceste fapte, le tratém intr-o maniera depreciativa similara. imi voi aminti intotdeauna remarca pe care a facut-o un psiholog renumit atunci cand a vazut aparatul destinat testarii raspunsurilor animalelor la — lumina monocromatica in podul de la Johns Hopkins. A spus: “Si asta numesc ei psihologie !” Nu dorese sa critic psihologia intr-o maniera nejusti- ficata. In ultimii cincizeci de ani de existenté ca disciplina experimentala, cred, totusi, ci ea a esuat considerabil, neputind sa isi faci un loc in randul stiintelor naturale nedisputate. Psihologia, aga cum este ea adesea conceputa, contine ceva ezoteric in metodele sale. Daca nu poti sa imi reproduci rezultatele, acest fapt nu se datoreaz4 unei erori inregistrate la nivelul aparatului utilizat sau unei deficiente in controlarea stimulilor, ci pentru ca introspectia ta nu este antrenata... Atacul este adresat observatorului si nu contextului experimental. in fizicd si chimie atacul vizeazi conditiile experimentale. Aparatul nu era suficient de sensibil, substante chimice impure au fost folosite, etc. in aceste stiinte, o tehnica 124 mai bund va genera rezultate ce pot fi reproduse. Psihologia este altfel. Daca nu poti observa 3-9 stari de claritate in atentie, introspectia ta este slab. Pe de alta parte, daca un sentiment iti este foarte clar, introspectia ta este de asemenea deficitara. Vezi prea mult. Sentimentele nu sunt niciodata clare. Se pare ci a venit momentul ca psihologia sa renunje la toate referintele facute fata de constiinti; in care nu mai trebui si se mint& crezind ca face starile mintale obiectul observatici. Am devenit ataét de inc&tusati de intrebari speculative legate de elementele mintii $i natura continutului constiintei (spre exemplu, gandirea fara imagini, atitudinile, gi Bewuseinslage, etc.) incdt eu, un adept al studiilor experimentale, simt ca ceva este in neregula cu premizele adoptate si tipul de probleme care izvorasc din ele. Nu mai exist nicio garantie cA ne referim la acelasi lucru atunci cand utilizim termenii consacrati din psihologie. |...] Psihologia pe care voi incerca sa 0 construiese va avea ca punct de pornire, in primul rand, faptul observabil c& organismele, oamenii si animalcle deopotriva, se ajusteaza mediului prin intermediul unor echipari ereditare si legate de habitat. Aceste ajustiri pot fi extrem de adecvate sau pot fi inadecvate in directia in care organismul de abia isi menjine existen{a; in al doilea rand, propun ideea ci anumili stimuli conduc organismele spre generarea unor raspunsuri. intr-un sistem psihologic complet elucidat, dat fiind raspunsul, se pot prezice stimulii care |-au generat; iar dat fiind stimulii, raspunsul poate fi intuit. Astfel de afirmatii sunt fara indoiala extrem de obtuze si brute, dup& cum trebuie sa fie toate generalizarile. Cu toate acestea, ele sunt cel putin la fel de brute gi slab realizabile ca si cele ce apar in manualele de psihologie de astazi. [...] Tn concluzie, banuiesc cA trebuie si admit ci detin o inclinatie distorsionaté spre aceste intrebari. Am dedicat aproape douazeci de ani din viata experimentelor efectuate pe animale. Este natural ca o astfel de preocupare si alunece spre © pozitie teoretica aflata in armonie cu munca experimentala. 125Este posibil si fi construit un om din paie gi sé ma fi luptat cu el. Poate s4 nu existe o lipsa absoluta de armonie intre pozitia evidentiati aici si cea a psihologiei functionale. Sunt inclinat sa cred, totusi, ca cele doua pozitii nu pot fi armonizate cu usurinté. Cu certitudine, pozitia pe care o avansez este suficient de slaba in prezent pentru a putea fi atacaté cu succes din mai multe directii. Cu toate acestea, admitand totul, simt inca faptul cé multe din consideratiile pe care le-am avansat ar trebui sa aiba o influen{a vasti asupra tipului de psihologie ce va fi dezvoltat in viitor. Ceea ce trebuie si facem este si lucrim asupra psihologiei, facénd comportamentul si nu constiinga punctul obiectiv al atacului. Desigur, exist suficiente probleme legate de controlul comportamentului pentru a ne tine ocupati mai multe vieti fara a ne permite sa ne gandim la constiin{é an sich. Odata lansat acest program ne vom gasi in scurt timp divortati de psihologia introspectionista jn aceeasi maniera in care psihologia din prezent este divor{ata de psihologia facultatilor mintale. intrebari de reflectie 1. Atacul lui Watson la adresa focalizarii excesive a psihologiei asupra starilor de constiinta superioare are pretentii pur metodologice sau gi ontologice (Argumentati— minim 300 de cuvinte). 2. Apreciati calitatea criticii aduse de Watson introspectionismului (minim 300 de cuvinte). 126 BIBLIOGRAFIE Anderson, L.W., Krathwohl, D. (Eds.) (2001). A Taxonomy for Learning, Teaching, and Assessing: A Revision of Bloom's Taxonomy of Educational Objectives. New York: Longman. Angelo, T. A., Cross, K. P. (1993). Classroom Assessment Techniques: A Handbook for College Teachers. San Francisco: Jossey-Bass. Angelova, M. & Riazantseva, A. (1999). If you don’t tell me, how can I know? A case study of four international students learning to write the U.S. way, Written Communication, 16: 491-525. Armstrong, D.M. (1968). 4 Materialist Theory of Mind, London: Routledge and Kagan Paul. Baars, B.J. (1986). Zhe cognitive revolution in psychology. New York: Guilford. Block, N. (1995). On a confusion about a function of consciousness, Behavioral and Brain Sciences, 18: 227-287, Block, N. (2002). The harder problem of consciousness, 7he Journal of Philosophy XCYX, 1-35. Block, N. (2009). Comparing the Major Theories of Consciousness. in Gazzaniga, M. (ed.). The Cognitive Neurosciences IV (pp. 1111-1122), MIT Press. Braddon-Mitchell, D., Jackson, F. (2006). Philosophy of Mind and Cognition: An Introduction (2nd __ edition), Wiley-Blackwell. Bugental, J. (1964). The third force in psychology, Journal of Humanistic Psychology, 4(1), 19-26. 127Campbell, S.S., Tobler, I. (1984). Animal sleep: A review of sleep duration across phylogeny, Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 8, 269-300. Carnap, R. (1959). Psychology in physical language. In A.J. Ayer (ed.) Logical positivism (pp. 47-92). New York: Free Press. (trans. G. Schick), reprodus din Erkenntis, 1932-1933, 3,107-142. Carroll, J., Appleton, J. (2001). Plagiarism: A good practice guide, Learing and Teaching Briefing Papers Series, Oxford Brookes University. Carruthers, P. (2004). Phenomenal Consciousness: A Naturalistic Theory, Cambridge, UK: Cambridge University Press. Chalmers, D. (1995). Facing up to the Problem of Consciousness, Journal of Consciousness Studies, 2,200-219. Chalmers, D. (1996). The Conscious Mind: In Search of a Fundamental Theory, New York: Oxford University Press. Chassing, A. (1977). Un quatrieme etat de conscience, Psychologie, 89. Chomsky, N. (1959). Review of Skinner’s Verbal Behavior, Language, 35, 26-58. Churchland, P. (1986). Newrophilosophy, Cambridge, Mass: MIT Press. Churchland, P.M. (1981). Eliminative Materialism and the Propositional Attitudes, Journal of Philosophy 78: 67— 90. Comas, R., Sureda, J. (2007). Ciber-Plagio Academico. Una aproximacion al estado de los conocimientos. Revista Texos de la CiberSociedad, 10. Comas, R., Sureda, J. (2008). “El ciberplagi academic: esbrinant-ne les causes per tal d’enllestir les solucions”, Digithum, 10. Online la: http://www.uoc.edu/ digithum/10/dt/cat/comas_sureda.pdf (accesaté ultima dat& 26.09.2013). 128 Cretu, R.Z., Negovan, V. (2012). Does providing personalized feedback in psychology teaching and learning differentiates students’ academic performance? In M. Anitei, M. Chraif, C. Vasile (Eds). Procedia - Social and Behavioral Sciences, 33, 652-656. DOI: 10.1016/j.sbspro.2012.01.202 Crick, F., Koch, C. (1990). Towards a neurobiological theory of consciousness, The Neurosciences, 2, 263-275. Dement, W. (1960). The effect of dream deprivation, Science, 131 (3415), 1705-1707. Demorest, A. (2005). Psychology's Grand Theorists: How Personal Experiences Shaped Professional Ideas, Lawrence Erlbaum Associates, London. Dennet, D.C. (1998). Tipuri mentale. O incercare de injelegere a constiin{ei. Bucuresti: Humanitas. Dennett, D.C. (1988). Quining Qualia. in Marcel, A. & Bisiach, E (eds), Consciousness in Contemporary Science (pp. 42-77), New York, Oxford University Press. Dennett, D.C. (1991). Consciousness Explained, Little Brown & Co. Edelman, D., Seth, A. (2009). Animal Consciousness: a synthetic approach, Trends in Neurosciences 32, 476-484. Edelman, G. (1992). Bright Air, Brilliant Fire: On the matter of the mind, Penguin, Harmondsworth. Feyerabend, P. (1963). Mental Events and the Brain, Journal of Philosophy, 40, 295-296. Freud, S. (1924). Fragment of an Analysis of a Case of Hysteria, Collected Papers, Vol. Ill, Hogwarth Press, London. Freud, S. (1977). Five Lectures on Psychonalysis, in Strachey, J. (trad. & ed.) Two Short Accounts of Psycho-Analysis, Harmondsworth: Penguin. Freud, S. (1985). The Complete Letters of Sigmund Freud to Wilhelm Fliess (ed. Masson, J.M.), Cambridge, Mass: Harvard University Press. 129Freud, S. (1991). Civilization, Society and Religion, (trans. James Strachey, vol 12 of The Penguin Freud Library (ed. Dickinson, A.), Harmonsworth, Penguin. Graybar, S., Leonard, L. (2005). In defense of listening, American Journal of Psychotherapy, 59 (1), 1-19. Grunbaum, A. (1984). The Foundations of Psychoanalysis: A Philosophical Critique. Berkeley, CA: University of California Press. Hall,C., Van de Castle, R. (1966). The Content Analysis of Dreams. New York: Appleton-Century-Croft. Hara, N., Shachaf, P., & Hew, K. F. (2010). Cross-cultural analysis of the Wikipedia community. Journal of the American Society for Information Science and Technology, 61(10), 2097-2108. Hayes, N., Introna, L.D. (2005). Cultural Values, Plagiarism and Fairness: When Plagiarism Gets in the Way of Learning, Ethics & Behavior, 15(3), 213-231. Hempel, C.G. (1980). The Logical Analysis of Psychology. in Block, N. (ed.) Readings in Philosophy of Psychology, Vol. 1., Cambridge: Harvard University Press. Retiparit din Revue de Synthese, 10, 27-42. Hexham, |. (1992). On plagiarism and integrity in scholarly activity, Humanist: Humanities Computing, 5, 4. Heyes, C.M. (2000). Evolutionary psychology in the round. In Heyes, C.M. & Huber, L. (eds.) Evolution of Cognition, (pp. 3-22), Cambridge University Press Horton, R. (1995). Revising the research record, Lancet, 846, 1610-1611. Jung, C.G. (1996). The Archetypes and the Collective Unconscious, London. Kant, I. (2002/1786). Metaphysical foundations of natural sciences. In Theoretical Philosophy after 1781, Cambridge University Press, pp. 171-270. Krathwohl, D.R., Bloom, B.S., Masia, B.B. (1964). Taxonomy of Educational Objectives: The Classification of 130 Educational Goals. Handbook II: Affective Domain. New York: David McKay Co., Inc. Kuhn, T. (2008). Structura Revolutiilor Stiintifice, editia a 3-a (trad. Bogdan, R.J.), Editura Humanitas. Lakatos, |. (1976). Proofs and Refutations. Cambridge, Cambridge University Press. Lakatos, 1. (1978). The Methodology of Scientific Research Programmes: Philosophical Papers Volume 1. Cambridge: Cambridge University Press Laland, K., Brown, G. (2002). Sense and Nonsense, Oxford: Oxford University Press. Leary, D. (1978). The philosophical development of the conception of psychology in Germany, 1780-1850. Journal of the History of the Behavioral Sciences, 14, 113-121 Lemma, A. (2002). Psychodynamic Therapy: The Freudian Approach. in Dryden, W. (ed.) Handbook of Individual Therapy (pp. 18-52), Sage Publications. Lemma, A. (2003). Introduction to the Practice of Psychoanalytical Pychotherapy, John Wiley & Sons. Levine, J. (1983). Materialism and Qualia: The Explanatory Gap, Pacific Philosophical Quarterly 64, pp. 354-361. Lofstrom, E. (2011). Does Plagiarism Mean anything ? LOL. Students’ Conceptions of Writing and Citing, Journal of Academic Ethics, 9, 257-275. Ma, H., Lu, Y., Turner, S. & Wan, G. (2006). An empirical investigation of digital cheating and plagiarism among middle school studens, American Secondary Education, 35(2), 69-82. Ma, H., Wan, G. & Lu, Y. (2008). Digital Cheating and Plagiarism in Schools, Theory Into Practice, 47(3), 197-203. Maddox, J. (1995) Plagiarism is worse than mere. theft, Nature, 376, 721. Maslow, A. H. (1943). A theory of human motivation, Psychological Review, 50(4), 370-396. 131Maslow, A.H. (1971). The Farther Reaches of Human Nature, Peter Smith Publisher, Incorporated. Mazzeo, T.J. (2007). Plagiarism and Literary Property in the Romantic Period. Philadelphia: University of Pennsylvania Press. McCullogh, M., Holmberg, M. (2005). Using the Google search engine to detect word-for-word plagiarism in master’s theses: A preliminary study, College Student Journal, 39, 435-441. McGinn, C. (1989). Can We Solve the Mind-Body Problem?, Mind, 98 (391), 349-366. McGinn, C. (1999). The Mysterious Flame:Conscious Minds in a Material World, Basic Books. McLoughlin, C., & Lee, M. J. (2008). The Three P's of Pedagogy for the Networked Society: Personalization, Participation, and Productivity. /nternational Journal of Teaching and Learning in Higher Education, 20(1), 10-27. Metcalf, D.R., Holmes, J.W. (1969). EEF, psychological and neutological alterations in humans with organophosphorus exposure. Annual N.Y. Academy of Science, 160, pp. 357-365. Mook, D. (2009). Experimente Clasice in Psihologie (trad. Clara Ruse). Bucuresti: Editura Trei. Morton, A. (1980). Frames of Mind, Oxford, Oxford University Press. Mukhametov, L.M. (1984). Sleep in marine mammals, Experimental Brain Research, 8, 227-238. Myers, S. (1998). Questioning author(ity): ESL/EFL, science, and teaching about plagiarism, Teaching English as a Second of Foreign Language, 3(2). Nagel, T. (1974). What Is it Like to Be a Bat? Philosophical Review, 83, 435-450. Negovan, V. (2010). Psihologia invajarii. Editia a Il-a revizuit& si adaugité. Bucuresti: Editura Universitara. 132 Negovan, V., Osiceanu, M.E. (2012). Does the type of seminar activities differentiate undergraduate _ psychology students’ learning outcomes? In M. Anitei, M. Chraif, C. Vasile (Eds). Procedia - Social and Behavioral Sciences, 33, 850-854. DOI: — 10.1016/j.sbspro. 2012.01.242 O'Connor, S. (2003). Cheating and electronic plagiarism — scope, consequences and detection. Studiu condus de Caval Collaborative Solutions. © Online _ la: http://www.caval.edu.au/assets/files/Research_and_Adv ocacy/ (ultima data accesata la 26.09.2013). O*’Donoghue, T. (1996). Malaysian Chinese students’ perceptions of what is necessary for their academic success in Australia: A case study at one university, Journal of Further and Higher Education, 20, 67-80. Olin-Scheller, C., & Wikstrém, P. (2010). Literary Prosumers: Young People’s Reading and Writing. Education inquiry, 1(1), 41-56 Oswald, I. (1980). Sleep as a restorative process : human clues, Progress in Brain Research, 53. Parrish, D.M. (1999). Scientific misconduct and correcting the scientific literature, Acad. Md. 74, 221-230. Pennycook, A. (1996). Borrowing others’ words: Text, ownership, memory and plagiarism, TESOL Quarterly, 30, 210-230. Prensky, M. (2001). Digital natives, digital immigrants part 1. On the horizon, 9(5), 1-6. Revonsuo, A. (2000). The reinterpretation of dreams: An evolutionary hypothesis of the function of dreaming, Behavioral and Brain Sciences, 23, 793-1121. Rock, A. (2004). The Mind At Night: The New Science of How and Why We Dream, Basic Books. Rogers, C. (1959). A theory of therapy, personality relationships as developed in the client-centered framework. In S. Koch (Ed.). Psychology. A study of a 133science. Vol. 3: Formulations of the person and the social context. New York: McGraw Hill. Sadler, D.R., (2008). Formative Assessment and the Design of Instructional Systems. W. Harlen (Ed.). Student Assessment and Testing, vol. 2. (pp. 3-29), London: SAGE Publications Ltd. Searle, J. (1980). Minds, Brains and Programs Behavioral and Brain Sciences 3 (3), 417-457. Sfard, A. (1998). On two metaphors for learning and the dangers of choosing just one. Educational Researcher, 27(2), 4-13. Shapiro, L. (2010). Embodied Cognition. Routledge. Siemens, G. (2005). Connectivism: A learning theory for the digital age. International journal of instructional technology and distance learning, 2(1), 3-10. Skinner, B. F. (1948). Walden Two. New York: Macmillan, Skinner, B.F. (1953). Science and human behavior. New York: Macmillan. Skinner, B.F. (1971). Beyond Freedom and Dignity. New York: Knopf. Sunderland-Smith, W. (2008). Plagiarism, the Internet, and student learning. New York: Routledge. ‘Tapscott, D. (1998). Growing up digital: The rise of the Net generation. New Y ork: McGraw-Hill. Tapscott, D., & Williams, A. D. (2008). Wikinomics: How mass collaboration changes everything. Penguin. Tolman, E.G. (1948). Cognitive Maps in Rats and Men, The Psychological Review, 55(4), 189-208. Toffler, A. (1980). The Third Wave. Bantam Books. Tooby, J., Cosmides, L. (1989). Evolutionary psychology and the generation of culture, part I. Theoretical considerations, Ethology and Sociobiology 10, 29-49. Tooby, J., Cosmides, L. (1990a). The past explains the present: emotional adaptations and the structure of ancestral environments, Ethology and Sociobiology 11, 375-424. 134 Tooby, J., Cosmides, L. (1990b). On the universality of human nature and the uniqueness of the individual: the role of genetics and adaptation, Journal of Personality 58,17-67. Tooby, J., Barkow, J.H., Cosmides, L. (1995). The adapted “mind: evolutionary psychology and the generation of culture, Oxford: Oxford University Press. ; Tsoukalas, 1. (2012). The Origin of REM sleep: a hypothesis, Dreaming, 22 (4), 253-283. ; Turing, A. (1950). Computing Machinery and Intelligence, Mind LIX (236), pp. 433-460. sail in Valen, V. (1973). A new evolutionary law, Evolutionary Theory 1, 1-30. _ -_ Watson, J.B., Rayner, R. (1920). Conditioned Emotional! Reactions, Journal of Experimental Psychology, 3(1), Watson, J.B. (1913). Psychology as the Behaviourist Views it. Psychological Review, 20, 158-177. / Wilber, K. (1996). The Atman Project: A Transpersonal View of Human Development (2nd edition). Quest Books. Resurse online Baez, J. (2006). “The Bogdanoff Affair”. Online la:http://math.ucr.edu/home/baez/bogdanofi/ (accesata ultima data 26.09.2013). “Defining and Avoiding Plagiarism: The WPA Statement on Best Practices” Princeton University.Online la: http://www. princeton.edu/writing/university/resources/ WPAPlagiarism.pdf (ultima data. accesata la 26.09.2013). ‘ Josephson Institute of Ethics. (2002). “2002 report card on the ethics of American youth”. Online la:http://www. josephsoninstitute.org/Survey2002/survey2002-pressrel ease.htm (accesata ultima data 26.09.2013). 185:Josephson Institute of Ethics. (2004). “2004 report card on the ethics © of | American — youth”. Online la: http://www.josephsoninstitute.org/Survey2004/2004rep ortcard_pressrelease.htm (accesati ultima — data 26.09.2013). Josephson Institute of Ethics. (2006). “2006 report card on the ethics of American youth”. Online la:http://josephsoninstitute.org/pdf/ReportCard_press-re lease_2006-1013.pdf (accesat ultima data 26.09.2013). Josephson Institue of Ethics (2008). “2008 report card on the ethics of American youth”. = Online la: http://charactercounts.org/pdf/reportcard/2008/press-rel ease.pdf (accesata ultima data 26.09.2013). Josephson Institue of Ethics (2010). “2010 report card on the ethics of American youth”. Online la: http://charactercounts.org/pdf/reportcard/2010/ReportCa 1d2010 data-tables.pdf (accesati ultima — dat 26.01.2013). Kumar, G., Ryan, J. (Iulie 19, 2011). Embattled Professor Mare Hauser Will Resign from Harvard. Harvard Crimson. Online la: http://www. thecrimson.com/article/201 1/7/19/marc-hau ser-resigns-psychology-harvard/. (accesata ultima data 26.09.2013). Levelt Commitee, Noort Committee, Drenth Committee (28 Noiembrie 2012). Flawed science: The fraudulent research practices of social psychologist Diederik Stapel, Tilburg University Final Report. Online la: hitp://www.tilburguniversity.edu/nl/nieuws-en-agenda/fi nalreportLevelt.pdf (accesata ultima data 26.09.2013). Levelt Committee (31 Octombric 2011). "Interim Report Regarding the Breach of Scientific Integrity by Prof. D. A. Stapel", Tilburg = University. Online la: http://www.tilburguniversity .edu/nl/nieuws-en-agenda/e ommissie-levelt/interim-report.pdf. (accesata ultima data 26.09.2013). 136 “Psychologist Admits He Faked Dozens of Papers Over a Decade” (Noiembrie 2, 2011). Reuters, Preluarea Fox News. Online la: http://www.foxnews.com/scitech/ 2011/11/02/dutch-psychologist-admits-faked-research-d ata/#ixzz2JApCt4li (accesata ultima data 26.09.2013). “§ Korea stem cell success ‘faked’ “, (15 Decembrie, 2005). BBC. Online la: http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/4532128.stm (ultima data accesaté 26.09.2013). Sokal, A.D. (1996b). “A Physicist Experiments With Cultural Studies”, Lingua Franca, Mai. Online la: http://www.physics.nyu.edu/faculty/sokal/lingua_franca _v4/lingua_franca_v4.html (accesaté ultima data 26.09.2013) “Student Honor Code”, Emory: Oxford College. Online la: http://oxford.emory.edu/audiences/current_students/Aca demic/academic-success/student-honor-code/ (accesata ultima data 26.09.2013). Wade, N. “Harvard Finds Scientist Guilty of Misconduct”, New York Times, August 20, 2010. Online la: http://www.nytimes.com/2010/08/2 1/education/2 1 harva rd.html?_1=0 (accesata ultima data 26.09.2013). “What constitutes Plagiarism ?” Harvard Guide to Using Sources, Harvard College Writing Program. Online la: http://isites.harvard.edu/icb/icb.do?keyword=k70847&p ageid=icb.page342054 (accesata ultima data 26.09.2013). “What is plagiarism?”, Stanford University. Online la: http://studentaffairs.stanford edu/judicialaffairs/integrity/plagi arism (accesata ultima data 26.09.2013). “What is plagiarism?”, Yale College. Online la: http://writing.yalecollege.yale.edu/what-plagiarism (accesata ultima data 26.09.2013).

Ghid de Studiu Al Specificului Cunoasterii Stiintifice in Psihologie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de Studiu Al Specificului Cunoasterii Stiintifice in Psihologie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și